Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea TEHNOLOGIE ŞI MANAGEMENT ÎN

INDUSTRIE ALIMENTARĂ

Catedra Economie şi Management în Industrie

LUCRARE DE AN

LA DISCIPLINA „MACROECONOMIE”

Tema : ,,Bugetul de stat.Noțiuni și caracteristici”

A ELABORAT:

Studenta : gr.IMIA-171,Tutunaru Natalia

A VERIFICAT:
___________(V.Mămăligă)
___________ (S.Bogdanova)

Chişinău – 2019
 CUPRINS

Introducere .......................................................................................................... 3

Capitolul I............................................................................................................ 5

1.1Concept, funcții privind bugetul de stat al R.Moldova ............................... 5

1.2 Capitolele şi articolele bugetelor de stat......................................................... 7
1.3Deficitul bugetar .............................................................................................. 10
Capitolul II ........................................................................................................ 15

2.1 Analiza grafică a structurii şi a conţinutului bugetului de stat din

Republica Moldova............................................................................................... 15
2.2 Evoluția veniturilor ........................................................................................ 16
2.3Evoluția cheltuielilor ....................................................................................... 18
2.4 Prognoza anului 2019 RM ............................................................................. 20
Concluzie ........................................................................................................... 22

Bibliografie ........................................................................................................ 22

Anexe.................................................................................................................. 23

2
Introducere
Evoluţia economiei naţionale, din ultimii ani, poate fi considerată favorabilă pentru
valorificarea întregului potenţial economico - financiar şi dezvoltarea durabilă a ţării. O
contribuţie importantă, la crearea acestor premise, revine sistemului financiar public, care, prin
intermediul politicii bugetare şi al mecanismului de redistribuire a resurselor financiare
publice, are implicații directe asupra creşterii economice, asigurînd realizarea obiectivelor de
stimulare a activităţilor economice, de protecţie socială, creşterea nivelului de trai şi
reducerea sărăciei. Calitatea sistemului financiar public poate fi asigurată prin crearea condiţiilor
pentru administrarea publică competentă, prin stabilirea regulilor, procedurilor, instrumentelor
de dirijare a sistemului şi procesului bugetar, urmarindu-se implementarea eficientă a politicilor
macroeconomice şi reformelor structurale.
Bugetul are un rol important în viaţa publică, reprezentând strategia fundamentală de
planificare şi supraveghere a activităţii economico-financiare a statului. Însăşi prezenţa statului în
viaţa socială şi economică este legată de intervenţia bugetară.
Bugetul se consideră a fi un document foarte important,idiferent de faptul că acesta
aparține unui raion ,sat ,unei unități administrativ-teritorială,deoarece el exprimă o relație
financiară dintre utilizarea banilor publici și însușirea unor scopuri bine determinate ale
comunității pe parcursul unui an calendaristic.
Însușirea și inplementarea bugetului trebuie sa fie elaborat cu ajutorul sau efortul tuturor
membrilor localității. Ţinând cont de importanţa acestui document pentru dezvoltarea comunităţii
în general, dar şi pentru fiecare locuitor în parte, elaborarea şi executarea bugetului trebuie să se
facă în condiţii de transparenţă maximă. Transparenţa bugetului public al localităţii oferă
posibilitate locuitorilor de a cunoaşte exact serviciile de care vor beneficia din partea
administraţiei publice locale pe parcursul perioadei următoare: educaţie, cultură, asistenţă socială,
amenajarea teritoriului, transportul public etc.
Totodată, locuitorii oricărei localităţi trebuie să fie interesaţi de modul cum se formează şi cum se
execută bugetul public, deoarece anume ei sunt cei care participă la acumularea mijloacelor
financiare în buget prin achitarea impozitelor şi taxelor locale. Populația, fiind informaţi despre
modul de distribuire şi de consumare a resurselor financiare publice, cetăţenii conştientizează
necesitatea implicării lor active în soluţionarea unor probleme ale comunităţii prin participarea la
acumularea fondurilor de soluţionare a problemelor de amenajare a teritoriului, de susţinere a
activităţii unor instituţii de învăţământ etc.

3
Scopul lucrării constă în cercetarea structurii și a conținutului sistemului bugetar al
Republicii Moldova ,efectele dificitului bugetar asupra econ

Obiective :

 Să informez despre originea și semnificația conceptului de ,,buget de stat’’.

 Să aduc la cunoștință metodele de clasificare și pricipiile bugetare.
 Să explic structura bugetului.
 Să demonstrez practic și teoretic ce impact are bugetul asupra economiei
naționale

4
 Capitolul I

1.1Concept, funcții privind bugetul de stat al R.Moldova

Cuvântul ,,Buget’’ își are originea din expresiile bouge și bougette ,care înseamnă punguță sau
săculeț. Datorită limbii engleze mai avem o explicație,cum ar fi că budget se înțelegea pungă în
care ,de regulă,erau aduse la parlament documentele referitoare la situația veniturilor și
cheltuielilor statului. Primul stat ,care a întocmit în anul 1215 un buget a fost Anglia,deoarece
regale a fost constrâns să-și limiteze veniturile din impozite și taxe la nomenclativul stability de
parlament.

