Teza de Licenta Impozitele Sursa Principala de Formare A Veniturilor Bugetare in Republica Moldova Conspecte MD

COLEGIUL FINANCIAR-BANCAR DIN M.
CHIŞINĂU
CATEDRA: ”ECONOMIE ŞI FINANŢE”
IMPOZITELE – SURSA PRINCIPALĂ DE FORMARE A

VENITURILOR BUGETARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA
LUCRARE DE DIPLOMĂ
la specialitatea 1805 ”Finanțe”
Autor:
„______________________” elevul gr. FP 0806G,
Director adjunct: învăţământ cu frecvenţa la zi
gr. didactic superior, VASILACHE Grigore Rotari Valeria
____________________________ ____________________
„_____”____________________2012
Conducător ştiinţific:
Lipsiuc Ana
____________________
Chişinău – 2011
CUPRINS
Introducere............................................................................................................... ...3
Capitolul I. ASPECTE TEORETICE CU PRIVIRE LA VENITURILE

FISCALE ALE BUGETULUI................................................................................ ...5
1.1. Impozite – parte componentă a venitului bugetar................................... 5
1.2. Administrarea fiscală – mecanism de funcționare a sistemului fiscal..12
1.3. Fenomenul evaziunii fiscale și efecte asupra formării veniturilor
bugetare .................................................................................................................... 16
Capitolul II. ANALIZA APORTULUI IMPOZITELOR ÎN FORMAREA
ENITURILOR BUGETARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA ............................. 20
2.1. Evoluția nivelului, structurii și dinamicii impozitelor în componența
veniturilor bugetare în anii 2009-2011 ....................................................................20
2.2. Evidența contribuabililor și colectarea impozitelor – date inspectoratul
fiscal Orhei ................................................................................................................25
2.3. Încălcări fiscale și sancțiuni – practici de combatere a evaziunii fiscale
la nivelul administrării fiscale centrale și teritoriale.............................................
Capitolul III. PERSPECTIVELE ŞI DIRECŢIILE DE PERFECŢIONARE A
SISTEMULUI DE COLECTARE A IMPOZITELOR .......................................35
3.1. Probleme cu care se confruntă sistemul fiscal al Republica Moldova
....................................................................................................................................35
3.2. . Obiectivele politicii fiscale și politicii de administrare fiscală pe
anii 2011-2013...........................................................................................................37
3.3. Recomandări de perfecționare a administrării fiscale teritoriale...42
Încheiere................................................................................................................... 45
Bibliografie.............................................................................................................. 48
Anexe....................................................................................................................... 50
INTRODUCERE
Actualitatea temei de cercetare este condiţionată de necesitatea estimării
rolului pe care îl au impozitele în formarea veniturilor bugetare.
Așa cum sursa primordială şi majoritară de asigurare a statului cu finanţe
publice în Republica Moldova sunt impozitele şi taxele fiscale, modificarea cotelor
impozitelor are o influență directă asupra modificării volumului veniturilor bugetare.
Rolul impozitelor se manifestă pe plan financiar, economic si social, iar modul
concret de manifestare a acestuia se diferenţiază de la o etapă de dezvoltare a
economiei la alta.
În majoritatea statelor lumii, rolul cel mai important al impozitelor se manifestă
pe plan financiar, deoarece acestea reprezintă mijlocul principal de procurare a
resurselor financiare necesare acoperirii necesităţilor publice.
În plan economic, rolul impozitelor rezidă din faptul ca se folosesc ca pârghii de
politică economică, prin intermediul caruia se pot stimula sau frâna anumite activitaţi,
zone (regiuni), consumul anumitor mărfuri şi/sau servicii, relaţiile comerciale cu
exteriorul în ansamblu sau cu anumite ţări.
În plan social, rolul impozitelor se concretizează în aceea că, prin intermediul
lor, statul procedează la redistribuirea unei părţi importante din produsul intern brut
(P.I.B.) între grupuri sociale si indivizi, între persoanele fizice si cele juridice. Totuşi,
efectul major al rolului impozitelor pe plan social îl constituie creşterea presiunii
fiscale globale.
Sistemul Fiscal este unul din cele mai importante sisteme funcţionale ale unui
stat. Deoarece Sistemul Fiscal reprezintă totalitatea impozitelor, taxelor, încasarilor și
altor plăți, el reprezintă sursa principală de formare a bugetului de stat, buget fară de
care existenţa unui stat este practic de neconceput. În dependență de acumulările
băneşti la bugetul de stat depinde nivelul de asigurare și de trai a tuturor cetăţenilor.
Impozitele au o mare importanţă în procesul de dezvoltare al economiei
naționale în general. În dependenţă de cum este dusă politica fiscală în cadrul unui
stat se stimulează sau invers se stopează interesul cetăţenilor de a duce o activitate
economică. Prin urmare dacă impozitele nu sunt prea mari şi sunt convenabile de
plătit pentru toţi agenţii economici, se dezvoltă o economie bazată pe concurenţa
loială fară evaziuni fiscale, o economie stabilă. Apare interesul de a duce o activitate
economică, prin urmare mărindu-se numărul agenţilor economici creşte cantitatea
vărsămintelor în bugetul de stat.
În dependenţă de mărimea banilor achizitionaţi creşte influenţa statului în
dezvoltarea economiei, el poate acorda subvenții pentru anumite categorii de oameni
sau pentru dezvoltarea anumitor ramuri a economie. Tot în dependenţă de cantitatea
de bani achiziționată creşte posibilitatea statului de a duce o politică externă activă ca
urmare aducînd un aport la creşterea autorităţii acestui stat pe plan internațional.
Deci, cele relatate mai sus nu lasă nici o îndoială asupra actualității temei de
cercetare, luînd în considerație rolul impozitelor în formarea veniturilor bugetare și
problemele cu care se confruntă sistemul fiscal în Republica Moldova, justificînd pe
deplin investigația efectuată.
Scopul lucrării este de a face o analiză economico-financiară, de a studia
diferitele aspecte teoretice și practice ale temei abordate și de a sistematiza normele
ce reglementează sistemul fiscal, de a elucida acele momente insuficient cercetate în
acest domeniiu în vederea creării unui mecanism adecvat și eficient de admnistrare a
impozitelor.
Întru realizarea scopului propus, ne-am conturat următoarele obiective:
- a stabili elementele de bază a sistemului de impozite ș a veniturilor bugetare;
- a scoate în evidență problemele sistemului fiscal în Republica Moldova;
- a determina cauzele și efectele evaziunii fiscale în Republica Moldova;
- a determina rolul funcțional al impozitelor ca sursă principală de formare a
veniturilor bugetare;
- cercetarea obiectivelor politicii fiscale și politicii de administrare fiscală în
Republica Moldova.
Volumul și structura tezei.
Structural, lucrarea este compusă din introducere cu inițiere în studiu; trei
capitole, ce se succed logic și organic; concluzii, bibliografie și anexe.
Capitolul I „Aspecte generale privind impozitele” caracterizează sistemul de
impozite al Republicii Moldova, esenţa şi clasificarea veniturilor bugetare și
fenomenul evaziunii fiscale
În capitolul II „ Funcţiile şi rolul impozitelor în formarea veniturilor bugetare în
Republica Moldova” se realizează analiza ponderată a impozitelor în componenţa
veniturilor bugetare în anii 2009 – 2011și se analizează efectele evaziunii fiscale
asupra formării veniturilor bugetare în Republica.
În capitolul III ”Perspective şi direcţii de perfecţionare a impozitelor la formarea
veniturilor bugetare” se analizează probleme cu care se confruntă sistemul fiscal în
Republica Moldova, obiectivele politicii fiscale și politicii de administrare fiscală pe
anii 2011-2013 și metode de combatere a evaziunii fiscale în Republica Moldova.
Capitolul I. ASPECTE TEORETICE CU PRIVIRE LA VENITURILE
FISCALE ALE BUGETULUI
1.1. Impozite – parte componentă a venitului bugetar
„Constituirea statului modern s-a înfăptuit prin implementarea impozitului,sau mai

exact, prin reglementările legale privind dreptul de a încasa aceste plăţi.”
(A. Müller)
Impozitele, taxele, contribuţiile, reprezintă fundamentul şi motivaţia pe care este

