UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA BUGETULUI PE

TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA

A elaborat: Munteanu Cătălin

gr.DR-2107
A verificat: Televca Oleg

mun. Chișinău 2023

CUPRINS:
INTRODUCERE
1. ASPECTE GENERALE ȘI CONCEPTUL DE BUGET DE STAT
2. FUNCȚIILE BUGETULUI DE STAT
3. ANALIZA SURSELOR DE CONSTITUIRE A VENITURILOR BUGETARE
4. SISTEMUL BUGETAR ÎN STATELE CONTEMPORANE
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

2
INTRODUCERE
Timp de mai bine de două secole, una din problemele cele mai controversate ale teoriei economice
a fost şi rămîne a fi problema rolului economic al statului. Chiar şi astăzi, cînd economiile ţărilor
lumii sînt economii mixte şi deci o implicare a statului în viaţa economică se înţelege de la sine,
confruntarea dintre partizanii şi adversarii implicării statului în activitatea economică rămîne la fel
de actuală ca şi acum o jumătate de secol. Evoluţia economiei naţionale, din ultimii ani, poate fi
considerată favorabilă pentru valorificarea întregului potenţial economico - financiar şi dezvoltarea
durabilă a ţării.
Bugetul de stat este un instrument de previziune pe termen scurt şi mediu. Bugetul economic este
caracteristic ţărilor dezvoltate şi reprezintă pe lângă un buget de stat clasic şi resursele societăţii şi
destinaţia lor. Bugetul economiei naţionale este un ansamblu de conturi ale naţiunii, care reflctă
pentru anul în curs şi pentru anul următor previziunile asupra tuturor agenţilor economici din ţara
respectivă. Forma care se întocmeşte diferă de la o ţară la alta.
Bugetul economiei naţionale este un instrument cu ajutorul caruia guvernul se informează asupra
situaţiei economico financiare a ţării. Nu are caracter de lege, el nu se substituie bugetului de stat.
Volumul şi structura veniturilor şi cheltuielilor bugetare diferă de la stat la stat în funcţie de nivelul
de dezvotare economică a ţării, de condiţiile social-politice interne şi de conjunctura internaţională.
O contribuţie importantă, la crearea acestor premise, revine sistemului financiar public, care, prin
intermediul politicii bugetare şi al mecanismului de redistribuire a resurselor financiare publice, are
implicații directe asupra creşterii economice, asigurînd realizarea obiectivelor de stimulare a
activităţilor economice, de protecţie socială, creşterea nivelului de trai şi reducerea sărăciei.
Calitatea sistemului financiar public poate fi asigurată prin crearea condiţiilor pentru administrarea
publică competentă, prin stabilirea regulilor, procedurilor, instrumentelor de dirijare a sistemului şi
procesului bugetar, urmărindu-se implementarea eficientă a politicilor macroeconomice şi
reformelor structurale.
Analizînd situaţia societăţii Republicii Moldova, observăm că aceasta îşi consumă resursele de
viitor, pe cînd alte societaţi le direcţionează pentru dezvoltare. Cauza acestei situaţii constă în
nerespectarea intereselor societăţii şi a economiei promovate de către stat, interesele politice ce sunt
aplicate de partidul de guvernare etc.
Bugetul are un rol important în viaţa publică, reprezentînd strategia fundamentală de planificare şi
supraveghere a activităţii economico-financiare a statului. Însăşi prezenţa statului în viaţa socială şi
economică este legată de intervenţia bugetară.

