MOLDCOOP

UNIVERSITATEA COOPERATIST - COMERCIALĂ DIN MOLDOVA

Catedra “Finanţe şi Bănci”

Se admite pentru susţinere
Şef catedră, conf. univ., doctor
______________E. Fuior
„___”____________2009

TEZA DE LICENŢĂ

la tema: Analiza fiscalităţii la societatea comercială

şi influenţa acesteia asupra rezultatelor financiare
(în baza datelor SRL „Free Fisheries”)

Efectuată de studenta Pisarciuc Ludmila

Facultăţii Finanţe şi Contabilitatea Firmei
grupa 3FCF-51c ______________

Conducător ştiinţific:
Ciobu Stela, conf. univ., dr. ______________

Chişinău 2009
 C u p r i n s:

Introducere………………………………………………………………...…..…........3

Capitolul I. Aspecte teoretice ale fiscalităţii agenţilor economici.

1.1. Caracteristica impozitelor directe şi indirecte pentru agenţii economici din

Republica Moldova ………………..……............………........................................6
1.2. Teorii moderne privind impactul mărimii impozitelor asupra
performanţei economice a întreprinderii ………...………...................................15
1.3. Evoluţia obligaţiunilor fiscale privind impozitele pe venit şi taxa pe
valoare adăugată în Republica Moldova...................................................................22

Capitolul II. Analiza metodelor şi tehnicilor de determinare a obligaţiunilor

fiscale în baza datelor SRL”Free Fisheries”.

2.1. Analiza performanţei economico-financiare a SRL “Free Fisheries”…….........37

2.2. Analiza impozitelor achitate de către SRL “Free Fisheries”
către bugetul de stat............................................................................................47
2.3. Obligaţiunile întreprinderii faţă de Casa Naţională de Asigurări Sociale
şi Casa Naţională de Asigurări Medicale..................................................................70

Capitolul III. Modalităţi de perfecţionare a sistemului de impozitare a societăţilor

comerciale în Republica Moldova.

3.1. Probleme existente în sistemul naţional de impozitare............................................76

3.2. Ajustarea politicii fiscale la performanţele economice ale agenţilor
economici dinRepublicaMoldova.........................................................................84
3.3 Analiza impactului impozitării asupra performanţei economice a agentului
economic în Uniunea Europeană şi Republica Moldova....................................89

Concluzii şi recomandări………………..…………………………………..……...104
Lista
abrevierilor...........................................................................................................107
Bibliografie…………………………………………………...………..………........108
Anexe..............................................................................................................................113