Oficial cuvântul buget pe continental European a fost utilizat la începutul secolului al XIX-lea in
Franța,în legea bugetului de stat pe anul 1806.

În țările romane cuvântul buget apare în Regulamentele Organice ,care defines sensul termenului
“biudje” prin estimarea cheltuielilor anului viitor. Chiar dacă Principatele Romane nu întocmeau
prevederi bugetare ,execuția bugetară se ținea prin condici și se întocmeau dari de seamă privind
cheltuielile și veniturile vistieriei,chiar din secolul al XVII-lea.

Mai târziu se reușește legiferarea unor măsuri care să pună ordine în finanțele publice :
- nici un impozit nu poate fi instituit fără consimțământul parlamentului;
- fondurile banești de stat,provenite din impozite sau dina alte resurse,nu pot fi utilizate decât în
scopurile incuviințate de corpul legiuitor;

Prin aplicarea acestor principii s-a ajuns ca în fiecare an să se elaboreze un act normativ care
prevede, pe de o parte, veniturile de încasat, iar pe de altă parte, cheltuielile de efectuat.

In perioada contemporană, bugetul a devenit un instrument privilegiat al politicii economice, atât în

planul mijloacelor, cât și al realizării anumitor finalități politice și de justiție socială. Impozitele,
taxele, alocațiile bugetare, subvențiile, transferurile etc. sunt tot atâtea instrumente, pârghii de natură
economico-financiară, prin care statul intervine pentru realizarea politicii sale în diverse domenii
de interes.

În literatura de specialitate au fost exprimate diverse opinii cu privire la natura juridică a

bugetului de stat, respectiv ce reprezintă acesta? Formularea acestor opinii s-au grupat în cinci
susţineri potrivit cărora bugetul de stat ar fi:

5
1. Act administrativ – deoarece atât veniturile cât şi cheltuielile pe care le cuprinde sunt simple
evaluări financiare înfăptuite de instituţiile administrative;

2. Lege propriu-zisă – deoarece este o dispoziţie statutară ce emană de la puterea legislativă şi

îmbracă forma legii fiind o normă de drept;

3. Lege cât şi act administrativ – adică ar fi lege în prima parte în care se stabilesc dispoziţiile
generale şi act administrativ în a doua parte în care se stabilesc sarcinile individuale;

4. Act de planificare financiară care în urma adoptării de către organul suprem al puterii de stat
printr-o lege emisă în acest scop dobândeşte natură juridică de lege.

5. Un plan, respectiv principalul plan financiar cu caracter executoriu al statului.

În fapt nefiind posibil să se aplice procedura de adoptare a legilor, unui document (cum este
bugetul), legiuitorul, respectiv Parlamentul nu adoptă un plan ci Legea de adoptare a bugetului de
stat care se face în fiecare an.

Pentru organizarea unei gestiuni clare şi riguroase a finanţelor publice este necesar de respectat
cu stricteţe următoarele principii:

• Principiul anualităţii- bugetul este calculat pentru un an calendaristic.

• Principiul unicităţii- toate veniturile şi cheltuielile sunt cuprinse într-un singur act.
• Principiul echilibrului bugetar- veniturile şi cheltuielile trebuie să fie egale.
• Principiul publicităţii- atît proiectul bugetului cît şi însăşi bugetul trebuie să aibă caracter
public şi să fie aduse la cunoştinţa specialiştilor şi a cetăţenilor RM.
• Principiul universalităţii- toate veniturile se contopesc într-o masă comună şi servesc
acoperirii cheltuielilor prevăzute.

Scopurile bugetului de stat:

1. Implementarea strategiilor şi obiectivelor economice , sociale şi de altă natură ale

Guvernului
2. Formarea fondurilor băneşti necesare pentru finanţarea acţiunilor Guvernului
3. Asigurarea echilibrului bugetar necesar pentru menţinerea unei situaţii macroeconomice
stabile a statului

6
 4. Asigurarea administrării efective, calitative şi responsabile a finanţelor aflate la
dispoziţia Guvernului
5. Expunerea în mod explicit a strategiilor şi obiectivelor Guvernului care vor fi realizate
de buget