3
1. ASPECTE GENERALE ȘI CONCEPTUL DE BUGET DE STAT
Termenul de buget îşi găseşte originea în vechea limbă franceză şi anume în expresia bouge şi
bougette prin care se înţelege o pungă din piele sau o pungă cu bani. Termenul a fost preluat în
Anglia odată cu cuceririle normande şi de acolo s-a răspîndit în toată lumea cu semnificaţia
financiară.
În Anglia, cancelarul tezaurului (ministru de finanţe) avea obiceiul să prezinte Camerei Comunelor
un proiect în care se prevedeau mijloacele necesare pentru acoperirea subsidiilor cerute. Proiectul se
găsea într-o mapă din piele pe care cancelarul tezaurului o deschidea când făcea expunerea. Această
operaţiune se numea: deschiderea pungii cu bani sau deschiderea bugetului. De altfel, hârtia sau
programul din mapă, reprezenta în mod simbolic: punga tezaurului şi tezaurul Coroanei Marii
Britanii.
În literatura de specialitate s-au expus numeroase definiţii, dar din punct de vedere conceptual sau
evidenţiat două caracterizări fundamentale. Susţinătorii primei concepţii sunt de părerea, că bugetul
statului este un program sau plan de cheltuieli, ce urmează a se efectua, şi de venituri, ce urmează a
se realiza într-o perioadă determinată, fiind aprobat de Parlament.
A doua concepţie exprimată în literatura şi legislaţia financiară susţine că bugetul statului este un
act de stabilire şi autorizare a veniturilor şi cheltuielilor anuale ale statului. Actualitatea
contemporană a acestei concepţii este confirmată de faptul că elementele ei esenţiale au fost
preluate şi pentru caracterizarea oficială a bugetului Comunităţii Europene, fiind precizat, că
bugetul este: „actul care prevede şi autorizează în prealabil, în fiecare an, cheltuielile şi veniturile
comunităţii". Această caracterizare legală este valoroasă şi din punct de vedere teoretic, întrucât în
ea se precizează atât necesitatea tehnico-financiară, cât şi importanţa autorizatoare a bugetului. În
această ordine de idei, bugetul poate fi privit ca act de autorizare dat de puterea reprezentativă
privind condiţiile de realizare a veniturilor bugetare minime, precum şi cheltuielilor maxime alocate
cu indicarea naturii şi destinaţiile acestora pe o perioadă dată (de obicei un an).
Astfel, bugetul de stat este un act de autorizare dat de puterea reprezentativa privind conditiile de
realizare a veniturilor bugetare minime, precum si cheltuielile maxime alocate cu indicarea naturii si
destinatiile acestora pe o perioada anumita.
Din punct de vedere juridic este un act cu putere de lege , dispozitiile cuprinse in aceata lege fiind
imperative cu privire la cuantumul minim de venituri si maxim de cheltuieli.
Sub aspect juridic, bugetul de stat :
 Reprezinta un act prin care se prevăd și se aprobă, prin lege, veniturile și cheltuielile anuale ale
statului;
 Este un act de autorizare prin care puterea executiva este împuternicită de puterea legislativă să
cheltuie și să perceapă venituri în acord cu prevederile legale;
 Act de previziune a resurselor publice si a modului de utilizare a acestor resurse;
 Act anual, anul bugetar ca perioada de exercitiu financiar este cel mai potrivit interval pentru care
se poate efectua programarea si se poate urmari executia veniturilor si a cheltuielilor.
Din punct de vedere juridic:
- bugetul este un document financiar cu putere de lege care include anumite norme şi normative
destinate organizării unei gestiuni financiare clare şi explicite;

4
- el reclamă studierea diverselor reguli (norme) referitoare la conţinutul său, la prezentarea sa, la
adoptarea sa de către Parlament, la execuţia şi la controlul execuţiei sale; aceste norme sunt
destinate organizării unei gestiuni transparente a finanţelor de stat şi precizării autorităţii
Guvernului şi Parlamentului în domeniul bugetar.