construită fiscalitatea.
Sistemul fiscal reprezintă totalitatea impozitelor şi taxelor, realizate prin
intermediul unui mecanism bazat pe tehnici, metode şi instrumente specifice
desfăşurării activităţii de urmărire şi control cu ajutorul aparatului fiscal. Legea
fundamentală a statului de drept consfinţeşte obligaţia tuturor cetăţenilor ţării de a
contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice.
Obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a contribui sub forma de impozite şi
taxe la constituirea fondurilor bugetare dă naştere la “ Creanţă fiscală “ pentru buget
şi ”obligaţie fiscală” pentru agentul economic. Creanţa fiscală reprezintă dreptul
statului de a percepe prin organele fiscale impozite, taxe şi alte venituri în contul
bugetului. Titlul de creanţă fiscală este actul prin care se constată şi se
individualizează obligaţia fiscală a unei persoane fizice sau juridice. Întocmirea
titlurilor de creanţă fiscală este realizată fie de organele fiscale în cadrul dreptului de
control privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor economice producătoare de
venituri impozabile, instanţele de judecată, notariatele de stat, organele vamale,
regiile autonome, societăţile comerciale ale persoanelor juridice pentru impozitul pe
profit, taxa pe valoare adăugată, impozitul pentru folosirea terenurilor proprietate de
stat, impozite şi taxe reţinute de persoane cărora le plătesc venituri sau prestează
servicii.
Creanţa fiscală încetează atunci când obligaţia fiscală a contribuabilului este
achitată, compensată sau prescrisă.
La baza sistemului fiscal s-au conturat trei componente : impozite, taxe,
contribuţii şi fonduri speciale, mecanismul fiscal şi aparatul fiscal.
Impozitul reprezintă prelevarea obligatorie şi fără contraprestaţie din partea
statului cu scopul de a acoperi cheltuielile publice.
Taxele reprezintă contravaloarea serviciilor executate de stat, la cererea
persoanelor fizice şi juridice (acte notariale, menţiuni la contractul şi statutul
societăţilor comerciale, acte testamentare, etc.).
Contribuţiile reprezintă obligaţii ale agentului economic la asigurări sociale de
stat, sănătate, pensii, şomaj, fiind achitate de persoanele fizice şi juridice care
utilizează forţă de muncă pe durată nedeterminată sau determinată.
Clasificarea impozitelor de stat poate fi prezentată sintetic într-o schemă (Anexa
1.1.)
Discutate ca venituri ale bugetului de stat, impozitele şi taxele se împart în doua
categorii :
1. Venituri curente;
2. Venituri din capital
În Republica Moldova, resursele financiare publice se clasifică în conformitate
cu anexa nr.1 la Hotarârea Parlamentului Republicii Moldova privind clasificaţia
bugetară nr. 969-XII din 24.07.96.
Astfel, veniturile bugetare se clasifică după cum urmează:
1. Venituri curente
1.1. Venituri fiscale
- Impozite pe venit
- Defalcări pentru asigurarea socială de stat
- Impozite pe proprietate
- Impozite interne pe mărfuri şi servicii
- Impozite asupra comerţului internaţional şi operaţiunilor
externe
1.2. Încasări nefiscale
- Venituri din activitatea de antreprenoriat şi din
proprietate
- Taxe şi plăţi administrative
- Amenzi şi sancţiuni administrative
- Încasări neidentificate
2. Venituri din operaţiuni cu capital
- Venituri din vînzarea capitalului fix
- Venituri din vînzarea terenurilor şi activelor nemateriale
- Transferuri de capital din sursele nestatale
3. Transferuri
- Transferuri pentru cheltuielile curente primite de la
bugete de alt nivel
- Mijloace încasate prin decontări reciproce de la bugete
de alt nivel
- Transferuri de peste hotare
La nivelul unei ţări, ansamblul impozitelor şi taxelor provenite de la persoanele
fizice şi de la cele juridice, formează sistemul fiscal. Existenţa impozitelor şi taxelor
se justifică, în general, de existenţa cheltuielilor publice şi necesitatea prelevării lor
este înscrisă în legea fundamentală a unei ţări.
Rolul impozitelor de stat se manifestă pe plan financiar, economic şi social.
Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, deoarece
acestea constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare
acoperirii cheltuielilor publice.
Rolul economic al impozitelor se manifestă în măsura în care statul foloseşte
impozitele ca mijloc de intervenţie în activitatea economică.
În funcţie de necesităţile concrete ale persoanelor, impozitele pot fi utilizate
pentru încurajarea sau frînarea unei activităţi, cum ar fi: producţia, comerţul exterior
sau consumul unor anumite produse. Altfel spus, impozitele pot fi folosite pentru
„influenţarea deciziilor economice ale persoanelor fizice şi firmelor.”
Rolul în plan social al impozitelor se concretizează în faptul că, prin intermediul
lor, statul procedează la redistribuirea unei părţi din produsul intern brut între grupuri
sociale şi indivizi, între persoanele fizice şi cele juridice.
Prin intermediul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor statul preia la buget între
patru şi cinci zecimi şi chiar mai mult din PIB, în ţările deuvoltate şi între trei şi patru
zecimi în ţările dezvoltate. Prin urmare, impozitele constituie unul din principalele
instrumente de care statul dispune pentru redistribuirea veniturilor şi averii.
1.2. Administrarea fiscală – mecanism de funcționare a sistemului fiscal
"Cei care prosperă nu contestă impozitele."
Proverb chinezesc
Accentuarea rolului statului în reglementarea proceselor economice şi sociale
determină importanţa administrării fiscale nu numai ca o modalitate de asigurare a
statului cu resursele financiare necesare, ci şi ca un element al mecanismului de
intervenţie a statului în economie.
În prezent, problema administrării fiscale devine problema de bază a politicii
fiscale, deoarece impozitele sunt considerate ca cel mai principal şi eficient
instrument al reglementării relaţiilor economice şi sociale în ţară.
Administrarea fiscală reprezintă activitatea organelor de stat împuternicite şi
responsabile de asigurarea colectării depline şi la termen a impozitelor şi taxelor, a
penalităţilor şi amenzilor în bugetele de toate nivelurile, precum şi de efectuarea
acţiunilor de urmărire penală în caz de existenţă a unor circumstanţe ce atestă
comiterea infracţiunilor fiscale.
Scopul de bază al administrării fiscale este de a colecta suma corectă a
impozitelor datorate bugetului public cu minim de cheltuieli atât pentru stat, cât şi
pentru contribuabili.
Termenul „administrare fiscală” are un sens foarte larg, cuprinzând
următoarele domenii:
 principiile organizării sistemului fiscal;
 atribuţiile organelor puterii de stat de diferite nivele în reglarea
relaţiilor fiscale;
 definirea noţiunilor de bază, utilizate în legislaţia fiscală;
 procedurile de efectuare a controlului fiscal;
 răspunderea pentru încălcarea legislaţiei fiscale;
 procedurile de contestare a hotărârilor şi acţiunilor organelor
fiscale, etc.
Organizarea corectă a administrării fiscale reprezintă un factor decisiv pentru
eficientizarea politicii fiscale într-un stat.
Activitatea aparatului fiscal este orientată spre administrarea relaţiilor fiscale la
macronivel şi la micronivel.
Administrarea fiscală la macronivel reprezintă un ansamblu de acţiuni
argumentate ştiinţific şi economic ale organelor abilitate ale puterii de stat, orientate
spre asigurarea deplină şi la timp a bugetelor de toate nivelele cu venituri fiscale, care
presupun nu numai executarea automată a legislaţiei fiscale, ci şi perfecţionarea ei.
Se pot delimita următoarele sarcini ale administrării fiscale la nivelul economiei
naţionale:
 constituirea fondurilor de resurse financiare ale statului prin
intermediul mobilizării încasărilor fiscale;
 repartizarea optimală a resurselor fiscale între verigile sistemului
bugetar;
 elaborarea unor programe şi strategii pe termen scurt şi lung de
asigurare deplină şi la timp a bugetului cu venituri fiscale atât planificate,
cât şi lichidarea restanţelor fiscale existente.
Administrarea fiscală la micronivel (în organele fiscale) constă în respectarea
strictă a structurii ierarhice şi delimitarea concretă a funcţiilor la diferite nivele ale
conducerii în organele cu atribuţii de administrare fiscală.
Sarcinile specifice ale administrării fiscale la micronivel sunt:
determinarea gradului de participare a persoanelor fizice şi juridice în
constituirea resurselor financiare ale statului, pentru a nu afecta simţitor
activitatea lor economică şi nu a prejudicia bugetul statului;
stabilirea cotelor de impozitare şi determinarea bazei impozabile reieşind
din argumentări ştiinţifice;
efectuarea controlului asupra plenitudinii încasărilor fiscale şi pedepsirea
contribuabililor care se eschivează de la plata impozitelor.
Organizarea incorectă a administrării fiscale duce la apariţia fenomenului de
evaziune fiscală, care prezintă un pericol social considerabil.
Organizarea administrării fiscale în majoritatea statelor dezvoltate este axată
spre atingerea unor obiective, cum ar fi:
 minimizarea raportului dintre cheltuielile operaţionale de
administrare şi încasările fiscale;
 reducerea restanţelor la impozite şi taxe;
 sporirea calităţii serviciilor acordate contribuabililor de către
organele fiscale;
 reducerea numărului de funcţionari fiscali;
 automatizarea la maximum a procesului de administrare fiscală.
Experienţa statelor dezvoltate arată, că pentru organizarea eficientă a procesului
de administrare fiscală este necesar ca, în intervale de timp strict determinate, să fie
prelucrate volume mari de informaţie. Acest lucru se poate efectua numai cu
utilizarea tehnologiilor informaţionale, ce asigură spectrul necesar de servicii.
În Republica Moldova administrarea fiscală se bazează în mare măsură pe
practica altor state, mai ales a celor dezvoltate, cu adaptarea sistemului de
administrare la condiţiile economice existente la etapa actuală.
 perfecţionarea normelor şi codificarea regulilor ce reglementează
activitatea organelor fiscale şi contribuabililor;
 perfecţionarea structurii organizatorice a aparatului fiscal;
 organizarea lucrului cu contribuabilii în vederea informării
acestora despre particularităţile legislaţiei fiscale;
 perfecţionarea sistemului automatizat de evidenţă fiscală;
 dezvoltarea tehnologiilor informaţionale de administrare fiscală;
 unificarea prevederilor acordurilor privind evitarea dublei
impuneri;
 prevenirea şi combaterea fenomenului de evaziune fiscală.
Administrarea fiscală reprezintă un sistem complex de gestiune a impunerii
fiscale în procesul reglementării juridico-normative, funcționării curente, reglării și
controlului. Gestiunea impunerii fiscale este totalitatea metodelor și tehnicilor, prin
intermediul cărora organele de conducere (inclusiv organele fiscale de toate nivelele)
oferă funcționării mecanismului fiscal direcția cerută de lege și coordonează acțiunile
fiscale în raport cu schimbările semnificative în economie și politică.
Structura sistemului de administrare fiscală este prezentată în figura 1.1.
Politica fiscală a statului Formele si metodele
administrării fiscale:
Sistemul de impozite și - Evidența contribuabililor
taxe ale statului Administrarea fiscală - Evidența îndeplinirii
obligațiilor fiscale
- Efectuarea controalelor
Subiecții relațiilor fiscale fiscale
Legislația fiscală - Primirea și prelucrarea
declarațiilor fiscale
- Executarea silită a
obligațiilor fiscale și altele
Sursa: Налоговое администрирование. Н. Г. Кику
Figura 1.1. Structura administrării fiscale.
Administrarea fiscală astăzi se bazează pe 3 principii de bază: justiție,

previzibilitate și eficiență. Justiția reprezintă egalitatea în fața legii a tuturor
participanților la relațiile fiscale. Previzibilitatea reprezintă reacția adecvată și
oportună la diverse tipuri de comportament ale contribuabililor. Eficiența presupune
atingerea rezultatelor maxime la costuri minime.
Gestiunea impunerii fiscale include următoarele acțiuni:
1. Formarea sistemului fiscal al statului pe calea stabilirii și impunerii impozitelor
și a reconcilierii reciproce.
2. Determinarea și distribuirea competențelor organelor puterii publice în sfera
impunerii.
3. Formarea sistemului organelor fiscale și asigurarea bunei funcționări a acestuia.
4. Organizarea și realizarea controlului asupra respectării legislației fiscale.
5. Realizarea colectării impozitelor , atît pe calea achitării de bunăvoie, cît și
forțate, recuperarea arieratelor și a sancțiunilor aplicate pentru întîrzierea plății.
6. Sprijinirea regimului de respectare a legitimității, inclusive stabilirea
responsabilității pentru încălcarea legislației fiscale.
În literatura de specialitate , se evidențiază următoarele principii de bază, în
corespundere cu care se realizează elaborarea unei politici adecvate de administrare
fiscală:
1. Principiul de etichetă fiscală – presupune necesitatea determinării și respectării
regulilor de interacțiune a contribuabililor cu organele fiscal, care trebuie să fie
cît mai clare și obiective.
2. Principiul egalității – presupune necesitatea asigurării egalității drepturilor
contribuabililor și a organelor fiscale.
3. Principiul corespunderii - presupune necesitatea corespunderii sancțiunilor
aplicabile pentru diverse încălcări ale disciplinei fiscale.
4. Principiul transparenței - existenţa de norme juridice clare, care exclud
interpretările arbitrare, claritate şi precizie a termenelor, modalităţilor şi sumelor
de plată pentru fiecare contribuabil.
Controlul fiscal, ca un element funcţional al administrării fiscale, constituie o
condiţie obligatorie pentru realizarea eficientă a politicii fiscale. El asigură legătura
inversă a contribuabililor cu organele administraţiei publice, care au atribuţii de
administrare fiscală.
Desfăşurarea activităţii de control prin determinarea stării efective a obiectului
controlului fiscal şi compararea lui cu parametrii reali de funcţionare este efectuată
prin mecanismul controlului fiscal. Mecanismul controlului fiscal funcţionează după
anumite principii, care determină structura sa organizatorico-economică (figura 1.2.).
Descrierea detaliată a mecanismului organizatorico – economic a controlului
fiscal ne permite să concluzionăm că, bazându-se pe anumite principii şi îndeplinind
funcţii concrete, controlul fiscal apare sub mai multe forme şi se realizează prin
intermediul metodelor de control.
În prezent, se pune accent nu numai pe latura cantitativă a controlului fiscal, ci şi
pe latura calitativă, pe rolul acestuia în conformarea contribuabililor la achitarea
benevolă a obligaţiilor fiscale.
Sistemul controlului fiscal
Procesul controlului
Subiecții controlului fiscal fiscal Obiectul
controlului fiscal
Controlul fiscal de stat Controlul fiscal de

Mecanismul stat
Organele fiscale organizatorico-economic
al controlului fiscal Acțiunile
(inacțiunile)
Organele vamale
contribuabililor și
Completarea bugetului
Legislația fiscală
a funcționarilor
Alte organe cu atribuții de Funcții fiscali
administrare fiscală
Instrumente
Controlul fiscal
Control fiscal independent independent
Principii
Firmele de audit
(auditorii independenți) Acțiunile
Forme Metode (inacțiunile)
contribuabililor și
Control fiscal intern a funcționarilor
fiscali
Serviciile de audit intern Controlul fiscal

ale agenților economici intern
Acțiunile
(inacțiunile)
specialiștilor
Acțiuni de corelare serviciilor de audit
(corectare) intern ale agenților
economici
Sursa: Autoreferat al tezei de doctor în economie, ”Eficienţa controalelor fiscale şi rolul lor
economic”, Dandara Viorel.
Figura 1.2. Mecanismul organizatorico-economic al controlului fiscal
În Republica Moldova, administrarea fiscală este reglementată de titlul V al

Codului Fiscal al Republicii Moldova ”Administrarea fiscală”.
Conform art.132 al CF al RM sarcina de bază şi principiile generale de
organizare a organului fiscal sunt:
(1) Sarcina de bază a organului fiscal constă în exercitarea controlului asupra
respectării legislaţiei fiscale, asupra calculării corecte, vărsării depline şi la timp la
buget a sumelor obligaţiilor fiscale.
(2) Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor şi
fiecare inspectorat fiscal de stat teritorial, fiind subordonat primului:
a) au statut de persoană juridică şi sînt finanţate de la bugetul de stat;
b) activează în temeiul Constituţiei Republicii Moldova, al prezentului cod şi al
altor legi, al hotărîrilor Parlamentului, al decretelor Preşedintelui Republicii
Moldova, al hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului, al deciziilor în problemele fiscale
adoptate de autorităţile administraţiei publice locale în limitele competenţei.
(3) Ministerul Finanţelor exercită dirijarea metodologică a activităţii
Inspectoratului Fiscal Principal de Stat fără ingerinţe în activitatea lui şi a
inspectoratelor fiscale de stat teritoriale.
(4) Modul de funcţionare a organului fiscal, de aprobare a structurii, a
personalului scriptic şi a fondului de retribuire a muncii precum şi modul de atribuire
a gradelor de calificare funcţionarilor ei sînt stabilite în Regulamentul, aprobat de
Guvern.
(5) Structura organizatorică a Serviciului Fiscal de Stat se aprobă de Guvern,
iar raza de activitate a organelor fiscale teritoriale şi raza de deservire a
contribuabililor – de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul
Finanţelor.
1.3. Fenomenul evaziunii fiscale și efecte asupra formării

