UNIVERSITATEA “ŞTEFAN CEL MARE” DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE ECONOMIE, ADMINISTRAŢIE ŞI AFACERI

PROGRAMUL DE STUDIU: ADMINISTRAREA AFACERILOR,
ANUL 1, SEMESTRUL 2

Sistemul fiscal din România

Rol şi aplicabilitate

NUMELE ŞI PRENUMELE:

ŢURCANU PETRICĂ

Suceava, 2023
Conceptul, organizarea şi evoluţia sistemului fiscal

Conform dicţionarului Larrousse, fiscalitatea reprezintă "totalitatea impozitelor şi taxelor,

a reglementărilor de natură fiscală precum şi a aparatului fiscal ce vin să influenţeze direct sau
indirect activitatea unui agent economic denumit contribuabil".
Astăzi, în domeniul fiscal se întâlnesc mai multe concepte. Alături de fiscalitate este
vehiculată noţiunea de fisc, definită ca "administraţia în sarcina căreia revin calculul, perceperea,
urmărirea plăţii impozitelor şi taxelor datorate statului de către contribuabil”.
De asemenea, este utilizat şi termenul fiscal care priveşte fiscul, care aparţine acestuia.
În definirea sistemului fiscal de către diverşi autori se pleacă în general de la modul de
percepere a acestuia de către contribuabili: totalitatea impozitelor ce trebuiesc achitate către stat.
Astfel, I. Condor defineşte sistemul fiscal ca fiind "totalitatea impozitelor provenite de la
persoanele fizice şi juridice care alimentează bugetele publice".
În interiorul fiecărei ţări ca urmare a activităţilor economice desfăşurate de subiecţii
economici, apare un ansamblu de relaţii de producţie, schimb, repartiţie, consum, finanţare,
creditare, care se manifestă sub forma unor fluxuri reale, monetare şi financiare. Impozitul
constituie o creaţie a gândirii umane un instrument creat de om pentru că puterea publică să
asigure omului anumite utilităţi publice.
Fiind un produs intelectual, pentru a exista trebuiesc alese elementele de natură
economică, care sunt prelucrate şi combinate după anumite reguli în condiţiile respectării
principiilor care stau la baza relaţiilor sociale dintre membrii societăţii.
Aceasta întrucât puterea public nu are posibilitatea tehnică de a prelua în momentul
creării venitului, partea care îi este necesară pentru a asigura finanţarea obligaţiilor care îi revin
şi deci trebuie să preia o parte din venitul naţional repartizat prin intermediul pieţei între subiecţii
participanţi.
Acest produs al gândirii de natură financiară după aprobarea sa, devine un instrument
financiar activ care produce efecte cuantificabile monetar servind pentru realizarea
unor obiective prestabilite.
Când se vorbeşte de sistemul fiscal, considerăm că nu se pot omite şi alte elemente
importante ale acestuia, în afara impozitului, cum ar fi: legislaţia fiscală care are rolul creării
condiţiilor legale şi de reglementare a fiscalităţii incluzând atât drepturile şi obligaţiile autorităţii
fiscale cât şi cele ale contribuabililor şi aparatului fiscal chemat să realizeze aplicarea legislaţiei
fiscale în interesul puterii publice dar, fără afectarea personalităţii şi drepturilor de care se bucură
contribuabilul potrivit legislaţiei fiscale şi a celei generale.
În cadrul general al finanţelor publice ale unei ţări, fiscalitatea se delimitează ca un
ansamblu coerent de norme care reglementează impunerea contribuabililor şi fundamentează
juridic impozitele şi taxele.
Impozitele şi taxele sunt instituite prin acte normative şi ele sunt elemente de bază în
fundamentarea şi definirea noţiunilor de fiscalitate, fisc, fiscal.
Analizate în ansamblu, cele trei noţiuni sunt strâns legate de impozite. Specialiştii din
ţara noastră au definit impozitul ca fiind plata bănească obligatorie, generală şi definitivă,
efectuată de persoane fizice şi juridice în favoarea bugetului statului în cuantumul şi la termene
precis stabilite de lege, fără obligaţia din partea statului de a presta plătitorului un echivalent
direct şi imediat.
Economia naţională a unei ţări, ca parte componentă a economiei mondiale, cuprinde un
ansamblu de activitaţi, desfăşurate de persoane sau grupuri de personae fizice şi morale care
aparţin acestuia, dar la care participă şi unii subiecţi economici şi alte ţări. Sistemul fiscal este un
produs al gândirii, deciziei şi acţiunii factorului uman, ca urmare a evoluţiei societăţii
umane, creat iniţial pentru a răspunde unor obiective financiare, la care ulterior s-au adăugat
obiective de natură economico-socială.
Problemele structurale ale bugetului public din România nu sunt de dată recentă, ele au
fost îndelung dezbătute, nu dor de economiști. Ele sunt prezente pe ambele părți ale bugetului,
atât venituri cât și cheltuieli. Este de notorietate nivelul foarte jos al veniturilor fiscale, inclusiv
contribuții de asigurări în România, de cca. 26% din PIB în anii recenți, față de o medie de 35-
36% în țările învecinate, intrate în UE începând cu anul 2004, și de peste 40% media în UE.
Această situație reprezintă nu numai o vulnerabilitate majoră a bugetului public, ci și
reduce serios din posibilitatea de a furniza societății, în cantitate și calitate adecvată, la standarde
europene, bunuri publice de bază: sănătate, educație, infrastructură, etc.
Cu toţii ştim, că de ani buni, România, ca stat membru al UE, beneficiază de resurse
europene considerabile prin Cadrul Financiar Multianual, ce vor fi suplimentate masiv prin
Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), dar aceasta nu schimbă datele unei situații
grave privind nivelul veniturilor fiscale/bugetare. Chiar dacă banii europeni susțin activitatea
economică, cu efecte favorabile mai ales în perioade de contracție și de reforme structurale, ei
