MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERII

Planificarea financiară și bugetara

REFERAT LA TEMA
Conceptul de politică financiară.

A elaborat:

Pavliuc ARINA

anu.II masterat

COORDONATOR:
Grigore Duhlicher

CHISINAU 2022
 INTRODUCERE
În principiu, indiferent de nivelul la care este abordată, politica
financiară are un conţinut specific problematicii finanţelor, ca o
categorie economică ce exprimă procesele şi relaţiile economice în
formă bănească de producere, schimb, repartiţie şi consum a
produsului intern brut. În mod implicit ea vizează procesele economice
în formă bănească concretizate în acumularea, distribuirea şi utilizarea
fondurilor (resurselor) băneşti în viaţa economică şi socială. Deoarece
fenomenele vizate prin politica financiară sunt de esenţă economică şi
se întrepătrund cu cele din economia reală, este necesară abordarea
acesteia nu numai ca problematică specifică, ci şi ca parte integrantă a
politicii economice (şi sociale) promovată la diferitele nivele de derulare
a activităţilor socio-economice. Prin urmare, între elementele de
politică financiară, indiferent de nivelul şi domeniul în care se
manifestă, şi componentele bazei economice se stabilesc raporturi de
interdependenţă, în sensul că politica financiară este, pe de o parte,
emanaţia sistemului social-economic, iar, pe de altă parte, politica
financiară determină modificări în structura sistemului, respectiv în
baza economică a societăţii.
 Cuprinsul

I POLITICA SOCIAL ECONOMICA A STATULUI

1.1 conceptul de politica financiara……………………….
1.2obiectivele politicii financiare………………………..
1.3principi1Iiile politicii financiare…………………………
1.4componentele politicii social economice a statului …….

II Tipuri de politică financiară……………………………..

2.Decizii de politica financiara………………………………

III Politica financiara a Republicii Moldova ………

3.1Obiective:......................................................

3.2Actiuni............................................................
 Conceptul de politică financiară.
I politica social economica a statului
1.1conceptul de politica financiara
Politica financiară reprezintă o parte componentă a politicii generale a
întreprinderii avînd o influenţă deosebită asupra constituirii, repartizării şi
folosirii fondurilor în scopul realizării programelor economice curente şi de
dezvoltare a creşterii eficienţei ciclurilor operaţionale şi de investiţii precum
şi a întregii activităţi.
Politica financiara cuprinde metodele si mijloacele concrete cu privire la
procurarea si dirijarea resurselor financiare, precum si instrumentele,
institutiile si reglementarile financiare utilizate de stat pentru influentarea
proceselor economice si a relatiilor sociale, intr-o etapa determinata.

'Principalele domeniile de manifestare a politicii financiare sunt: domeniul

cheltuielilor publice, domeniul resurselor financiare publice, domeniul
creditului bancar si domeniul asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere
civila.

Între politica generală economică şi cea financiară există puncte de corelaţie,

deoarece politica financiară are misiunea de a rezolva aspectele legate de
metodele de procurare a fondurilor, alocarea pe destinaţii şi folosirea eficientă a
acestora, asigurarea echilibrului financiar, reducerea preţurilor, costului capitalului
etc.
Deciziile de politică financiară se sprijină pe structura financiară adoptată
de întreprindere în funcţie de obiectivele sale de rentabilitate, de creştere şi de risc.
Principalele sarcini ale politicii financiare constau în alegerea unui ritm de creştere
a capitalului economic şi de modalităţile de finanţare a acestei creşteri, deoarece o
asemenea alegere generează sporirea capitalului financiar şi gradul de autonomie a
întreprinderii.
Alegerile depind de obiectivele întreprinderii şi de mediul înconjurător şi
sunt guvernate de relaţiile de putere în interiorul întreprinderii.
Politica dividendelor reprezintă o cale de afirmare a necesităţii societăţii pe
acţiuni pentru a cunoaşte şi a aprecia aspectul viabilităţii, prosperităţii şi
rentabilităţii dezvoltării. Prin politică de dividend întreprinderea îşi alege un
anumit tip de acţionariat.
Distribuind dividende scăzute se poate ajunge la descurajarea unor acţionari
care pot arunca pe piaţă acţiunile de care dispun contribuind la scăderea cursului
acestuia. În schimb această politică permite capitalizarea unei părţi importante a
profitului, fapt care are ca rezultat creşterea valorii întreprinderii, cursului acţiunii
şi perspective favorabile de profit pentru anii următori ce este evaluat şi apreciat de
un număr mai mare de acţionari şi de consiliul de administraţie sau de adunarea
generală a întreprinderii.
Distribuind dividende cu o mărime ridicată în fiecare an se obţine încrederea
şi fidelitatea acţionarilor, însă această politică creează posibilităţi mai slabe de
autofinanţare, de creştere economică şi de creştere bursieră a întreprinderii.
O politică anumită de stabilitate a mărimii dividendului este de dorit atât
pentru întreprindere cât şi pentru acţionari, deoarece, acceptînd această politică,
întreprinderea poate influenţa asupra încrederii acţionarilor precum şi asupra
partenerilor de pe piaţa financiară atât a statului cât şi în afara lui.

