POLITICA BUGETARĂ

Unitate de învăţare Nr. 5

POLITICA BUGETARĂ

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1

5 .............................................................................
5.1. Obiectivele şi instrumentele politicii bugetare...................................................... 2
5.2. Conceptul de sold bugetar..................................................................................... 3
5.3. Echilibrarea bugetară. Politicile bugetare ale cererii şi ofertei............................. 4
5.4. Noţiunea de datorie publică.................................................................................. 6
5.5. Efectele economico-sociale ale datoriei publice................................................... 8
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5............................................................ 10
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare..................................................... 10
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5…...................................................................... 11

1
POLITICI ECONOMICE
 POLITICA BUGETARĂ

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 5

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 5 sunt:

Cunoașterea de către studenți a noțiunii de:
 politică bugetară,
 datorie publică,
Identificarea efectelor economice si sociale ale datoriei publice.

5.1. Obiectivele şi instrumentele politicii bugetare

Politică bugetară – expresie a dimensionării și ierarhizării

Noțiunea de cheltuielilor bugetare prin acțiuni și instrumente specifice.
politică Politica bugetară este expresia alegerilor bugetare realizate de un
bugetară centru de decizie publică (autoritate guvernamentală sau centrală;
autoritate locală; autoritate supranaţională, de exemplu Parlamentul
european), care vizează finalităţile exclusiv economice şi sociale.
Politicile bugetare contribuie la asigurarea premiselor privind
creşterea economică, diminuarea inflaţiei şi a altor factori de
dezechilibru şi prin intermediul politicilor bugetare care vor avea
implicaţii directe asupra creşterii economice, asigurând realizarea
obiectivelor de stimulare a activităţilor economice, de protecţie socială,
Funcțiile creşterea nivelului de trai şi reducerea sărăciei.
politicii Instrumentele folosite sunt cheltuielile publice.
bugetare Funcţiile politicii bugetare:
• funcţia de stabilizare conjuncturală;
• funcţia de alocare a resurselor;
• funcţia de redistribuire a veniturilor.

Obiectivul politicii bugetare îl constituie utilizarea cheltuielilor şi

veniturilor publice pentru a modifica echilibrul macroeconomic global
Obiectivele în vederea asigurării dezvoltării economice în condiţii de stabilitate.
politicii Obiectivele:
bugetare - sunt alegerile publice, cu motivaţii de ordin calitativ
(bunăstarea, echitatea, solidaritatea, securitatea, etc.)
aflate în interacţiune cu sfera neproductivă, din care
componenţa socială este cea mai puternică;
- sunt susceptibile de cuantificare sub forma unor indicatori,
cu exprimare specifică.
privite ca intervenţii bugetare, se disting temporal şi spaţial ca:
• obiective structurale;
• obiective conjuncturale.

2
POLITICI ECONOMICE
 POLITICA BUGETARĂ

Test de autoevaluare 5.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

5.1. Care sunt funcțiile politicii bugetare?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 6

5.2. Conceptul de sold bugetar

Instrumentele fiscal bugetare sunt foarte diversificate, din categoria

acestora făcând parte şi deficitul bugetar şi datoria publică. Dar aceşti
doi indicatori bugetari trebuie analizaţi în corelaţie cu PIB.
Cea mai simplă „definiţie” a deficitului bugetar, arată că acesta
apare ca un sold negativ al bugetului analizat, între veniturile încasate şi
cheltuielile efectuate la nivelul unui exerciţiu financiar.
În literatura de specialitate, autori precum Dornbusch şi Fischer
(1990), reliefau posibilitatea ca responsabilii politicilor publice să
apeleze la finanţarea deficitului bugetar printr-o serie de modalităţi şi
anume:
 prin reducerea cheltuielilor bugetare;
 prin creşterea veniturilor fiscale;
 prin emisiune monetară;
 prin apelarea la împrumuturi interne şi externe, generatoare de
datorie publică.
Fiecare modalitate de finanţare a deficitului este controversată. Nu
există o metodă mai bună sau mai rea, pentru fiecare există argumente
pro şi contra în funcţie de specificul economic, politic şi social unde se
aplică.
Deficitul bugetar, din alt punct de vedere, poate fi acoperit prin
apelarea de împrumuturi de la instituţii
Deficitul bugetar se acoperă prin:
• Emisiune monetară => inflaţie
• Datorie publică => proces piramidal
Deficitul bugetar este influenţat de rata inflaţiei şi rata dobânzii, dar
pe termen lung, pentru o stabilitate financiară la nivelul statului trebuie
avute în vedere costul real al împrumuturilor şi rata de creştere a
economiei.
Deficitele bugetare cronice şi un nivel ridicat al datoriei publice au
un impact negativ asupra creşterii economice.
În literatura de specialitate şi în practica instituţiilor financiare
internaţionale precum Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional,
se folosesc mai mulţi indicatori pentru măsurarea deficitului bugetar
sau soldului bugetar.
Cel mai utilizat indicator este soldul bugetar convenţional, care
reprezintă totalitatea resurselor utilizate de guvern pe parcursul unui an
fiscal, folosite pentru finanţarea părţii de cheltuieli rămasă neacoperită
3
POLITICI ECONOMICE
 POLITICA BUGETARĂ