finanțează, de regulă, investiții one-off și nu cheltuieli recurente.
Corecția bugetară este necesară, și pentru că politica monetară nu poate menține singură
stabilitatea leului, întrucât deficitele externe au cauze preponderent fiscale și de lipsa reformelor
structurale. Cu cât mai neclară și neconvingătoare ar fi corecția dezechilibrului bugetar, cu atât
mai dificilă ar fi sarcina BNR de a asigura stabilitatea macroeconomică și protejarea monedei
naționale. Crize în succesiune și suprapuse reliefează din plin fragilitatea bugetului nostru public.
Câteva exemple ar putea fi: pandemia, criza energetică, implicații ale războiului din Ucraina
(care deschide ușa unui nou Război Rece în Europa, pe glob), îmbătrânirea populației, la care se
adaugă exodul de capital uman (ce pun presiune mare pe bugetul asigurărilor sociale), impactul
schimbărilor climatice, etc.. Putem sublinia că, înainte de izbucnirea pandemiei, România era
singurul stat membru al UE supus procedurii de deficit excesiv.
Suspendarea regulilor fiscale în UE în perioada 2020-2022 nu înseamnă că nevoia de
corecție macroeconomică este mai puțin actuală, fiindcă piețele vor penaliza neintrarea corecției
macroeconomice, bugetare, pe o traiectorie credibilă, mai ales într-un context de întărire a
politicilor monetare la nivel global.
Dacă realizarea obiectivelor de ansamblu ale sistemului necesită existenţa deciziilor 
strategice, realizarea scopului pe termen scurt vizează realizarea deciziilor tactice.
Sistemul de taxe şi impozite în România este caracterizat de o colectare slabă a acestora,
cu o administrare ineficientă şi o birocraţie excesivă, o bază de impozitare relativ redusă cu
foarte multe excepţii şi deduceri legale şi o evaziune fiscală ridicată.
Sistemul fiscal din România are nevoie de îmbunătăţiri, ţinând seama de nivelul redus al
colectării taxelor şi impozitelor în Produsul Intern Brut faţă de media din Uniunea Europeană.
Veniturile fiscale şi cele nefiscale au reprezentat în 2011 doar 32,5% din PIB, cu 12,1
puncte procentuale sub media europeană.
Între economiștii de la noi există de mai mult timp preocuparea de a se realiza analize
mai aprofundate ale regimului fiscal autohton, care să încerce să imagineze căi de regândire a
acestuia, de creștere a veniturilor fiscale, aflate la un nivel extrem de scăzut față de standardele
europene. Dorința manifestă a unor economiști și a unor experți, de a se implica într-un
demers de analiză concretă s-a întâlnit cu gânduri ale Consiliul Fiscal din România, ce nu sunt
de dată recentă.
Analiza, ce a fost realizată în perioada februarie-aprilie 2022 exprimă un numitor comun
privind abordarea consolidării bugetare și de regândire a regimului fiscal în condițiile de acum și
în perspectivă.
În ultimul deceniu, salariile și pensiile, cât şi alte cheltuieli sociale, au însemnat în medie
peste 75% din veniturile fiscale comparativ cu anul 2020, anul declanșării Pandemiei, aproape
90%. Dacă adăugăm la acest procent nevoia de a realiza investiții publice, achiziții publice
absolut necesare, ne dăm seama de implicații și de cât de gravă este situația, că avem un buget
public departe de a fi robust. Iar această constatare este anterioară războiului din Ucraina, care
aduce cu sine noi provocări bugetare, în domeniul militar, energetic, agro-alimentar, al
gestionării crizei refugiaților etc. Înainte de invadarea Ucrainei, bugetul public fusese supus unui
stres extraordinar din cauza Pandemiei și crizei energetice accentuată de războiul din Ucraina.
Cercetarile în domeniu din revistele de specialitate ne demonstrază că nivelul foarte jos
al veniturilor fiscale este de analizat în conjuncție cu dinamica deficitului bugetar. Anul
izbucnirii Pandemiei a fost înșelător fiindcă deficitele bugetare au explodat în întreaga Uniune
Europeană din nevoia de a evita un colaps al economiilor, așa s-a întâmplat și în timpul crizei
financiare globale. De aceea, mărimea relevantă este dată de deficitul structural care, la finele
anului 2019 era peste 5% din PIB, probabil cel mai înalt din UE. Tot în acel an, deficitul primar
(ce exclude plățile de dobânzi aferente serviciului datoriei publice) a fost peste 3% din PIB, și
acesta probabil cel mai mare din UE. Fapt este că nu datoria publică reprezintă marea problemă a
României în momentul de față (conform metodologiei UE, puțin sub 50% din PIB în decembrie
2021, respectiv 48,9%, și ajungând la 50,6% din PIB în februarie 2022, dar tot mai dificil și mai
costisitor de refinanțat), ci deficitul bugetar structural care, dacă nu va fi diminuat în mod
semnificativ în următorii ani, va destabiliza profund economia.
Corecția macroeconomică/ bugetară de care are nevoie România este de văzut și prin
prisma deficitelor gemene, (diagramemele 1,2,3,4 şi tabelele 1,2) , existența unor deficite externe
(de cont curent) în creștere în ultimii ani. Astfel, deficitul de cont curent a fost în jur de 5% în
2019 și 2020 și s-a majorat la cca. 7% în 2021. Deficitul comercial a fost în creștere constantă,
ilustrând și o problemă de competitivitate, dincolo de cererea în exces. Țările învecinate, cu care
ne comparăm în mod obișnuit (Polonia, Ungaria, Cehia) și care nu fac parte din zona euro, au
balanțe externe mult mai echilibrate, ceea ce se vede în ratinguri suverane considerabil
superioare celui al României. Și nici nu se poate miza doar pe fonduri europene pentru finanțarea
deplină a deficitelor externe, ne relatează site-urile de specialitate.

