`CAPITOLUL IV.

BUGETUL ŞI SISTEMUL BUGETAR

4.1 Bugetul –verigă de bază a sistemului financiar al ţării.

4.2 Conceptul de sistem bugetar şi componentele sale.
4.3 Conceptul şi trăsăturile procesului bugetar.
4.4 Etapele procesului bugetar în R.Molodava
4.5 Controlul bugetar

Cuvinte-cheie: buget public, buget de stat, bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, bugetul

asigurărilor sociale de stat, fondul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, legea bugetară
anuală, sistem bugetar, proces bugetar, control bugetar.

4.1 Bugetul - verigă de bază a sistemului financiar al ţării

În economia contemporană bugetul public constituie veriga centrală a
sistemului financiar al oricărei ţări, fiind expresia unui tip specific de relaţii
financiare - relaţiile bugetare - care se manifestă în procesele formării, repartizării
şi utilizării fondurilor bugetare necesare organelor statale la nivel naţional şi local.
În teoria şi practica economică, bugetul public este privit, de obicei, din două puncte de vedere
– ca o componentă obiectivă, de bază, a sistemului financiar şi ca document de previzionare şi de
autorizare, ca principala balanţă financiară cu caracter operativ şi obligatoriu a statului.
Ca verigă centrală a sistemului financiar, bugetul public reprezintă expresia

sintetizată a relaţiilor economice ce se manifestă în procesele formării şi utilizării

principalului fond centralizat de mijloace băneşti al statului şi a fondurilor
unităţilor administrativ – teritoriale, în vederea finanţării activităţilor destinate
creşterii calităţii vieţii, a unor activităţi privind dezvoltarea economică a ţării,
cercetarea ştiinţifică, amplificarea şi perfecţionarea infrastructurii, constituirea
rezervelor de stat, apărarea naţională, ordinea publică şi de drept.
Ca principala balanţă financiară, bugetul public este documentul de bază, cu putere de lege,
care stabileşte, pe de o parte, natura şi mărimea veniturilor ce se mobilizează la dispoziţia
statului, iar pe de altă parte, felul şi volumul alocaţiilor bugetare ce se vor dirija de către stat
pentru finanţarea diverselor activităţi în cursul unui an.
Există trei categorii de legi ale finanţelor (ale bugetului):
 A. Legea anuală a finanţelor, sau legea bugetului iniţial, în care se prevede şi se
autorizează, pentru fiecare an financiar, ansamblul resurselor şi cheltuielilor statului. Ea este
votată de către Parlament într-o sesiune autonomă înainte de începutul anului considerat,
fiind cunoscută ca legea bugetului de stat;
B. Legile rectificative ale finanţelor sau ale bugetului rectificat au ca obiect rectificarea,
în cursul anului bugetar, a dispoziţiilor legii bugetului iniţial; numărul lor nu este fix, putînd
varia în funcţie de ani;
C. Legea de reglementare (regularizare) a finanţelor, este adoptată de
către Parlament după expirarea anului bugetar (de regulă după un an), prin care se constată
execuţia reală a bugetului şi aprobă diferenţele dintre rezultatele pe care le-a înregistrat, şi
previziunile legii anuale a finanţelor, completate cu legile rectificative. Această lege poate fi
considerată, într-o accepţiune restrînsă însă, legea de execuţie a bugetului de către Guvern.
Adoptat de către Parlament, bugetul este actul cel mai important din viaţa publică,
deoarece el este expresia financiară a programului de acţiune a statului pe perioada de un an.
Bugetul poate fi abordat sub patru aspecte esenţiale:
a) Din punct de vedere juridic, bugetul este document financiar cu putere de lege
care include anumite norme şi normative destinate organizării unei gestiuni financiare clare şi
explicite; el reclamă studierea diverselor reguli (norme) referitoare la conţinutul său, la
prezentarea sa, la adoptarea sa de către Parlament, la execuţia şi la controlul execuţiei sale;
aceste norme sunt destinate organizării unei gestiuni transparente a finanţelor de stat şi
precizării autorităţii Guvernului şi Parlamentului în domeniul bugetar.
b) Din punct de vedere contabil bugetul reprezintă totalitatea conturilor prin care se
gestionează resursele financiare ale statului. Aici din punct de vedere tehnic, ne interesează
îndeosebi procesele de elaborare şi executare a bugetului, precum şi metodele de
previziune şi evaluare a diverselor categorii de venituri şi cheltuieli cuprinse în buget.
c) Din punct de vedere economic, se poate remarca faptul că fondurile care trec
prin contul bugetar reprezintă o pondere semnificativă din PIB şi că prin impozitele prelevate şi
cheltuielile efectuate statul dispune de instrumente privilegiate de intervenţie în viaţa economică
şi socială.
d) Din punct de vedere politic, bugetul este considerat ca expresie a opţiunilor
Guvernului în ansamblul domeniilor care relevă competenţele sale (politica economică, socială,
educativă, culturală, militară etc.); aceste opţiuni sunt relevate prin evoluţia şi repartiţia
veniturilor şi cheltuielilor şi sunt determinate de multipli factori, legaţi de doctrinele
partidelor politice, de atitudinea opoziţiei, de forţa revendicativă a diverselor grupuri de
presiune, de ponderea constrîngerilor economice şi politice internaţionale, de influenţa trecutului,
de fenomenele inerţiale etc.
Indiferent de modul de elaborare şi adoptare, de structura şi detalierea sa, bugetul trebuie să
îndeplinească trei funcţii:
1. Controlul cheltuielilor, prin care este supravegheată execuţia bugetului de
către autorităţile publice care au conceput limitele şi condiţiile (adesea, Guvernul şi
Parlamentul) şi chiar, într-un mod indirect, de către cetăţeni, care sunt atît finanţatorii, cît şi
beneficiarii bugetului.
2. Gestiunea eficace al activităţii publice, prin care executanţii se asigură de
utilizarea eficace a resurselor financiare şi a personalului pus la dispoziţie pentru a conduce şi
realiza activităţile prevăzute şi autorizate prin buget.
3. Proiectarea activităţilor statului, prin care obiectivele urmărite sunt formulate în
diferite programe alternative, fiind evaluate şi însoţite de posibilităţile de finanţare.
Importanţa acestor funcţii se modifică pe parcursul anului bugetar. Funcţia de control
domină iniţial, deoarece se urmăreşte evitarea abuzului de putere din partea Executivului, accentul
punîndu-se apoi pe o bună gestiune a resurselor publice, ca în final să se încerce o
planificare mai bună a cheltuielilor conform nevoilor şi cerinţelor manifestate în timp.
În teoria economică modernă bugetul este adesea considerat ca o variabilă esenţială in
determinarea nivelului PIB şi a nivelului ocupării. Înterpretările referitoare la capacităţile de
reglare ale politicilor bugetare sunt foarte diferite, adesea contradictorii. Înainte de a se analiza
relaţiile dintre buget, conjunctură şi politica economică se pot, totuşi, aborda legăturile statistice
simple între buget şi variabile economice.
Locul strategiilor bugetare în procesul de creştere face din buget
instrumentul privilegiat al politicii economice, atît în planul mijloacelor, cît şi al
realizării anumitor finalităţi politice şi de justiţie socială.
a) Pe planul mijloacelor se evidenţiază că dacă gestiunea bugetară şi politica
fiscală influenţează favorabil rata creşterii, ele provoacă în schimb o
creştere a încasărilor fiscale şi autorizează o expansiune a cheltuielilor
publice. Autoritatea publică are astfel, datorită existenţei unui „surplus
pozitiv” de utilităţi, posibilitatea de a subvenţiona categoriile sociale
afectate de creşterea economică şi de a organiza o compensare vastă prin
bugetul public de stat sau prin subvenţiile BASS.
 b) Bugetul de stat vizează ansamblul de activităţi economice la nivel
naţional şi local prin subvenţii şi transferuri. Într-un stat modern, bugetul
poate afecta practic întreaga politică economică, în particular - politica de
reglare conjuncturală, politica monetară şi financiară (prin fiscalitate şi
prin împrumuturi publice), echilibrul balanţei de plăţi curente şi politica
de export, politica veniturilor şi a amenajării teritoriilor, urbanizarea,
politica industrială, politica culturală şi formarea profesională, politica de
preţuri etc. În perioadele de excedent bugetar este influenţată şi politica
bunăstării şi a nivelului de viaţă.

