MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL FINANȚE ȘI BĂNCI

POLITICA BUGETAR-FISCALĂ: ANALIZĂ COMPARATIVĂ.

STUDIU Individual

Chişinău, 2022
CUPRINS

Introducere ....................................................................................................................................3
Subiectul I: Studiul teoretic
ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND POLITICA BUGETAR-FISCALĂ................................4
1.1  Соnсеptul, соnținutul есоnоmiс și аspесtеlе politicii bugetar fiscale......................................4
1.2. Politica bugetar-fiscală în domeniul veniturilor publice..........................................................5
1.3. Politica bugetar-fiscală în domeniul cheltuielilor publice........................................................7
Subiectul II: Studiul analitic
POLITICI BUGETAR-FISCALE ÎN REPUBLICA MOLDOVA ŞI IMPACTUL LOR ASUPRA
EVOLUŢIEI ECHILIBRULUI FINANCIAR PUBLIC.................................................................9
2.1 Caracteristica şi evoluția politicii bugetar-fiscale în Republica Moldova.................................9
2.2. Analiza guvernanței bugetar-fiscale în Republica Moldova în comparație cu practica Uniunii
Europene…………………………………………………………………………………………10
2.3. Determinarea şi evaluarea echilibrului financiar al sistemului bugetar din Republica
Moldova……………………………………………………………………………………….…13
Concluzii ......................................................................................................................................16
Bibliografie ..................................................................................................................................17

INTRОDUСЕRЕ

Асtuаlitаtеа tеmеi constă în elaborarea unui macromodel operațional şi integrat în

vederea perfecționării relațiilor dintre diferiți participanți în cadrul sistemului financiar public,

2
precum şi a integrării coerente în sistemul general economic în condițiile asigurării unei
concordanțe suficiente între resursele financiare disponibile şi nevoile întregii societăți
Sсоpul lucrării constă în sistematizarea echilibrelor financiare la nivelul tuturor verigilor
bugetare din cadrul sistemului bugetar, după cum urmează: asigurarea echilibrului financiar
public, diferențierea elementelor componente ale dezechilibrului structural şi vertical, modelarea
fluxurilor financiare în cadrul sistemului bugetar şi formularea direcțiilor de acțiune în vederea
asigurării echilibrului financiar public.
Metode și materiale. Metodologia utilizată în lucrare relevă caracterul interdisciplinar al
cercetării, ce corespunde tendinţelor moderne de dezvoltare a ştiinţei economice. Metodologia
cercetării aplicate s-a bazat pe principiile generale ale analizei complexe a sistemelor, metoda
analizei sistemice, metode de prognoză, metode de analiză a datelor. Baza informaţională a
cercetării au constituit-o datele statistice oferite de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova,
Biroul Naţional de Statistică ș.a.
Structura lucrării, conform obiectivelor preconizate, cuprinde: introducere, două capitole,
concluzii şi recomandări.
În Introducere este argumentată actualitatea, semnificaţia, necesitatea şi gradul de studiere a
temei de cercetare; sunt formulate scopul şi sarcinile lucrării.
Capitolul I – „ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND POLITICA BUGETAR-FISCALĂ” –
prezintă trasaturile privind politica bugetar-fiscală şi realizează delimitarea acestuia prin prisma
sistemului de venituri şi cheltuieli publice.
Capitolul II – „POLITICI FISCAL-BUGETARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA ŞI
IMPACTUL LOR ASUPRA EVOLUŢIEI ECHILIBRULUI FINANCIAR PUBLIC” – prezintă
o sinteză asupra conceptului de sistem bugetar şi asupra elementelor care îl formează.
Concluziile şi propunerile reprezintă o esența temei analizate şi ne propune direcţii principale
de transformare a politicii bugetare actuale într-o politică de statactivă în scopul relansării
activitaţii economice.

SUBIECTUL I. ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND POLITICA BUGETAR-

FISCALĂ
1.1 Соnсеptul, соnținutul есоnоmiс și аspесtеlе politicii bugetar fiscale