Diagrama1
Diagrama 2

Diagrama 3

Diagrama 4

Rezultatul este estimat pe baza datelor BNR și INS.

 Tabel 1 Tabel 2

Rezultatul este estimat pe baza datelor BNR și INS.

Cotele de impozitare și încasare ale veniturilor fiscale – comparaţii internaţionale

România a intrat în anul 2019 în grupul țărilor cu venituri înalte respectiv a acelor țări
care au un PNB/ locuitor de peste 12.695 dolari, conform definiției Băncii Mondiale. Mai
mult decât atât, țara noastră și-a reînnoit recent eforturile pentru a fi primită în OCDE,
organizația statelor puternic dezvoltate.
În ceea ce privește PIB/locuitor exprimat la Standardul Puterii de Cumpărare
(SPC), România a înregistrat în anul 2020 un nivel de 72% din media Uniunii Europene, la
mică distanță de Ungaria (74%) sau Polonia (76%), dar cu mult peste Bulgaria (55% din media
UE), conform datelor publicate de Eurostat.
În aceste condiții, este nefirească ponderea extrem de mică, mai ales după standardele
europene (ESA 2010), a veniturilor fiscale (26,3% din PIB în anul 2020), față de 35,7% în
Polonia sau 36,3% în Ungaria și chiar față de Bulgaria (30,6% din PIB)7. Se poate vedea în
acest sens tabelul 3, 4, 5 şi 6.
O analiză a datelor aferente anilor precedenți, conform sursei Eurostat, evidențiază că
România se poziționează pe ultimul loc în rândul statelor alese pentru analiza comparativă, la
distanță de minimum 3,3 puncte procentuale și maximum 4,9 puncte procentuale față de Bulgaria
(statul cu cea mai mică pondere a veniturilor fiscale în PIB din grupul Bulgaria, Cehia, Polonia și
Ungaria), respectiv la o distanță de minimum 10 puncte procentuale și maximum 13,2 puncte
procentuale față de Ungaria (statul cu cea mai mare pondere a veniturilor fiscale în PIB din
grupul Bulgaria, Cehia, Polonia și Ungaria).