c) Relaţia dintre buget şi conjunctura economică, abordată adesea la nivelul

soldurilor bugetare, dar şi prin evoluţia agregatelor bugetare şi
elasticităţilor cheltuielilor publice, poate evidenţia situaţii diverse:

 Impactul deprecierii monetare asupra soldurilor şi agregatelor

bugetare;

 Efectul politicii de reflaţie bugetară la nivelul solurilor asupra

evoluţiei cheltuielilor bugetare şi a cererii globale;

 Influenţa progresivităţii fluxurilor de încasări fiscale asupra

echilibrului bugetar şi asupra expansiunii economice;

 Legătura dintre deficitele bugetare continue şi relansarea

economică, paritatea valutară, precum şi rezervele valutare.

4.2 Conceptul de sistem bugetar şi componentele sale.

Sistemul bugetar al fiecărei ţări cuprinde ansamblul relaţiilor şi al formelor organizatorice prin
care se asigură formarea, repartizarea şi utilizarea fondurilor bugetare. Problema esenţială a
structurării oricărui sistem bugetar derivă din ierarhizarea dreptului de decizie asupra folosirii
resurselor bugetare, care impune instituirea unui anumit sistem de venituri cuvenite fiecărei
verigi, precum şi modalităţii specifice de încasare a veniturilor şi de alocare pe destinaţii a
resurselor bugetare. Sub aspect organizatoric şi funcţional deosebim sistem bugetar de tip federal
şi de tip unitar. Sistemul bugetar de tip federal este constituit din trei verigi:
  bugetul federaţiei;
 bugetul unităţilor teritoriale constituente al federaţiei;
 bugetul local.

Sistemul bugetar de tip unitar este constituit din două verigi:

 bugetul administraţiei centrale de stat;
 bugetul local al unităţilor administrativ – teritoriale.

Sistemul bugetar al Republicii Moldova este unul de tip unitar. În conformitate cu Legea
Republicii Moldova „Privind sistemul bugetar si procesul bugetar”, Nr.847 din 24.05.96
Sistemul bugetar este un sistem unitar de bugete şi fonduri, care constituie bugetul public
naţional, cuprinzînd:
a) bugetul de stat;
b) bugetul asigurărilor sociale de stat;
c) bugetele unităţilor administrativ-teritoriale;
d) fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.