3
 Politica bugetar-fiscală este o formă de intervenție indirectă a statului în economie,
aplicabilă pe piața bunurilor și serviciilor, intervenind cu precădere la ajustarea dezechilibrelor
macroeconomice interne. Este acea politică de gestionare a dezechilibrelor, care are drept scop
macrostabilizarea economică prin intermediul dimensionării impozitelor (taxelor), respectiv a
cheltuielilor guvernamentale. Politica bugetar fiscală, prin acțiunile pe care le întreprinde,
urmărește stimularea activității economice, a investițiilor, asigurarea protecției sociale, precum și
susținerea unui principiu moral/ juridic, care cere respectarea drepturilor fiecăruia în contribuția
individuală la constituirea veniturilor.
Politica bugetar-fiscală joacă un rol de prim ordin, în cadrul politicilor aplicate de Guvern,
pentru realizarea principalelor obiective macroeconomice, care sunt, de obicei, multiple, precum:
un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă; o rată ridicată de creștere economică; stabilitatea
prețurilor; echilibrul balanței de plăți externe etc., utilizând în acest scop instrumente proprii –
modificarea numărului, tipurilor, ratelor impozitelor și a taxelor, ajustări în volumul și structura
cheltuielilor publice, opțiuni privind gestionarea soldului bugetar. Politica bugetar-fiscală
influențează toate sferele vieții: economică, politică și socială. Prin intermediul ei, se formează
resursele financiare ale statului, se realizează politica socială, se stimulează activitatea
investițională etc. Aplicând instrumentele politicii bugetarfiscale, statul realizează reformele pe
care e axată strategia de dezvoltare social-economică a țării [1, p.153].
Printre obiectivele politicii bugetar-fiscale, creșterea economică primează ca importanță şi
ca prioritate. Astfel, creșterea economică este un obiectiv general, indiferent de țară, perioadă,
regimurile politice și de nivelul de dezvoltare. De asemenea, acesta este un obiectiv major impus
şi monitorizat la nivel internațional. În analiza impactului politicii bugetar-fiscale asupra creşterii
economice, nu trebuie ignorate efectele pe termen scurt. Politica fiscală reprezintă un instrument
prin care sunt atenuate fluctuaţiile pe termen scurt, impozitele şi cheltuielile bugetare fiind
folosite ca pârghii în modificarea cererii agregate, pentru a deplasa economia către nivelul
potenţial al PIB.
Eficienţa politicii bugetar-fiscale se observă atât în modul în care impozitele şi taxele
colectate în bugetul de stat se reîntorc sub forma calităţii serviciilor publice, cât şi în modul în
care ele asigură, în mod sustenabil, menţinerea şi extinderea bazelor de impozitare [3]. În fine, de
modul în care Guvernul va pune în aplicare politica bugetar-fiscală, depinde bunăstarea
populației și a întregii țări.
Politica fiscală a Guvernului constă în puterea de a percepe impozite şi de a cheltui. Ea se
manifestă, în practică, prin bugetul de stat care cuprinde partea de venituri şi pe cea de cheltuieli.
Veniturile bugetului de stat se obţin în cea mai mare parte pe calea impozitelor.

4
Cheltuielile bugetului de stat, numite şi cheltuieli publice sau cheltuieli guvernamentale, au ca
destinaţie satisfacerea unor necesităţi sociale precum cele de învăţământ, educaţie, sănătate,
protecţie socială, ordine publică, protecţia mediului, apărare etc. În bugetul unei ţări se
concentrează întreaga politică fiscală a acesteia.
Tаbеlul 1.1.1 Evoluția principalilor indicatori ai Bugetului Public Național în anii
2019-2021
Bugetul Public 2019 2020 2021
Național
mil. lei
Venituri 62 949,2 62 650,0 77 373,0
Cheltuieli 65 975,9 73 269,8 82 013,5
Deficit -3 026,7 -10 61,8 -4 640,5
Sursa: elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanţelor
În perioada analizată, aportul cel mai mare asupra veniturilor publice le-au avut impozitele
şi taxele pe mărfuri şi servicii în 2021, acestea constituind o creștere cu 14 723 mil. lei în total
venituri, față de anul 2020.
1.2 Politica bugetar-fiscală în domeniul veniturilor publice
Instrumentele de politică fiscală ре care statul le utilizează cu scopul de a influenţa
activitatea economică privată sunt: impozitele, cheltuielile bugetare, care includ şi transferurile şi
subvenţiile de la buget şi reglementările fiscale.
Politica fiscală în domeniul veniturilor constă în modalitatea în care guvernul concepe şi
acţionează pentru obţinerea veniturilor bugetare precum impozite, taxe, contribuţii etc.
Impozitele reprezintă transferuri obligatorii, prin forţa legii, de bani de la persoanele fizice şi
juridice la bugetul statului. Din venitul total al unei persoane, scăzând impozitul, rezultă venitul
disponibil.
Venitul disponibil reprezintă suma de bani rămasă efectiv la dispoziţia persoanelor fizice şi
juridice care poate fi folosită de fiecare după bunul plac. Datorită impozitului plătit о persoană
rămâne cu un venit disponibil mai mic. faţă de venitul total şi, ca urmare, va cumpăra mai puţine
bunuri sau servicii. În acelaşi timp, banii preluaţi de la cetăţeni, agenţii economici şi instituţii, pe
calea impozitelor, ajung la bugetul statului, la capitolul „venituri". Din aceste venituri se
efectuează cheltuieli de interes public precum asigurarea ordinii publice, apărarea ţării,
învăţâmănt, sănătate, construcţia de căi de comunicaţie, reducerea poluării. Plata impozitelor
generează reducerea veniturilor populaţiei şi respective scade cererea de bunuri şi servicii.
Fiecare din aceşti factori nu se poate folosi independent şi chiar dacă s-ar urmări acest