1.2 Capitolele şi articolele bugetelor de stat

Bugetul, în general, este definii ca un plan al veniturilor şi cheltuielilor pentru o perioadă

viitoare, fiind considerat esenţial în orice aranjament în care veniturile şi cheltuielile nu sînt
simultane. Concepţiile despre bugetul de stat au evoluat de la considerarea lui ca un act cu
caracter pur financiar, în care erau cuprinse veniturile şi cheltuielile publice autorizate de
parlament pentru o perioadă de timp determinată, pînă la a-i acorda o semnificaţie mult mai
largă, de document mult mai cuprinzător, care să reflecte întreaga activitate economică dintr-un
stat, stabilind nivelul cheltuielilor şi veniturilor publice în strînsă corelaţie cu ansamblul
proceselor desfăşurate în economia naţională. Dacă pînă în primele decenii ale secolului nostru,
în definirea bugetului de stat se punea accentul pe latura juridică a acestuia (ca document prin
care puterea legislativă autoriza executivul să facă un anumit volum de cheltuieli, într-o structură
determinată şi să-şi procure veniturile necesare - şi ele într-o anumită structură), astăzi se insistă
pe rolul lui în viaţa economică.
Finanţele publice sînt considerate în ţările cu economie de piaţă ca singurul domeniu în care este
necesară o activitate planificată de o manieră precisă, pentru a prevedea pe o perioadă
determinată, de obicei un an, totalitatea cheltuielilor şi veniturilor statului, înscrise într-un tablou
detaliat cu caracter obligatoriu, denumit buget. Bugetul de stat nu se prezintă sub forma unui
singur document, ci a unui sistem de bugete:
-bugetul general sau ordinar al statului, care cuprinde veniturile şi cheltuielile publice la nivel
central;
-bugetele extraordinare, întocmite în perioadele unor dificultăţi financiare, provocate de creşterea
anumitor categorii de cheltuieli, care urmează în continuare să fie acoperite din venituri
extraordinare, cum ar fi impozitele cu caracter special, împrumuturile de stat sau emisiunea
monetară;
-bugete anexe, care sînt nişte bugete distincte de bugetul general al statului, întocmite de unele
instituţii şi întreprinderi de stat ce beneficiază de o anumită autonomie financiară, fiind înscrise

7
 în bugetul general numai cu excedentul veniturilor proprii peste cheltuielile efectuate sau cu
subvenţia necesară pentru a-şi acoperi deficitul. Ele sînt, după cum le spune numele, anexe la -
bugetul general al statului, fiind aprobate de parlament odată cu acesta;
-bugetele autonome, care se întocmesc de unele organisme publice cu largă autonomie
financiară, nemaiavînd nevoie de aprobarea parlamentului;

Figura 1.2.1

Componentele
bugetului de stat

Cheltuieli
Venituri bugetare
bugetare

Analiza surselor de constituire a veniturilor bugetare

Cea mai importantă sursă de venit în bugetul statului o reprezintă impozitele, care
reprezintă veniturile fiscale. Dintre acestea fac parte: impozitul pe venit, contribuţiile de asigurări
sociale obligatorii de stat, primele de asigurări obligatorii de asistenţă medicală, impozitul pe
proprietate, etc. Principalele venituri nefiscale provin din reţineri sau cotizaţii sociale; drept
exemplu pot servi: taxele şi plăţile administrative, amenzile şi sancţiunile administrative şi alte
venituri din activitatea de antreprenoriat şi din proprietate. In tarile dezvoltate pe seama lor revin
80%-90% din totalul veniturilor statului. În ţările în curs de dezvoltare ponderea impozitelor şi
taxelor în veniturile publice constituie 50%-80%.
Veniturile in sens economic semnifică majorarea valorii nete a activelor,ca rezultat al
operațiunilor de încasare a impozitelor,taxelor și altor încasări în bugetele componente ale bugetului
public național.

Veniturile bugetului de stat includ:

 Venituri curente. Din acestea fac parte veniturile fiscale (impozitele directe-
impozite pe venit, impozite pe proprietate; impozitele indirecte-taxa pe valoare

8
 adaugată, taxele rutiere speciale, accizele) şi încasări nefiscale provenite din
activitatea de antreprenoriat şi proprietate, taxele şi plăţile administrative,
încasările neidentificate;
 Venituri din operaţiuni de capital şi din transferuri de capital (venituri din
privatizarea întreprinderilor de stat şi a fondurilor fixe, încasări din vînzarea
patrimoniului de stat, a terenurilor şi a activelor nemateriale);
 Granturi
Bugetele unităţilor administrativ-teritoriale includ bugetele satelor, oraşelor, raioanelor,
bugetele unităţilor teritorial-autohtone cu statut juridic special, bugetele municipiilor Chişinău şi
Bălţi. Veniturile bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale includ:

 venituri proprii, care se formează din impozitele şi taxele locale prevăzute de fiecare
teritoriu în parte;
 încasări de mijloace speciale obţinute din executarea lucrărilor, prestarea serviciilor
şi alte activităţi desfăşurate contra plată de instituţiile publice finanţate de la buget;
 defalcări de la veniturile generale de stat, conform normativelor procentuale
stabilite;
 transferuri de la bugetul de stat la bugetele raionale, bugetul central al unităţii
teritoriale autohtone cu statut juridic special, bugetul municipal Bălţi şi bugetul
municipal Chişinău şi transferurile de la acestea la bugetele locale;
 defalcări de impozitul pe bunuri imobiliare, conform normativelor procentuale.
Bugetul asigurărilor sociale de stat este definit ca totalitatea veniturilor şi a cheltuielilor
sistemului naţional de asigurări sociale.