4.3 Conceptul şi trăsăturile procesului bugetar

Procesul bugetar poate fi definit ca ansamblu de activităţi şi operaţiuni,
integrate coerent şi convergent orientate, derulate stadial şi cuprinzînd: elaborarea
proiectului de buget; adoptarea acestuia; execuţia bugetului; încheierea şi
aprobarea contului de execuţie bugetară; controlul bugetar.
Aceste activităţi se desfăşoară într-un cadru constituţional şi administrativ – instituţional,
care prezintă particularităţi de la ţară la ţară, determinate de evoluţia istorică a fiecăreia dintre
ele. Indiferent de particularităţi şi de condiţionalităţi, procesul bugetar prezintă însă şi trăsături
comune:
 PB este unul de decizie, care constă în ordonarea priorităţilor şi în alocarea resurselor
necesare finanţării obiectivelor vizate, avînd utilitate publică. Decizia ce trebuie luată
este una dintre cele mai grele, întrucît resursele mobilizabile sunt limitate şi se
situează, în toate cazurile, sub nivelul necesităţilor publice ale perioadei;
 PB este predominant politic, întrucît deciziile privind alocarea resurselor bugetare
mobilizabile nu se întemeiază pe criterii sau informaţii ale pieţei, ci au la bază
obiectivele din programul de guvernare, fixate de partidul care deţine majoritatea
 parlamentară. În consecinţă, decizia finală, concretizată în legea bugetară anuală, este
adoptată prin mecanismul reprezentării şi a votului.
 PB are caracter complex, ca urmare a faptului că este realizat prin participarea unui
mare număr de subiecţi, de natură diferită, fiecare cu interesele, nevoile şi
posibilităţile sale.
 PB este ciclic , realizîndu-se succesiv şi după un calendar riguros, potrivit cerinţelor
principiilor anualităţii şi publicităţii bugetare.
 PB este strict reglementat, astfel în derularea sa concretă se impune respectarea
legislaţiei în domeniu şi a normelor metodologice elaborate în acest scop de către
Ministerul Finanţelor.
Procesul bugetar în Republica Moldova este reglementat prin legea 847-XIII din 24.05.1996,
care defineşte în articolul 3, procesul bugetar ca “procesul care începe cu elaborarea bugetului şi
se termină cu aprobarea dării de seamă despre executarea lui pentru anul bugetar respectiv. Anul
bugetar pe teritoriul Republicii Moldova începe la 1 ianuarie şi se termină la 31 decembrie ale
fiecărui an.”

Rolul autorităţilor publice în procesul bugetar

Potrivit reglementărilor legale şi a situaţiei de fapt care are loc în decursul procesului bugetar,
principalii participanţi la procesul bugetar sunt:
1) entităţile care sunt finanţate de la buget (instituţii, unităţi administrativ-terotiriale etc.),
cunoscute ca ordonatori secindari sau terţiari de buget,
2) ordonatorii principali de buget (conducătorii autorităţilor publice, miniştrii şi
conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale)
3) Ministerul Finanţelor
4) Guvernul
5) Legislativul (Parlamentul)
6) Grupurile de interese şi cetăţenii.
Executorii de buget (principali, secundari, terţiari) se consideră că încearcă să-şi extindă
activităţile entităţilor pe care le reprezintă, cererile lor fiind aproape nelimitate. Motivele
pentru dorinţa acestora de expansiune includ prestigiul, mai mulţi subordonaţi, mai mult
spaţiu, mai mari salarii etc.
Ministerul Finanţelor elaborează pentru Guvern proiectul bugetului de stat în baza
proiectelor bugetelor locale. El are sarcina de a comunica executorilor principali limitele de
cheltuieli stabilite în baza politicii financiare a Guvernului, în vederea definitivării
 proiectelor de buget. Sarcina principală a Ministerului Finanţelor este ca pe baza proiectelor
de buget să întocmească proiectul bugetului de stat pe care să-l depună la Guvern.
Guvernul, după ce îşi însuşeşte proiectul bugetului de stat elaborat de Ministerul Finanţelor,
îl supune spre aprobare Parlamentului, însoţit de un raport privind situaţia economico-
financiară a ţării şi proiecţia acesteia pentru anul viitor.
Parlamentul aprobă bugetul de stat pe ansamblu, pe capitole, pe articole şi pe executorii
principali de buget. Legislatorul încearcă de mai multe ori să majoreze cheltuielile publice.
Motivaţia constă în faptul că parlamentarii sunt conştienţi că alegerile viitoare vor depinde de
abilitatea de care dau dovadă pentru furnizarea de servicii publice, de realizare unor
programe şi creşterea numărului de locuri de muncă în circumscripţiile pe care le reprezintă.
Grupurile de interes sunt preocupate şi ele de creşterea bugetului de stat. Ele caută să obţină
mai multe avantaje pentru membrii săi şi să fie sprijinite fie prin creşterea cheltuielilor
publice în favoarea lor, fie prin reducerea impozitelor pe care le plătesc.
Cetăţenii, deşi nu au un rol direct în procesul bugetar, au adesea un rol indirect. Ei pot să
voteze prin referendum limitarea veniturilor fiscale, să respingă anumite forme de fiscalitate
sau să ceară echilibrul bugetar. Ei pot să-şi exprime opiniile cu ocazia alegerilor sau cerînd
aleşilor săi să ţină cont de opiniile prezentate de ei.
Toţi aceşti participanţi nu au numai scopuri bugetare diferite şi potenţial conflictual, dar
ei, în mod obişnuit, au niveluri diferite de putere.
Combinarea diferitor preferinţe şi a nivelurilor diferite de putere trebuie să fie dirijată prin
personalul bugetar, astfel încît să se obţină acordul tuturor părţilor care trebuie să respecte
legislaţia bugetară.
Teoria bugetară clasică atribuia Parlamentului puterea de decizie în domeniul financiar,
controlul încasărilor şi cheltuielilor bugetare fiind consecinţa sistemelor politice din acele
vremuri, simplitatea problemelor financiare ale epocii oferind parlamentarilor posibilitatea
asamblării informaţiilor necesare pentru adoptarea deciziilor.
Evoluţia democratică a regimului parlamentar, manifestată prin introducerea sufragiului
universal, a consolidat autoritatea Parlamentului în condiţiile creşterii prerogativelor
Executivului, modificînd, totodată, mentalităţile parlamentarilor confruntaţi cu limitările impuse
de Guvern.
Dezvoltarea intervenţiilor economice ale puterii publice a declanşat procesul de declin al
rolului financiar al Parlamentului, printre altele, şi devenind principalul mijloc al politicii
economice, bugetul impunea parlamentarilor exigenţe de înţelegere şi interpretare.
 Elaborarea principalelor decizii bugetare se deplasează la nivelul Guvernului, al
organismului său specializat – Ministerul Finanţelor, adoptarea proiectului de buget de către
Parlament constituind un compromis în favoarea Executivului.