5
lucru nu se poate ca efectele produse de folosirea unui factor să nu influenţeze şi celălalt factor.
Consecinţele creşterii impozitelor sunt numeroase şi dintre cele mai diferite. Reducerea cererii de
bunuri şi servicii conduce la micşorarea nivelului real al produsului intern brut (P.I.В.).
Sporirea impozitelor şi a celorlalte obligaţii de plată bugetare, conduce la creşterea
preţurilor produselor şi serviciilor pentru populaţie şi a factorilor de producţie pentru agenţii
economici. Aceasta va determina schimbarea comportamentului şi a atitudinii unor persoane
fizice de a munci, economisi, investi.
Dispoziţia statului de mărire a impozitelor generează numeroase şi serioase complicaţii
prin fenomenul reacţiilor anticipate: multe persoane fizice şi juridice îşi modifică obiectivele faţă
de mediul economic, social şi politic. Pentru cei mai mulţi faptul de a munci mult, cinstit şi bine,
pentru a avea un venit disponibil cît mai mare, reprezintă о problemă de viaţă foarte serioasă.
Din momentul în care statul „penalizează munca cinstită", prin introducerea unor impozite
deosebit de mari, modifică comportamentul şi atitudinile multor persoane faţă de mediul
economic, social şi politic.

Figura 1.1.2 Structura veniturilor curente în Bugetul Public Național în anul 2021, %
Sursa: elaborată de autor în baza datelor Ministerului Finanţelor
În structura veniturilor bugetului public naţional, partea majoră continuă să o deţină
veniturile din impozite și taxe, preponderent cele din contul taxei pe valoarea adăugată, care au
influențat în cea mai mare măsură creșterea veniturilor. Încasările din TVA s-au majorat în 2021
cu 8,4% și au asigurat 32% din creșterea totală a veniturilor și din accize – cu 9,6%, contribuind
la creștere în proporție de 11%.
1.3. Politica bugetar-fiscală în domeniul cheltuielilor publice
În ţările dezvoltate statul se implică în toate sferele vieţii economice şi sociale. De modul

6
în care un stat reuşeşte să administreze economia depinde însăşi prosperitatea ţării respective,
locul ei între celelalte naţiuni ale lumii.
Instrumentele de politică fiscală pe care statul le utilizează cu scopul de a influenţa
activitatea economică privată sunt:
- impozitele;
- cheltuielile bugetare, care includ şi transferurile şi subventiile de la
buget;
- reglementările fiscale care includ şi măsurile de control.
Politica fiscală în domeniul cheltuielilor bugetare constă în achiziţii guvernamentale de
bunuri şi servicii, transferuri şi subvenţii. Transferurile şi subventiile de la buget se acordă pentru
asigurările sociale, pentru ajutorarea persoanelor sărace, avînd ca scop asigurarea veniturilor
minime necesare mijloacelor de existenţă pentru о parte din populaţie. Trebuie de avut în vedere
că, din punct de vedere al efectelor ce au loc pe plan economic, între cheltuielile efectuate din
bugetul de stat şi cheltuielile ale agenţilor economici şi/sau ale persoanelor fizice nu există nici о
deosebire.
Cheltuielile publice vizează bunuri şi servicii, care nu se pot vinde şi nu se pot cumpăra
ре piaţă. Exemplu sunt apărarea ţării, ordinea publică, aerul şi ара curate (prin efectuarea unor
cheltuieli, suportate de stat, pentru prevenirea poluării). De modul în care sunt cheltuiţi banii
publici depinde în foarte mare măsură situaţia economică şi socială dintr-o ţară. Nici о cheltuială
bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.
Politica fiscală în domeniul cheltuielilor publice reprezintă modalitatea în care sunt
cheltuiţi banii publici, din bugetul de stat. Cheltuielile guvemamentale se efectuează prin
achiziţiile guvernamentale şi transferurile de la buget, care includ şi subvenţiile.
Achiziţiile guvernamentale cuprind cheltuielile realizate pentru cumpărarea de bunuri şi
servicii publice precum: construcţia de şcoli, spitale, şosele, plata profesorilor, medicilor,
poliţiştilor etc.
Transferurile de la buget sunt sume de bani acordate de stat persoanelor fizice sărace
pentru care acestea nu sunt obligate să presteze, în schimb, nici un serviciu.
Exemple de transfemri de la buget sunt sumele acordate sub forma ajutorului de şomaj,
cele pentru încălzirea locuinţelor ре timp de iarnă, pensii pentru veteranii de război, pentru
incapacitate de muncă, pentru vechime în muncă etc.
Întrucît transferurile şi subvenţiile de la buget nu sunt facute pentru realizarea şi/sau
cumpărarea unor bunuri sau servicii, ele nu sunt incluse în P.I.B. Plata dobînzii pentru datoria
bugetară nu reprezintă о cheltuială pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii publice curente,