2. FUNCȚIILE BUGETULUI DE STAT

Însemnătatea bugetului de stat în viaţa economică, socială şi politică din fiecare stat contemporan a
promovat evidenţierea următoarelor funcţii bugetare.
A.bugetul are funcţie juridică, pentru că anual se adoptă printr-un act cu putere de lege (Legea
bugetară anuală), dispoziţiile cuprinse în această lege fiind imperative cu privire la cuantumul
minim al veniturilor şi maximum de cheltuieli.
Deci, pe plan juridic bugetul se caracterizează sub două aspecte:
- legislativ;
- previzional.
În doctrina şi legislaţia franceză s-a statornicit ideea că este periculos să laşi Parlamentul să
acţioneze sensibil la dorinţele alegătorilor, deoarece există tentaţia de majorare a cheltuielilor. În
acest sens se menţionează: „Parlamentul a fost inventat de popoare pentru a limita cheltuielile
puterii executive, nu pentru crearea altora". Bugetul este previzional, fundamentat pe proiecte
economice, bugetul tinde să prevadă viitorul, dar din cauza dificultăţilor sunt necesare adaptări.
Previziunea bugetară trebuie să reflecte obiectivele, planurile de dezvoltare economică şi socială.
B.bugetul are o funcţie politică; indiferent de semnificaţia lui juridică, bugetul a căpătat în practica
parlamentară o imensă valoare politică. Acest lucru se produce întrucât bugetul reflectă întregul
program politic al guvernului, votarea lui de către Parlament presupunînd prezentarea întregii
politici guvernamentale. Aprobarea, rectificarea sau anularea alocaţiilor bugetare, exercită o
incontestabilă presiune asupra liniei de conduită a guvernului.
Bugetul are o funcţie politică şi prin influenţa pe care o exercită asupra regimului politic şi care
poate determina natura regimului politic sau stabilitatea acestuia. În acest sens, bugetul poate
influenţa politica regimului, determinînd volumul şi diversitatea cheltuielilor bugetare, în corelare
cu: sursele de venituri, cuantumul acestora şi categoriei de contribuabili.
Influenţa asupra regimului politic afectează nu numai natura regimului, dar şi stabilitatea acestuia.
Puterea politică şi puterea bugetară au o strînsă legătură. După ce bugetul a fost adoptat de
Parlament, acesta trebuie să fie executat de Guvern ca putere executivă. În acelaşi timp, bugetul este
un factor de consolidare a Parlamentului, prin exclusivitatea constituţională atribuită în sfera
bugetară organului reprezentativ. Totuşi, cu timpul, Parlamentului i s-a limitat dreptul de adoptare a
anumitor rectificări ale bugetului statului, doar cu acceptarea acestora de către Guvern, care atrag
după sine: majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau a împrumuturilor; precum şi majorarea
sau reducerea cheltuielilor bugetare. Pe lîngă aceasta, Parlamentului i s-a limitat controlul executării
bugetului de stat doar printr-o informare anuală privind veniturile şi cheltuielile totale efectuate.
Conform art.19 din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr. 181-XIII din
25.07.2014, „Guvernul este cel care exercită conducerea generală a activităţii executive în domeniul
gestionării finanţelor publice, în conformitate cu principiile şi regulile stabilite de prezenta lege".

5
În aceeaşi ordine de idei, art. 20 din legea menţionată, reglementează, că Ministerul Finanţelor
„întocmeşte şi publică rapoarte periodice şi anuale privind executarea bugetului de stat, precum şi
privind executarea bugetului public naţional", prezentînd acest „raport Guvernului", iar „Guvernul
prezintă spre adoptare Parlamentului doar un Raport anual despre executarea bugetului de stat".
Deci bugetul contemporan, după afirmaţia literaturii franceze de specialitate, a restaurat şi
consolidat executivul care a devenit o putere adevărată. Pe de altă parte, efectele sale se extind şi
asupra stabilităţii regimului. Situaţia actuală se exprimă prin următorul silogism: „Guvernul
determină şi conduce politica naţiunii". În acest sens, „bugetul exprimă opera Guvernului".
Influenţa asupra stabilităţii regimului politic, se explică prin faptul, că bugetul nu a fost niciodată
neutru în caz de criză politică. Ex.: revoluţia franceză de la 1879 din ameninţare de bancrută
(faliment, situație de insolvabilitate). Din 1776 s-a descoperit incapacitatea guvernului francez de a
plăti datoriile războiului. Acest deficit 1-a constrâns pe Regele Franţei să convoace statele generale;
regele a afirmat: „fericite deficit, ai devenit patrimoniu al naţiunii".
C. bugetul are o funcţie financiară, în sensul că presupune determinarea sub formă bănească a
necesarului de cheltuit în domeniul public şi evaluarea cît mai corectă a surselor care pot fi de
natură fiscală în marea lor majoritate, şi nefiscală.
D. bugetul are o funcţie publică. Bugetul este un mijloc de satisfacere a nevoilor colective, fiind un
act de conducere statală, emanat dintr-un interes general-public. Statul nu este un agent economic la
fel ca ceilalţi subiecţi ai sferei antreprenoriale. El consumă, dar nu produce, el ia, dar nu restituie
nimic.