4.4. Etapele procesului bugetar în R.Moldova

Procedura de elaborare şi adoptare de către Parlament a legii bugetare anuale face
obiectul Legii Republicii Moldova „Privind sistemul bugetar si procesul bugetar”, Nr.847 din
24.05.96.

Etapele procesului bugetar sunt:

1. elaborarea proiectului de buget;
2. adoptarea acestuia;
3. execuţia bugetului;
4. încheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară;
5. controlul bugetar.
Elaborarea proiectului bugetului de stat.
Datele economice de bază, necesare pentru elaborarea proiectului bugetului de stat, se
prezintă Ministerului Finanţelor în termenul stabilit de Guvern şi include, în special:
a) prognoza indicatorilor macroeconomici şi sociali pe anul bugetar viitor, care este
determinată, elaborată şi prezentată de Ministerul Economiei;
b) prognoza indicatorilor şi cerinţelor bugetului asigurărilor sociale de stat, care este
determinată, elaborată şi prezentată de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei.
c) prognoza balanţei de plăţi, a creditelor, a obligaţiunilor externe şi a altor indicatori ce
caracterizează politica monetar-creditară a statului, determinată, elaborată si prezentată de către
Banca Naţionala a Moldovei.
În temeiul datelor prezentate şi al altei informaţii relevante, Ministerul Finanţelor
determină totaluri estimărilor preliminare de venituri şi cheltuieli pentru bugetul de stat.
Estimările preliminare se transmit autorităţilor publice de către Ministerul Finanţelor la
data stabilită de ministrul finanţelor. Ministerul Finanţelor emite pentru autorităţile publice
note metodologice detaliate referitoare la elaborarea proiectului bugetului de stat.
Autorităţile publice prezintă Ministerului Finanţelor propuneri de buget, la data stabilită
de ministrul finanţelor.
Propunerile de buget ale autorităţilor publice, structura şi conţinutul cărora se
determină de Ministerul Finanţelor, includ:
 a) veniturile şi cheltuielile realizate în anul bugetar precedent;
b) veniturile şi cheltuielile estimate pentru anul bugetar curent;
c) veniturile şi cheltuielile estimate pentru anul bugetar viitor;
d) veniturile şi cheltuielile estimate pentru cel puţin un an după anul bugetar viitor;
e) justificările cerinţelor referitoare la estimările preliminare de venituri şi cheltuieli
distribuite de Ministerul Finanţelor potrivit rezultatelor estimate ale programelor incluse în
aceste cerinţe.
Pentru elaborarea proiectului bugetului de stat, Ministerul Finanţelor poate solicita orice
informaţie adiţională ce este asigurată în mod obligatoriu de către autorităţile publice.
Ministerul Finanţelor examinează propunerile de buget ale autorităţilor publice, care
conţin:
a) propunerile de venituri şi cheltuieli;
b) informaţia şi justificările prevăzute.
Deciziile Ministerului Finanţelor referitoare la partea de venituri şi la partea de cheltuieli
ale bugetului pentru anul bugetar viitor se transmit autorităţilor publice la data stabilită de
ministrul finanţelor.
În temeiul informaţiei prezentate, autorităţile publice reexaminează propunerile lor
de buget şi le prezintă din nou Ministerului Finanţelor la data stabilită de ministrul finanţelor.
Dacă autorităţile publice nu sunt de acord cu deciziile Ministerului Finanţelor divergenţele
existente se soluţionează în ultima instanţă de Guvern.
Ministerul Finanţelor elaborează proiectul bugetului de stat bazat pe:
a) scopurile bugetului de stat;
b) sursele de venituri şi destinaţia cheltuielilor;
c) propunerile de cheltuieli detaliate ale autorităţilor publice;
d) propunerile de venituri ale autorităţilor administraţiei publice locale ;
e) propunerile privind finanţarea deficitului bugetar, dacă cheltuielile depăşesc
veniturile;
f) propunerile privind utilizarea excedentului bugetar, dacă veniturile depăşesc
cheltuielile.
Cheltuielile pentru investiţiile capitale sunt incluse în proiectul bugetului de stat într-o
poziţie distinctă. Cheltuielile pentru investiţiile capitale şi alte cheltuieli de investiţii, care se
finanţează potrivit legislaţiei din bugetul de stat, se fixează în propunerea de buget în baza
devizului de cheltuieli, întocmit de autoritatea publică, şi cuprind:
a) evaluarea tehnică a fiecărei investiţii sau achiziţii;
b) evaluarea financiară a costului total al fiecărei investiţii sau achiziţii;
 c) estimarea cerinţelor de cheltuieli anuale ale fiecărei investiţii sau achiziţii;
d) estimarea veniturilor anuale sau a cotizaţiilor, dacă acestea există, posibile de a fi
colectate de către Guvern ca rezultat al investiţiei sau al achiziţiei.
În temeiul informaţiei prezentate, Ministerul Finanţelor examinează fiecare investiţie sau
achiziţie propusă, pentru a determina:
a) conformitatea ei strategiilor şi obiectivelor Guvernului;
b) prioritatea ei în cadrul limitelor totale de cheltuieli ale bugetului de stat;
c) existenţa surselor de finanţare pentru a o completa în anii viitori.