Direcţiile de repartizare a cheltuielilor bugetului stat

Cheltuielile bugetare concretizează cea de-a doua fază a funcţiei de repartiţie a bugetului, şi
anume cea a repartizării resurselor financiare publice pe diverse destinaţii.Cheltuielile bugetare se
referă numai la acele cheltuieli care se acoperă de la bugetul administraţiei de stat, din bugetele
locale sau asigurării sociale de stat.Orice cheltuială bugetară se caracterizează prin elementul de
întrebuinţare a unei sume de bani, cu relevanţă materială sau tehnico-financiară.

Conform legii în vigoare, cheltuielile bugetare sunt determinate de alocaţiile specificate în

legea bugetară anuală, care include:

a) fondul de salarii al angajaţilor autorităţilor publice;

9
 b) alte cheltuieli operaţionale ale autorităţilor publice;
c) cheltuieli pentru învăţămînt, ştiinţă, cultură şi artă, ocrotirea sănătăţii, sport, protecţia
socială, protecţia mediului înconjurător;
d) susţinerea unor programe de cercetare ştiinţifică fundamentală;
e) cheltuielile pentru realizarea strategiilor de dezvoltare şi a altor strategii şi programe
naţionale;
f) transferuri pentru aurorităţile administraţiei publice locale, instituţiile finanţate de la buget,
întreprinderile de stat;
g) investirea în infrastructură publică şi în fondurile fixe care aparţin Guvernului sau societăţii;
h) asigurarea apărării ţării, ordinii publice şi a securităţii naţionale;
i) serviciul datoriei de stat;
j) plata cotizaţiilor în organisme internaţionale;
k) implimentarea altor strategii şi programe guvernamentale în condiţiile legislaţiei;

1.3Deficitul bugetar

Deficitul bugetar – depăşirea cheltuielilor bugetare asupra veniturilor bugetare – este un

fenomen financiar, cu care pe parcursul istoriei s-au confruntat absolut toate ţările lumii. Cel mai
utilizat indicator de măsurare a deficitului îl constituie soldul bugetar convenţional care cuprinde
totaliatatea resurselor utilizate de către guvern pentru finanţarea acelei părţi a cheltuielilor ce a
rămas neacoperită de veniturile guvernamentale. Auerbach, Gokhale şi Kotlikoff (1994)
considerau că deficitul bugetar constituie un indicator cu o utilitate limitată în privinţa evaluării
politicilor fiscale şi bugetare având în vedere, pe de o parte faptul că aceste politici sunt dinamice
şi nu pot fi analizate pe baza unor indicatori pe termen scurt(aşa cum rezultă din mărimea
deficitelor bugetare), iar, pe de altă parte, orice mărime a deficitului bugetar nu poate surprinde
povara indusă de politicile publice asupra generaţiilor viitoare.

Inainte de a analiza factorii care stau la baza generarii deficitului bugetar, se impune necesitatea
inventarierii unor teorii, pentru a se seta cadrul de analiza al acestui concept.

10
 Teoria traditionala
sustine că o reducere a deficitului bugetar va ajuta economia în mod semnificativ pe timp
lung. Această teorie se bazează pe următoarele ipoteze.
În cazul în care se înregistrează un deficit bugetar,guvernul cheltuiește mai multdecât în
caseaza iar economiile naţionale scad, la fel si investitiile.
În mod similar,scaderea investiţiilor este însoţită de creștera ratei interne a dobânzii, care
determină scădea exportului net. Rezultatul acestei ipoteze ne arată că deficitul duce la o
scădere a economiei pe termen lung.

 Teoria economica actuală

sugerează că împrumuturile publice într-o ţară în curs de dezvoltare nu afectează creşterea
economică. Dacă resursele împrumutate sunt folosite în scopuri productive, rambursarea
datoriilor acumulate ar trebui să fie posibilă. În cazul in care datoria publică ridică riscul
incapacitații țării de nerambursare care descurajeaza investiţiile şi stopează creşterea
economică.

 Teoria îndatorării excesive

a fost definit de Jeffrey Sachs, care a sugerat că plata datorată de creditori deţinute acţionează
ca o descurajare fiscală pentru producţie şi există un prag dincolo de care orice creştere a
datoriei generează o reducere semnificativă a investiţiilor, ce determină că in viitor capacitatea
de rambursare să scadă.