7
fapt pentru care este deasemenea exclusă din P.I.B.
Dezvoltarea economică şi socială a unei ţări depinde forte mult şi de modul în care sunt
efectuate cheltuielile guvemamentale, de politica fiscală a guvernului în acest domeniu,
concretizată în reducerea şomajului, a inflaliei, sporirea volumului producţiei etc.
Cu cît mai mult cheltuielile bugetare se concretizează în bunuri şi servicii, cu atît mai
mult efectele pozitive, pe plan economic şi social vor fi mai mari şi se vor concretiza în sporirea
volumului producţiei, a numărului persoanelor salariate, reducerea şomajului, scăderea inflaţiei.
Cheltuielile şi veniturile guvernamentale produc cel puţin două efecte majore:
- influenţează repartizarea produsului intern brut şi, respectiv, a produsului national brut
între consumul privat, consumul public şi investiţii;
- influenţează producţia şi preţul produselor realizate în diferite domenii de activitate.
Prin politica bugetară se influenţează activitatea la nivelul întregii economii naţionale:
volumul şi structura producţiei, şomajul, preţurile, inflaţia etc. Spre exemplu, anumite efecte se
obţin în cazul în care se cheltuiesc importante fonduri bugetare, care se concretizează în bunuri şi
servicii pentru populaţie, şi cu totul altele sunt efectele dacă aceleaşi fonduri se alocă spre
consumul curent, pentru anumite categorii de persoane.
Volumul, structura şi eficienţa cheltuielilor bugetare sunt decisive pentru întreaga viaţă
economică şi socială a unei ţări.
Chiar şi în ţările cele mai dezvoltate economic unele industrii nu se pot dezvolta de către
sectorul privat, cel puţin în stadiile incipiente sau de criză. Exemplul cel mai semnifîcativ este
cel cu domeniile în care ştiinţa şi tehnologia joacă un rol determinant pentru accelerarea
dezvoltării întregii vieţi economice şi sociale. Construirea de centrale atomo-electrice este un
atribut exclusiv al statului ca şi explorarea spaţiului cosmic. De asemenea, investiţii de mare
anvergură, care fie nu pot fi efectuate de sectorul privat, fie nu aduc profit (precum diguri şi alte
lucrări de protecţie a localităţilor), fie profitul s-ar obţine după mai mulţi ani (hidrocentrale,
termocentrale, autostrăzi de mari dimensiuni, industria aeronautică, carboniferă, petrolieră etc.)
sunt efectuate sau subvenţionate de stat.

8
SUBIECTUL II. POLITICI BUGETAR-FISCALE ÎN REPUBLICA
MOLDOVA ŞI IMPACTUL LOR ASUPRA EVOLUŢIEI ECHILIBRULUI
FINANCIAR PUBLIC
2.1 Caracteristica şi evoluția politicii bugetar-fiscale în Republica Moldova

În cadrul principalelor politici economice ale ţărilor în curs de tranziţie, în vederea

asigurării stabilizării şi creşterii economice, o importanţă primordială îi revine politicii bugetar-
fiscale. Prin intermediul bugetului, se acumulează şi se repartizează resursele financiare ale
statului, iar instrumentele politicii bugetar-fiscale permit realizarea gestiunii macroeconomice
eficiente şi asigurarea echilibrului economic şi financiar.
În promovarea strategiei de dezvoltare a R.M., trebuie să ţinem cont că potenţialul
bugetar-fiscal este determinat de potenţialul economic al ei. Însă, deseori, sistemului bugetar-
fiscal i se atribuie rolul definitoriu în problema ameliorării substanţiale a situaţiei economice,
fiind neglijat faptul că combaterea crizei e un fenomen mult mai complex, care necesită o
combinaţie de măsuri fiscale, monetare, politice şi sociale.
Politicile implementate pentru realizarea unei strategii macroeconomice trebuie să se
situeze într-o perspectivă de lungă durată, evitîndu-se modificările frecvente. Fluctuaţiile brutale
constituie şocuri pe ansamblul economiei, crescînd incertitudinea, neîncrederea, încetinirea
proceselor investiţionale etc. În prezent, politica de creştere economică se bazează pe
planificarea bugetară pe termen mediu, precum şi pe coordonarea permanentă între politica
bugetară şi politica monetară, în condiţiile compatibilităţii tuturor politicilor economice. În acest
context, rolul politicii bugetar-fiscale constă în acceptarea sau respingerea dezechilibrelor
bugetare.
În situaţia actuală a structurii sistemului bugetar al Republicii Moldova, pîrghiile de
gestiune a resurselor financiare publice, la care se mobilizează veniturile, sunt: bugetul de stat,
bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, fondurile extrabugetare, fondul asigurărilor
obligatorii de asistenţă medicală. Acest sistem unitar şi corelat de fonduri evidenţiază fluxurile
financiare publice de formare a veniturilor fiscale şi nefiscale şi de repartizare a acestora pe
destinaţii, în conformitate cu nevoile sociale şi cu obiectivele de politică financiară la nivel
macroeconomic.
Relaţiile financiare de constituire a fondurilor bugetare menţionate se desfăşoară între
stat, pe de o parte, şi agenţii economici, instituţiile publice şi private, precum şi populaţie, pe de
altă parte. Analiza veniturilor bugetare are o importanţă deosebită în evidenţierea unor resurse
financiare potenţiale, definitivarea strategiei pe termen mediu şi lung, precum şi în trasarea