În definitivarea procedeelor expuse, Ministerul Finanţelor elaborează proiectul legii bugetare
anuale, care cuprinde anexele, şi îl prezintă Guvernului împreună cu nota explicativă.
Anexele proiectului legii bugetare anuale cuprind:
a) veniturile şi cheltuielile estimate pentru anul bugetar viitor;
b) veniturile şi cheltuielile estimate pentru cel puţin un an după anul bugetar viitor;
c) datele adiţionale, prevăzute de legea bugetară anuală.
Nota explicativă la proiectul legii bugetare anuale include prognozele prevăzute, precum şi
următoarele strategii ale Guvernului:
a) strategiile de dezvoltare socială şi economică;
b) strategiile politicii bugetar-fiscale;
c) strategiile datoriei de stat;
d) strategiile de sprijin financiar;
e) strategiile relaţiilor bugetului de stat cu bugetele unităţilor administrativ - teritoriale.
În termenul stabilit de Guvern, Ministerul Finanţelor prezintă Guvernului proiectul
legii bugetare pentru anul bugetar viitor, care include anexele si nota explicativă.
Pînă la 1 octombrie a fiecărui an Guvernul prezintă Parlamentului:
a) proiectul legii bugetare pentru anul bugetar viitor şi nota explicativă;
b) lista modificărilor în legislaţie, care rezultă din proiectul legii bugetare anuale.
Adiţional se prezintă estimările de venituri şi cheltuieli ale bugetului consolidat.
Guvernul examinează proiectul legii bugetare anuale şi nota explicativă. La solicitarea
Guvernului, Ministerul Finanţelor prezintă informaţii sau explicaţii adiţionale referitoare la
proiectul legii bugetare anuale şi la nota explicativă.
Guvernul stabileşte procedura de apelare de către autorităţile publice a proiectului legii
bugetare anuale şi a notei explicative. Guvernul decide includerea amendamentelor la proiectul
legii bugetare anuale şi la nota explicativă şi controlează operarea amendamentelor
respective de către Ministerul Finanţelor. După includerea amendamentelor, dacă acestea
există, Guvernul aprobă proiectul legii bugetare anuale.
Examinarea şi adoptarea legii bugetare anuale.
Guvernul prezintă Parlamentului pînă la 1 octombrie a fiecarui an proiectul legii
bugetare anuale. Proiectul legii bugetare anuale include anexele şi este însotit de nota
explicativă. Adiţional la proiectul legii bugetare anuale, Ministerul Finanţelor prezintă
calculele veniturilor şi cheltuielilor bugetare.
Proiectul legii bugetare anuale este examinat de Curtea de Conturi, care prezintă
Parlamentului un aviz la data stabilită de acesta. Comisiile permanente ale Parlamentului
examinează proiectul legii bugetare anuale în condiţiile stabilite de Parlament. La data stabilită
de Parlament, comisiile permanente prezintă avizele la proiectul legii bugetare anuale
Comisiei pentru buget şi finanţe.
În baza avizelor comisiilor permanente şi a propriei sale examinări, Comisia pentru
buget şi finanţe întocmeşte raportul şi lista de recomandări asupra proiectului legii bugetare
anuale şi le prezintă Parlamentului la data stabilită de acesta.
Parlamentul examinează proiectul legii bugetare anuale, de regulă, în trei lecturi.
Examinarea în prima lectură
În decursul primei lecturi, Parlamentul audiază raportul Guvernului şi coraportul
Comisiei pentru buget şi finanţe asupra proiectului legii bugetare anuale şi examinează:
a) direcţiile principale ale politicii bugetar-fiscale;
b) concepţiile de bază ale proiectului.
Parlamentul aprobă, în prima lectură, proiectul legii bugetare anuale şi îl remite Comisiei
pentru buget şi finanţe pentru pregătirea de examinare în a doua lectură.
În caz de respingere, Parlamentul stabileşte un termen pentru îmbunătăţire şi prezentare
repetată a proiectului legii bugetare anuale în prima lectură.
Examinarea în a doua lectură
În decursul lecturii a doua, Parlamentul, la prezentarea Comisiei pentru buget şi finanţe,
examinează:
a) veniturile estimate sub formă de calcule şi structura lor;
b) cheltuielile estimate, structura şi destinaţia lor;
c) deficitul sau excedentul bugetului de stat.
Parlamentul aprobă, în a doua lectură, proiectul legii bugetare anuale şi îl remite Comisiei
pentru buget şi finanţe pentru pregătirea de examinare în a treia lectură.
În caz de respingere, Parlamentul stabileşte un termen pentru îmbunătăţire şi prezentare
repetată a proiectului legii bugetare anuale în a doua lectură.
 Examinarea în a treia lectură
În decursul lecturii a treia, Parlamentul, la prezentarea Comisiei pentru buget şi finanţe:
a) examinează alocaţiile detaliate pentru autorităţile publice;
b) stabileşte alocaţiile care vor fi finanţate în mod prioritar;
c) examinează alte detalieri din legea bugetară anuală.
Pînă la 5 decembrie a fiecarui an, Parlamentul adoptă legea bugetară anuală.
Daca legea bugetară anuală nu este adoptată şi publicată pînă la 31 decembrie, finanţarea
cheltuielilor pentru anul curent se efectuează lunar în mărime de a douăsprezecea parte din
suma cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar precedent.

Executarea bugetului de stat.