2
 Introducere
Impozitul constituie un instrument de implicare în sfera economico-socială,
cu caracter istoric, fiind întotdeauna un mijloc tradiţional de constituire a veniturilor
statului. Prelevarea stabilită prin lege, cu caracter obligatoriu, definitiv, fără
contraprestaţie imediată şi directă, efectuată de persoanele fizice şi juridice către stat
sau administraţiile locale, reprezintă una din sursele importante de formare a
veniturilor bugetare.
Actualitatea temei este determinată de necesitatea perfecţionării
sistemului de impozitare în ansamblu şi a unui din cel mai important element:
impozitarea persoanelor juridice. Una din cerinţele de bază ale oricărui sistem de
impunere fiscală este ca impozitele să nu ajungă a fi о povară grea pentru
contribuabili. Sistemul fiscal trebuie conceput astfel, încît să stimuleze sporirea
producţiei şi deci în final a bazei impozabile.
Restructurarea sistemului naţional impune perfecţionarea colectării tuturor
impozitelor, fiind considerată ca una dintre cele mai eficiente componente ale
sistemului fiscal specifice economiei de piaţă. Din acest punct de vedere, impozitul
constituie un instrument cu ajutorul căruia statul î-şi mobilizează resursele financiare
necesare pentru îndeplinirea funcţiilor sale specifice. Impozitul reprezintă o sursă
principală de finanţare a cheltuielilor publice. În acest context, problemele fiscale şi
bugetare au un rol important în economia de piaţă.
Obiectul cercetărilor constituie impozitarea persoanelor juridice, analiza
problemelor existente în domeniu ce contribuie la crearea stării critice, privind
sistemul actual de impozitare al Republicii Moldova, elaborarea propunerilor cu
privire la posibilitatea perfecţionării sistemului de impozitare, ca unul din cel mai
important instrument de formare a veniturilor bugetare.
Scopul lucrării este о încercare de a analiza particularităţile şi problemele
impozitării persoanelor juridice, de a studia modul de calculare, modul de vărsare
la buget şi alte particularităţi ale impozitelor.
În această lucrare vor fi analizate şi caracterizate metodele şi tehnicile de
determinare a impozitelor şi bazei de impunere a SRL “Free Fisheries”, specializată
3
în comercializarea produselor din peşte.
Scopul lucrării impune următoarele obiective:
1. Cercetarea şi analiza sistemului de impozitare al Republicii Moldova şi
impactul impozitelor asupra producătorului.
2. Analiza metodelor şi tehnicilor de determinare a impozitelor persoanelor ce
practică activitatea de antreprenoriat.
3. Analiza diferenţelor permanente şi temporale impozabile şi deductibile, ce apar
în scopuri financiare şi fiscale.
4. Analiza stabilităţii şi previziunea sistemului fiscal, care presupune caracterul
constant al plăţilor principale de impozite şi a regulilor de încasare a
impozitelor într-o perioadă de timp.
5. Cercetarea metodelor de soluţionare a problemelor existente în cadrul
sistemului de impozitare a persoanelor juridice.
Reieşind din scopul şi sarcinile lucrării, s-a determinat structura logică a tezei,
care cuprinde introducerea, trei capitole, concluzie şi recomandări, bibliografie şi
anexe.
În introducere se argumentează actualitatea temei cercetate, definind scopul şi
sarcinile tezei, obiectul cercetării, metodologia lor, noutatea ştiinţifică a lucrării şi
importanţa ei practică.
În capitolul I “Aspecte teoretice ale fiscalităţii agenţilor economici” este
descrisă caracteristica impozitelor directe şi indirecte pentru agenţii economici şi a
sistemului de impozitare în Republica Moldova.
În capitolul II “Analiza metodelor şi tehnicilor de determinare a obligaţiunilor
fiscale în baza datelor SRL”Free Fisheries” sînt reflectate metodele şi tehnicile de
determinare a impozitelor persoanelor ce practică activitatea de antreprenoriat prin
prisma impozitelor achitate de către SRL "Free Fisheries".
În capitolul III “Modalităţi de perfecţionare a sistemului de impozitare a
societăţilor comerciale în Republica Moldova” sînt reflectate metodele de soluţionare
a problemelor existente în cadrul sistemului de impozitare al persoanelor juridice.
În ultimul compartiment sunt sintetizate şi generate concluziile principale ale
cercetării şi sunt formulate recomandări, care în opinia noastră, pot duce la
4
perfecţionarea mecanismului fiscalităţii în condiţiile şi pentru stabilizarea
macroeconomică.
Metodologia cercetării se bazează pe utilizarea metodelor ştiinţifice generale
şi specifice de cercetare: analiza logică şi sistemică; sinteza; inducţia şi deducţia;
metoda dialectică; cercetarea şi compararea; abstracţia ştiinţifică, modelarea
economică şi matematico-statistică etc.
Suportul informaţional al tezei îl constituie actele legislative ale Republicii
Moldova, informaţiile oficiale furnizate de Serviciul Fiscal de Stat, Ministerul
Finanţelor, Biroul Naţional de Statistică, Ministerul Economiei, rapoartele anuale ale
Inspectoraului Fiscal Principal de Stat, literatura de specialitate, monografii şi
publicaţii periodice etc.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al tezei l-au constituit concepţiile
şi lucrările fundamentale în domeniul impozitării a savanţilor şi cercetătorilor cu
renume din străinătate şi din ţară: A.Smith, J.M.Keynes, M.Friedman, P.Samuelson,
W.J.Schultz, C.L.Harris, K.J.Arrow, A.B.Laffer, M.Blaug, J.Stiglitz, A.Barrere,
M.Allais, Iu.Văcărel, T.Moşteanu, P.Brezeanu, Gh.Voinea, Gh.Filip, D.Şaguna,
D.Dăianu, E.M.Dobrescu, D.Marin, C.Socol, M.Marinaş, I.Ignat (România),
T.Manole, L.Nichitin, A.Cojuhari, M.Ciubotaru, L.Cobzari, O. Kuzmina, A.Secrieru,
R. Hîncu, E.Fuior, O.Stratulat (Republica Moldova).

5
 Capitolul I. Aspecte teoretice ale fiscalităţii agenţilor economici.

1.1 Caracteristica impozitelor directe şi indirecte pentru agenţii economici

din Republica Moldova.