3. Analiza surselor de constituire a veniturilor bugetare

Cea mai importantă sursă de venit în bugetul statului o reprezintă impozitele, care reprezintă
veniturile fiscale. Dintre acestea fac parte: impozitul pe venit, contribuţiile de asigurări sociale
obligatorii de stat, primele de asigurări obligatorii de asistenţă medicală, impozitul pe proprietate,
etc. Principalele venituri nefiscale provin din reţineri sau cotizaţii sociale; drept exemplu pot servi:
taxele şi plăţile administrative, amenzile şi sancţiunile administrative şi alte venituri din activitatea
de antreprenoriat şi din proprietate. În țările dezvoltate pe seama lor revin 80%-90% din totalul
veniturilor statului. În ţările în curs de dezvoltare ponderea impozitelor şi taxelor în veniturile
publice constituie 50%-80%.

Veniturile fiscale rămîn sursa principală de venituri al bugetului public naţional. Astfel,
pentru anul 2021, volumul veniturilor a bugetului public național a fost inițial estimat în sumă totală
de 66 914,2 mil. lei. Însă pe parcursul anului 2021, pentru atenuarea impactului pandemiei de
COVID-19 și a crizei din sectorul energetic, Guvernul a reacționat prompt prin instituirea unor
măsuri de susținere, care au avut menirea să amelioreze situația atât a agenților economici, cât și a
consumatorilor casnici. Respectiv, pentru asigurarea financiară din bugetul de stat a măsurilor
instituite, reieșind din resursele disponibile ale bugetului de stat au fost operate mai multe
modificări la legile bugetului de stat, bugetului asigurării sociale de stat, fondurilor asigurării
obligatorie de asistență medicală și a deciziilor adoptate de către organele deliberative și executive
ale unităților administrativ-teritoriale. Ca urmare, estimările veniturilor inițiale au fost majorate cu 6
349,2 mil. lei și au constituit suma de 73 263,4 mil. lei.

6
Conform rezultatelor anului 2021, la bugetul public național au fost acumulate venituri în sumă
totală de 77 373,0 mil. lei, cu 4 109,6 mil. lei mai mult decât suma precizată.

4. Sistemul bugetar în statele contemporane

Din punct de vedere al organizării bugetare, sunt evidenţiate anumite particularităţi şi deosebiri mai
ales în statele federative faţă de cele cu structură unitară. În statele unitare naţionale cum sunt
Franţa, Italia, Suedia, organizarea bugetară era la început simplă, deoarece, cuprindea numai
bugetul de stat şi bugetele locale. Bugetul de stat din statele unitare naţionale este denumit şi buget
ordinar sau general, care a avut şi are ca venituri principale impozitele şi taxele completate, în caz
de insuficienţă, cu împrumuturi de stat, iar cheltuielile acestui buget sunt destinate celor mai
importante trebuinţe de învăţămînt şi sănătate publică, întreţinerii organelor centrale: legislativ,
executiv, instanţe judecătoreşti, armată etc.
Bugetele locale sau ale unităţilor administrativ-teritoriale din statele unitare naţionale sunt o
componentă a organizării bugetare, avînd o importanţă primordială pentru autonomia funcţională a
organelor de conducere ale altor unităţi, autonomii în cadrul statelor unitare. Prin aceste bugete
locale finanţate atît întreţinerea autorităţilor publice locale, cît şi instituţii şi acţiuni de învăţămînt
public, culturale şi sanitare, modernizarea şi dezvoltarea urbanistică, pentru care veniturile bugetare
locale sunt insuficiente. Pe lîngă bugetul de stat şi bugetele locale, structura bugetară din statele
unitare naţionale conteporane a fost dezvoltată cuprinzînd bugete: anexe, extrabugetare,
extraordinare, fonduri băneşti speciale şi alte fonduri băneşti alăturate bugetului de stat. De exemplu
în Franţa, pe lîngă bugetul general al statului, structura bugetară cuprinde bugete anexe pentru poştă
şi telecomunicaţii, serviciul explozivilor, navigaţie aeriană, ș.a.
În statele federative, cum sînt Brazilia, Germania, Statele Unite ale Americii, Federaţia Rusă şi
altele, organizarea bugetară este influienţată de structura federativă cuprinzînd: statele, landurile
(unitate administrativă autonomă, cu organ legislativ și guvern propriu), cantoanele, provinciile
componente etc. În consecinţă, organizarea bugetară federativă este mai complexă şi cuprinde
bugetele federale, bugetele statelor și bugetele unităților administrative autonome.
Sub aspecte generale, organizarea bugetară federativă este asemănătoare în toate aceste state,
cuprinzînd bugete federale ale statelor membre şi locale. Însă cuprinsul de cheltuieli şi venituri,
relaţiile dintre bugetele federale ale statelor membre şi celor locale, procedura elaborării şi aprobării
bugetelor anuale sunt reglementate diferit, conform conceptelor proprii formate şi evoluate în
fiecare stat federativ.