1.2 obiectivele politicii financiare

---In stabilirea, dezvoltarea si cresterea economica.
---Reducerea somajului.
---Reducerea inflatiei.
---Cresterea nivelului de trai al populatiei.
Vorbind despre politica financiara trebuie sa definim doua
notiuni de strategie si tactica.
Strategia financiara reprezinta programele de perspectiva
indelungata, iar tactica financiara include actele administrative
si de planificare pe perioade scurte, precum si masurile
 prevazute a se lua pentru executarea planurilor financiare si a
sarcinilor specifice unei perioade.
Politica financiara a statului difera in functie de interesele
paturilor sociale pe care le exprima partidele de la putere:
de potentialul a fiecarei tari,de oranduirea sociala,de metoda de
conducere.
In acelasi timp politica financiara reprezinta o sfera relativ
independenta in activitatea statului si mijloc important de
realizare a politicii statului in orice domenii de activitate
economica.
2.3principiile politicii financiare
- optimizării structurii capitalului;
- minimizării costului capitalului.
---asigurării eficienței economice;
- menținerii echilibrului financiar;

În procesul de implementare a politicii financiare a întreprinderii pot fi

utilizate următoarele categorii de instrumente financiare:
- operaţionale;( acțiunile, obligațiunile,)
- de realizare a funcţiei financiare;( portofoliul de active financiare,)
- funcţionale.(buget de venit si cheltuieli,bilant contabil ,tablou de finantare)

2. 4componentele politicii social economice a statului

Politica financiara (include politica bugetar-fiscala si cea monetar–
creditara, politica valutara si cea a cursului de schimb).
Politica preturilor(reglementeaza costurile si dobanzile).
Politica de venituri salariale (stabileste modul de formare a salariului din
sectorul public, salariul minim, ca raport dintre veniturile salariale din
diferite ramuri, in scopul mentinerii ratei inflatiei sub controlul statului).
Politica comerciala (reglementeaza activitatea de comert extern).
Politica industriala (reglementeaza activitatea in domeniul industrial).
Politica agrara(reglementeaza activitatea in domeniul sectorului agro-
alimentar).
Politica in domeniul invatamantului.
Politica ocuparii fortei de munca.
II.Tipuri de politică financiară
2.1 Principalele decizii de politică financiară sunt:
--decizia de autofinantare
--decizia de investire
--decizia dividentelor
--decizia de finantare

Decizia de autofinanţare arată că întreprinderile trebuie să-şi asigure

dezvoltarea folosind rezultatele financiare pozitive obţinute în exerciţiile
anterioare. Autofinanţarea prezintă avantaje reale pentru întreprindere şi
pentru acţionari. • întreprinderea, ca persoană juridică, este avantajată
fiindcă pentru realizarea creşterii economice nu are nevoie să apeleze la
resurse externe sau la acţionari pentru a-i convinge să cumpere acţiuni
sau să sporească valoarea nominală a acţiunilor şi nici să apeleze la piaţa
financiară de capitaluri. • acţionarii sunt avantajaţi deoarece fără nici un
efort financiar din partea lor creşte valoarea bursieră a întreprinderii şi a
acţiunilor pe care le deţin, adică creşte bogăţia acţionarilor.

Decizia de investire este rezultatul corelării dintre costul capitalului

utilizat şi rentabilitatea calculată. Costul capitalului este rentabilitatea
minimă cerută de aducătorii de fonduri pentru a finanţa proiectele unei
întreprinderi, adică costul capitalului utilizat este preţul pe care trebuie
să-l plătească întreprinderea pentru reconstituirea totalului pasivului
respectiv pentru a se aproviziona cu capital. Costul capitalului constituie
legătura directă între rentabilitatea investiţiilor şi rentabilitatea reclamată
de aducătorii de capital.
Decizia de dividend arată opţiunea întreprinderii de a distribui sau nu
dividende în anumite exerciţii financiare de creştere continuă, de
reducere sau de păstrare nemodificată a mărimii dividendelor de la an la
an urmărind un anumit scop.
Decizia de finanţare opţiunea întreprinderii de a-şi acoperi nevoile de
finanţare a proiectelor avute în vedere prin fonduri proprii, împrumutate .
 Decizia de finanţare este proprie fiecărei întreprinderi şi fiecărui proiect
în parte. Nu există o decizie optimă pentru toate întreprinderile
indifferent de condiţie, de loc şi de timp. Adoptarea deciziei financiare
înseamnă a opta între fondurile proprii şi creditele bancare în vederea
finanţării unui proiect .

Politica financiara a Republicii Moldova

3.1Obiective:
Onorarea obligatiunilor financiare la toate nivelurile;
Stimularea antreprenoriatului prin politica bugetara;
Coordonarea nivelului cheltuielilor bugetare cu dinamica PIB;
Promovarea echitatii fiscale, transparentii, stabilitatii si simplitatii politicii
financiare;Asigurarea stabilitatii fiscale
3.2Actiuni
Ajustarea cheltuielilor bugetare la posibilitatile reale de colectare a veniturilor;
Echilibrarea bugetului consolidat, tinind cont de sporirea locurilor de munca
Fixarea volumului cheltuielilor bugetare, tinind cont de programele esalonate
pentru fiecare perioada;Limitarea cotei externe in volumul anual al PIB;Finantarea
deficitului bugetar cu preponderenta din contul imprumuturilor interne

Bibliografie
--Iulian Vacarel si colaboratorii – Finante publice,
Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 2003,  p. 110.
--Iulian Vacarel si colaboratorii – Finante publice,
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2003,  p. 112.
--- Popescu P., Finanțele firmei, Ediția II-a, București,
2010
-- Halpern P., Weston F., Brigham E., Finanţe
manageriale, Editura
Economică, Bucureşti, 1998
-- Botnari N., Finanţele întreprinderii, Ed.prim, Chişinău,
2008
--- Stroe, R. – Modelarea deciziei financiare, Bucureşti,
Editura ASE, 2000
----Lile R. Management general. Editura Gutenberg
Univers, Arad. 2011