veniturilor bugetare
"Evaziunea fiscală a fost întotdeauna în special activă şi ingenioasă pentru
motivul că fiscul lovind indivizii în averea lor, ii atinge în cel mai sensibil interes:
interesul bănesc".
Legislaţia Republicii Moldova nu prevede nici noţiunea şi nici deosebirea de
bază a definiţiilor sintagmelor evaziune fiscală şi fraudă fiscală. Evaziunea fiscală
poate fi interpretată ca o metodă sau o totalitate de procedee prin intermediul cărora
persoanele interesate ocolesc în mod intenţionat pe cale legală obligaţiunile prevăzute
de legislaţia fiscală sau prezintă date eronate cu privire la sursele şi veniturile
impozabile.
Noţiunea de evaziune fiscală poate purta diferite sensuri după conţinut. În sens
mai larg, evaziunea fiscală reprezintă totalitatea procedeelor legale şi ilicite cu
ajutorul cărora cei interesaţi sustrag total sau parţial averea lor de la obligaţiunile
prevăzute de legislaţia fiscală. În domeniul fiscal precum şi în literatura de
specialitate întâlnim aşa expresie ca ocolirea pe cale legală a prevederilor fiscale,
altfel spus aceasta ar reprezenta sustragerea intenţionată de la executarea obligaţiei
fiscale, comisă nu prin încălcarea directă a normei fiscale concrete, dar prin evitarea
intenţionată, prin ocolirea acesteia prin intermediul unor acţiuni şi acte simulate şi
numai aparent reale. Deci am putea defini evaziunea fiscală ca - sustragerea de la
plata obligaţiilor fiscale prin transmiterea unor date eronate privind sursele şi
veniturile impozabile, ori ca acţiunile bine orientate ale contribuabilului, care-i permit
să evite sau într-o măsură sau alta, să reducă plăţile sale obligatorii la buget.
Concluzionând cele expuse de Viorel Rusu în articolul său „Aspecte generale
privind evaziunea fiscală” din culegerea „Evaziunea fiscală, materialele conferinţei”,
putem vorbi despre evaziunea fiscală legală sau tolerată şi evaziunea fiscală ilegală
sau frauduloasă în dependenţă de modul de evitare a prevederilor fiscale.
Evaziunea fiscală legală se caracterizează prin ocolirea legii fiscale, folosind
procedee şi combinaţii neprevăzute de aceasta, ceea ce duce la evitarea şi la
micşorarea impozitului.
Evitarea impozitului presupune astfel de activităţi în rezultatul cărora aceste
activităţi nu vor fi impozabile, iar micşorarea impozitului înseamnă utilizarea la
maximum a facilităţilor fiscale prevăzute de lege, scăderea veniturilor impozabile
într-o proporţie mai mare decât este permis.
Ţinând cont de inexistenţa legală sau autentică care dezvăluie anumite noţiuni,
sustragerile menţionate mai sus, putem spune, că se află la adăpostul legii. Din cauza
lacunelor existente în legile fiscale, din cauza imperfecţiunilor legii, aşa numita
activitate de sustragere poate fi considerată chiar legală.
Evaziunea fiscală frauduloasă sau ilegală, spre deosebire de evaziunea fiscală
legală ce se desfăşoară în mod prudent privind sustragerea de la plata impozitelor şi
taxelor în limitele legii, încalcă legea în mod flagrant cu scopul de a sustrage de la
plata impozitelor şi taxelor la buget. În afară de cele menţionate evaziunea fiscală
ilegală poate avea şi alte scopuri. De exemplu sustragerea totalmente de la
impozitare – care prevede desfăşurarea activităţilor fără înregistrarea de stat,
nedeclararea materiei impozabile, neţinerea evidenţei documentelor, crearea
întreprinderilor fantome, distrugerea documentelor etc. Un alt scop este micşorarea
mărimii obligaţiei fiscale prin tăinuirea venitului, prin falsificarea documentelor de
evidenţă, inclusiv prin neîntocmirea unor documente primare fictive.
Din cele menţionate putem deduce că evaziunea fiscală frauduloasă constă în
camuflarea obiectului impozabil, subevaluarea materiei impozabile sau metode
pentru ocolirea impozitului şi taxei datorate.
Evaziunea fiscală ilegală se concretizează sub multiple forme de manifestare,
cum sunt:
· întocmirea de declaraţii false;
· întocmirea de documente de plăţi fictive;
· alcătuirea de registre contabile ireale;
· nedeclararea materiei impozabile;
· declararea de venituri inferioare celor reale;
· întocmirea de registre de evidenţă duble: un exemplar real şi altul fictiv;
· diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de afaceri prin
înregistrarea în cheltuielile unităţii a unor cheltuieli cu caracter personal ale patronilor
ori înregistrarea de cheltuieli neefectuate în realitate;
· vânzările făcute fără factură, precum şi emiterea de facturi fără vânzare
efectivă, care ascund operaţiuni reale supuse impozitării;
· falsificarea bilanţului;
· neachitarea impozitelor deja stabilite
Săvârşirea acestor fapte ilegale în sfera fiscalităţii atrage după sine aplicarea
diverselor măsuri de răspundere, în dependenţă de modul de săvârşire, subiectul
delictului, paguba survenită în rezultatul săvârşirii lor.
Cauzele acestui fenomenului de evaziune fiscală sunt numeroase. Dintre acestea
menţionăm:
1. Mărimea excesivă a sarcinilor fiscale. În comparaţiile internaţionale, eficienţa
unui sistem fiscal se măsoară atât prin importanţa venitului fiscal, cât şi prin gradul
de consimţire la plata impozitelor;
2. Insuficienţa educaţiei contribuabililor, pe de o parte, şi excesul de zel al
organelor fiscale predispuse, uneori la exagerări, pe de o altă parte;
3. Lipsa unui control eficient, bine organizat, realizat cu personal foarte bine
pregătit;
4. Existenta unei legislaţii defectuoase, care prin omisiunile ei, permite
sustragerea de la plata unor impozite.
Evaziunea fiscală evident este foarte dăunătoare atît statului, lipsindu-l de
veniturile necesare îndeplinirii sarcinelor şi atribuţiilor, cît şi contribuabilului,
deoarece în realitate totalul impozitelor se distribuie pe o masă de venituri mai mică,
creîndu-se distorsiuni în povara fiscală (adică în impunerea echitabilă şi egală a
aceloraşi categorii de contribuabili).
Astfel, din cele expuse mai sus se desprind următoarele efecte ale evaziunii
fiscale:
 Efecte cu caracter economic
Este bine ştiut că într-o economie de piaţă, impozitele reprezintă una din sursele
importante de constituire a veniturilor bugetului şi, în acelaşi timp, o pîrghie destul de
eficientă prin intermediul căreia statul poate stimula dezvoltarea şi desfăşurareba
activităţii economice (inclusiv poate orienta şi modela comportamentul investiţional
al agenţilor economici). La rîndul său, un buget care dispune de venituri suficiente
devine un mijloc eficient în asigurarea echilibrului general economic, precum şi un
mijloc de corectare a conjuncturii economice (promovarea de măsuri cu efecte
inflaţioniste – cum ar fi majorarea cheltuielelor publice pentru stimularea investiţiilor
şi crearea noilor locuri de muncă, sau a măsurilor cu efect deflaţionist – de exemplu,
cele privind reducerea impozitelor).
 Efecte cu caracter social
Evaziunea fiscală reprezintă o faptă gravă, deoarece implică micşorarea
fondurilor ce constituie venituri ale bugetului, şi statul nu-şi poate îndeplini
corespunzător sarcinile ce-i revin în domeniile social-economic şi social-cultural
(acordarea de subvenţii, compensaţii şi indemnizaţii, facilităţi fiscale). Pe de altă
parte, direct sau indirect, contribuabilul care a săvîrşit evaziunea, mai devereme sau
mai tîrziu, va avea şi el de suferit. Aşa dar, insuficienţa în rezultatul evaziunii fiscale
a mijloacelor bugetare necesare pentru promovarea unor programe guvernamentale
de interes general sau local (privind sprijinul unor categorii sociale defavorizate,
privind acordarea avantajelor fiscale şi a ajutorului financiar direct altor categorii care
au nevoie de sprijinul financiar al statului ), poate avea ca efect consecinţe sociale
destul de grave, cum ar fi: diminuarea standardului de viaţă al categoriilor sociale
care sînt private de ajutorul statului, diminuarea standardelor privind gradul de
educaţie şi sănătate a populaţiei, sau chiar poate cauza acţiuni de protest şi grave
tulburări şi din partea populaţiei.
 Efecte asupra formării veniturilor statului
După cum am menţionat anterior, existenţa fenomenului de evaziune fiscală în
mod obligatoriu duce la diminuarea volumului veniturilor statului şi, în rezultatul
lipsei acute de fonduri financiare pentru îndeplinirea sarcinelor puse, statul nu are o
altă cale decît să aplice unica măsură eficientă şi cu efect imediat – majorarea cotelor
impozitelor şi taxelor existente sau chiar instituirea unor noi impozite şi taxe. Această
măsură duce la creşterea presiunii (poverii) fiscale şi, ca urmare firească, o creştere a
rezistenţei (opunerii) la impozitare şi, evident, a fenomenului de evaziune fiscală.
Adică se crează un „cerc vicios”, din care se poate ieşi doar dacă se reduce
semnificativ fenomenul evaziunii fiscale, iar în consecinţă se va reduce volumul de
venituri ce se sustrag de la buget. Odată ce se produce aceasta, se măreşte volumul
veniturilor la buget, necesităţile statului şi societăţii sunt satisfăcute şi chiar se poate
purcede la reducerea cotelor de impunere.
 Efecte cu caracter politic
Orice campanie electorală care are loc, în mod obligatoriu va pune ca sarcină,
lupta cu corupţia, cu economia tenebră, asigurarea principiului supremaţiei legii.
Ţinînd cont de faptul, că aceeaşi contribuabili (persoanele juridice tot sînt formate de
cetăţeni) sînt în acelaşi timp şi alegători, este foarte uşor de dedus care vor fi
rezultatele alegerilor pentru formaţiunile politice care au fost la guvernare şi n-au
întreprins nimic esenţial pentru înlăturarea fenomenelor negative care afectează
echitatea contribuabililor. Altfel spus, ponderea majorată a fenomenului evaziunii
fiscale poate avea o influenţă esenţială asupra evoluţiei sistemului politic.
Este important de subliniat, că în contextul actual, în R. Moldova, evaziunea
fiscală reprezintă principalul impediment pentru progesul economic şi cel social,
pentru formarea unei societăţi şi a unui sistem funcţional, bazat, în primul rînd, pe
echitate. Acest fenomen înrădăcinat în economia noastră, este cauza “tuturor
relelor”, şi anume: R. Moldova este una dintre cele mai sărace ţări din Europa,
imposibilitatea statului de a acorda salarii şi pensii decente, inaccesibilitatea
persoanelor defavorizate la condiţii normale de studii şi de asistenţă medicală şi
socială. Ajungem la concluzia că, din cauza evaziunilor fiscale săracii sărăcesc şi
mai tare, iar bogaţii se îmbogăţesc pe seama celor de la care sustrag bani.
Capitolul II. ANALIZA APORTULUI IMPOZITELOR ÎN FORMAREA
ENITURILOR BUGETARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA
2.1. Evoluția nivelului, structurii și dinamicii impozitelor în componența
veniturilor bugetare în anii 2009-2011
“Dacă poți evalua un lucru la care te referi și il poți exprima în cifre, poți spune
că știi ceva despre el, dacă nu il poți evalua sau exprima în cifre, cunoașterea ta este
săracă și nesatisfacatoare; poate fi începutul, dar ai facut doar un pas mic, în
concepțiile tale către, stadiul de știință.”
(Lordul Kelvin)
Utilizînd datele din anexa 1, am calculat indicatorii nivelului veniturilor pentru
anii 2009-2011 și ritmul creșterii acestora pentru anii 2010 în raport cu 2009 și 2011
în raport cu 2010, informație prezentată în tabelele 2.1, 2.2, 2.3, 2.4 și 2.5. Structura
ponderată a veniturilor bugetare este prezentată în figurile 2.1., 2.2. și 2.3.
Tabelul 2.1
Indicatorii nivelului veniturilor bugetare pentru anul 2009
2009
Nr. Indicatori Suma, Ponderea în Ponderea în Pe cap de locuitor,
Mii lei PIB, % total, % lei
Venituri
1. Venituri fiscale 9958208,0 16,48 76,02 2620,58
2. Încasări 461953,7 0,76 3,53 121,57
nefiscale
3. Mijloace 1325295,4 2,19 10,12 348,76
speciale ale
instituțiilor
publice
4. Veniturile 256524,2 0,43 1,96 67,51
fondurilor
speciale
5. Granturile 1097900,0 1,82 8,38 288,92
Total 13099881,3 21,68 100,00 3447,34
Sursa: Elaborat de autor.

Veniturile bugetare
Venituri fiscale
2%
8%
10% Încasări nefiscale
4%
Mijloacele speciale ale
instituțiilor publice
76%
Veniturile fondurilor
speciale
Granturile
Figura 2.1. Structura ponderată a veniturilor bugetare pentru anul 2009

Sursa: Elaborată de autor.
Tabelul 2.2
2010
Venituri
2. Încasări 926566,4 1,29 5,67 243,83
nefiscale
3. Mijloace 1045361,6 1,45 6,40 275,1
speciale ale
instituțiilor
publice
4. Veniturile 269864,2 0,37 1,65 71,02
fondurilor
speciale
5. Transferurile 9076,6 0,01 0,05 2,39
6. Granturile 2136796,1 2,97 13,08 562,31
Total 16330789,9 22,71 100,00 4297,58
Veniturile bugetare
Venituri fiscale
2%
0%
6% 13% Încasări nefiscale
6%
73%
Veniturile fondurilor
speciale
Transferurile
Granturile

Tabelul 2.3
2011
Venituri
2. Încasări 752320 0,96 3,94 197,98
nefiscale
3. Mijloace 1095164,9 1,40 5,74 288,20
speciale ale
instituțiilor
publice
4. Veniturile 295391,5 0,38 1,55 77,74
fondurilor
speciale
5. Transferurile 600,0 0,0008 0,003 0,16
6. Granturile 2105950,3 2,69 11,03 554,20
Total 19087181,7 24,38 100,00 5022,95
Veniturile bugetare
Venituri fiscale
1% 0%
6% 11% Încasări nefiscale
4%
78% Veniturile fondurilor
speciale
Transferurile
Granturile