de venituri.
În România, Ministerul Finanţelor Publice şi Banca Naţională a
României calculează şi raportează anual următoarele deficite bugetare:
 deficitul/excedentul bugetului general consolidat sau
deficitul/excedentul convenţional;
 deficitul/excedentul primar;
 deficitul/excedentul structural;
 deficitul/excedentul de cont curent;
 deficitul/excedentul operaţional.

Deficitul bugetului general consolidat (deficitul convenţional),

exprimă în sens larg, dezechilibrul financiar dintre resursele şi nevoile
sectorului public. Se calculează ca diferenţă între veniturile bugetului
general consolidat şi cheltuielile aferente acestui buget.
Deficitul/excedentul primar se calculează scăzând din deficitul
bugetului general consolidat cheltuielile cu dobânzile aferente datoriei
publice. Este un indicator utilizat pentru analiza sustenabilităţii
politicilor fiscale şi bugetare.
Deficitul/excedentul structural – exclude din deficitul
convenţional încasările din privatizare, care sunt considerate surse de
finanţare şi nu de venit. Mărimea şi structura deficitului structural sunt
stabilite de Banca Naţională a României, care le dă şi publicităţii.
Este un indicator folosit în procesele de ajustare fiscală şi în
numeroase studii privind sustenabilitatea politcilor fiscale şi bugetare.
Deficitul/excedentul de cont curent – se determină ca diferenţă
între veniturile curente şi cheltuielile curente ale bugetului. Măsoară
gradul de economisire a guvernului.
Deficitul/excedentul operaţional – se calculează ca diferenţă între
soldul convenţional şi componenta inflaţionistă a cheltuielilor cu
dobânzile (sau mai poate fi definit ca deficitul primar plus dobânda
reală plătită în contul datoriei publice interne). Este un indicator ce
reflectă impactul politicii fiscale în perioadele cu inflaţie ridicată.

Test de autoevaluare 5.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Ce este deficitul bugetar?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 6

5.3. Echilibrarea bugetară. Politicile bugetare ale cererii şi ofertei

Utilizarea politicilor economice se bazează pe câteva

pricipii:
1. Potrivit primului principiu, politicile economice trebuie
4
POLITICI ECONOMICE
 POLITICA BUGETARĂ