9
principalelor direcţii pe termen scurt.
Opţiunea pentru o anumită repartizare a veniturilor şi cheltuielilor între părghiile
sistemului bugetar reflectă modul de repartizare a atribuţiilor între autorităţile publice situate la
diferite eşantioane, precum şi raporturile de dependenţă sau independenţă existente între
organele administrative centrale şi locale în plan financiar.
Tabel 2.1.1 Redistribuirea produsului intern brut prin intermediul bugetului public
naţional în anii 2019-2021
Indicatorii 2019 2020 2021
PIB, mil.lei 36755,3 44171.2 55730
Venituri publice totale, mil.ei 14694,9 17845,2 22292
Ponderea veniturilor totale în PIB, % 39,9 40,4 40

- din care veniturile fiscale, % 82 84,6 82,5

Sursa: elaborată de autor în baza datelor Ministerului Finanţelor

Astfel, în ultimii ani veniturile totale ale sistemului bugetar au variat între 22,8% şi
40,4% din produsul intern brut (ponderea veniturilor fiscale în PIB este, în medie, de 33,8%),
partea covârşitoare a acestora fiind mobilizată prin metode fiscale, constituind, în medie, 80%.
Un asemenea grad de redistribuire a PIB, prin intermediul bugetului public naţional, situează
Republica Moldova la limita inferioară, comparativ cu ţările dezvoltate, unde impozitele
agregate au reprezentat între 40-50% din PIB.

2.2. Analiza guvernanței bugetar-fiscale în Republica Moldova în comparație cu practica

Uniunii Europene
Guvernanța bugetar-fiscală reprezintă ansamblul de reguli, reglementări și proceduri, care
influențează modul în care politica bugetar-fiscală este planificată, aprobată, implementată și
monitorizată. Elementele de bază ale guvernanței bugetar-fiscale se referă în special la:
I. Reguli bugetar-fiscale numerice naționale;
II. Instituții bugetar-fiscale independente, și;
III. Cadru bugetar pe termen mediu. Guvernanța bugetar-fiscală are mai multe
obiective, printre care:
 Atingerea pozițiilor bugetare durabile, în special prin limitarea deficitului, adică prevenirea
tendinței de a promova politici bugetar-fiscale nesustenabile;
 Reducerea ciclicității politicii bugetar-fiscale;