Tabelul 2.4
Ritmul creșterii veniturilor bugetare pentru 2010 în raport cu 2009
Nr. Indicatori ∆G, mii lei ∆G, % ∆PG, % ∆Gs, % ∆ ̅ , lei
Venituri
1. Venituri fiscale 1984917 19,93 0,14 -2,89 522,35
2. Încasări nefiscale 464612,7 100,57 0,53 2,14 122,26
3. Mijloace speciale ale -279933,8 -21,12 -0,74 -3,72 -73,66
4. Veniturile fondurilor 13340 5,20 -0,06 -0,31 3,51
speciale
5. Transferurile 9076,6 - 0,01 0,05 2,39
6. Granturile 1038896,1 94,62 1,15 4,7 273,99
Total 3230908,6 199,2 1,03 -0,03 850,84
Tabelul 2.5
Ritmul creșterii veniturilor bugetare pentru 2011 în raport cu 2010
Nr. Indicatori ∆G, mii lei ∆G, % ∆PG, % ∆Gs, % ∆ ̅ , lei
Venituri
1. Venituri fiscale 2894630 24,24 2,33 4,61 761,74
2. Încasări nefiscale -174246,4 -18,80 -0,33 -1,73 -45,85
3. Mijloace speciale ale 49803,3 4,76 -0,05 -0,66 13,10
4. Veniturile fondurilor 25527,3 9,46 0,01 -0,1 6,72
speciale
5. Transferurile - 8476,6 -93,39 -0,0092 -0,047 -2,23
6. Granturile -39845,8 -1,44 -0,28 -2,05 -8,11
Total 2756391,8 -74,87 1,67 0,023 725,37
Analizînd rezultatele calculelor efectuate observăm o creștere a veniturilor
bugetare, în anul 2010 față de 2009 în valoare de 3230908,6 mii lei și în anul 2011 în
raport cu 2010 în valoare de 2756391,8 mii lei. Veniturile bugetare ca pondere în PIB
au constituit 21,68% în anul 2009, 22,73% în 2010 și 24,37% în 2011, adică pe
parcursul a doi ani a crescut cu 2,69%. Principala sursă de proveniență a veniturilor
bugetare rămîn a fi veniturile fiscale, generate preponderent de impozitele indirecte,
în special de încasările TVA. Veniturile fiscale reprezintă 76,02% din totalul
veniturilor bugetare în 2009, 73,13% în 2010 și 77,74% în 2011. Veniturile fiscale
arată și ele o creștere în 2010 față de 2009 în valoare de 1984917 mii lei, adică s-au
majorat cu 19,93% și în 2011 față de 2010 în valoare de 2894630 mii lei, adică s-au
majorat cu 24,24%. Veniturile fiscale ca pondere în PIB au crescut cu 0,14% în 2010
față de 2009 și cu 2,33% în 2011 față de 2010. Ponderea veniturilor fiscale în totalul
veniturilor bugetare a scăzut cu 2,89% în 2010 față de 2009 și a crescut cu 4,61% în
2011 față de 2010. Veniturile fiscale pe cap de locuitor au crescut cu 522,35 lei în
2010 și cu 761,74 în 2011. Încasările nefiscale ca pondere în totalul veniturilor
bugetare au constituit doar 3,53% în 2009, 5,67% în 2010 și 3,94% în 2011.
Mijloacele speciale ale instituțiilor publice ca pondere în totalul veniturilor bugetare
au constituit 10,12% în 2009, 6,40% în 2010 și 5,74% în 2011. Veniturile fondurilor
speciale ca pondere în totalul veniturilor speciale au constituit 1,96% în 2009, 1,65%
în 2010 și 1,55% în 2011. Transferurile ca pondere în totalul veniturilor bugetare au
constituit 0,05% în 2010 și 0,03% în 2011. Granturile ca pondere în totalul veniturilor
bugetare au constituit 8,38% în 2009, 13,08% în 2010 și 11,03% în 2011.
Printre factorii care influenţează creşterea veniturilor pot fi enumeraţi creşterea
productivităţii şi consumului intern, a importurilor şi indexarea cotelor fixe a
accizelor la rata inflaţiei.
2.2. Evidența contribuabililor și colectarea impozitelor – date

inspectoratul fiscal Orhei
2.3. Încălcări fiscale și sancțiuni – practici de combatere a

evaziunii fiscale la nivelul administrării fiscale centrale și teritoriale
“Mai înainte de a ridica un zid aș vrea să știu ce anume
las deoparte și de alta.
(Robert Frost, poet american 1874-1963)
Potrivit titlului V al CF al RM, există următoarele tipuri de încălcări:

1. Împiedicarea activităţii organului fiscal
2. Neutilizarea maşinilor de casă şi de control şi a terminalelor POS.
Neeliberarea documentului de plată pentru călătorie
3. Neprezentarea informaţiei despre sediu
4. Nerespectarea regulilor de evidenţă a contribuabililor
5. Încălcarea regulilor de ţinere a evidenţei contabile şi a evidenţei în
scopuri fiscale
6. Încălcarea de către instituţiile financiare (sucursale sau filialele
acestora) a modului de decontare
7. Nerespectarea modului de întocmire şi de prezentare a dării de seamă
fiscale
8. Încălcarea regulilor de calculare şi de plată a impozitelor şi taxelor
9. Lipsa certificatului de acciz şi/sau a timbrelor de acciz, a "Timbrelor de
acciz. Mărcilor comerciale de stat"
10.Nerespectarea regulilor de comercializare a ţigaretelor cu filtru
11.Nerespectarea regulilor de executare silită a obligaţiei fiscale
În Republica Moldova nu se face o diferență între încălcări fiscale și infracțiuni
fiscale, spre deosebire de multe țări dezvoltate. Cu toate acestea, fiecare țară
delimitează propriile infracțiuni fiscale. De exemplu, în Germania, la categoria de
infracțiuni fiscale se atribuie evaziunea fiscală, contrabanda, falsificarea certificatelor
și/sau a timbrelor de acciz. Ca o infracțiune separată legea evidențiază acoperirea
persoanei care a comis infracțiunea fiscală.
Ca încălcare fiscală, în Germania se consideră pericolul de evaziune fiscală,
adică acțiunile contribuabililor care încă nu au dus la evaziune, dar țintesc spre
aceasta. Pericolul de evaziune fiscală are loc în cazul înregistrării incomplete sau
incorecte a operațiilor contabile, ceea ce creează posibilitatea de micșorare a
obligațiilor fiscale.
Tragerea la răspundere pentru încălcare fiscală înseamnă aplicarea de către
organul fiscal, în condiţiile prevăzute de legislaţia fiscală, a unor sancţiuni faţă de
persoanele care au săvîrşit încălcări fiscale. Temeiul tragerii la răspundere pentru
încălcare fiscală este însăşi încălcarea fiscală.
Persoana trasă la răspundere pentru încălcare fiscală este:
a) contribuabilul persoană juridică a cărui persoană cu funcţie de răspundere a săvîrşit
o încălcare fiscală;
b) contribuabilul persoană fizică, care nu practică activitate de întreprinzător, ce a
săvîrşit o încălcare fiscală. În cazul în care acesta este lipsit de capacitate de exerciţiu
sau are capacitate de exerciţiu restrînsă, pentru încălcarea fiscală săvîrşită de el
reprezentantul său legal (părinţii, înfietorii, tutorele, curatorul) poartă răspundere în
funcţie de obiectul impozabil, de obligaţia fiscală şi de bunurile contribuabilului.
c) contribuabilul persoană fizică care practică activitate de întreprinzător, a cărui
persoană cu funcţie de răspundere a săvîrşit o încălcare fiscală.
Tragerea la răspundere pentru încălcare fiscală se face în temeiul legislaţiei
fiscale în vigoare în timpul şi la locul săvîrşirii încălcării, cu condiţia că încălcarea
fiscală, prin caracterul ei, nu atrage după sine, în condiţiile legii, răspunderea penală.
Tragerea la răspundere pentru încălcări fiscale conform prezentului titlu sau la o
altă răspundere juridică pentru încălcarea legislaţiei fiscale nu exonerează persoana
sancţionată de obligaţia plăţii impozitului, taxei şi/sau majorării de întîrziere
(penalităţii), stabilite de legislaţie.
Sancţiunea fiscală nu se aplică, în întregime sau parţial, iar în cazul în care a fost
deja stabilită se anulează, în întregime sau parţial, dacă se prezintă dovezi ce
confirmă legalitatea tuturor acţiunilor (inacţiunilor) sau a unor acţiuni (inacţiuni)
considerate anterior ilegale. Veridicitatea şi autenticitatea dovezilor prezentate pot fi
verificate de organul fiscal la sursă sau la alte persoane. Documentele prezentate cu
încălcarea termenelor stabilite de organul fiscal sau după efectuarea controlului fiscal
sînt verificate în mod obligatoriu.
Persoana trasă la răspundere pentru încălcare fiscală beneficiază de o reducere
cu 50% a amenzilor aplicate dacă respectă strict următoarele condiţii:
a) nu are restanţe la data adoptării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală
sau le stinge concomitent cu condițiile din punctul următor;
b) în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmînării deciziei asupra cazului de
încălcare fiscală, stinge sumele impozitelor, taxelor, majorărilor de întîrziere
(penalităţilor) şi/sau 50% din amenzile indicate în decizie;
c) prezintă, în termenul prevăzut pentru executarea benevolă a deciziei asupra
cazului de încălcare fiscală, documentele ce confirmă stingerea sumelor prevăzute la
primele două puncte.
În baza documentelor prezentate, autoritatea abilitată să examineze cazurile
privind încălcările fiscale, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare, va adopta o
decizie privind reducerea amenzilor în cauză cu 50%. În cazul în care, după adoptarea
deciziei privind reducerea amenzilor, se constată nerespectarea cel puţin a uneia din
condiţiile prezentate mai sus, autoritatea respectivă îşi va anula decizia, iar persoana
nu va beneficia de reducerea cu 50% a amenzilor.
În alte țări de asemenea se aplică sistemul de reducere a sancțiunilor la
îndeplinirea anumitor condiții. În Germania de exemplu, la existența propriei
declarații a contribuabilului despre calculul incorect a și necesității introducerii unor
corectări în declarația sa fiscală, el poate fi eliberat de pedeapsă cu condiția
îndeplinirii corecte a declarației și alocării impozitelor datorate și sancțiunilor în
termenul stabilit.
Insolvabilitatea sau absenţa temporară din ţară a persoanei fizice sau a persoanei
cu funcţie de răspundere a persoanei juridice, precum şi iminenţa unor evenimente pe
care persoana ce a săvîrşit încălcarea fiscală putea să le prevadă, dar nu le-a prevăzut
nu constituie temei pentru neaplicarea sau anularea sancţiunii fiscale.
Persoanele scutite de impozite şi/sau taxe, precum şi cele care au calculat greşit
impozitul şi/sau taxa din cauza explicaţiilor greşite prezentate în scris de organul
fiscal, sînt absolvite de răspundere pentru diminuarea, calcularea incorectă sau
neplata acestora.
Sancţiunea fiscală este o măsură cu caracter punitiv şi se aplică pentru a se
preveni săvîrşirea, de către delincvent sau de către alte persoane, a unor noi încălcări,
pentru educarea lor în spiritul respectării legii. Pentru încălcarea fiscală poate fi
aplicată sancţiunea fiscală sub formă de amendă.
Amenda este o sancţiune fiscală care constă în obligarea persoanei ce a săvîrşit o
încălcare fiscală de a plăti o sumă de bani. Amenda se aplică indiferent de faptul dacă
au fost aplicate sau nu alte sancţiuni fiscale ori plătite impozite, taxe, majorări de
întîrziere (penalităţi) calculate suplimentar la cele declarate sau nedeclarate.
Amenda reprezintă o parte a obligaţiei fiscale şi se percepe în modul stabilit
pentru impunerea fiscală.
Pentru fiecare tip de încălcare fiscală se aplică anumite sancțiuni fiscale.
1. Împiedicarea controlului fiscal prin neasigurarea accesului în încăperile de
producţie, în depozite, în locurile de păstrare a bunurilor, în spaţiile
comerciale şi în spaţiile cu o altă destinaţie, prin neprezentarea de explicaţii,
date, informaţii şi documente, necesare organului fiscal, asupra problemelor
care apar în timpul controlului, prin alte acţiuni sau inacţiune se sancţionează
cu amendă de 3000 de lei.
2. Neexecutarea deciziei organului fiscal de suspendare a operaţiunilor la
conturile bancare ale contribuabilului se sancţionează cu amendă în proporţie
de 30% din suma trecută la scăderi în perioada de nesuspendare a
operaţiunilor. Pentru neexecutarea cerinţelor din citaţia organului fiscal,
persoanele fizice se sancţionează cu o amendă în mărime de 1000 de lei,
persoanele juridice – în mărime de 3000 de lei, iar neexecutarea cerinţelor
din citaţia bancară se sancţionează cu amendă de 10000 de lei.
3. a) Desfăşurarea unei activităţi fără a avea maşină de casă şi de control, în
cazul în care actele normative în vigoare prevăd folosirea ei, se sancţionează
cu amendă de 5000 de lei pentru fiecare caz de încălcare.
b) Desfăşurarea unei activităţi fără utilizarea maşinii de casă şi de control
existente sau cu utilizarea maşinii de casă şi de control defectate, nesigilate
sau neînregistrate la organul fiscal, se sancţionează cu amendă de 6000 de lei
pentru fiecare caz de încălcare.
c) Transportarea călătorilor în microbuz, autobuz, autocar, autocar clasificat
pe stele pe rutele interurbane fără bilete, fără bon de casă emis de maşina de
casă şi control cu memorie fiscală sau fără document de strictă evidenţă cu
preţ fixat, confecţionat în modul stabilit de Guvern, se sancţionează cu
amendă în mărime de 6000 de lei pentru fiecare caz de încălcare.
d) Desfăşurarea unei activităţi fără instalarea şi asigurarea posibilităţii de
achitare a plăţilor prin intermediul terminalelor POS, în cazul în care actele
legislative în vigoare prevăd folosirea acestora, se sancţionează cu amendă de
6000 de lei pentru fiecare caz.
e) Comiterea repetată în anul fiscal a încălcărilor specificate mai sus se
sancţionează cu o amendă de 18000 de lei. Încălcările se stabilesc pentru
fiecare subdiviziune în parte.
4. Neprezentarea, prezentarea cu întîrziere sau prezentarea organului fiscal a
unor informaţii neveridice despre sediul sau despre schimbarea sediului
contribuabilului, al subdiviziunilor lui (filialelor, reprezentanţelor,
sucursalelor, secţiilor, magazinelor, depozitelor, unităţilor comerciale etc.) se
sancţionează cu amenda de 4000 de lei.
5. Neîndeplinirea obligaţiilor în cazul deschiderii, modificării sau închiderii
conturilor bancare se sancționează cu amendă în mărime de 1500 lei.
Modificarea sau închiderea de către instituţia financiară (sucursala sau filiala
acesteia) a contului bancar al contribuabilului (cu excepţia conturilor de
credit, de depozit la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor
financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a
conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de
întreprinzător) fără certificatul organului fiscal ori cu încălcarea regulilor
stabilite de legislaţie sau neprezentarea ori prezentarea tardivă organului
fiscal a informaţiei despre modificarea sau închiderea contului bancar al
contribuabilului (cu excepţia conturilor de credit, de depozit la termen şi
provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau
majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care
nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) se sancţionează cu amendă de
la 5.000 la 8.000 de lei.
Efectuarea de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) a unor
operaţiuni pe contul bancar al contribuabilului (cu excepţia conturilor de
credit, de depozit la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor
financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a
conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de
întreprinzător) fără ca organul fiscal să confirme luarea la evidenţă a contului
bancar deschis se sancţionează cu amendă în proporţie de 30% din sumele
înscrise în acest cont.
Neînregistrarea în calitate de plătitor de T.V.A. sau de subiect al impunerii cu
accize se sancţionează cu amendă în mărime de 10% din volumul de livrări
impozabile, exceptînd cazurile de livrări impozabile destinate numai
exportului.
Neprezentarea sau prezentarea tardivă la organul fiscal de către contribuabil a
informaţiei despre contul bancar deschis în străinătate se sancţionează cu
amendă în mărime de 5.000 lei pentru fiecare cont bancar.
6. Întocmirea incompletă şi/sau neconformă a documentelor de evidenţă şi/sau a
dărilor de seamă fiscale, se sancţionează cu o amendă în mărime de 200 de
lei pentru fiecare caz, dar nu mai mult de 5000 de lei.
Folosirea blanchetelor de documente primare de un alt model decît cel
stabilit prin act normativ în vigoare, precum şi folosirea tipizatelor de
documente primare plastografiate sau străine (inclusiv facturile fiscale) se
sancţionează cu amendă egală cu suma operaţiunilor economice înscrise în
astfel de documente.
Neasigurarea păstrării dărilor de seamă fiscale şi/sau a documentelor de
evidenţă şi/sau a benzilor de control şi/sau lipsa totală ori parţială a
evidenţei contabile, ceea ce face imposibilă efectuarea controlului fiscal, se
sancţionează cu amendă de 30000 de lei, cu calcularea impozitelor şi taxelor
respective.
Se sancţionează cu amendă în mărime de 10% din valoarea tranzacţiei cu
mărfurile de importanţă socială, a căror listă este aprobată de Guvern, dar nu
mai puţin de 500 de lei, în cazul neindicării în factură şi/sau în factura fiscală
sau în cazul indicării eronate a:
– preţului de livrare pentru o unitate inclusiv T.V.A., fixat de producătorul
mărfurilor – la mărfurile produse pe teritoriul ţării; sau
– preţului de achiziţie inclusiv T.V.A. – la mărfurile importate pentru care
este stabilită cota-standard a T.V.A.; sau
– preţului de achiziţie exclusiv T.V.A. – la mărfurile importate pentru care
este stabilită cota redusă a T.V.A.
7. Încălcarea termenelor stabilite de legislaţie pentru înregistrarea mijloacelor
băneşti în conturile bancare ale agenţilor economici se sancţionează cu
amendă de 10% din suma neînregistrată în termen.
Înregistrarea mijloacelor băneşti, obţinute din comercializarea de mărfuri,
executarea de lucrări şi prestarea de servicii, în conturile de depozit sau în
alte conturi bancare eludîndu-se conturile curente în monedă naţională sau în
valută străină se sancţionează cu amendă de 5% din suma înregistrată.
Neexecutarea sau executarea tardivă al ordinului de plată şi/sau a ordinului
incaso privind stingerea obligaţiei fiscale în cazul în care contribuabilul sau
debitorul lui dispune de mijloace băneşti la contul bancar se sancţionează cu
amendă, pentru fiecare zi de întîrziere, de 2% din suma care trebuie plătită.
Încălcarea termenelor de înregistrare în conturile Trezoreriei de Stat a
sumelor încasate de la contribuabil se sancţionează cu amendă, pentru fiecare
zi de întîrziere, de 5% din suma neînregistrată în termen.
Neprezentarea sau prezentarea tardivă de către instituţia financiară (sucursala
sau filiala acesteia) la organul fiscal a informaţiei despre înscrierea în contul
bancar al contribuabilului a mijloacelor băneşti, în cazul suspendării
operaţiunilor la acest cont, se sancţionează cu amendă în mărime de 1% din
suma înscrisă în cont pentru fiecare zi de neprezentare sau de întîrziere.
Neexecutarea sau executarea eronată de către instituţia financiară (sucursala
sau filiala acesteia) a ordinelor de plată privind achitarea obligaţiilor fiscale
faţă de bugetul public naţional în conformitate cu rechizitele indicate de
contribuabil se sancţionează cu amendă de 200 de lei pentru fiecare caz de
ordin de plată neexecutat sau executat eronat.
8. Neprezentarea dării de seamă fiscale sau prezentarea tardivă a acesteia se
sancţionează cu o amendă de 5% din suma impozitului sau taxei care
urmează să fie vărsată la buget şi care trebuie să fie indicată în darea de
seamă fiscală menţionată, iar pentru acciz – de 5% din suma accizului care
trebuie să fie indicat ca fiind calculat, în cazul în care perioada pentru care nu
s-a prezentat darea de seamă fiscală nu depăşeşte o lună, majorîndu-se, în
cazul neprezentării ulterioare a dării de seamă fiscale, cu 5% din suma
impozitului sau taxei care urmează să fie vărsată la buget şi care trebuie să fie
indicată în darea de seamă fiscală menţionată, iar pentru acciz – cu 5% din
suma accizului care trebuie să fie indicat ca fiind calculat pentru fiecare lună
următoare sau cu o cotă din aceste 5% în cazul în care luna este incompletă.
Totodată, în ansamblu, mărimea amenzii nu trebuie să depăşească 30% din
suma impozitului sau taxei.
Neprezentarea dării de seamă fiscale sau prezentarea dării de seamă fiscale
care conţine informaţie neautentică se sancţionează cu amendă de 200 de lei
pentru fiecare dare de seamă neprezentată sau de 100 de lei pentru fiecare
informaţie neautentică din darea de seamă fiscală. Se consideră că darea de
seamă fiscală conţine informaţie neautentică dacă nu are informaţia solicitată
conform legislaţiei fiscale sau dacă informaţia este falsă total sau parţial.
Organul fiscal este în drept să anuleze amenda dacă eroarea este corectată în
decursul a 30 de zile de la data stabilită pentru a fi prezentată.
La prezentarea dării de seamă corectate, contribuabilului nu i se aplică
amendă în cazul în care nu este prejudiciat bugetul.
Neprezentarea documentului în termen de 10 zile după aplicarea amenzii
prevăzute se sancţionează cu amendă de 2.000 de lei.
Neprezentarea facturii fiscale în termenele prevăzute se sancţionează cu
amendă de 1.800 de lei pentru fiecare factură neprezentată în termen.
În cazul micşorării (diminuării) venitului impozabil declarat de către
contribuabilul care aplică cota zero la impozitul pe venit, se aplică o amendă
în mărime de 15% din suma nedeclarată (diminuată) a venitului impozabil.
9. Diminuarea impozitelor, taxelor prin prezentarea către organul fiscal a unei
dări de seamă fiscale cu informaţii sau date neveridice se sancţionează cu
amendă egală cu 30% din suma diminuării.
Eschivarea de la calculul şi de la plata impozitelor, taxelor, prin nereflectarea
în evidenţă şi, respectiv, neprezentarea dărilor de seamă, se sancţionează cu
amendă în mărimea impozitului, taxei nedeclarate.
Neplata sau plata incompletă a impozitului pe venit în rate se sancţionează
cu amendă în cuantum calculat, într-un mod prestabilit, unei perioade
cuprinse între data stabilită pentru plata acestui impozit şi data stabilită
pentru prezentarea declaraţiei fiscale. Suma neplătită a impozitului pe venit
se determină ca diferenţă dintre impozitul calculat şi plătit de contribuabil şi
impozitul pe care acesta era obligat să-l plătească. Impozitul pe venit care
urmează a fi plătit reprezintă cea mai mică mărime din impozitul calculat
care urma să fie plătit în anul precedent sau 80% din suma definitivă a
impozitului din anul curent, scăzîndu-se trecerile în cont (cu excepţia
impozitului plătit în rate). Sancţiunea nu se aplică în cazul în care impozitul
pe venit ce urmează a fi plătit este mai mic de 500 de lei.
10.Lipsa timbrelor de acciz, "Timbrelor de acciz. Mărcilor comerciale de stat" la
mărfurile supuse accizelor pasibile de marcare obligatorie sau utilizarea unor
timbre de acciz, "Timbre de acciz. Mărci comerciale de stat" falsificate ori
nevalabile se sancţionează în cazul în care contribuabilul comercializează,
transportă sau depozitează mărfuri fără timbre de acciz, "Timbre de acciz.
Mărci comerciale de stat" sau cu timbre de acciz, "Timbre de acciz. Mărci
comerciale de stat" falsificate ori nevalabile, cu amendă în mărimea valorii
de piaţă a mărfii transportate aflate în stoc, dar nu mai puţin de 7000 lei
pentru fiecare caz.
11.Comercializarea ţigaretelor cu filtru ce nu se regăsesc în listele ce cuprind
preţurile maxime de vînzare cu amănuntul declarate de către agenţii
economici producători şi importatori se sancţionează cu amendă de 50% din
valoarea ţigaretelor cu filtru aflate în stoc la momentul controlului, pornind
de la preţul de comercializare, dar nu mai puţin de 1000 de lei.
12.Comercializarea ţigaretelor cu filtru la preţuri mai mari decît preţurile
maxime de vînzare cu amănuntul declarate sau, începînd cu 1 ianuarie 2009,
fără indicarea preţului maxim de vînzare cu amănuntul declarat şi a datei
fabricării imprimate pe ambalaj (pe pachetul de ţigarete cu filtru), se
sancţionează cu amendă în mărime de 50% din valoarea ţigaretelor cu filtru,
aflate în stoc la momentul controlului, pornind de la preţul de vînzare cu
amănuntul, dar nu mai puţin de 1000 de lei, cu confiscarea ţigaretelor care nu
au imprimate pe ambalaj (pe pachetul de ţigarete cu filtru) preţul şi data
fabricării.
13.Pentru împiedicarea funcţionarului fiscal de a efectua executarea silită a
obligaţiei fiscale prin alte metode decît cele menționate mai jos, persoanele
fizice se sancţionează cu amendă în mărime de 1000 de lei, iar agenţii
economici – în mărime de 5000 de lei.
Neacceptarea spre păstrare de către contribuabil (reprezentantul acestuia)
sau persoana lui cu funcţie de răspundere a bunurilor sechestrate se
sancţionează cu amendă, aplicată persoanei fizice, de 1000 de lei, iar
persoanei juridice – de 5000 de lei.
Delapidarea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea bunurilor sechestrate de
către persoana căreia i-au fost încredinţate spre păstrare sau de către persoana
obligată să le asigure integritatea, conform legii, se sancţionează cu amendă
egală cu valoarea bunurilor sechestrate, care au fost delapidate, înstrăinate,
substituite sau tăinuite.
Efectuarea de operaţiuni cu valori mobiliare sechestrate, după sistarea
operaţiunilor, se sancţionează cu amendă, aplicată contribuabilului şi
registratorului, a cîte 20% din suma operaţiunii.
Particularităţile fenomenului infracţional caracteristic etapei actuale impune
modificarea cadrului legislativ în vederea ajustării mecanismului legal de profilaxie şi
contractare a delictelor la normele internaţionale din domeniu.
Problemele organelor de drept privind aplicarea cadrului legislativ trebuie
examinat prin prisma a două aspecte generale:
 Aplicarea corectă şi consecventă sub toate aspectele legislaţiei existente.
 Modificarea legislaţiei, avînd ca suport legislaţia şi practica judiciară a
altor state, în primul rînd, a celor cu principii şi concepţii comune de dezvoltare,
bazîndu-se în acest scop pe prognozele posibile a declanşării fenomenelor
infracţionale.
Trecerea patrimoniului public în posesia unei categorii de cetăţeni este
caracteristică trecerii la statul de drept, determinînd în acelaşi timp şi o schimbare în
situaţia cetăţeanului. Astfel, la calitatea de proprietar, producător şi beneficiar i s-a
atribuit calitatea de contribuabil la suportarea cheltuielelor publice şi cea de
beneficiar direct sau indirect , al aceleiaşi cheltuieli în măsura în care statul îi asigură
protecţie socială, servicii, siguranţă socială, respectarea drepturilor fundamentale.
Sigur că dacă gradul de conversiune a contribuţiei pe care cetăţeanul o aduce la
bugetul cheltuielelor publice , depinde faptul cum acesta o va trata : ca o povară, un
bir sau ca o necesitate de participare la gestionarea democraţiei.
Indiferent însă de această percepere a existat, există şi va exista tendinţa
contribuabililor de a diminua orice contribuţie sau de a se sustrage integral de la plata
acesteia.
Prin desfăşurarea ilegală a activităţii de întreprinzător se înţelege :
1. Practicarea activităţii economice fără înregistrare legală.
2. Eschivarea celor înregistraţi legal de la prezentarea documentelor şi
datelor ce atestă obligaţiunile fiscale faţă de buget.
3. Tăinuirea veniturilor reale de la impozitare a celor înregistraţi legal.
4. Neachitarea impozitelor deja stabilite.
Reieşind din cele expuse mai sus, combaterea acestor tendinţe implică
necesitatea:
 Legiferării sistemului de impozitare (toate titlurile Codului Fiscal, Legea
bugetului de stat);
 Organizării şi dotării aparatului fiscal (Legea privind bazele Sistemului
Fiscal şi Legea cu privire la Serviciul Fiscal de stat);
 Sancţionării tendinţelor infracţionale, atît pe cale administrativă, cît şi pe
cale penală.
Măsurile ce se impun a fi luate trebuie coordonate astfel încît să se realizeze
reducerea drastică a evaziunii fiscale şi nu să se ajungă la mutarea locului de
producere a evaziunii dintr-un sector de activitate în altul sau de la un regim de
impozitare la altul.
În consecinţă, se impune a fi luate o serie de măsuri care să ducă la întărirea
controlului fiscal şi, implicit, la reducerea drastică a evaziunii fiscale, precum :
 asigurarea unor forţe adecvate penru control, intensificarea controalelor
fizice, regîndirea priorităţilor de control - în acest sens, o atenţie deosebită ar
trebui acordată pregătirii şi perfecţionării profesionale a inspectoratelor de control
fiscal, precum şi aşezării pe baze moderne a activităţii de selectare a
contribuabililor.
 îmbunătăţirea eficienţei controalelor - prin aplicarea experienţei
dobîndite în decursul desfăşurării acţiunilor de control. O metodă care ar putea fi
utilizată este sintetizarea cunoştinţelor, a problemelor şi a soluţiilor adoptate în
cursul acţiunilor de control şi elaborarea unor manuale de control fiscale destinate
inspectorilor.
 alocarea unor noi resurse, financiare şi umane, destinate controlului,
precum şi orientarea celor existente spre acele zone care reprezintă un risc ridicat
de producere a evaziunii fiscale. Asigurarea unui buget propriu de venituri şi
cheltuieli pentru administraţia fiscală, poate creea premisele creşterii calităţii şi
randamentului controlului fiscal. De asemenea, extinderea utilizării metodei
analizei de risc ar asigura o alocare mai judicioasă a resurselor şi orientarea
inspectorilor spre controlul acestor contribuabili care prezintă un risc ridicat de
evaziune fiscală.
 introducerea unui sistem computerizat de control. Informatizarea
întregului proces de administrare fiscală ar avea ca rezultat crearea unor baze de
date complete, corecte şi permanent actualizate, care să cuprindă toţi
contribuabilii şi toate obligaţiile fiscale ale acestora. Existenţa unor astfel de baze
de date ar asigura condiţiile pentru realizarea unui control masiv, pe documente,
pentru toţi contribuabilii şi pentru selectarea, în vederea desfăşurării controlului
pe teren, numai a contribuabililor care prezintă un risc ridicat.
 perfecţionarea schimbului de informaţii asupra tehnicilor de control.
Întărirea colaborării cu organele de control fiscal din cadrul altor administraţii
fiscale naţionale constituie o modalitate de perfecţionare a tehnicilor de control
fiscal.
 identificarea modalităţilor prin care au fost eludate obligaţiile fiscale
către bugetul statului. Centralizarea constatărilor cuprinse în actele de control pot
furniza informaţii consistente referitoare la modalităţile de eludare a obligaţiilor
fiscale. Apoi, aceste informaţii pot fi grupate în funcţie de impozitele la care se
referă sau în funcţie de domeniul de activitate în care au fost întîlnite şi pot
constitui capitole din ghiduri de control puse la dispoziţia inspectorilor.
 identificarea şi înlăturarea defectelor şi slăbiciunilor din legislaţia în
vigoare.
Pe baza constatărilor efectuate de organele de control, precum şi pe baza
informaţiilor deţinute de celelalte funcţii ale administrării pot fi administrate
deficienţele apărute ca urmare a aplicării legislaţiei şi pot fi formulate propuneri
de îmbunătăţire a acesteia:
 elaborarea unor acte normative în baza cărora să se poată accede la
conturile bancare prin intermediul cărora s-au efectuat decontările pentru livrările
ilegale. Crearea cadrului legal care să permită administraţiei fiscale să obţină
informaţii privind conturile bancare ale contribuabililor şi tranzacţiile efectuate de
aceştia prin bănci, constituie un instrument foarte valoros pentru organele de
control fiscal, pentru obţinerea tuturor informaţiilor necesare în vederea stabilirii
corecte a obligaţiilor fiscale ale contribuabililor şi pentru reducerea evaziunii
fiscale.
 identificarea căilor prin care piaţa ilegală (neagră) este aprovizionată şi
crearea unui sistem de prevenire a fraudei. Colaborarea între toate instituţiile
statului, implicate în lupta împotriva crimei organizate, fraudei şi evaziunii fiscale
ar putea să asigure crearea unei baze de date care să conţină toate modalităţile prin
care se realizează frauda fiscală, iar pe baza acestor informaţii s-ar putea elabora
acte normative şi proceduri aplicabile pentru prevenirea şi combaterea evaziunii
fiscale.
 utilizarea acordurilor cu terţe ţări pentru a obţine informaţii care să ajute
la combaterea contrabandei şi a falsei declarări a importurilor.
Capitolul III. PERSPECTIVELE ŞI DIRECŢIILE DE PERFECŢIONARE A
SISTEMULUI DE COLECTARE A IMPOZITELOR
3.1. Probleme cu care se confruntă sistemul fiscal al Republicii Moldova
Experienţa activităţii autorităţilor publice din Republica Moldova în