 Inflația
este generată de existența unui deficit bugetar, adică în econonie se găsește o cantitate mai
mare de resurse monetare. Dacă deficitul bugetar este acoperit prin emisiune
monetară,impactul asupra inflaţiei va fi mult mai puternic. Banca centrală are ca obiectiv
principal limitarea inflaţiei, autorităţilor monetare vor sa ia măsurile de creştere dobânzii de
referinţă,ceea ce duce la consolidarea monedei naţionale si la descurajarea exporturilor.
Prin urmare, o altă consecinţă a deficitului bugetar este apariţia deficitului de cont curent.
Van Wijnbergen (1991) demonstrează, pe baza unor modele teoretice, care este impactul
deficitului bugetar asupra inflaţiei, însă prin prisma „teoriei inflaţioniste” a balanţei de plăţi,
iar Buffie (1991) relevă existenţa unei posibile legături indirecte între deficitul bugetar şi
inflaţie.Hoelscher (1986) aprecia faptul că inflaţia erodează mărimea reală a datoriei publice

11
 guvernamentale şi, prin urmare, aceasta poate reprezenta un transfer de avere de la creditori
(deţinătorii de titluri de stat) la debitori (autorităţile publice), fapt ce ar imprima reducerea
mărimii deficitului bugetar.

FACTORI DETERMINANȚI AI DEFICITULUI BUGETAR

Apariţia deficitul bugetar este determinată de mai multe motive, printre care pot fi evidenţiate
următoarele:

1. descreşterea producţiei sociale;

2. chetuieli exagerate în realizarea programelor sociale aprobate;
3. creşterea sectorului economiei tenebre;
4. majorarea cheltuielilor marginale în cadrul producţiei sociale;
5. emisiuni necondiţionate a banilor.
Printre factorii enumeraţi o importanţă deosebită o au micşorarea producţiei sociale şi creşterea
sectorului economiei tenebre.

Numeroase studii axate pe problematica deficitului bugetar a generat concluzii conform cărora s-
au identificat variabile importante in explicarea diferențelor între țări cu privire la sectorul
deficitelor.

Adâncimea financiara, inegalitatea veniturilor, asasinatele, marimea cabinetului si centralizarea

autoritații in procesul decizional bugetar se găsesc printre determinanți semnificativi ai deficitului
public.

Fluctuaţiile activităţii economice (ciclurile economice) exercită o influenţă considerabilă

asupra mărimii deficitelor bugetare. În acest sens, Dornbusch şi Fischer (1990) au
evidenţiat faptul că în perioada 1980-1983 deficitele mari înregistrate în Statele Unite ale Americii
s-au datorat recesiunii economice. Ei au relevat faptul că o scădere cu un procent a creşterii PNB
conduce la o reducere a bazei de impozitare şi, respectiv, a veniturilor guvernamentale cu
aproximativ 50 de miliarde de dolari pe an.

Tot în contextul ciclurilor economice, se analizează şi legătura dintre rata şomajului şi mărimea
deficitului bugetar. Reducerea gradului de ocupare a forţei de muncă în perioadele de
recesiune economică determină sporirea cheltuielilor bugetare pentru securitate socială, în
special a indemnizaţiilor de şomaj, fapt care conduce la creşterea deficitului bugetar. Astfel,
Dornbusch şi Fischer (1990) au evidenţiat, pe cazul Statelor Unite ale Americii, la nivelul anului
1989, că o creştere cu un procent a şomajului generează o creştere de 1,04 procente a deficitului.

12
Influenţa semnificativă, directă exercitată de şomaj asupra deficitului bugetar au relevat şi Roubini
şi Sachs (1989), respectiv Hallerberg şi von Hagen (1997).

Referitor la relaţia dintre deficitul bugetar şi rata dobânzii, aceasta este analizată, în special, prin
prisma efectului de crowding-out şi a impactului asupra pieţelor financiare (Friedman, 1984;
Feldstein, 1986; Hoelscher, 1986). Aceste studii demonstrează faptul că finanţarea deficitului
bugetar determină creşterea ratelor dobânzii pe termen lung şi conduce la reducerea
rentabilităţii acţiunilor pe pieţele de capital. Dai şi Philippon (2005) au identificat o relaţie
directă între deficitul bugetar şi ratele dobânzilor pe termen lung pe baza unei serii de date din
perioada 1970-2003. Cei doi au evidenţiat faptul că o creştere de un punct procentual a
deficitului pe o perioadă de 3 ani va conduce la o creştere a ratelor dobânzii pe 10 ani
cu 0,40-0,50 puncte procentuale.

IMPACTUL DEFICITULUI BUGETAR ASUPRA PARAMETRILOR ECONOMICI

Analiza impactului deficitului bugetar asupra economiei urmăreşte, în principal efectele

exercitate asupra unor variabile precum rata dobânzii, investiţii, producţia naţională. De
asemenea, Ball şi Mankiw (1995) semnalau faptul că studiile realizate în acest sens şi-au
îndreptat atenţia către impactul deficitelor publice asupra economiilor, investiţiilor, balanţei
comerciale, ratei dobânzii, cursului de schimb şi, respectiv creşterii economice pe termen lung.