Impozitele, ca procedeu financiar principal de mobilizare a fondurilor băneşti

necesare statului, au apărut şi sunt cunoscute din antichitate, evoluând în forme
multiple în toate perioadele istorice, păstrându-şi importanţa până în zilele noastre.
Evoluţia istorică a fost însoţită, îndeosebi în perioada contemporană, de caracterizări
şi teorii doctrinare care justifică necesitatea şi rolul impozitelor precum şi de principii
privind aşezarea şi încasarea acestora.
Impozitele reprezintă o categorie financiară a cărei apariţie şi evoluţie se află
în legătură cu statul şi relaţiile băneşti. Rădăcina etimologică a acestei noţiuni provine
din limba latină de la cuvântul „ impositus”. [60, p.131]
Impozitul reprezintă о formă de prelevare a unei părţi din veniturile sau
averea persoanei fizice sau juridice la dispozţia statului în vederea acoperirii
cheltuielilor sale. Această prelevare se face în mod obligatoriu cu titlu
nerambursabil şi fără contraprestaţie din partea statului.
Pe măsură ce organizarea statală se dezvoltă, aceasta este însoţită de
impozitul permanent perceput pe cale de autoritate. Treptat el începe să fie reformat
de conducătorii de state, iar el însuşi, la rândul său, stă la baza reformelor la care
statul a fost supus de-a lungul timpului. Statele moderne şi-au bazat dezvoltarea
economiilor şi extinderea puterii lor, în mare parte, pe fiscalitate, fie că aceasta era
suportata numai de către proprii cetăţeni sau de cetăţenii altor state aflate într-o formă
sau alta de dependenţă faţă de respectivul stat.
Până în prezent nimeni nu a putut înlocui acest mijloc de finanţare şi de
susţinere a statului.
Sistemul de impunere în RM reprezintă totalitatea impozitelor, taxelor şi altor
plăţi, concepute în conformitate cu legislaţia fiscală în vigoare. Impozitele şi taxele,
percepute în conformitate cu Codul Fiscal şi cu alte acte ale legislaţiei fiscale,
reprezintă una din sursele veniturilor bugetului public naţional.
6
 Evidenţiem următoarele trăsături specifice ale impozitului:
Legalitatea impozitului, presupune că, instituirea de impozite se face în
baza autorizării conferite prin lege.
Obligativitatea impozitului presupune, că plata nu este benevolă, ci are un
caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice şi juridice, care obţin venituri sau
deţin averi.
Nerestituirea impozitului, prevede că, prelevările de impozite la fondurile
publice de resurse financiare se face cu titlu definitiv şi nerambursabil.
Nonechivalenţa, poate fi înţeleasă ca о plată în schimbul căreia contribuabilul
nu beneficiază de contraservicii imediat şi direct din partea statului.
Printre elementele impozitului se numără: obiectul impunerii, baza de calcul
(materia impozabilă), subiectul (contribuabilul), suportatorul (destinatarul), sursa
impozitului, unitatea de impunere, cota impozitului, asieta, termenul de plată,
înlesnirile fiscale, sancţiunile. În continuare vom carateriza fiecare element în parte a
unui impozit:
Obiectul reprezintă elementul concret care stă la baza aşezării acestuia şi poate
fi diferit în funcţie de provenienţa impozitului, natura plătitorului, scopul urmărit.
Astfel, obiectul materiei impozabile este averea sau venitul în cazul impozitelor
directe. Materia supusă impunerii poate fi produsul care face obiectul vînzării,
serviciul prestat, bunul importat sau cel exportat.
Subiectul (plătitorul) este persoana fizică sau juridică deţinătoare sau
realizatoare la obiectul impozabil şi care potrivit legii este obligat la plata acestuia.
Astfel, de exemplu, în cazul impozitului pe venitul persoanelor fizice, subiect al
impozitului este persoana fizică care obţine venit, în cazul impozitului pe profit –
agentul economic, la impozitul funciar – proprietarii de terenuri etc. În vorbirea
curentă, în actele normative şi în literatura de specialitate subiectul impozitului mai
frecvent este numit contribuabil.
Baza de calcul (materie impozabilă) reprezintă elementul pe care se
fundamentează evaluarea impozitului. Baza de calcul poate fi aceeaşi ca şi obiectul
impozabil sau să difere de acesta. Astfel, atunci cînd obiectul impunerii îl constituie
valoarea, venitul sau preţul, acesta este în acelaşi timp şi baza de calcul, ca de
7
exemplu, în toate cazurile impozitului pe venit. Cînd e vorba de bunuri, ca obiect al
impozitării atunci avem două cazuri:
a) cazul impozitului funciar, cînd suprafaţa de teren este exprimată în metri

pătraţi sau hectare este şi element de calcul.

b) în cazul impozitului pe imobil obiectul impunerii este clădirea, iar calculul se

face în funcţie de valoarea acesteea.

Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suportă în
ultima instanţă impozitul. Deoarece adesea se fac confruntări între subiect şi
suportator al impozitului trebuie de făcut о distincţie între ele. De cele mai multe ori,
subiectul şi suportatorul sunt una şi aceeaşi persoană fizică sau juridică, însă în
anumite cazuri suportatorul impozitului este о altă persoană decît subiectul. În cazul
impozitelor directe aceste două elemente sunt reprezentate de una şi aceeaşi persoană
(impozitul pe salariu). În cazul impozitelor indirecte aceste elemente apar ca diferite
personae, subiectul este agentul economic, iar suportatorul este cumpărătorul.
Sursa impozitului arată din ce anume se plăteşte impozitul: din venit sau
din avere. Venitul ca sursă poate apărea sub formă de salariu, profit, dividend.
Averea poate aparea sub forma de capital în cadrul acţiunilor emise sau sub formă de
bunuri mobile sau imobile. În cazul impozitului pe venit, sursa impozitului
întotdeauna coincide cu obiectul impozabil, pe cînd la impozitul pe avere sursa nu
coincide cu obiectul impunerii, deoarece impozitul se plăteşte din venitul obţinut în
urma exploatării sau utilizării averii respective.
Unitatea de impunere reprezintă unitatea în care se exprimă obiectul sau
materia impozabilă. Drept unitate de impunere serveşte unitatea monetară în cazul
impozitului pe venit, pe profit, pe valoarea adăugată şi a altor impozite, hectarul în
cazul impozitului funciar, bucata, kilogramul, litrul etc. la unele taxe de consumaţie.
Cota impozitului sau unitatea de evaluare, reprezintă impozitul aferent
unei unităţi de impunere. Impozitul poate fi stabilit în cotă fixă sau procentuală.
 Cota fixă este о sumă absolută, invariabilă ре о unitate de măsură.
 Cota procentuală este un procent de impozit asupra bazei de calcul. Cota
procentuală poate fi :

8
- Impunerea proporţională propune о cotă de impozitare fixă, mărimea
impozitului fiind direct proporţională în mărimea materiei impozabile.
- Impunerea progresivă, în care cotele de impozit cresc odată cu creşterea
mărimii materiei impozabile.
- Impunerea regresiva există în cazul în care pe măsura sporirii veniturilor, cota de
impunere scade.
Asieta (modul de aşezare a impozitului) reprezintă ansamblul măsurilor
privind identificarea subiectelor şi obiectelor impozitului, evaluarea obiectului
impozabil, declararea impozitului datorat statului.
Termenul de plată indică data la care sau pîna la care impozitul trebuie
achitat faţă de stat.
Înlesniri fiscale reprezintă un element prevăzut de actele normative fiscale şi
se referă la scutiri, reduceri, amînări şi eşalonări ale plăţii.
Sancţiunile sunt un element pe care legea îl cuprinde avînd, scopul de a
întări оdată în plus caracterul obligatoriu al achitării impozitului şi taxelor,
precizîndu-se totodata penalizările aplicate plătitorilor ce se abat de la această
îndatorire legală.
În conformitate cu prevederile Codului Fiscal, impozitele instituite în
Republica Moldova se clasifică:
1. După trăsăturile de fond şi formă:
- directe.
- indirecte.
2. După obiectul impunerii:
- impozit pe venit.
- impozit pe avere.
- impozit pe consum.
3. După scopul urmărit:
- impozit cu caracter fiscal.
- impozit cu caracter de ordine
4. După instituţia ce le administrează:
- de stat ( republicane).
9
- locale.
5. După frecvenţa de încasare;
- impozite permanente.
- impozite incidentale.

Sistemul de impozite în Republica Moldova

Impozite şi taxe generale de stat Impozite şi taxe locale

a) impozitul pe venit; a) impozitul pe bunurile imobiliare;
b) taxa pe valoarea adăugată; b) taxele pentru resursele naturale;
c) accizele; c) taxa pentru amenajarea teritoriului;
d) impozitul privat; d) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul
e) taxa vamală; unităţii administrativ-teritoriale;
f) taxele rutiere. e) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei);
f) taxa de aplicare a simbolicii locale;
g) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii
de deservire socială;
h) taxa de piaţă;
i) taxa pentru cazare;
j) taxa balneară;
k) taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de
călători pe rutele municipale, orăşeneşti şi săteşti (comunale);
l) taxa pentru parcare;
m) taxa de la posesorii de cîini;
n) taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră
care au birouri (posturi) vamale de trecere a frontierei vamale.