gestionarea finanţelor publice a relevat existenţa unor probleme, sumarul cărora se
prezintă în continuare.
Delimitarea incertă şi indefinită a competenţelor între autorităţile
administraţiei publice de diferite nivele. Delimitarea de competenţe între nivelul I
şi II a APL este confuză, contradictorie şi în unele cazuri lipseşte. Mai multe din
activităţi indicate în calitate de competenţe nu sunt clar definite, în unele cazuri
acestea dublându-se. Această situaţie face posibilă interpretarea în practică în mod
diferit a atribuţiilor şi funcţiilor diferitor nivele ale UAT (în special, în domeniile ce
ţin de asistenţa socială, învăţământ etc.). Fenomenul de dublare este prezent şi în
activitatea organelor publice de specialitate desconcentrate. În consecinţă, lipsa
delimitărilor clare ale competenţelor tinde să destabilizeze întregul sistem de relaţii
interbugetare.
Delegarea competenţelor fără asigurarea cu mijloace financiare
corespunzătoare. În RM, ca de fapt şi în alte ţări în tranziţie, descentralizarea unor
servicii publice şi delegarea unor competenţe nu a fost efectuată paralel cu
transferarea surselor de finanţare. În rezultat, exercitarea acestora este dificilă.
Aceasta se datorează şi lipsei mecanismului juridic ce ar asigura unităţile
administrativ-teritoriale cu resurse financiare necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor
ce sunt delegate de către stat.
Expunerea competenţelor APL într-o formulă de maximă generalitate
fără determinarea mecanismului de exercitare a lor. Această deficienţă conduce la
neexercitarea sau exercitarea neeficientă a unor competenţe ale APL. În aşa mod
autorităţile publice prestează servicii de o calitate redusă.
Incapacitatea economiilor locale de a genera venituri fiscale suficiente
pentru acoperirea necesităţilor publice. Majoritatea impozitelor cu o rată sporită a
colectării sunt prelevate în bugetul de stat, iar pentru APL sunt stabilite impozite şi
taxe care presupun randamente fiscale reduse. Nu există mecanisme de stimulare a
APL pentru a încuraja dezvoltarea economiei locale şi, implicit, extinderea bazei
fiscale a UAT.
Sistemul actual de repartizare a veniturilor regularizatoare are ca efect
intervenţia excesivă a APC şi APL de nivelul II la gestionarea resurselor financiare în
detrimentul APL de nivelul I şi II, inclusiv reţineri la efectuarea transferurilor de
către APL de nivel II pentru APL de nivelul I. Ca efect APL de nivelul I sunt
dependente de deciziile APC şi de APL de nivelul II. De asemenea nu există criterii
obiective de evaluare a redistribuirii veniturilor generale de stat către APL.
Eludarea fiscală, graţie multiplelor facilităţi şi înlesniri fiscale
nejustificate, conduce la restrângerea bazei fiscale, micşorarea veniturilor locale
proprii şi la erodarea echităţii fiscale prin favorizarea nemotivată a unor agenţi
economici în impunere. În aceeaşi ordine de idei, APL nu dispun de drepturi legale şi
pârghii reale pentru influenţarea contribuabililor în vederea asigurării oportunităţii şi
plenitudinii achitării impozitelor şi taxelor locale.
Sistemul de transferuri existent este ineficient. Formula de calcul al
transferurilor este una simplistă şi nu ia în consideraţie factorii ce caracterizează
obiectiv necesităţile de compensare cu resurse financiare la nivel local. Tot odată
transferurile sunt netransparente şi bazate pe subiectivism. Sistemul actual de
transferuri nu conţine pârghii pentru încurajarea efortului fiscal al APL şi eficienţei
cheltuielilor publice. În consecinţă, sistemul de relaţii interbugetare este defectuos.
De-motivările în planificarea propriilor venituri şi prognozarea lor mai
exactă. Sistemul actual favorizează sub-evaluările la colectarea veniturilor proprii
prin faptul că stipulează în lege că toate veniturile colectate peste cifra prognozată
rămân în teritoriu. Acest deficient deteriorează transparenta şi responsabilitatea
financiară şi duce la amendarea frecventă a bugetelor APL (de cele mai dese ori
trimestrial), astfel subminând planificarea strategică. De asemenea APL nu dispun de
un mecanism stimulatoriu la capitolul enunţării precise a veniturilor ca urmare a
metodei actuale de alocare a transferurilor generale. Formula actuală se bazează pe
veniturile prognozate şi nu pe capacitatea fiscală. Ca rezultat, este afectat efortul
fiscal al APL.
Lipsa de acoperire financiară a cheltuielilor de capital. Descentralizarea
concomitentă a deciziilor investiţionale şi a celor de cheltuieli curente vor spori
eficienţa asociată de apropierea prestării şi producerii serviciilor şi bunurilor publice
locale de necesităţile şi preferinţele contribuabililor şi vor îmbunătăţi
responsabilitatea APL. În plus, menţinerea infrastructurii la un nivel eficient necesită,
de regulă, prezenţa şi dezvoltarea proprietăţii locale.
Utilizarea la scară redusă a împrumuturilor publice. Sistemul normativ
existent permite contractarea de împrumuturi bancare doar în limita de 20% de la
mărimea veniturilor totale ale APL. Reglementările în vigoare nu permit atragerea de
investiţii pe termen lung, deoarece conţine un număr redus de prevederi normative. În
consecinţă, APL nu dispun de o experienţă vastă în contractarea şi gestionarea
împrumuturilor, în elaborarea noilor instrumente financiare în scopul stimulării
mecanismului investiţional.
3.2. Obiectivele politicii fiscale și politicii de administrare fiscală pe anii

2011-2013
Obiectivele politicii fiscale
Obiectivele generale ale politicii fiscale pe anii 2012-2014 rămân ca şi în anii
precedenţi:
(1) asigurarea echităţii, stabilităţii şi transparenţei fiscale;
(2) optimizarea presiunii fiscale;
(3) stabilizarea şi simplificarea legislaţiei fiscale;
(4) armonizarea principiilor puse la baza legislaţiei fiscale naţionale cu cea
comunitară.
Pe termen mediu se preconizează o serie de măsuri de politică fiscală pe
principalele tipuri de impozite, precum urmează.
Impozitul pe venitul persoanelor fizice
Pe termen mediu se prevede menţinerea sistemului progresiv de impozitare a
veniturilor cetăţenilor, fără revederea tranşelor de venit impozabil şi cotelor de
impozit, concomitent cu majorarea scutirii anuale personale, scutirii personale majore
şi scutirii pentru persoanele întreţinute la rata inflaţiei prognozată pentru 2012 - 2014,
conform tabelului 3.1. Măsura dată are drept scop susţinerea persoanelor fizice cu
venituri mici şi transpunerea treptată a presiunii fiscale asupra populaţiei cu venituri
medii şi mai sus de medii.
Tabelul 3.1
Evoluţia cotelor impozitului pe venitul persoanelor fizice în 2009 – 2014
2009 2010 2011 2012 2013 2014