direcţionate către acele obiective pe care le pot servi cel mai

bine. Astfel:
-politicile fiscal-bugetare reprezintă un instrument
primordial pentru influenţarea creşterii economice;-istrumentele
de politică monetară sunt cel mai bine folosite pentru a controla
inflaţia;
-deprecierea cursului de schimb serveşte cel mai bine
promvării exporturilor;
-reducerea deficitului bugetar este utilă pentru controlul
cererii globale.
2. Al doilea principiu afirmă că unele efecte nedorite sunt
inevitabile. De exemplu, restrângerea ofertei monetare pentru a
creşte rata dobânzii şi a reduce inflaţia poate avea ca rezultat
scăderea tuturor cheltuielilor, inclusiv a celor de investiţii, ceea
ce poate conduce la creşterea pierderilor înregistrate de unele
societăţi comerciale şi, implicit, la mărirea presiunilor exercitate
asupra bugetului.
3. Al treilea principiu spune că, date fiind resursele
limitate ale economiei, precum şi modul său specific de
organizare nu este posibil să se realizeze toate obiectivele
dorite, într-un interval de timp limitat. Astfel, vor trebui alese
obiectivele prioritare, ceea ce este foarte dificil, dată fiind
coplexitatea vieţii economico-sociale.
Politicile bugetare şi fiscale de relansare economică au
următoarele efecte:
(1) Politica de relansare bugetară se poate efectua prin
intermediul achiziţiilor publice (creşterea acestora) sau a taxelor
(prin scăderea volumului impozitelor sau diminuarea ratei de
impozitare). Primul efect constă în creşterea cererii interne, fie
datorită creşterii cheltuielilor publice fie prin creşterea
veniturilor disponibile ale agenţilor economici şi de aici,
creşterea cererii acestora.
(2) Datorită creşterii cererii va creşte producţia internă,
deci PIB. Efectul de multiplicare este mai redus decât în cazul
unei economii închise deoarece o parte a cererii se adresează
produselor importate.
(3) Creşterea producţiei antrenează o creştere a ofertei de
locuri de muncă.
(4) Creşterea ofertei de locuri de muncă va reduce şomajul
conjunctural.
(5) De asemenea, creşterea cererii interne exercită o
presiune inflaţionistă asupra economiei, fenomen ce conduce la
accentuarea inflaţiei.
5
POLITICI ECONOMICE
 POLITICA BUGETARĂ

(6) O fracţiune din volumul cererii se adresează şi

produselor importate şi dată fiind creşterea cererii vor creşte şi
importurile. Datorită creşterii preţurilor produselor interne
produsele externe devin mai competitive pe piaţă şi astfel, se va
înregistra o reorientare a cererii de la produsele interne către
cele importate (efectul de substituţie), ceea ce va determina o
nouă creştere a cererii de importuri.
(7) Creşterea preţurilor interne însoţită de creşterea
importurilor (datorită regimului cu rată fixă de schimb)
generează o creştere a deficitului balanţei comerciale.
(8) Pe de altă parte, creşterea cererii de bunuri şi servicii
antrenează o creştere a cererii de masă monetară.
(9) Creşterea cererii de monedă antrenează o creştere a
ratelor dobânzilor pe pieţele financiare.
(10) Creşterea cheltuielilor publice sau scăderea taxelor
determină fie creşterea cheltuielilor statului fie diminuarea
veniturilor acestuia, ceea ce pe termen scurt conduce la creşterea
deficitului public, deci la creşterea necesarului de finanţare al
statului.
(11) Acoperirea deficitului public se poate face prin
atragerea de resurse interne (emiterea de certificate de
trezorerie) ceea ce va conduce la creşterea ratelor dobânzilor pe
termen lung de această dată.
(12) Creşterea ratelor dobânzilor determină scăderea
investiţiilor şi de aici diminuarea efectului multiplicator asupra
PIB.
(13) Pe de altă parte, creşterea ratelor dobânzilor atrage
fluxuri de capital din exterior, ceea ce conduce la creşterea
excedentului balanţei capitalurilor.

Test de autoevaluare 5.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Care sunt principiile pe care se beazează utilizarea politicilor
economice?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 6

5.4. Noţiunea de datorie publică

Datoria publică reprezintă totalitatea împrumuturilor de stat

contractate de stat şi nerambursate încă. Reprezintă totalitatea
sumelor împrumutate de autorităţile publice şi rămase de rambursat la
un moment dat.
Gradul de îndatorare a ţării, la un moment dat, se calculează ca
6
POLITICI ECONOMICE
 POLITICA BUGETARĂ

pondere a datoriei publice în produsul intern brut.

Conform tratatului de la Maastricht, ţările Uniunii Europene
trebuie să respecte un plafon maxim al gradului de îndatorare de
60%.
Clasificarea datoriei publice
 În funcţie de termenul pe care se contractează:
– Datorie publică pe termen scurt sau flotantă
– Datorie publică pe termen mediu şi lung sau
consolidată
 În funcţie de calitatea creditorilor
– Datorie publică brută – valoarea totală a
împrumuturilor, indiferent unde sunt plasate acestea
– Datorie publică netă – nu cuprinde valoarea
împrumuturilor plasate la instituţii ale statului
 În funcţie de beneficiarul direct al sumelor împrumutate
– Datorie publică directă
– Datorie publică gatantată
 În funcţie de rezidenţa creditorului
– datorie publică internă
– Datorie publică externă
Obiectivele împrumuturilor de stat interne:
- Finanţarea unor investiţii publice
- Acoperirea deficitului bugetar
- Refinanţarea datoriei publice interne
- Acoperirea golurilor de casă în execuţia bugetară
Obiective ale împrumuturilor de stat externe