O parte dintre aceste efecte se manifestă pe termen scurt şi, în cazul în care nu sunt atenuate
la timp generează efectele pe termen lung care afectează bunăstarea indivizilor.

S- au fost identificate trei canale prin care deficitele publice pot afecta bunăstarea indivizilor,
astfel :

1) reducerea ratei de impozitare are efecte reale asupra bunăstării deoarece o parte a poverii
generată de refinnaţarea datoriei publice va fi suportată de generaţiile viitoare, generaţiile curente
contribuind la cheltuielile generaţiilor viitoare prin creşterea consumului curent, reducerea
formării capitalului şi, prin urmare, prin creşterea ratei dobânzii şi reducerea salariilor reale.
Finanţarea prin datorie publică, va genera în viitor, impozite suplimentare care vor afecta
contribuabilii, direct, prin reducerea venitului disponibil, şi, indirect, prin pierderile de utilitate
generate impozitele care distorsionează activitatea economică.

13
2) deficitele publice influnţează în mod semnificativ consumul curent datorită capcanei
lichidităţii.

3) ratele scăzute ale impozitării la momentul actual presupun rate de impozitare ridicată în
viitor, fapt care sugerează lipsa unei uniformităţii a impozitării (tax smoothing).

Figura 1.3.1 Soldul bugetar ,Republica Moldova

14
 Capitolul II

2.1 Analiza grafică a structurii şi a conţinutului bugetului de stat din Republica Moldova

Timp de mai bine de două secole, una din problemele cele mai controversate ale teoriei
economice a fost şi rămîne a fi problema rolului economic al statului. Chiar şi astăzi, cînd
economiile ţărilor lumii sînt economii mixte şi deci o implicare a statului în viaţa economică se
înţelege de la sine, confruntarea dintre partizanii şi adversarii implicării statului în activitatea
economică rămîne la fel de actuală ca şi acum o jumătate de secol.

Evoluţia economiei naţionale, din ultimii ani, poate fi considerată favorabilă pentru valorificarea
întregului potenţial economico - financiar şi dezvoltarea durabilă a ţării. O contribuţie importantă,
la crearea acestor premise, revine sistemului financiar public, care, prin intermediul politicii
bugetare şi al mecanismului de redistribuire a resurselor financiare publice, are implicații
directe asupra creşterii economice, asigurînd realizarea obiectivelor de stimulare a
activităţilor economice, de protecţie socială, creşterea nivelului de trai şi reducerea sărăciei.
Calitatea sistemului financiar public poate fi asigurată prin crearea condiţiilor pentru
administrarea publică competentă, prin stabilirea regulilor, procedurilor, instrumentelor de
dirijare a sistemului şi procesului bugetar, urmarindu-se implementarea eficientă a politicilor
macroeconomice şi reformelor structurale.

Veniturile şi cheltuielile bugetului de stat reflectă, în fond, setul funcţiilor de bază care îi revin
Guvernului pentru realizarea programului său de activitate, strategiilor şi programelor naţionale şi
ramurale de nivel central. Bugetul de stat include următoarele componente: componenta de bază,
fondurile speciale şi mijloacele speciale, proiectele finanţate din surse externe.
Bugetul de stat deţine o pondere de circa 62 la sută în bugetul public naţional, pondere care se va
menţine şi pe termen mediu.

15
 2.2 Evoluția veniturilor
Pe termen mediu se preconizează o serie de măsuri de politică fiscală pe principalele tipuri
de impozite. Scopul modificărilor propuse la impozitul pe venitul persoanelor fizice este susţinerea
persoanelor cu venituri mici şi transpunerea treptată a presiunii fiscale asupra populaţiei cu venituri
medii şi mai sus de medii.

Dacă analizăm veniturile bugetului public naţional, apoi acestea au crescut cu ritmuri înalte,
media de creştere în perioada 2009-2018 fiind de circa 27 la sută. În anul 2009 veniturile au
înregistrat suma 13099881,3 lei, fiind în creștere faţă de anul precedent.
Factorii principali care au generat această evoluţie au fost creşterea economică, creşterea
veniturilor ale populaţiei, majorarea bruscă a importurilor, precum şi politica fiscală promovată în
domeniul impozitelor pe venit, reducerea înlesnirilor fiscale la TVA şi îmbunătăţirea administrării
fiscale. Evoluţia veniturilor bugetului public naţional ca pondere în PIB în perioada 2009-2018 este
prezentată în (Grafic 1)de mai jos.
Evoluția veniturilor în perioada 2009-2018(Grafic 2.2.1)

Veniturile bugetare,lei
2009-2018
2020

2018

2016

2014

2012

2010

2008

2006

2004

16
Cu cât mai multe venituri vor fi în buget,cu atât speranța că vom avea un avânt economic și social
este mai mare.

Conform datelor din( Fig 2.2.2) veniturile fiscale rămân sursa principală de venituri al
bugetului public naţional. Ponderea acestor venituri în totalul veniturilor publice se menţine la
nivelul de circa 80 la sută.
Fig 2.2.2 – Structura veniturilor bugetare