Efectiv Prevederi
Mărimea grilelor
de venit
impozabile (vi) şi vi<25200:
vi<25200:7 vi<25200: vi<25200: vi<25200:7 vi<25200:7
cotele impozitului 7%
% 7% 7% % %
pe venitul vi>25200:1
vi>25200:1 vi>25200:1 vi>25200:1 vi>25200:18 vi>25200:18
persoanei fizice, 8%
8% 8% 8% % %
lei anual / %
Scutirea anuală 8100 lei 8100 lei 8640 lei 9060 lei 9480 lei
7200 lei
personală, lei (675 lei) (675 lei) (720 lei) (755 lei) (790 lei)
(600 lei)
+ 900 lei 0 lei + 540 lei + 420 lei + 420 lei
12000 lei
personală majoră, (1000 lei) (1000 lei) (1070 lei) (1120 lei) (1175 lei)
(1000 lei)
lei 0 lei 0 lei + 840 lei + 600 lei + 660 lei
1680 lei
pentru persoanele (150 lei) (150 lei) (160 lei) (165 lei) (170 lei)
(140 lei)
întreţinute, lei + 120 lei 0 lei + 120 lei + 60 lei + 60 lei
Sursa: Cadrul bugetar pe termen medu 2012-2014. Anexă la Dispoziţia Guvernului nr. 129-d din 29
decembrie 2011[online] Disponibil:
http://www.mf.gov.md/common/middlecost/CCTM2014/anexe29iunie/CBTM_2012-2014.pdf
Adiţional, în anul 2012 se prevede stabilirea unui regim unic de impozitare al

veniturilor obţinute din activităţile profesionale: notari, avocaţi, executori
judecătoreşti şi mediatori, prin abordarea acestora din punct de vedere fiscal ca
persoane fizice-cetăţeni, de rând cu permiterea dreptului la deducerea cheltuielilor
salariale, a obligaţiilor aferente acestora, a taxelor şi impozitelor achitate ce ţin de
desfăşurarea activităţii profesionale.
Impozitul pe venitul persoanelor juridice
În anul 2012 se prevede:
a) reintroducerea impozitului pe venitul agenţilor economici în mărime de
12%, cu anularea tuturor facilităţilor fiscale generale şi individuale, exceptând cele
garantate pentru o perioadă de timp concretă: zonele economice libere, dobânzile la
depozite bancare şi valori mobiliare corporative sub formă de obligaţiuni;
b) introducerea impozitului simplificat unic pe venitul obţinut din activitatea de
întreprinzător de către agenţii micului bussines, în mărime de 4% din cifra de afaceri
anuală de până la 600 000 lei, determinată prin metode şi surse directe şi indirecte;
c) diminuarea cotei impozitului reţinut la sursă din venitul sub formă de
dividende obţinut de agenţi economici şi cetăţeni rezidenţi şi nerezidenţi, de la 15%
la 6%, cu extinderea acestuia faţă de agenţi economici rezidenţi, şi introducerea
mecanismului de reţinere finală al acestui impozit;
d) diminuarea mărimii cotei impozitului reţinut la sursă din venitul obţinut de
agenţi economici şi cetăţeni nerezidenţi, de la 15% la 12%, în aceeaşi mărime ca şi
impozitul pe venitul agenţilor economici, cu excepţia venitului sub formă de
dividende (6 la sută);
e) introducerea sistemului de deducere a provizioanelor pentru companiile de
leasing;
f) majorarea plafonului de atribuire la categoria de mijloace fixe pe care se
calculează uzura,de la 3000 lei la 6000 lei;
g) majorarea normei de uzură pentru proprietatea raportată la categoria III, de
la 10% la 12,5%;
h) majorarea cuantumului deducerilor cheltuielilor neconfirmate documentar,
de la 0,1% la 0,2% din venitul impozabil.
Măsurile menţionate mai sus au drept scop crearea unui echilibru bugetar prin
diversificarea surselor de venituri, asigurarea echităţii fiscale, consolidarea sistemului
de impozitare directă, simplificarea impozitării, evidenţei contabile, administrării şi
raportării fiscale.
Totodată, în vederea consolidării şi simplificării sistemului de impozitare la
impozitul pe venit, în anul 2012 se prevede:
a) revizuirea limitelor de deducere a cheltuielilor de delegare;
b) revizuirea spectrului de cheltuieli de reprezentanţă permise spre deducere,
fără revederea limitelor acestora;
c) revizuirea cheltuielilor achitate de către patron salariatului (transport, studii,
etc.);
d) examinarea oportunităţii simplificării modului de determinare a uzurii
mijloacelor fixe în scopuri fiscale;
e) examinarea oportunităţii introducerii impozitului pe reprezentanţă în mărime
fixă.
În anul 2013 se prevede efectuarea unui studiu privind sistemele de impozitare
a fondurilor nestatale de pensii naţionale şi internaţionale.
Pentru anul 2014 se prevede introducerea conceptului privind preţurile de
transfer. Scopul măsurii date este de a crea condiţii egale de impunere a agenţilor
economici autohtoni şi companiilor multinaţionale.
Contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare
obligatorie de asistenţă medicală
În anii 2012 - 2014 se prevede menţinerea cotelor generale ale contribuţiilor de
asigurări sociale (29%) şi primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală
(7%).
În anul 2012 se prevede revizuirea sistemului de plată a contribuţiilor de
asigurare socială şi medicală de către deţinătorii de patentă de întreprinzător, altor
categorii (cetăţeni străini, notari, avocaţi, executori judecătoreşti, etc.), în vederea
stabilirii unui regim general de impunere pentru toţi contribuabilii acestor plăţi.
Această măsură va permite asigurarea echităţii fiscale între plătitorii contribuţiilor
respective achitate în cote fixe cu cei care achită în cote ad-valorem.
În anul 2013 se prevede implementarea Titlului X al Codului fiscal
„Contribuţii sociale”, care va reglementa contribuţiile de asigurări sociale de stat
obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Măsura dată va
permite sistematizarea legislaţiei fiscale prin codificarea acestor plăţi.
Taxa pe valoarea adăugată
a) extinderea pentru municipiile Chişinău şi Bălţi a mecanismului de restituire
a TVA la investiţiile (cheltuielile) capitale analogic celorlalte localităţi ale republicii,
exceptând cele efectuate în clădiri şi autoturisme, concomitent cu anularea
plafoanelor de restituire a TVA;
b) introducerea mecanismului de direcţionare a sumei TVA pasibilă restituirii
contribuabililor în contul stingerii obligaţiilor viitoare ale acestora faţă de bugetul
public naţional, întru simplificarea procedurii de stingere a obligaţiei fiscale;
c) concomitent cu anularea scutirii de TVA la mijloacele fixe depuse în
capitalul social al agentului economic, în contextul extinderii mecanismului de
restituire a TVA la investiţiile (cheltuielile) capitale efectuate în mun. Chişinău şi
Bălţi.
Aceste măsuri au drept scop sporirea fluxului de investiţii autohtone şi externe,
a nivelului de lichidităţi şi respectiv, a capacităţii de finanţare a activităţii
operaţionale/investiţionale.
Totodată, pentru anul 2012 se prevede introducerea cotei standard TVA de
20% la zahăr în schimbul cotei reduse a TVA de 8%, în vederea respectării
principiului echităţii fiscale prin tratarea egală a agenţilor economici producători de
zahăr şi alţi producători de produse intermediare.
Totodată, realizarea acestei măsuri va permite reducerea creanţelor de la buget
aferente TVA create de disproporţia dintre rata redusă a TVA de 8% aferente
importurilor şi livrărilor pe teritoriul ţării şi cea standard de 20% la export.
În vederea optimizării sistemului fiscal privind TVA, în anul 2012 se prevede:
a) examinarea oportunităţii anulării facilităţilor fiscale individuale privind
TVA pentru organizaţiile şi întreprinderile societăţilor orbilor, surzilor, invalizilor şi
federaţiile sportive naţionale cu implementarea mecanismului de compensare directă
din buget a sumelor TVA;
b) examinarea oportunităţii privind neaplicarea TVA la diferenţa negativă
dintre preţul de realizare şi cel de achiziţie, producere, procurare, valoarea în vamă
aferentă mărfurilor, serviciilor.
Accize
În vederea ajustării graduale a cotelor accizelor la produsele din tutun la
nivelul ţărilor din regiune, cît şi la practica europeană, în anii 2012 - 2014 se prevede:
a) modificarea structurii mărimii cotei accizului la articole din tutun, care se
prezintă în tabelul 3.2.
Tabelul 3.2
Evoluţia cotelor accizelor pentru articolele din tutun-ţigarete cu filtru în 2011 - 2014
Poziți Unita Cota accizului
a tarifară tea de 2011 2012 2013 2014
masură efectiv prevederi
24022 Valoa 10 lei 40 80 lei 120
0 Ţigarete rea în + 18% lei + 27% + 36% lei + 45%
cu filtru lei/1000
bucăţi
Sursa: Cadrul bugetar pe termen medu 2012-2014. Anexă la Dispoziţia Guvernului nr. 129-d din
29 decembrie 2011[online] Disponibil:
b) modificarea structurii şi mărimii cotei accizului la alcoolul etilic nedenaturat

cu o concentraţie alcoolică de până la/mai mult de 80% volum (poziţiile tarifare
2207, 2208), alte băuturi alcoolice (poziţiile tarifare 2205, 220600)
a) anularea accizului pentru vinul din struguri proaspeţi şi mustul de struguri
(poziţia tarifară 2204), în vederea susţinerii şi dezvoltării ramurii viti-vinicole;
b) anularea accizului pentru articolele din cristal.
Scopul acestora este simplificarea sistemului fiscal şi administrării fiscale şi
eliminarea pieţei tenebre cu articolele respective, precum şi majorarea încasărilor la
bugetul de stat.
Concomitent, în anul 2012 se prevede majorarea cotelor accizelor la
autoturisme, în vederea acumulării de resurse la buget şi diminuarea poluării
mediului ambiant.
Impozitul pe bunurile imobiliare
În anii 2012 – 2014 se prevede continuarea implementării următoarelor etape
ale noului sistem de impozitare a diferitelor categorii de bunuri imobiliare, în funcţie
de valoarea de piaţă a acestora, care se prezintă în tabelul 3.3.
Tabelul 3.3
Etapele de implementare a noului sistem de impozitare a bunurilor imobiliare în 2012
– 2014
Etapele Categoria de bunuri imobile evaluate la Anul
de valoarea de piaţă Implementării
Implementare
II  Bunurile imobiliare cu destinaţie locativă – 2012
apartamente şi case de locuit individuale din
satele (comunele) din componenţa municipiilor
Chişinău şi Bălţi;
 Terenurile agricole şi construcţiile amplasate
pe ele
III  Bunurile imobiliare cu destinaţie locativă 2014
apartamente şi case de locuit individuale din
localităţile rurale;
 Bunurile imobiliare cu destinaţie agricolă –
grădini din extravilan
IV  Bunurile imobiliare care nu au fost evaluate 2014
de către organele cadastrale teritoriale
conform valorii estimate, în baza valorii de
piaţă
Totodată, în vederea generării veniturilor pentru consolidarea bugetelor UAT,

în anul 2012 se prevede majorarea limitelor cotelor impozitului pe bunurile
imobiliare cu destinaţie locativă din municipii şi oraşe, inclusiv din localităţile aflate
în componenţa acestora, cu excepţia satelor (comunelor); pentru garajele şi terenurile
pe care acestea sînt amplasate, loturile întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii
amplasate pe ele, de la 0,02% (cota minimă) şi 0,25% (cota maximă) la 0,05% şi
0,3%, care se prezintă în tabelul 3.4.
Tabelul 3.4
Categoria bunului Cota impozitului

Bunurile imobiliare cu destinaţie 2011 efectiv 2012 prevederi
locativă (apartamente şi case de min max min max
locuit individuale, terenuri aferente 0,02% 0,25% 0,05% 0,3%
acestor bunuri) din municipii şi
oraşe, inclusiv din localităţile aflate
în componenţa acestora, cu excepţia
satelor (comunelor); pentru garajele
şi terenurile pe care acestea sînt
amplasate, loturile întovărăşirilor
pomicole cu sau fără construcţii
amplasate pe ele
Adiţional în anul 2012 se prevede introducerea cotei impozitului pe bunurile cu

destinaţie locativă – apartamente şi case de locuit individuale din satele (comunele)
din componenţa municipiilor Chişinău şi Bălţi, în mărime de 0,05% (cota minimă) şi
0,3% (cota maximă), şi terenurile agricole şi construcţiile amplasate pe ele, în mărime
de 0,1% (cota minimă) şi 0,3% (cota maximă), conform tabelului 3.5.
Tabelul 3.5
Cota impozitului
Categoria bunului 2011 efectiv 2012 prevederi
aferentă aferentă
terenului bunul
imobil
Max max min max
Bunurile imobiliare cu destinaţie 1 leu pentru 0,1% din 0.05% 0.3% din
locativă 100 m2 valoarea de din valoarea
(apartamente şi case de locuit bilanţ valoarea estimată
individuale, (pentru estimată
terenuri aferente acestor bunuri) din persoane
satele juridice)/cost
(comunele) din componenţa (pentru
municipiilor persoane
Chişinău şi Bălţi fizice)
Terenurile agricole şi construcţiile 10-30 lei 0,1% din 0,1% din 0,3% din
amplasate pe ele pentru 100 valoarea de valoarea valoarea
m2 bilanţ estimată estimată
(pentru (pentru
intravilan) şi persoane
350 lei juridice)/cost
pentru 1 (pentru
hectar persoane
(pentru fizice)
extravilan)
Sursa: Cadrul bugetar pe termen medu 2012-2014. Anexă la Dispoziţia Guvernului nr. 129-d din 29
decembrie 2011[online] Disponibil:
Taxe locale
a) anularea taxei pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră care au
birouri (posturi) vamale de trecere a frontierei vamale, în vederea respectării
angajamentelor Republicii Moldova faţă de organismele internaţionale în partea ce
ţine de anularea barierelor tarifare la realizarea comerţului;
b) efectuarea studiului privind revizuirea în întregime a sistemului naţional de
taxe locale (12), în vederea consolidării sistemului fiscal şi simplificarea administrării
fiscale şi evidenţei contabile.
Taxe rutiere
În 2012 se propune rebalansarea mărimilor cotelor taxei pentru folosirea
drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova şi stabilirea
acestora în funcţie de capacitatea cilindrică a motorului, masa totală şi sarcina masică
pe osie, în vederea asigurării unei poveri fiscale echitabile în funcţie de impactul
autovehiculelor asupra infrastructurii drumurilor.
Alte impozite şi taxe
În anul 2012 se prevede revizuirea sistemului de impozitare de către deţinătorii
de patentă de întreprinzător, în vederea optimizării sistemului de impozitare cu
patentă.
În anul 2014 se prevede implementarea Titlului XII al Codului fiscal "Alte
impozite şi taxe", în vederea sistematizării legislaţiei fiscale, care va reglementa
impozitul privat şi patenta de întreprinzător.
Obiectivele politicii de administrare fiscală