Responsabilitatea pentru executarea bugetului de stat revine Guvernului.
În termen de 10 zile după adoptarea legii bugetare anuale, Ministerul Finanţelor:
a) solicită de la autorităţile publice centrale planurile de finanţare ale acestora, precum şi
ale instituţiilor subordonate;
b) întocmeşte repartizări lunare ale veniturilor prevăzute de legea bugetară anuală şi de alte
acte legislative.
În termen de 45 zile după publicarea legii bugetare anuale, Ministerul Finanţelor aprobă
repartizarea lunară a veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat conform Clasificaţiei
bugetare.
Ministerul Finanţelor poate aproba alocaţii pentru fiecare program guvernamental.
Repartizarea lunară se semnează de ministrul finanţelor sau de o persoană autorizată din
Ministerul Finanţelor, care aprobă cererea de cheltuieli pentru un scop specific.
Nici o autoritate publică nu poate efectua cheltuieli fără autorizaţia semnată de ministrul
finanţelor sau de persoana autorizată din Ministerul Finanţelor.
Executarea de casă a bugetului de stat se efectuează de Ministerul Finanţelor prin
Trezoreria de Stat.
Ministerul Finanţelor poate angaja băncile comerciale, care activează pe teritoriul
Republicii Moldova, în calitate de agenţi pentru efectuarea operaţiunilor ce ţin de executarea de
casă a bugetului.
În realizarea funcţiilor prevăzute, Ministerul Finanţelor este responsabil de:
a) asigurarea evidenţei stricte a veniturilor în baza încasărilor efective în ordinea colectării;
b) efectuarea de cheltuieli, în caz de existenţă a autorizaţiei;
c) administrarea veniturilor şi cheltuielilor prin conturi distincte bazate pe Clasificaţia
bugetară;
 d) asigurarea serviciului datoriei de stat;
e) efectuarea în contul autorităţilor publice a oricăror altor operaţiuni financiare prevăzute
în legea bugetară anuală şi în alte acte legislative.
Dacă în procesul executării bugetului de stat sporeşte nivelul deficitului, Ministerul
Finanţelor poate bloca cheltuieli în cuantum suficient pentru menţinerea nivelului deficitului
aprobat prin legea bugetară anuală.
Blocarea cheltuielilor se efectuează prin reduceri proporţionale lunare ale tuturor
cheltuielilor, cu excepţia celor scutite de blocare prin legea bugetară anuală.
În funcţie de evoluţia încasării veniturilor în bugetul de stat, Ministerul Finanţelor poate
modifica, cu 5 zile pînă la sfîrşitul lunii curente, estimările de cheltuieli pentru perioada
gestionară ulterioară, punînd la curent autorităţile publice respective.
În caz de necesitate, Ministerul Finanţelor prezintă Guvernului, iar Guvernul
Parlamentului, un proiect de rectificare a legii bugetare anuale, care include:
a) estimări revizuite de venituri, de cheltuieli obligatorii (inclusiv serviciul datoriei
de stat) şi de deficit sau de excedent rezultant;
b) estimări revizuite de rambursări ale sumei datoriei de stat;
c) repartizarea soldurilor de mijloace băneşti constituite în urma executării bugetului în
anul bugetar precedent;
d) estimări şi descrieri revizuite, dacă acestea există, la anexele şi nota explicativă.
Autorităţile publice pot înainta Ministerului Finanţelor cereri pentru alocaţii adiţionale în
decursul anului bugetar. Fiecare cerere trebuie să includă o justificare pentru cheltuielile
adiţionale şi propuneri de compensări sub forma de venituri majorate sau cheltuieli reduse.
În procesul executării bugetului de stat, autorităţile publice pot face cheltuieli pentru diverse
programe guvernamentale, cu condiţia ca aceste alocaţii să corespundă legii bugetare anuale.
Alocaţiile aprobate pentru utilizări specifice nu pot fi redistribuite între destinatari.
Alocaţiile incluse în repartizarea lunară pentru utilizări specifice nu pot fi transferate
pentru alte utilizări fără notificarea şi aprobarea ministrului finanţelor.
Se interzice acoperirea cheltuielilor bugetului de stat prin recurgerea la emisiunea banească
directă sau prin finanţarea directă de către bănci.
Se interzice dezafectarea incontestabilă a resurselor financiare din conturile bancare ale
Trezoreriei de Stat.
Titlurile executorii şi documentele de plată ce ţin de dezafectarea incontestabilă a
mijloacelor băneşti de la bugetul de stat se vor transmite spre executare Trezoreriei Centrale.
Titlurile executorii şi documentele de plată ce ţin de dezafectarea incontestabilă a
mijloacelor băneşti de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale se vor transmite spre
executare trezoreriilor teritoriale respective.
Toate alocaţiile se închid la finele anului bugetar. Dacă anumite cheltuieli sînt stabilite
pentru un termen ce depăşeşte un an, sumele necesare sînt prevazute în legile bugetare
anuale ulterioare.
Eventualele disponibilităţi rămase neutilizate la finele anului bugetar pot fi realocate în anul
bugetar viitor.
Suma mijloacelor defalcate din veniturile generale de stat şi transferurile virate în bugetele
unităţilor administrativ-teritoriale în ultimele zile ale anului de gestiune, dar intrate la conturile
bugetelor menţionate în anul următor anului de gestiune, se reflectă în executarea de casă a
bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale în anul de gestiune.
Sumele defalcărilor calculate din veniturile generale de stat în ultima zi a anului de gestiune
se transferî în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale în anul următor anului de gestiune,
din contul soldului mijloacelor bugetului de stat la sfîrşitul anului de gestiune, cu reflectarea în
executarea de casă a bugetului de stat şi a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale în anul de
gestiune.
Sumele veniturilor încasate în ultima zi a anului de gestiune, destinate transferului în fonduri
cu destinaţie specială, se transferă în fondurile respective în anul următor anului de gestiune,
din contul soldului mijloacelor bugetului de stat la sfîrşitul anului de gestiune, cu reflectarea în
executarea de casă a bugetului de stat în anul de gestiune.
În buget se percep impozitele, taxele si alte încasari numai daca au fost stabilite prin lege.
Toate veniturile stabilite prin lege se acumulează la contul trezorerial în ordinea colectării.

