Politica bugetară a României

Politica bugetară este politica prin care se realizează relațiile economice în formă
bănească ce iau naștere în procesul de repartiție a produsului intern brut în legătură cu
înfăptuirea funcțiilor și sarcinilor statului. Prin intermediul politicii bugetare un segment
important din produsul intern brut este inclus în planificarea la nivel macroeconomic.
Politica bugetară are un rol important în realizarea politicilor economice și sociale, iar în
plan financiar în mobilizarea și dirijarea resurselor financiare necesare îndeplinirii
funcțiilor și rolului statului.
Politica bugetară este o componentă importantă a politicilor economice în
general. Trebuie precizat că politicile bugetare au un rol determinant în procesul de
alocare a resurselor cât și în cel de control al cheltuielilor. Totodată, această politică
poate reprezenta un stabilizator important al economiei, contribuind la dezvoltarea
economică și socială a societății în general. Fiecare stat are propriul său sistem de
politici economice și bugetare care răspunde cel mai bine necesităților și oportunităților
din țara respectivă. Principalul instrument al politicii bugetare este bugetul cu
componentele sale. Politica veniturilor se circumscrie la ansamblul deciziilor, pe care
statul le ia în vederea asigurării resurselor financiare necesare pentru realizarea
atribuțiilor sale.
Politica cheltuielilor presupune menținerea cheltuielilor publice în limitele
resurselor ce pot fi mobilizate. Bugetele statelor membre ale Uniunii Europene trebuie
să facă față atât cerințelor angajate în momentul aderării cât și noilor provocări aduse
odată cu aderarea de noi membri. În acest sens am avut în vedere și reglementările
Uniunii Europene cu privire la modalitățile de sprijinire a întreprinderilor de stat la
nivelul țărilor UE 27.
La realizarea politicilor bugetare participă diferiți actori implicați în mod direct
sau indirect în activitatea de formulare, aprobare sau execuție a bugetului precum și
diferite grupuri de interes care sunt afectate într-o măsură oarecare de deciziile luate.
Astfel, actorii participanți direct sau indirect în realizarea politicilor bugetare sunt: –
Alegătorii; – Politicienii; – Partidele politice; – Grupurile de interese și grupurile de
presiune; – Aparatul tehnic al colectivităților locale și al administrației centrale.
Alegătorii sunt cetățenii cu drept de vot, cei care acționează neorganizat și
transferă prin vot politicienilor și/sau partidelor politice diverse atribuții legate de
politicile bugetare. Aceștia votează politicianul și/sau partidul politic care corespund
dorințelor lor. Politicienii sunt indivizi neorganizați, care sunt delegați prin vot în a lua
decizii asupra dimensiunii bugetului, a formării și alocării acestuia.
Aceștia își exercită aceste atribuții fiind direct interesați de problemele
cetățenilor, creșterea standardului de viață al acestora, fie realizează aceste activități
fiind motivați doar de interesul personal în aceste acțiuni. Partidele politice sunt
organizații democratice care au scop politic, membrii acestora acționează în virtutea
unor valori comune și caută să își maximizeze sufragiul prin asociere.
În procesul bugetar acestea sunt intens implicate în toate fazele acestui proces,
scopul lor fiind de obicei implementarea politicilor bugetare agreate de partidul din care
fac parte. Grupurile de interese sunt „cluburi de votanți” formate pe baza unor interese
economice și politice comune care au rolul de a influența luarea deciziilor politice
(privind politicile bugetare) care corespund cel mai bine intereselor acestora.
Grupurile de presiune sunt organizații ale votanților, grupuri de interese care
acționează asupra partidelor politice și politicienilor cu scopul de a-i influența într-o
decizie sau alta în sensul dorit de aceștia. Aparatul tehnic din colectivitățile locale și
administrațiile centrale este reprezentat de funcționarii publici și personalul contractual
implicat în procesul bugetar local și central. Elaborarea bugetului presupune un anumit
comportament al puterii politice, înseamnă alegerea din mai multe opțiuni luând în
considerare funcția de bunăstare colectivă. În funcție de organizarea administrativ-
teritorială și legislația fiscală a fiecărei țări fiecare dintre actorii implicați participă în
mod diferit la etapele elaborării și implementării politicilor bugetare.