7
În Germania, organizarea bugetară federativă este reglementată printr-un act normativ denumit
„Constituţie financiară” în cuprinsul căreia problema principală este cea a „repartiţiei juste” a
fondurilor băneşti între bugetul federal şi bugetele landurilor membre ale statului federal german. În
scopul repartiţiei financiare juste cheltuielile sunt repartizate în funcţie de competenţa materială a
organelor administrative federale, ale landurilor şi locale. Conform acestui criteriu, din bugetul
federal sunt finanţate integral afacerile externe, căile ferate şi fluviale federale, poşta, apărarea ţării
inclusiv protecţia frontierelor, autorităţile şi instanţele federale.
În comun, din bugetele landurilor şi din bugetele locale sunt finanţate instituţiile de învăţămînt,
sănătate şi protecţie socială, unitățile de gospodărie comunală, alte instituţii şi unităţi organizate,
care funcţionează pe lîngă autorităţile publice ale landurilor, orașelor şi comunelor. În ceea ce
priveşte veniturile, produsul bănesc al celor mai importante impozite este repartizat între bugetul
federal şi bugetele landurilor, cu preponderenţă pentru bugetul federal, avînd în vedere că din
acestea se suportă aproape jumătate din cheltuielile publice, iar cel mult 33% din aceste cheltuieli
revin bugetelor landurilor şi cel mult 20% bugetelor locale. Astfel, veniturile taxelor vamale şi ale
monopolurilor fiscale, ale impozitelor pe consumaţie şi ale prelevărilor speciale revin bugetului
federal. Produsul impozitelor pe venit şi capital, ca şi al impozitelor pe circulaţia capitalurilor revine
bugetelor landurilor, iar impozitele reale pe clădiri şi activităţi profesionale, ca şi impozilete locale
pe consumaţie sunt venituri ale bugetelor locale.
Datorită acestei repartiţii a fiscalităţii în folosul bugetului federal, centrul federal efectuează unele
redistribuiri a unor venituri şi cheltuieli, în mod „vertical”, între bugetul federal şi bugetele
landurilor aflate în situaţie critică. În acelaşi timp, datorită faptului că unele landuri au o „capacitate
fiscală superioară”, pentru acestea s-a instituit obligaţia de a plăti „o contribuţie destinată
repartizării financiare juste” din care se acordă subvenţii băneşti landurilor care au venituri proprii
insuficiente, realizîndu-se astfel o redistribuire a fondurilor băneşti între bugetele landurilor în mod
„orizontal”.
În Statele Unite ale Americii, organizarea bugetară cuprinde bugetul federal, bugetele statelor
membre şi bugetele locale. Între aceste bugete veniturile şi cheltuielile publice sunt repartizate prin
„legi de autorizare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare” în funcţie de „competenţele statale” ale
organelor federale, ale organelor de conducere din statele membre şi ale organelor locale denumite
„colectivităţi subordonate”.
Bugetului federal american îi revin cheltuieli pentru apărare naţională, pentru întreţinerea organele
puterii publice, pentru sănătate şi altele. Sistemul veniturilor federale cuprinde taxele pe veniturile
persoanelor fizice şi ale corporaţiilor, accize asupra unor bunuri de lux, taxe vamale, taxe de timbru
etc. Sistemului bugetar îi revin aproximativ 70% din toate veniturile şi cheltuielile statului federativ
american.
Din bugetele statelor membre, sunt finanţate „districtele şcolare”, drumurile şi cheltuielile cu
caracter social; pe cînd veniturile acestor state nu sunt riguros identice şi cuprind mai ales taxele
percepute pentru carburanţi, tutun, băuturi alcoolice, automobile, ca şi o taxă funciară, care, în tot
mai multe state, este cedată pentru administrarea fiscală a colectivităţilor locale.
Organele federale şi cele de conducere a statelor membre adoptă frecvent bugete anuale deficitare,
şi pentru acoperirea deficitelor lor bugetare se contractează şi lansează împrumuturi publice, însă în
limitele valorice admise de Constituţia statului federal şi de Constituţiile statelor membre.