Întocmirea dării de seamă cu privire la executarea legii bugetare anuale şi aprobarea ei.

La data de 31 decembrie a fiecărui an, Ministerul Finanţelor închide toate conturile

deschise în decursul anului bugetar curent, pentru a întocmi raportul anual.
Toate veniturile neîncasate pînă la 31 decembrie se încasează în contul bugetului pe anul
viitor.
La sfîrşitul fiecărui an bugetar, Ministerul Finanţelor întocmeşte un raport despre
executarea bugetului de stat, care este prezentat Guvernului şi Parlamentului pînă la data de 1
mai a anului următor anului de gestiune.
Structura raportului se stabileşte de ministrul finanţelor.
Raportul despre executarea bugetului de stat pe anul de gestiune se examinează şi se aprobă
de către Parlament.

4.5 Controlul bugetar

Controlul asupra executării bugetului de stat reprezintă o etapă a procesului bugetar a cărei
necesitate se bazează pe restricţiile ce trebuie luate în considerare în alocarea pe destinaţii şi
utilizarea resurselor bugetare avîndu-se în vedere caracterul limitat al acestora. În acest context
necesitatea controlului bugetar derivă atît din considerente de ordin politic cît şi din cele de ordin
financiar.
Din punct de vedere politic Parlamentul este interesat ca Guvernul să realizeze integral
veniturile bugetare aprobate şi să nu depăşească cheltuielile stabilite.
Din punct de vedere financiar controlul bugetar vizează creşterea interesului Guvernului şi
a tuturor subiecţilor antrenaţi în procesul execuţiei bugetare în buna gestionare a fondurilor
statului pentru prevenirea delapidărilor şi a fraudelor. Ţinînd cont de principiul separaţiei
puterilor în stat, controlul bugetar se exercită de mai multe organe împuternicite şi poate fi de
natură politică, jurisdicţională şi administrativă.
Controlul politic se exercită de către Parlament prin dezbaterea şi aprobarea proiectelor de
buget împreună cu anexele sale. Acest control se exercită şi în timpul execuţiei bugetului prin
examinarea Rapoartelor pe care Guvernul este obligat să le prezinte Parlamentului, prin
controalele realizate de comisiile permanente la audierea membrilor Guvernului, în cadrul
şedinţelor, precum şi prin controlul persoanelor care gestionează fondurile publice.
Controlul jurisdicţional se efectuează de organismele specializate ale statului în scopul
stabilirii răspunderii juridice a subiecţilor implicaţi în procesul execuţiei bugetare în cazul
administrării defectuoase a fondurilor politice. În acest scop activează Curtea de Conturi ca
organ de control de bază dintr-un stat.
Controlul administrativ include atît controlul exercitat de organele specializate ale
Ministerului Finanţelor (IFPS, Trezoreria, ş.a.) cît şi controlul realizat în interiorul fiecărei
instituţii sub forma controlului ierarhic exercitat de ordonatorii principali de credite bugetare
asupra modului cum aceste credite sunt consumate de subordonaţi.
În funcţie de momentul efectuării sale, controlul bugetar poate fi:
 Preventiv;
 Concomitent;
 Post-operativ.
 Controlul preventiv este cel mai eficient, deoarece prin intermediul său se poate opri
derularea operaţiunilor ilegale sau a celor apreciate a fi inoportune şi ineficiente.
Controlul concomitent are o eficienţă limitată, dar nu trebuie subestimat, deoarece prin
determinarea legalităţii sau ilegalităţii operaţiunii, se preîntîmpină iniţierea unor acţiuni similare
în viitor.
Controlul post-operativ nu mai poate repara ceea ce s-a realizat, dar prin identificarea
abaterilor de la lege şi stabilirea persoanelor vinovate se pot institui măsuri de recuperări a
prejudiciilor aduse statului.

Întrebări de verificare

1. Definiţi conceptul de buget.

2. Caracterizaţi funcţiile bugetului.
3. Sub ce aspecte poate fi abordat conceptul de buget?
4. Care sunt raporturile între bugetul de stat şi politicile economice?
5. Ce este sistem bugetar? Ce tipuri de sisteme bugetare cunoaşteţi?
6. Care este structura sistemului bugetar al Republicii Moldova? Care
sunt legile RM ce reglementează raporturile interbugetare?
7. Definiţi conceptul de proces bugetar.
8. Caracterizaţi trăsăturile procesului bugetar?
9. Care sunt fazele procesului bugetar?
10. Ce lege reglementează procesul bugetar în Republica Moldova?
11. Ce organ al puterii publice este responsabil de elaborarea
proiectului bugetului de stat?
12. Ce organ al puterii publice este responsabil de examinarea şi
aprobarea legii bugetare anuale?
13. În cîte lecturi este examinat proiectul BS? Ce este examinat în
fiecare lectură?
14. Ce organ este responsabil de executarea de casă a BS?
15. Ce este control bugetar?
16. Care sunt tipurile de control bugetar? Caracterizaţi-le.
17. Plasaţi pe axa timpului termenele de executare a procedurii
bugetare.