Tabel 3
 Sursa:Eurostat

Tabel 4
 Sursa:Eurostat

Tabel 5
 Sursa:Eurostat

Tabel 6
 Sursa:Eurostat

România se situează pe locul 16 din 26 de economii  de pe continentul european la

nivelul fiscalității, cu un indice relativ de 119,5%, potrivit unui studiu al Forbes. Sistemul fiscal
românesc este devansat de cele din Franța, Belgia, Suedia, Italia, Austria, Norvegia, Grecia,
Spania, Slovenia, Olanda, Cehia, Finlanda, Ungaria, Danemarca, Portugalia și se plasa înaintea
altor 11 țări: Polonia, Germania, Marea Britanie, Luxemburg, Slovacia, Elveția, Lituania,
Letonia, Rusia, Irlanda.
Țara noastră are una dintre cele mai reduse cote din Europa la impozitul pe venitul
persoanelor fizice. Cu o rata de impozitare de 16%, se află mult sub țările occidentale dezvoltate
precum Danemarca (38% – 59%), Suedia (30% – 55%), Finlanda (29% – 53,5%) sau Olanda
(34,2% – 52%).
 De altfel, majoritatea noilor membre UE au cote de impozitare mai ridicate decât
România. Astfel, Polonia are cote cuprinse între 19% și 40%, Ungaria între 18% si 36%, Cehia
între 12% și 32% iar Bulgaria între 10% și 24%.
La impozitul total pe profitul companiilor, România are o cotă situată sub media
europeană. Pentru persoanele fizice, profiturile unei societăți comerciale la care sunt acționare
sunt impozitate cu cota standard de 29,44% ( rezultat din impozitarea succesivă cu câte 16%). În
cazul acționarilor persoane juridice, cota este de 24,4% ( 16% și, apoi, 10%).
Pentru referință, site-urile de specialitate, menționează că Bulgaria aplica o  cotă de
impozitare pe profitul companiilor de 10%, Slovacia de 19% iar Estonia de 22%, cote definitive
deoarece ele nu mai impozitează venitul din dividende.
Impozitul final combinat este apropiat de cel de la noi în Irlanda (26%) și Grecia (29%),
dar superior în Polonia (34,4%), Cehia (35,4%), Germania (52,4%) sau Franța (55,9%).

Concluzii
Economia naţională a unei ţări ca parte componentă a economiei mondiale, cuprinde un
ansamblu de activităţi, desfăşurate de persoane sau grupuri de persoane fizice şi morale care
aparţin acestuia, dar la care participă şi unii subiecţi economci ai altor ţări.
În interiorul fiecarei ţări ca urmare a activităţilor economice desfaşurate de subiecţii
economici, apare un ansamblu de relaţii de producţie, schimb, repartiţie, consum, finanţare
creditare, care se manifestă sub forma unor fluxuri reale, monetare şi financiare.
Concluzia este analizată de specialiştii în domeniu şi care consideră că în România
se poate obține un spor considerabil de venituri fiscale/ bugetare printr-o colectare mai bună și
prin reducerea noianului de excepții și portițe de optimizare în regimul fiscal, care îl fac
profund inechitabil.
O creștere considerabilă a veniturilor fiscale nu se poate realiza pe termen scurt, sunt
necesari mai mulți ani. Și este de admis că anul 2022 a fost foarte complicat prin suprapunerea
de crize și perspectiva încetinirii puternice a creșterii economice, ceea ce obligă la atenție în
procesul de regândire a regimului fiscal, dar consolidarea bugetară este absolut necesară.

Bibliografie:
Daniel Dăianu, Consolidarea bugetară şi creşterea veniturilor fiscale- necesitate vitală pentru
stabilitatea şi securitatea economică a Romăniei, mai 2022, Bucureşti
https://cursdeguvernare.ro/economia-circulara-a-romaniei
https://insse.ro/cms/
https://ec.europa.eu/eurostat
https://www.stiucum.com/finante/sisteme-fiscale/Sistemul-fiscal-in-romania-con85383.php
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_2018.htm
https://datatopics.worldbank.org/world-development-indicators/the-world-by-income-and-
region.html