8
CONCLUZII
Afirmarea rolului economic al statului este inseparabilă de bugetul de stat. Creşterea cheltuielilor
publice şi atenuarea recesiunilor, redistribuirea veniturilor de către stat, intervenţia statului cu
scopul de a controla şi ajusta mersul economiei, de a evita şocurile, de a reglementa economia în
ansamblul ei, toate sunt condiţionate în mare măsură de Bugetul de Stat.
Bugetul trebuie să reflecte cît mai real resursele ce pot fi mobilizate, şi destinaţia lor să permită
compararea veniturilor încasate, şi cheltuielilor efectuate care vor putea oferi posibilitatea analizării
veniturilor pe surse de provenienţă şi cheltuielilor pe destinaţie.
Pe lîngă venituri şi cheltuieli bugetul include şi alte surse ce duc la formarea bugetului. Diferite
impozite, taxe şi alţi indicatori contribuie nemărginit la menţinerea şi stabilizarea bugetului de stat.
Bugetul reprezintă actul cel mai important din viaţa publică deoarece el este expresia financiară a
programului de acţiune a statului pe perioada de un an.
Pîna la urma ajungem la concluzia că bugetul de stat vine a fi totuşi cel mai important document din
viaţa unui stat. Şi deci respectarea cu stricteţe a normelor de reglementare ce ţin de acest document
va duce la eficientizarea economiei statului, şi soluţionării problemelor cu caracter social.
Totodată țin să menționez că bugetul de stat nu este doar un document, aprobat prin lege, de
planificare si canalizare a resurselor financiare anuale ale statului spre destinații conforme cu
programul de guvernare al puterii politice. El este si un reper important al semnalizarii gradului în
care statul se implică în economie și în viața sociala, al capabilitatii economiei nationale de a
contribui la constituirea resurselor financiare, pe cale de autoritate, la dispozitia statului, precum si
al modului în care acesta întelege să le gestioneze.
Activitatea financiara a unui stat trebuie sa se bazeze pe norme, metode, principii, masuri si
instrumente concrete si just aplicate, în vederea constituirii, repartizarii si optimizarii fondurilor de
resurse financiare, în conformitate cu obiectivele sociale si economice. Bugetul de stat reprezinta
cel mai important si complex buget atât în cadrul bugetului public național, cît și în întregul sistem
bugetar.

9
BIBLIOGRAFIE
1.Antoniu N., Adochiţei M., Cristea H., Neagoe I., Dumitrescu D., Ilie V., Finanţele întreprinderilor
, Ed. „ASE", Bucureşti, 1993, p. 269
2. Armeanic A., Conceptul, funcţiile şi reglementarea juridică a bugetului de stat, Revista Naţională
de Drept, nr. 5(20) 2002, p. 32-34
3. A se vedea art. 130 alin. 1 şi art. 131 alin. 2 din Constituţia Republicii Moldova
4. A se vedea Hotărârea Curţii Constituţionale privind interpretarea prevederilor art.131 alin. (4 )
din Constituţia Republicii Moldova
5. Bugetul-Si-Sistemul-Bugetar - http://ru.scribd.com/doc/16951671/
6. Conceptul de buget de stat si sistemul financiar - http://ru.scribd.com/doc/90662467/
7. Conceptul de buget si functiile sale - http://www.cn-economy-projects.com/2011/01/
8. Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr. 181-XIII din 25.07.2014.
9. Conform art. 66 lit. h) din Constituţia Republicii Moldova.
10. Şaguna D. D., Drept financiar şi fiscal, voi. II, Ed. „Oscar Prinţ", Bucureşti 1997, p. 4.

10