- Finanţarea unor investiţii publice

- Finanţarea unor importuri considerate prioritare
- Constituirea rezervei valutare
- Acoperirea deficitului balanţei de plăţi externe
- Refinanţarea datoriei publice în valută
- Acoperirea deficitului bugetului general consolidat
Serviciul datoriei publice

Definiţie: Se numeşte serviciul datoriei publice totalitatea

sumelor plătite într-o perioadă, de regulă un an, în contul datoriei
publice, sume reprezentate de rate scadente la împrumuturile de stat,
dobânzi şi comisioane plătite în contul datoriei publice.
În funcţie de naţionalitatea creditorilor se pot defini:
- Serviciul datoriei publice interne
- Serviciul datoriei publice externe
Datoria publică internă Este contractată de cele mai multe ori
în monedă naţională, dar există şi cazuri în care aceasta este
contractată în valută.
Este contractată de la creditori interni:

7
POLITICI ECONOMICE
 POLITICA BUGETARĂ

- Instituţii bancare
- Populaţie
- Trezoreria publică
- Banca Naţională
Datoria publică externă
 Contractată în valute
 Creditori străini:
– Instituţii financiare internaţionale
– Instituţii bancare străine
– Guverne străine
– Persoane fizice şi juridice străine
Are drept componente datoria publică externă şi datoria privată
externă.
Datoria externă în interpretarea Băncii Mondiale cuprinde:sume
datorate unor creditori publici şi privaţi, în valută, cu perioadă de
rambursare de peste un an sau sume datorate de persoane private, dar
cu garanţia unei autorităţi publice.
Nu cuprinde: datoria privată externă negarantată, datoria din
tranzacţiile cu FMI, datoria care poate fi achitată, la cererea
debitorului, în moneda ţării sale, sumele datorate unor creditori
rezidenţi în străinătate pentru care nu au fost stabilite termene de
plată.
Datoria externă netă este diferenţa dintre activele publice şi
private ale rezidenţilor unei ţări în strinătate şi activele deţinute de
rezidenţii străini în ţara considerată.
Riscuri în managementul datoriei publice
 Riscul valutar – în cazul datoriei publice contractate în valută
 Riscul de piaţă – greutăţi în refinanţarea datoriei publice (mai
pregnant, dacă datoria contractată e pe termene scurte)
 Risc de refinanţare – formă externă a riscului de piaţă (datoria
publică nu poare fi refinanţată)
 Riscul de rată de dobândă
 Risc de incapacitate de plată

Test de autoevaluare 5.4. – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Ce reprezintă datoria publică?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 6