Cotizații la
fondurile sociale
Venituri nefiscale

Impozite

VENITURI BUGETARE

Creşterea veniturilor publice se datorează în mare parte creşterii acestei grupe de venituri, care s-au
majorat în anul 2018 faţă de anul 2009 cu circa 67,5 la sută. Cea mai semnificativă sursă de venit a
bugetului public rămâne TVA, care practic s-a majorat de 1,8 ori în perioada 2009-2018, şi în
prezent constituie circa 35 la sută din totalul veniturilor publice.
Veniturile directe s-au redus ca pondere în totalul veniturilor publice de la 40,5 la sută în
anul 2009 până la 37,1 la sută în anul 2018. Această se datorează ritmurilor de creştere mai lente a
acestor venituri faţă de cele indirecte. Totodată, impozitele directe în sume nominale în această
perioadă au crescut cu 44,3 la sută. Veniturile BASS şi a FOAM reprezintă circa două treimi din
totalul impozitelor directe şi sau majorat în perioada vizată 2009-2018 cu 50 la sută. Dependenţa

17
directă a acestor impozite de fondul de remunerare a muncii şi de salariul, precum şi creşterea
economică a condus la creşterea lor constantă, odată ce aceşti indicatori economici au avut o
evoluţie pozitivă în perioada vizată. Veniturile nefiscale, fondurile şi mijloacele speciale şi
granturile reprezintă o sursă de venit mai puţin semnificativă, deşi ponderea acestora se menţine
relativ stabilă în ultimii ani, si ca pondere în PIB şi în totalul veniturilor. Totodată, se constată că
intrările de granturi sunt neuniforme şi influenţează asupra ponderii acestor venituri.

2.3Evoluția cheltuielilor

În anii 2009-2018 s-a înregistrat o creştere semnificativă a cheltuielilor capitale, a

cheltuielilor de personal şi a transferurilor către populaţie. Evoluţiile respective au fost marcate în
special de obiectivele de sporire a cheltuielilor pentru investiţii, precum şi cele de majorare a
salariilor în sectorul public şi de intensificare a protecţiei sociale a populaţiei. Tendinţele recente şi
prognoza pe categorii economice a cheltuielilor publice se prezintă în schema 3

Evoluția cheltuielilor în perioada 2009-2018(Grafic2.2.3)

Cheltuielile bugetare,lei
2009-2018

2018
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009

18
 În anii următori un accent sporit se pune pe optimizarea cheltuielilor de personal, acestea,
fiind limitate în mediu la nivel de 9,6 la sută ca pondere în PIB. Aceasta este determinat de nivelul
atins deja relativ înalt al acestor cheltuieli. Creşterea în continuare a acestora provoacă
distorsionarea structurii cheltuielilor publice şi creează constrângeri pentru majorarea altor
cheltuieli - celor operaţionale şi de întreţinere, precum şi celor capitale.
Prognoza cheltuielilor publice pe sectoare pe anii 2009şi 2018 denotă, că cheltuielile cu caracter
social vor continua să predomine, consumând circa 2/3 din cheltuielile publice.

Cheltuielile bugetare(Grafic 2.2.4)

Cheltuieli bugetare

Plăţi pentru serviciile sociale

Cheltuieli pentru nevoi economice
Plăţi pentru apărare şi pentru asigurarea materială a politicii externe
Cheltuieli cu întreţinerea aparatului administrator şi de conducere
plăţi în contul datoriei publice

19
Dificit bugetar perioada 2009-2018(Grafic 2.2.5)

Dificit bugetar,lei
2009-2018

2018
2016
2014
2012
2010
2008
2006
2004

4648480,7 3.467.458,5 1 266 892,4 906 000,0 1886969,9

2 440 937,7 3 572 355,1 4182800,0 4030200,0 5062500,0

Datorita acestui grafic putem spune si analiza faptul că dificitul bugetar este dependent de
cheltuieli ,cu cât cheltuielile sunt mai mari ,iar veniturile nu pot să le acopere,apare acest
dificit. Perioada examinată (2009-2018) ,se vede o creștere tot mai însemnată,ceea ce
afectează R.Moldova atât economic cât și social,cultural,etc.

2.4 Prognoza anului 2019 RM

Prognoza macroeconomică prevede că Produsul Intern Brut (PIB) în termeni reali față de anul
2018 va fi în creștere cu 4,0 la sută. Conform estimărilor, în anul 2019, veniturile bugetului public
național vor fi în creștere cu 9,4 la sută față de anul curent, cheltuielile – cu 9,7 la sută, deficitul
bugetar atingând nivelul de 2,7% din PIB față de 2,6% în acest an.