10
 Îmbunătățirea eficienței cheltuielilor publice.
Controlul deficitului și a asumărilor pro ciclice pot fi realizate, de exemplu, prin
constrângerea interferenței pe termen scurt din partea factorilor politici și prin promovarea unei
planificări bugetar-fiscale pe termen mai lung. Acest lucru ar evita abordarea pe termen scurt
asociată, de obicei, ciclurilor de elaborare a politicilor. Guvernanța bugetar-fiscală eficientă
urmărește, de asemenea, o mai bună coordonare între diferitele niveluri de conducere, în special
în țările puternic descentralizate. Guvernanța bugetar-fiscală poate sprijini utilizarea eficientă a
resurselor publice prin monitorizarea eficienței programelor de cheltuieli publice și prin
corelarea alocării resurselor cu performanța.
Bazele practicii UE au fost stabilite în Tratatul de la Maastricht din 1992, care stabilește
limite pentru deficitul bugetar și datoria sectorului public ca pondere din PIB de 3% și, respectiv,
60% și, de asemenea, ulterior, în Pactul de stabilitate și creștere din 1997, luînd în considerare
dezvoltarea continuă și îmbunătățirea în timp a practicilor. În 2011, un pachet de reglementări în
conformitate cu Directiva 2011/85/UE a Consiliului a stabilit cerințele generale pentru cadrele
bugetare ale statelor membre UE, cunoscut sub numele "Six Pack".
Reformele privind guvernanța UE includ cerința de a adopta reguli naționale pentru
deficitul bugetar structural, de a reduce anual datoria până când se ajunge la 60% din PIB și de a
consolida cadrele bugetare naționale. Consolidarea cadrelor bugetare, în special, a regulilor
bugetar-fiscale numerice, a apărut ca un răspuns cheie la efectele bugetar-fiscale aferente crizei.
În zona euro și în majoritatea statelor membre UE, acesta implică reforme instituționale la nivel
național și local. De asemenea, multe țări în afara UE au început sau iau în considerație
reformarea regulilor bugetar-fiscale existente și introducerea altora noi, pentru a oferi o ancoră
pe termen mediu, a sprijini eforturile credibile de ajustare pe termen lung, și a asigura
sustenabilitatea bugetar-fiscală.
Cadrul legal privind guvernanța bugetar-fiscală în Republica Moldova a fost îmbunătățit
prin adoptarea în anul 2014 a Legii privind finanțele publice și responsabilitatea bugetar-fiscală,
pusă în aplicare începînd cu 1 ianuarie 2015. Pe lângă normele și procedurile bugetare generale,
noua lege conține anumite prevederi legale noi și inovatoare, ținând cont de bunele practici
internaționale și în conformitate cu cerințele UE privind consolidarea sistemelor naționale de
gestionare a finanțelor publice.
Pentru prima dată, a fost introdusă o regulă bugetar-fiscală care stabilește un nivel maxim
al deficitului bugetar general. Noua lege a stabilit, de asemenea, cerințe cu privire la principiile și
procesul de planificare pe termen mediu și a definit mai clar rolul Ministerului Finanțelor în
calitate de autoritate publică centrală de specialitate în domeniul finanțelor publice.
11
 Cadrul legal al Republicii Moldova prevede că procesul de formulare și pregătire a
bugetului integrează planificarea bugetară pe termen mediu și bugetarea anuală într-un singur
proces. Procesul se realizează în conformitate cu calendarul bugetar, termenele-cheie ale căruia
sunt prevăzute de articolul 47 din Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale.
Reperele operaționale mai detaliate, atât pentru elaborarea cadrului bugetar pe termen
mediu, cât și a bugetului anual, inclusiv responsabilitățile Ministerului Finanțelor și ale celorlalte
instituții bugetare, sunt stipulate în Setul metodologic privind planificarea, aprobarea și
modificarea bugetului, aprobat prin Ordinul Ministrului Finanțelor, precum și prin Circulara
bugetară, emisă anual de către Ministerul Finanțelor.
Tabelul de mai jos descrie sistemul existent în Republica Moldova în raport cu practica
UE conform prevederilor "Six Pack" și criteriile utilizate în secțiunea anterioară pentru cele patru
țări examinate în această analiză.
Tabelul 2.2.1 Analiza sistemului bugetar fiscal al Republicii Mooldova comparativ
cu cel al UE.
Practica UE Contextul Republicii Moldova
1. CADRUL LEGAL
Directiva Consiliului UE 2011/85/ – Setul -Legea finanțelor publice și responsabilității
"Six Pack" fiscal-bugetare nr.181 din 25 iulie 2014.
-Legea nr.419 din 22 decembrie 2006 privind
datoria sectorului public, garanțiile de stat și
recreditarea de stat, cu modificările operate în
2014.
-Legea privind finanțele publice locale
nr.397 din 16 octombrie 2003.
2. REGULI BUGETAR-FISCALE
Supravegherea bugetară în cadrul UE se Obiectivele și regulile politicii bugetar-fiscale
efectuează avînd la bază regulile bugetar- sunt stabilite în Legea finanțelor publice și
fiscale, specifice fiecărui stat membru. responsabilității bugetar-fiscale nr.181/2014:
Obiectivul general al stabilirii acestor reguli -Articolul 15 din lege stabilește plafonul de
este de a evita deficitul public excesiv, dar și deficit al Bugetului Public Național (cu
datoria publică excesivă. Regulile bugetar- excepția granturilor) la 2,5% din PIB, care va
fiscale specifice fiecărei țări pot fi analizate, fi aplicat începând cu 2018. Depăşirea
în special prin: nivelului-limită al deficitului bugetului public
naţional se permite în condiţiile existenţei
12
 -definiția și domeniul de aplicare al regulilor;
-cadrul pentru respectarea efectivă a regulilor,
bazat pe o analiză veridică și independentă,
efectuată de organe independente sau organe
care beneficiază de autonomie funcțională
față de autoritățile guvernamentale ale
Statelor Membre;
-consecințele în caz de nerespectare a
regulilor.
3.CADRUL BUGETAR PE TERMEN MEDIU
După cum este prevăzut în Directiva
2011/85/UE, statele membre ale UE sunt
obligate să stabilească un cadru bugetar pe
termen mediu. Acest cadru este definit ca un
set de aranjamente, proceduri, reguli și
instituții care stau la baza politicilor bugetar-
fiscale ale sectorului guvernamental general
pe o perspectivă ce depășește calendarul
bugetar anual. Aceasta presupune adoptarea
unei planificări bugetare pentru cel puțin trei
ani, pentru a se asigura că planificarea
bugetară națională urmează o perspectivă
multianuală.
surselor reale de finanţare a proiectelor de
investiţii capitale finanţate din surse externe şi
a capacităţilor de valorificare a acestora.
-Articolul 17 din lege interzice luarea pe
parcursul anului a deciziilor de modificare a
politicilor, care ar conduce la majorarea
cheltuielilor sau la reducerea veniturilor
anuale aprobate.
CBTM a fost introdus în Moldova în 2002 și
treptat și-a extins aria de acoperire și analiza
sectorială. În conformitate cu art. 48 din
Legea 181/2014, CBTM în Moldova este
structurat în jurul a patru componente cheie:
-Cadrul macro-economic.
-Cadrul macro-bugetar (macro-fiscal) .
-Cadrul de cheltuieli.