Adoptarea unei politici bugetare trebuie să aibă în vedere politica fiscală și
bugetară locală, fără a se menționa, dacă se impune adoptarea acesteia. Totuși, având în
vedere creșterea competențelor și responsabilităților organelor deliberative și a celor
executive ale administrației publice, se impune adoptarea unei strategii financiare,
bugetare, care să creeze, să mențină o viziune de ansamblu asupra întregii activități care
se reflectă în activitatea financiară.
O astfel de strategie prin care autoritățile administrației publice își definesc
managementul financiar, poate fi elaborată de către ordonatorul principal de credite și
aprobată, după caz, sub forma unei politici bugetare. La elaborarea politicii bugetare
trebuie avută în vedere legislația, nivelul de dezvoltare locală, suportabilitatea fiscală,
politica de dezvoltare regională și națională. În procesul de elaborare a politicii bugetare
de la nivel local pot participa consilierii locali sau județeni; cetățenii, mediul de afaceri,
societatea civilă; mass-media; departamentele de specialitate ale autorităților
administrației publice locale.
Declarația de politică bugetară elaborată trebuie să facă referire la următoarele
domenii: politica de impozitare și de venituri; bugetul operațional (de funcționare);
rezervele financiare; programul de investiții; gestionarea lichidităților; administrarea
domeniului public și privat; angajarea de împrumuturi; contabilitate; expertiză; raporturi
financiare; achiziții, etc. În elaborarea unei politici bugetare locale și centrale trebuie să
se țină cont de principalele componente ale bugetului.
Astfel, în ceea ce privește veniturile politica bugetară trebuie să aibă în vedere
stabilirea nivelului taxelor și impozitelor în concordanță cu inflația, eficiența în ceea ce
privește colectarea veniturilor și găsirea unor soluții pentru reducerea evaziunii. În
privința cheltuielilor, politica bugetară trebuie să urmărească menținerea la un nivel cât
mai redus a cheltuielilor curente și creșterea cheltuielilor de capital și în plus stabilirea
unor alocări pentru cheltuielile sociale, de educație, cercetare etc. care să asigure
realizarea funcțiilor statului aferente acestora.
De asemenea, o politică bugetară locală și dar și cea centrală pot avea și unele
prevederi cu privire la componentele cheie ale bugetului cum sunt rezervele și gradul de
îndatorare. Astfel, pot fi prevăzute unele măsuri pentru menținerea unui fond de rezervă
echivalent cu un anumit procent din veniturile totale, iar la nivelul datoriilor menținerea
unei rate a serviciului datoriei la un anumit procent din veniturile curente și menținerea
unui fond de rezervă pentru serviciul datoriei la un anumit procent din veniturile
curente.
Putem afirma faptul că politica bugetară este politica prin care se realizează
relațiile economice în formă bănească ce iau naștere în procesul de repartiție a
produsului intern brut în legătură cu înfăptuirea funcțiilor și sarcinilor statului. Prin
intermediul politicii bugetare un segment important din produsul intern brut este inclus
în planificarea la nivel macroeconomic. Trebuie amintit rolul politicii bugetare în
realizarea politicilor economice și sociale, iar în plan financiar mobilizarea și dirijarea
resurselor financiare necesare îndeplinirii funcțiilor și rolului statului. Politica bugetară
este o componentă importantă a politicilor economice în general. Trebuie precizat că
politicile bugetare au un rol determinant prin procesul de alocare al resurselor cât și în
cel de control cheltuielilor.
Totodată acesta reprezintă un stabilizator. Putem afirma faptul că politica
bugetară este politica prin care se realizează relațiile economice în formă bănească ce
iau naștere în procesul de repartiție a produsului intern brut în legătură cu înfăptuirea
funcțiilor și sarcinilor statului. Prin intermediul politicii bugetare un segment important
din produsul intern brut este inclus în planificarea la nivel macroeconomic.
Trebuie amintit rolul politicii bugetare în realizarea politicilor economice și
sociale, iar în plan financiar mobilizarea și dirijarea resurselor financiare necesare
îndeplinirii funcțiilor și rolului statului. Politica bugetară este o componentă importantă
a politicilor economice în general. Trebuie precizat că politicile bugetare au un rol
determinant prin procesul de alocare al resurselor cât și în cel de control cheltuielilor.