Teste:

1. În ce se concretizează aplicarea principiului neafectării veniturilor în elaborarea

bugetului:
a) asigurarea efectuării cheltuielilor unui stat din veniturile sale curente;
b) prezentarea bugetului într-un singur document,
c) depersonalizarea veniturilor bugetare;
d) înscrierea veniturilor şi a cheltuielilor BS în acelaşi document în sume
globale.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: c
2. Proiectul BS trebuie să fie prezentat în Parlament pînă la:
a) 5 septembrie;
 b) 15 septembrie;
c) 1 octombrie;
d) 15 octombrie.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: c
3. Asigurarea realizării politicii bugetar-fiscale o face:
a) Ministerul Finanţelor;
b) Banca Naţională a Moldovei;
c) Guvernul;
d) Parlamentul;
e) Fondul Monetar Internaţional.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: a

4. Din punct de vedere economic bugetul reprezintă:

a) document financiar cu putere de lege care include anumite norme şi normative destinate
organizării unei gestiuni financiare clare şi explicite;
b) totalitatea conturilor prin care se gestionează resursele financiare ale statului;
c) fondurile, care trec prin contul bugetar reprezentînd o pondere semnificativă din PIB, iar
prin impozitele prelevate şi cheltuielile efectuate statul dispune de instrumente
privilegiate de intervenţie în viaţa economică şi socială;
d) este considerat ca expresie a opţiunilor Guvernului în ansamblul domeniilor care relevă
competenţele sale (politica economică, socială, educativă, culturală, militară etc.).
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: c

5. Care din afirmaţiile prezentate este adevărată:

a) Blocarea cheltuielilor se efectuează prin reduceri proporţionale trimestriale ale tuturor
cheltuielilor;
b) Rectificarea cheltuielilor se efectuează prin reduceri proporţionale trimestriale ale
cheltuielilor ce pot fi supuse acestei operaţiuni;
c) În lectura a III-a sunt examinate veniturile şi cheltuielile autorităţilor publice locale.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: b
6. Sistemul bugetar unitar include:
a) Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat;
b) Bugetul de Stat;
c) Bugetele Unităţilor Administrativ – Teritoriale;
d) Fondurile extrabugetare;
e) Bugetul Public Naţional;
f) Balanţa comercială;
g) Fondul Asigurărilor Obligatorii de Asistenţă Medicală.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: b,c
7. Care dintre următoarele trăsături nu sunt proprii bugetului de stat:
a) BS poate funcţiona cu excedent;
b) BS poate funcţiona cu deficit;
c) Este un act de previziuni economico-financiare;
d) Este un act prin care puterea executivă este împuternicită de puterea legislativă să
cheltuiască şi să perceapă venituri în acord cu prevederile legale;
e) Este o lege organică, care poate fi abrogată.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: e
8. În ce se concretizează aplicarea principiului unităţii în elaborarea bugetului:
a) asigurarea efectuării cheltuielilor unui stat din veniturile sale curente;
b) prezentarea bugetului într-un singur document;
c) depersonalizarea veniturilor bugetare;
d) înscrierea veniturilor şi a cheltuielilor BS în acelaşi document în sume globale.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: b
9. Bugetul de Stat al Republicii Moldova trebuie să fie aprobat pînă la data de:
a) 31 decembrie;
b) 25 decembrie;
c) 15 decembrie;
d) 05 decembrie;
e) 15 noiembrie.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: d
10. Trăsături caracteristice ale procesului bugetar sunt:
 a) este unul ciclic;
b) este public;
c) este complex;
d) este de decizie;
e) este legislativ;
f) este politic;
g) este economic;
h) este social.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: a,b,c,d,e,f.
11. Este adevărată sau falsă afirmaţia că:
a) deficitul sau excedentul Bugetului de Stat al Republicii Moldova este examinat în I-ma
lectură;
b) răspunzător pentru executarea de casă a Bugetului de Stat al Republicii Moldova este
Parlamentul;
c) sistemul bugetar al Republicii Moldova este de tip federal;
d) toate afirmaţiile sînt false;
e) toate afirmaţiile sînt adevărate.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: d.
12. Raportul anual privind executarea Bugetului de Stat al Republicii Moldova este
prezentat pînă la data de:
a) 31 martie;
b) 20 aprilie;
c) 15 aprilie;
d) 1 aprilie;
e) 1 mai.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: e
13. Răspundere pentru elaborarea bugetului de stat o poartă:
a) organele executive ale administraţiei publice centrale;
b) organul legislativ central;
c) trezoreria teritorială sau persoanele fizice şi juridice.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: a
 Bibliografia
1. Legea RM privind sistemul bugetar si procesul bugetar, Nr.847-
XIII din 24.05.1996.
2. Legea RM privind finanţele publice locale Nr. 397 din 16.10.2003
3. Casian A. „Gestiunea finanţelor publice”, Chişinău, 2007.
4. Casian A., Petroia A. „Politica bugetar-fiscală”, Tranziţie: retrospective şi
perspective., culegere, ed.Junivas, Chişinău, 2002.
5. Manole T. Finanţele publice locale: rolul lor în consolidarea autonomiei financiare la
nivelul unităţilor administrativ-teritoriale/ T.Manole.– Chişinău: Epigraf, 2003. – 240 p.
6. Manolescu Gh. Buget: abordare economică şi financiară / Gh. Manolescu. – Bucureşti:
Editura Economică, 1997. – 362 p.
7. Moşteanu T. Buget şi trezorerie publică / T. Moşteanu. – Bucureşti: Editura Tribuna
Economică, 2002. – 457 p.
8. Talpoş I. „Finanţele Romîniei”, Vol.I, Timişoara, 1995.
9. Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu 2008-2010.