2.3. Determinarea şi evaluarea echilibrului financiar al sistemului bugetar din Republica

Moldova
Dimensiunea echilibrului / dezechilibrului financiar public este relevantă, în primul rând,
ca indicator al consecinţelor măsurilor de politică fiscală şi bugetară. Însă, există o multitudine
de consecinţe, pe care decidenţii trebuie să le aprecieze astfel, încât necesităţile diverse de
evaluare să reflecte dacă măsurarea dezechilibrului financiar public este sau nu corectă. De aici,
a rezultat necesitatea existenţei mai multor modalităţi alternative de măsurare, fiecare
reprezentând un anumit grad de adecvare în raport cu nevoile de evaluare.
În prezent sistemul bugetar şi bugetarea, în special, joacă un rol pasiv, rezumându-se, în
mare parte, la înregistrarea operaţiunilor statului din cadrul economiei. Bugetarea sectorului

13
public poate avea efecte benefice în dezvoltarea economică prin atribuirea unor funcţii, precum
sunt: stimularea activităţii economice, ţinând seama de interesele diferiţilor participanţi;
reformarea unor sectoare sau ramuri; optimizarea procesului bugetar; monitorizarea şi
perfecţionarea procesului decizional privind intervenţia operativă. Pentru a deveni un astfel de
instrument funcţional, este necesară o reevaluare a mecanismelor interne ale sistemului bugetar
în vederea asigurării flexibilităţii şi a optimizării structurii principalelor componente.
Echilibrarea sistemului bugetar este reflectată sub trei aspecte şi anume:
1) ca problemă a echilibrării structurale generale, avându-se în vedere echilibrarea
resurselor financiare ale sistemului bugetar cu necesităţile sau cheltuielile acestui sistem;
2) ca problemă a echilibrării verticale, care se referă la echilibrul în repartizarea veniturilor
între verigile sistemului bugetar;
3) ca problemă a echilibrării orizontale, care are în vedere corespondenţa (suficienţa)
veniturilor unităţilor teritoriale formate în cadrul sistemului bugetar şi al cheltuielilor lor.
În ceea ce priveşte primul aspect, echilibrarea structurală a sistemului bugetar, există o
necesitate impusă de teoria economică, iar problema realizării acesteia în practică rămâne
nesoluţionată. Astfel, apare necesitatea analizei dezechilibrului structural, care persistă în
economiile mai multor ţări. Egalitatea dintre veniturile şi cheltuielile sistemului bugetar este,
deseori, teoretică, ceea ce în practica economică poate apărea în mod accidental. În realitate,
diferenţa dintre cele două părţi ale bugetului are la bază câteva situaţii:
a) existenţa inegalităţii iniţiale, se are în vedere deficitul (excedentul) bugetar în punctul 0,
având aceeaşi tendinţă în dinamică;
b) existenţa egalităţii iniţiale în punctul 0, însă în dinamică are loc neconcordanţa dintre
ritmul de creştere al veniturilor şi al cheltuielilor sistemului bugetar;
c) existenţa unei situaţii mixte, combinate, atunci când neconcordanţa dintre volumul
veniturilor şi cheltuielilor bugetare, în punctul iniţial, devine tot mai crescândă în dinamică.
Din cele trei situaţii prezentate, cel mai frecvent întâlnită şi specifică pentru Republica
Moldova, este situaţia mixtă. Veniturile bugetare şi necesităţile sistemului bugetar nu se egalează
în punctul iniţial, mai mult, există o diferenţă semnificativă în ritmul creşterii lor, adică o
dinamică dezechilibrată. Dimensionarea dezechilibrului financiar public poate fi realizată prin
diverse metode, care se grupează astfel:

• clasice, respectiv pentru dimensionarea deficitului convenţional;

• moderne, care permit dimensionarea deficitului curent, deficitului bugetului public
naţional, deficitului ce măsoară contribuţia diferitelor tranzacţii guvernamentale la cererea