Totodată exporturile vor crește, în anul 2019, cu circa 13,1%, iar importurile cu 9,4%. Fondul de
remunerare a muncii se va majora în valori nominale cu 9,4%, iar salariul mediu lunar brut al unui
salariat din economia națională se va majora la 6975 lei.

20
Cu referire la veniturile bugetului de stat pe anul 2019 ,acestea se preconizează a fi în sumă
totală de 42 125,5 mil.lei, cu o creștere față de cel precizat, curent cu 5 203,5 mil.lei sau 14,1 la
sută. 88,6 la sută din venituri provin din încasările din impozite și taxe, cu o creștere față de anul
curent cu 12,6%. Intrările de granturi pentru susținerea bugetului și pentru proiectele finanțate din
surse externe, se prognozează în sumă de 1 960,2 mil. lei. Alte venituri vor constitui 6,7% .

Cheltuielile bugetului de stat pe anul 2019 se prevăd în sumă de 47 664,2 mil.lei, cu o creștere de
5 679,7 mil.lei sau cu 13,5 % comparativ cu cheltuielile prevăzute pentru anul 2018. Acestea sunt
determinate de necesitatea asigurării financiare a priorităților ramurilor, conform documentelor de
politici naționale și sectoriale.

Deficitul bugetului de stat este estimat la 5 538,7 mil.lei și urmează a fi finanțat atât din surse
externe, cât și cele interne.

Conform estimărilor, soldul datoriei de stat la situaţia din 31 decembrie 2019 nu va depăşi
63 011,5 mil. lei, dintre care 59,1% datorie de stat externă şi 40,9% datorie de stat internă,
înregistrând o majorare cu 6 035,0 mil. lei faţă de valoarea precizată pentru sfârşitul anului 2018.

21
 Concluzie

În cadrul cercetării, au fost aprofundate conceptele fundamentale referitoare la sistemul bugetar al

RM,a fost determinată structura şi conţinutul sistemului bugetar, functiile .

Analizînd situaţia societăţii Republicii Moldova (RM), apoi aceasta îşi consumă resursele de viitor,
pe cînd alte societaţi le direcţionează pentru dezvoltare. Cauza acestei situaţii constă în nerespectarea
intereselor societăţii şi a economiei promovate de către stat, interesele politice ce sunt aplicate de partidul
de guvernare.

Datorită faptului că RM se află într-o criză economică deja de un deceniu, statul se confruntă cu mari
dificultăţi de ordin financiar care împiedică atingerea obiectivelor politicii generale a statului. Problemele
financiare şi lipsa unor investiţii consistente caracterizează toate componentele activităţii publice private.
Identificarea, antrenarea şi fluidizarea resurselor financiare reclamă politici şi acţiuni neordinare. RM are
nevoie de un aflux masiv de resurse financiare. Sânt absolut necesare măsuri energice în perfecţionarea
sistemului legislativ privind investiţiile, extinderea exportului, disciplinarea regimului fiscal, negocierea unor
credite preferenţiale cu destinaţie socială, asistenţa externă prin intermediul unor instituţii financiare
specializate etc.

R.Moldova are nevoie de educație și anume în ceea ce ține de cheltuieli și investirea banilor din buget.
Cetățenii ar putea avea un foarte mare impact asupra banilor statului,dacă aceștea ar fi informați și nu ar avea
frica de a se expune.

Veniturile cresc,dar odată cu dezvoltarea economică,creșterea populației nevoile sunt mai

mari,cheltuielile la rândul lor acoperă veniturile,astfel provocând majore probleme interne ,cât și externe.
Transparența bugetului de stat ar da de înțeles cetățenilor care este impactul sau mai bine zis care este rolul
acestora în societate. Populația dă sens statului,iar contribuind cu bani,achitând toate impozitele și
îndeplinindu-și toate obligațiunile comunitatea va prospera,dar acest lucru nu va avea loc fără implicația celor
de la condure.

Bibliografie
www.statistica.md

www.lex.justice.md
www.scribd.md

22
 Anexe

2009 13099881,3

2010 16.330.789,9

2011 19 048 822,6

2012 20638187,9

2013 22507826,7

2014 27 570 005,1

2015 29 152 350,6

2016 29641603,1

2017 33766740,7

2018 36922005,0

Veniturile bugetare,mil.lei 2009-2018(fig1)

2009 17748362,0

2010 19.798.248,4
2011 20 315 715,0

2012 21544187,9

2013 24394796,6

2014 30 010 942,8

2015 32 724 705,7

2016 33824403,1

2017 37796940,7

2018 41984505,0

Cheltuielile bugetare,mil. lei 2009-2018(fig2)

23
 2009 4648480,7

2010 3.467.458,5

2011 1 266 892,4

2012 de 906 000,0

2013 1886969,9

2014 2 440 937,7

2015 3 572 355,1

2016 de 4182800,0

2017 4030200,0

2018 5062500,0

Dificit bugetar ,mil.lei 2009-2018(fig3)

24