8
POLITICI ECONOMICE
 POLITICA BUGETARĂ

5.5. Efectele economico-sociale ale datoriei publice

Posibilitatea de a cheltui mai mult decât resursele financiare

imediat disponibile, apelând la îndatorare, a exercitat dintotdeauna o
atracție irezistibilă pentru indivizi, organizații și guverne deopotrivă.
În cazul celor din urmă, tentația a fost alimentată și de posibilitatea de
a transfera sarcina fiscală generată de existența datoriei în viitorul
mai îndepărtat, chiar asupra unor generații de contribuabili diferite de
cele ale beneficiarilor inițiali ai acțiunilor finanțate prin îndatorare.
Astfel, îndatorarea publică a reprezentat o constantă a economiilor
moderne, neexistând în prezent vreo ţară care să nu cunoască sau să
nu fi cunoscut acest fenomen şi care să nu fi experimentat, într-o mai
mare sau mai mică măsură, efectele pe care acesta le generează.
Practicată cu prudență, îndatorarea publică se poate dovedi a fi
benefică economiei. Îndatorându-se pentru a finanța ample proiecte
de investiții publice, guvernele pot contribui la sporirea capacității
productive a unei națiuni și, astfel, asigura un ritm superior de
creștere economică, pe termen lung. În egală măsură, îndatorarea
publică se poate dovedi a fi soluția salvatoare în situații de recesiune
economică, atunci când, promovând politici bugetare expansioniste,
bazate pe cerere, pentru a stimula relansarea economică, deficitele
bugetare se amplifică reclamând finanțarea acestora pe seama
resurselor împrumutate. Comportamente iraționale de îndatorare pot
însă, în egală măsură, conduce la acumularea unei datorii publice
importante, ale cărei consecințe asupra economiei devin predominant
negative.
Evoluțiile înregistrate în plan european pe fundalul manifestării
recentei crizei economice și financiare globale vin să confirme
efectele profund negative ale creșterii nesustenabile a datoriei
publice. Concret, aceasta s-a majorat, per ansamblul celor 28 de state
membre ale Uniunii Europene, cu peste 30% din PIB în intervalul
2007-2014, iar creșterea a fost, în unele cazuri particulare (Grecia,
Portugalia, Irlanda, Cipru, etc.), chiar mult mai semnificativă.
Corelat, și relansarea economică a fost una întarziată, iar
viabilitatea întregii construcții comunitare, în principal a pilonului ei
monetar, euro, a fost serios pusă în discuție. Pe un asemenea fundal,
provocarea căreia multe state europene (și instituțiile comunitare
implicate deopotrivă) trebuie să îi facă față este, în prezent, aceea de
a concepe și implementa politici de dezîndatorare publică, prin care
să se asigure readucerea la dimensiuni sustenabile a datoriei, fără a
afecta negativ creșterea economică. Totodată, s-a impus necesitatea
reconsiderării mecanismelor de limitare a proporțiilor datoriei
publice, astfel încât să crească eficiența acestora în a preveni viitoare
situații de insolvabilitate.

9
POLITICI ECONOMICE
 POLITICA BUGETARĂ

Test de autoevaluare 5.5. – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Ce efecte pozitive ale datoriei publice ați identificat?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 6

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5

Ce reprezintă politica bugetară?

La ce se refera soldul bugetar și cum se poate acoperi?
Care sunt efectele datoriei publice?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 5.1.
Funcţiile politicii bugetare sunt:
• funcţia de stabilizare conjuncturală;
• funcţia de alocare a resurselor;
• funcţia de redistribuire a veniturilor.
Răspuns 5.2
Deficitul bugetar apare ca un sold negativ al bugetului analizat, între
veniturile încasate şi cheltuielile efectuate la nivelul unui exerciţiu
financiar.
Răspuns 5.3
 Utilizarea politicilor economice se bazează pe următoarele
pricipii:
 politicile economice trebuie direcţionate către acele obiective pe
care le pot servi cel mai bine.
 unele efecte nedorite sunt inevitabile
 date fiind resursele limitate ale economiei, precum şi modul său
specific de organizare nu este posibil să se realizeze toate
obiectivele dorite, într-un interval de timp limitat
Răspuns 5.4.
Datoria publică reprezintă totalitatea împrumuturilor de stat
contractate de stat şi nerambursate încă. Reprezintă totalitatea sumelor
împrumutate de autorităţile publice şi rămase de rambursat la un
moment dat.
Răspuns 5.5.
Practicată cu prudență, îndatorarea publică se poate dovedi a fi benefică
economiei. Îndatorându-se pentru a finanța ample proiecte de investiții
publice, guvernele pot contribui la sporirea capacității productive a unei
națiuni și, astfel, asigura un ritm superior de creștere economică, pe
10
POLITICI ECONOMICE
 POLITICA BUGETARĂ

termen lung. În egală măsură, îndatorarea publică se poate dovedi a fi

soluția salvatoare în situații de recesiune economică, atunci când,
promovând politici bugetare expansioniste, bazate pe cerere, pentru a
stimula relansarea economică, deficitele bugetare se amplifică
reclamând finanțarea acestora pe seama resurselor împrumutate.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5

1. Angelescu C., Socol C. – Politici economice. Politici de creştere
economică. Politici sectoriale, Ed. Economică, Bucureşti 2005
2. Genereux J. -Politici economice, Ed. Institutul european, 1997
3. Bratu I., Ion M. Rolul statului în orientarea şi controlul activității
economico‐sociale ‐ Principalele tendințe pe plan mondial, Centrul de
Informare şi Documentare Economică Bucureşti, 2004
4. Vacarel, I. si colectivul (2007), Finante publice, EDP, Bucuresti
5. Mosteanu, T. si colectivul (2008), Finante publice, Note de curs si
aplicatii pentru seminar.

11
POLITICI ECONOMICE