14
agregată, deficitului intern, deficitului extern, deficitului conjunctural, deficitului structural,
deficitului ajustat ciclic, deficitului primar, deficitului operaţional, deficitului fiscal, deficitului
virtual şi deficitului geamăn.
Determinarea mărimii dezechilibrului financiar se face în funcţie de veniturile şi
cheltuielile bugetare ce se iau în considerare. În general, literatura economică de specialitate
defineşte dezechilibrul structural ca neconcordanţa dintre veniturile bugetare şi cheltuielile
primare. De asemenea, se presupune că volumul cheltuielilor primare este determinat atât de
ansamblul legilor şi actelor normative ce reflectă obligaţiile guvernului, cât şi de eficienţa
privind finanţarea serviciilor publice.
Din punct de vedere al practicii macroeconomice, asistăm la o politică unilaterală de
corectare a dezechilibrului, care presupune egalarea veniturilor şi a cheltuielilor în punctul
„zero” (iniţial). Pentru Republica Moldova, o asemenea măsură s-a realizat prin efectuarea
cheltuielilor în limitele veniturilor real încasate.
În acest sens, prezintă interes determinarea deficitului fiscal primar, care ia în calcul veniturile
fiscale obţinute din însumarea veniturilor, de la încasarea impozitelor şi taxelor şi din
contribuţiile la asigurările sociale, inclusiv contribuţia la fondul de asigurări obligatorii de
asistenţă medicală din ultimii 2 ani, comparându-se cu volumul total al cheltuielilor primare la
nivelul bugetului public naţional.
În ceea ce priveşte aspectul dinamic, sistemul bugetar poate fi considerat echilibrat atunci
când creşterea anuală a veniturilor bugetare corespunde ritmului de creştere a cheltuielilor
primare. În acest sens, sunt utilizaţi indicatorii elasticităţii veniturilor şi a cheltuielilor publice.
Totodată, trebuie să menţionăm că valabilitatea acestor evaluări poate fi considerată de
bază, atunci când volumul şi ritmul de creştere a cheltuielilor sunt determinate de obligaţiile
bugetare şi nu de volumul veniturilor încasate. Dacă constrîngerile bugetare sunt foarte
restrictive, astfel, încât poate fi eliminată chiar şi o anumită parte din cheltuielile publice minim
necesare, atunci ritmul creşterii cheltuielilor va fi determinat, în mod unilateral, de ritmul
creşterii veniturilor. Pe de altă parte, întotdeauna există acel minim necesar al cheltuielilor
bugetare, care trebuie să fie realizat (finanţat), indiferent de volumul veniturilor colectate.

15
 CONCLUZII
Pentru rezolvarea problemelor social - economice în ţările cu economie de tranziţie sunt
aplicate cu succes mecanismele de intervenţie a statului cît şi instrumentele mecanismului de
piaţă. Neajunsurile şi caracterul restrîns ale pieţii fac necesară şi justificată intervenţia statului în
economie.
Experienţa aplicării finanţelor statului în reglarea macroeconomică de către alte state
reprezintă pentru Republica Moldova un interes incontestabil deoarece finanţele statului joacă un
rol important în petrecerea reformelor economice în ţară.
La momentul de faţă una din sarcinile principale este atingerea stabilităţii economice şi
fianciare. Direcţia principală a politicii financiare trebuie să fie reper al stabilizării sistemului
financiar şi creării condiţiilor pentru investiţii.
Actuala politică bugetară, promovată de Guvernul R.M poartă un caracter pasiv, fără a
contribui esenţial redresării stării de criză. Necesitatea modificării ei este indiscutabilă.
Problema principală a politicii fiscal-bugetare a Republicii Moldova în domeniul
veniturilor este identificarea echilibrului între necesitatea majorării veniturilor ca sursă principală
a cheltuielilor, direcţionate spre reducerea sărăciei, precum şi necesitatea susţinerii mediului de
afaceri, care este factorul principal de creştere economică,
Se impune concluzia că direcţia de transformare a politicii bugetare actuale într-o politică
activă este anume promovarea unor contribuţii considerabile ale statului la relansarea activitaţii
economice.
Pentru susţinerea acestui scop s-a studiat experienţa altor state în vederea aplicării
intervenţiei guvernamentale pentru redresarea activităţii economice. Cercetările efectuate au
contribuit la dererminarea factorilor ce influenţează deficitul bugetar şi marimea lui. Între
deficitul bugetului şi factorii, ce-1 afectează au fost stabilite anumite corelaţii de
interdependenţă. Căile de dezvoltare al cercetării au adus la elaborarea unui model al politicii
bugetare active alternative celei actuale.

16
 BIBLIOGRAFIE

Carte cu un autor

1. CHIRIȚĂ E. Politici macroeconomice. București: Editura Economică, 1998. p. 153-184.

ISBN 973-590-028-9

2. GREENSPAN A.. Era turbulenţelor. Aventuri într-o lume nouă. București: Editura Publica,
2008. p.246-251. ISBN: 978-973-88750-0-5

3. MARINAȘ, Marius. Eficiența politicii fiscale în combaterea efectelor crizei economice. O

analiză bazată pe literatura economică.

Resurse internet

1. http://mf.gov.md/ro/trezorerie/rapoarte-privind-executarea-bugetului/rapoarte-anuale

2. https://mei.gov.md/ro/documents-terms/situatia-macroeconomica-principalii-indicatoriai-
situatiei-social-economice

3. https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6328

Legi

1. Legea finanțelor publice și responsabilității fiscal-bugetare nr.181 din 25 iulie 2014.

2. Legea nr.419 din 22 decembrie 2006 privind datoria sectorului public, garanțiile de stat și
recreditarea de stat, cu modificările operate în 2014.

3. Legea privind finanțele publice locale nr.397 din 16 octombrie 2003.

17