Obiectivelor politicii de administrare fiscală pe anii 2012 - 2014 sunt orientate
spre eficientizarea administrării fiscale şi managementului fiscal şi rezultă din Planul
de dezvoltare a Serviciului Fiscal de Stat pentru anii 2011 - 2015, acţiunile cărora se
prezintă în tabelul 3.6.
Tabelul 3.6
Obiectivele politicii de administrare fiscală pe anii 2012 – 2014
Nr. Obiective Acţiuni Termen de realizare
d/o 2012 2013 2014
1. Reformarea cadrului legislativ, organizaţional şi instituţional
1.1 Instituirea unor Efectuarea unui studiu de + + +
funcţii moderne fezabilitate referitor la situaţia
de control intern actuală a controlului intern şi la
şi de audit intern eficienţa lui, pentru depistarea şi
şi actualizarea înlăturarea lacunelor
sistemului existent Elaborarea şi implementarea unui + + +
sistem performant de control intern
Dezvoltarea şi perfecţionarea + + +
sistemului de audit intern
1.2 Crearea unei Implementarea unor reguli clare +
structuri şi privind relaţiile stabilite între
asigurarea aparatul central şi oficiile
organizării teritoriale, corespunderea funcţiilor
eficiente şi operaţionale la nivel central şi
efective pentru teritorial fără dublarea sau
executarea suprapunerea riscurilor
sarcinilor Preluarea celor mai bune practici + + +
administraţiei prin cooperarea internaţională,
fiscale efectuarea schimbului de
informaţii, conlucrarea şi
colaborarea cu diverse instituţii
publice din ţară, sporirea
transparenţei în procesul decizional,
actualizarea şi optimizarea
informaţiilor de orice gen prin
metode accesibile şi oportune
1.3 Implementarea Identificarea domeniilor de +
parteneriatului activitate ale economiei naţionale
public-privat în cu grad sporit de risc pentru
domeniile de administrarea fiscală
activitate ale Efectuarea studiilor de fezabilitate +
economiei privind situaţia actuală în fiecare
naţionale cu risc dintre domeniile de activitate ale
sporit pentru economiei naţionale cu risc sporit
administrarea pentru administrarea fiscală
fiscală Antrenarea parteneriatului public- + + +
privat la implementarea noilor
metode şi proceduri de administrare
fiscală în anumite sectoare ale
economiei naţionale şi
monitorizarea acestora
2. Modernizarea modalităţii de abordare a conformării contribuabililor
2.1 Implementarea Asigurarea realizării prevederilor + + +
strategiei generale strategiei prin elaborarea planurilor
de confirmare operaţionale
2.2 Revizuirea Elaborarea sistemului de evaluare a + +
programelor de riscurilor de conformare a
administrare a contribuabililor mari
contribuabililor Consolidarea capacităţilor + +
mari funcţionale şi de control ale
Direcţiei marilor contribuabili
Stabilirea criteriilor clare de + +
determinare a statutului de
contribuabil mare
Divizarea contribuabililor mari pe + +
domenii de activitate
2.3 Elaborarea unei Elaborarea unei strategii de +
strategii de conformare pentru gestionarea
gestionare a riscurilor persoanelor cu venituri
riscurilor de foarte mari
conformare a
persoanelor
cu venituri foarte
mari
2.4 Elaborarea Consolidarea capacităţilor de + +
politicilor integre investigare a fraudelor
şi comprehensive Elaborarea şi implementarea + +
de sistemului de identificare a
prevenire şi riscurilor de evaziune fiscală, ce ar
combatere a conduce la majorarea nivelului de
evaziunii şi depistare şi eliminare a fraudelor
fraudei fiscale fiscale
2.5 Analiza Efectuarea analizei proceselor de + +
proceselor şi colectare şi administrare a
procedurilor veniturilor, evidenţă a
actuale de contribuabililor, control fiscal,
administrare deservire a contribuabililor,
fiscală, elaborarea colectare a arieratelor.
şi implementarea Modificarea şi eficientizarea + +
schemelor de proceselor de colectare şi
eliminare a administrare a veniturilor, evidenţă
lacunelor în a contribuabililor, control fiscal,
vederea deservire a contribuabililor,
eficientizării lor, colectare a arieratelor.
monitorizarea şi Monitorizarea şi actualizarea + + +
actualizarea proceselor de colectare şi
continuă a administrare a veniturilor, evidenţă
acestora. a contribuabililor, control fiscal,
deservire a contribuabililor,
colectare a arieratelor.
2.6 Elaborarea şi Oferirea consultanţelor + +
implementarea comprehensive şi accesibile
unei strategii de contribuabililor
deservire a
contribuabililor,
ca parte
componentă a
strategiei generale
de conformare
2.7 Simplificarea Dezvoltarea şi implementarea unui + + +
procedurilor sistem de evaluare a nivelului de
de calculare, satisfacere a contribuabililor, care
raportare şi ar permite identificarea lacunelor în
achitare a administrarea fiscală şi înlăturarea
obligaţiei fiscale lor eficientă
şi ridicarea Revizuirea procedurilor existente + + +
nivelului de de calcul, raportare şi achitare a
satisfacere a impozitelor şi taxelor pentru
contribuabililor simplificarea lor
Elaborarea şi implementarea + + +
sistemelor şi procedurilor clare şi
simple de calculare, raportare,
restituire a impozitelor şi taxelor
2.8 Lărgirea Stabilirea şi monitorizarea + + +
spectrului de performanţelor de prestare a
servicii prestate serviciilor conform standardelor de
contribuabililor eficienţă, sporirea numărului
prin dezvoltarea şi utilizatorilor de servicii electronice
implementarea Dezvoltarea şi implementarea +
unor sisteme sistemelor informaţionale
informaţionale automatizate ce oferă noi servicii
automatizate pentru contribuabili, reducerea
eficiente şi timpului util de furnizare a
opţionale, care vor informaţiei către contribuabili
asigura schimbul
de informaţii
între autorităţile
fiscale şi
contribuabili
3. Eficientizarea utilizării tehnologiilor informaţionale în administrarea fiscală
3.1 Dezvoltarea şi Organizarea uniformă şi efectivă, + + +
unificarea din punctul de vedere al costurilor,
Sistemului a arhitecturii şi a managementului
informaţional tehnologiilor informaţionale,
integrat după posibilităţi şi necesităţi,
folosirea sistemelor/soluţiilor
generice sau industriale pentru
a diminua costurile de elaborare şi
întreţinere
Elaborarea softurilor noi pentru + + +
activitatea funcţională a SFS, ce va
permite eficientizarea administrării
fiscale, simplificarea raportării
fiscale, modernizarea serviciilor
prestate contribuabililor şi,
respectiv, ridicarea nivelului de
satisfacere a acestora
Revizuirea cu regularitate a + + +
soluţiilor informaţionale
(gestionare atît externă, cît şi
internă) în ceea ce priveşte
corespunderea, securitatea, accesul
la date şi protecţia datelor
3.2 Extinderea Crearea unei baze de date + + +
resurselor comprehensive şi operaţionale
informaţionale şi privind contribuabilii în
creşterea calităţii conformitate cu cerinţele strategiei
datelor, crearea SFS, pentru ridicarea nivelului de
bazei de date satisfacere a utilizatorilor interni şi
complete despre externi, oferirea rapoartelor
contribuabili, cu Ministerului Finanţelor, Cancelariei
includerea de Stat, organizaţiilor internaţionale
informaţiilor etc.
primite de la terţi Cooperarea cu instituţiile publice în + + +
vederea schimbului continuu şi
permanent de informaţii despre
contribuabili
3.3 Maximizarea Utilizarea pe larg a instrumentelor + + +
utilizării şi metodelor informaţionale de
Sistemului către SFS, creşterea numărului
informaţional de servicii acordate contribuabililor
integrat de către prin internet în conformitate cu
contribuabili şi standardele internaţionale,
structurile creşterea numărului de utilizatori ai
interne reţelei locale şi a capacităţii
acesteia
Eficientizarea mecanismului de + + +
acordare a informaţiilor
3.4 Asigurarea Realizarea măsurilor adecvate + + +
securităţii pentru asigurarea protejării datelor
informaţionale (securitate, integritate, definirea
şi documentarea feedbackului) şi
revizuirea lor în mod regulat
Menţinerea securităţii sistemelor + + +
informaţionale în scopul asigurării
confidenţialităţii informaţiilor
privind contribuabilii, protejării
datelor personale
3.5 Modernizarea Modernizarea echipamentului de + + +
echipamentului calcul de la locul de muncă al
tehnic în raport cu inspectorilor, pentru sporirea
avantajul productivităţii muncii, micşorarea
tehnologic şi cu timpului necesar selectării
cerinţele informaţiei din baza de date
sistemului Asigurarea infrastructurii de + + +
informaţional, servere pentru Centrul de date,
dezvoltarea reţelei modernizarea echipamentului
de periferic, modernizarea reţelei de
comunicaţii comunicaţii securizate (VPN)
4. Eficientizarea managementului resurselor umane
4.1 Implementarea şi Eficientizarea sistemului de +
dezvoltarea unui evaluare a personalului, bazat pe
management de legislaţia naţională şi standardele
performanţă, internaţionale în domeniul resurse
eficientizarea umane
procesului de Eficientizarea sistemului de +
evaluare a stimulare nonfinanciară a
performanţelor personalului şi asigurarea
profesionale transparenţei a criteriilor acestui
ale angajaţilor sistem
SFS Elaborarea sistemului de planificare +
a forţei de muncă
Elaborarea unui sistem eficient de +
comunicare
4.2 Perfecţionarea Crearea Centrului de instruire al + + +
profesională SFS şi asigurarea funcţionalităţii
continuă a acestuia.
angajaţilor,
realizată prin
diverse forme
şi metode de
instruire, crearea
şi dezvoltarea
capacităţilor
Centrului de
instruire al SFS
3.3. Recomandări de perfecționare a administrării fiscale

teritoriale
Clasificarea impozitelor
Impozitul funciar
Impozitul pe clădiri
Impozitul pe activităţi industriale,
comerciale şi profesii libere
Impozite
reale Impozitul pe capital mobiliar
Impozite pe veniturile
Impozite persoanelor fizice
directe Impozit
pe venit
Impozite pe veniturile
Impozite persoanelor juridice
personale
1. După trăsăturile Impozite pe averea
de fond şi de propriu-zisă
formă Impozite
pe avere Impozite pe circulaţia
averii
Impozite de consumaţie Impozit pe sporul de
Impozite Venituri provenind de la avere
indirecte monopolurile fiscale
Taxe vamale
Taxe de timbru şi de
înregistrare
Impozite pe venit
2. După obiect Impozite pe avere
Impozite pe cheltuieli
Impozite financiare
3. După scopul
urmărit Impozite de ordine
Impozite permanente (ordinare)
4. După frecvenţa
cu care realizează Impozite incidentale (extraordinare)
Impozite federale
În statele de tip federal Impozite ale statelor, regiunilor sau
5. După instituţia provinciilor membre federaţiei
Impozite totale
care le adminis- Impozite ale administraţiei centrale de
trează stat
În statele de tip unitar
Impozite locale
Anexa 1.1.
Sursa: Curs Fiscalitate, C. Plămădeală

Teza de Licenta Impozitele Sursa Principala de Formare A Veniturilor Bugetare in Republica Moldova Conspecte MD

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teza de Licenta Impozitele Sursa Principala de Formare A Veniturilor Bugetare in Republica Moldova Conspecte MD

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

COLEGIUL FINANCIAR-BANCAR DIN M.

IMPOZITELE – SURSA PRINCIPALĂ DE FORMARE A

la specialitatea 1805 ”Finanțe”

Capitolul I. ASPECTE TEORETICE CU PRIVIRE LA VENITURILE

„Constituirea statului modern s-a înfăptuit prin implementarea impozitului,sau mai

Impozitele, taxele, contribuţiile, reprezintă fundamentul şi motivaţia pe care este

Administrarea fiscală astăzi se bazează pe 3 principii de bază: justiție,

Controlul fiscal de stat Controlul fiscal de

Serviciile de audit intern Controlul fiscal

În Republica Moldova, administrarea fiscală este reglementată de titlul V al

1.3. Fenomenul evaziunii fiscale și efecte asupra formării

Sursa: Elaborat de autor.

Figura 2.1. Structura ponderată a veniturilor bugetare pentru anul 2009

Figura 2.2. Structura ponderată a veniturilor bugetare pentru anul 2010

Figura 2.3. Structura ponderată a veniturilor bugetare pentru anul 2011

2.2. Evidența contribuabililor și colectarea impozitelor – date

2.3. Încălcări fiscale și sancțiuni – practici de combatere a

Potrivit titlului V al CF al RM, există următoarele tipuri de încălcări:

Experienţa activităţii autorităţilor publice din Republica Moldova în

3.2. Obiectivele politicii fiscale și politicii de administrare fiscală pe anii

2009 2010 2011 2012 2013 2014

Adiţional, în anul 2012 se prevede stabilirea unui regim unic de impozitare al

b) modificarea structurii şi mărimii cotei accizului la alcoolul etilic nedenaturat

Totodată, în vederea generării veniturilor pentru consolidarea bugetelor UAT,

Categoria bunului Cota impozitului

Adiţional în anul 2012 se prevede introducerea cotei impozitului pe bunurile cu

Obiectivele politicii de administrare fiscală

3.3. Recomandări de perfecționare a administrării fiscale

S-ar putea să vă placă și