Figura 1.1.1. Structura sistemului de impozite al Republicii Moldova

Sursa: elaborare de autor în baza Codului Fiscal al Republicii Moldova, Titlului I „Dispoziţii generale”, art. 6.

Taxele reprezintă o contribuţie de acoperire a cheltuielilor necesare

serviciilor solicitate de diferite persoane în mod direct şi imediat.
Astfel, între cuatumul serviciilor sau activităţile prestate de către stat nu există
un raport de echivalenţă, fiind independente de costul, preţul sau valoarea serviciului
prestat, caracteristic pentru care taxele se deosebesc fundamental de preţurile
mărfurilor sau tarifele serviciilor executate de agenţii economici. Preţurile şi tarifele
oglindesc toate cheltuielile de producţie şi circulaţie, pe cînd taxele nu au decît o
valoare simbolică.
Impozitele şi taxele se caracterizează fiecare în parte prin anumite trăsături
determinate de modul de aşezare, provenienţă, percepere şi rol. În acelaşi timp însă sunt
anumite elemente comune, specifice tuturor impozitelor, care trebuie să se
10
regăsească în reglementarea fiecărui tip de impozit fără de care acesta nu s-ar putea
determina, urmări şi realiza. Aceste elemente trebuie să fie bine precizate în
momentul instituirii impozitului, deoarece din ele rezultă în sarcina cui cade
impozitul respectiv, marimea acestuia, modul de aşezare şi percepere, căile de
urmărire în caz de neplată, sancţiunile pentru încălcarea prevederilor legale.
Impozitele şi taxele generale de stat şi locale se stabilesc, se modifică sau se anulează
exclusiv prin modificarea şi completarea Codului Fiscal.
Pe parcursul anului fiscal (calendaristic), stabilirea de noi impozite şi taxe
generale de stat şi locale, în afară de cele prevăzute de Codul Fiscal, sau anularea ori
modificarea impozitelor şi taxelor în vigoare, privind determinarea subiecţilor
impunerii şi a bazei impozabile, modificarea cotelor şi aplicarea facilităţilor fiscale se
permit numai concomitent cu modificarea corespunzătoare a bugetului de stat.
Impozitele, lista şi plafoanele taxelor locale se aprobă de către Parlament.
Pornind de la concepţiile asupra funcţiilor şi rolului statului, s-au conturat
diverse explicaţii asupra dreptului de impunere. Ele au fost înglobate în diferite teorii,
care, succedîndu-se de la o perioadă la alta, trebuiau să fundamenteze dreptul
autorităţilor publice de a stabili şi încasa impozite.
Impozitele directe reprezintă contribuţii băneşti ale celor care realizeaza
venituri sau poseda avere şi care se particularizeaza prin impactul imediat şi direct
asupra platitorului. Ca regulă generală, impozitele indirecte nu pot fi repercutate
asupra altei persoane.
Caracteristica generală a impozitelor colectate de la persoanele juridice se
bazează, în primul rînd pe analiza impozitelor directe şi grupărilor care au loc în
cadrul acestor impozite. În evoluţia lor, impozitele directe au ţinut pasul cu
dezvoltarea economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau
genuri de activităţi, fie pe venit sau pe avere.
Spre deosebire de primele decenii ale secolului al XX-lea, în locul
impozitelor pe obiecte materiale sau activităţi, adică a impozitelor de tip real şi-au
făcut apariţia impozitele stabilite pe diferite venituri (salariu, renta) sau pe averea
mobiliară sau imobiliară, deci impozitele de tip personal, care au adus printre
plătitorii de impozite şi marea masă a muncitorilor şi funţionarilor. Deoarece treptat
11
începînd cu ultimile decenii ale secolului trecut se înregistrează о creştere simţitoare a
cheltuielilor publice, sporul de venituri realizate prin introducerea impozitelor
personale nu a fost suficient pentru acoperirea acestora, astfel încît asistăm şi la
extinderea impunerii indirecte.
Prin urmare, impozitele directe, fiind nominative şi avînd un cuantum şi
termene de plată precis stabilite şi cunoscute de plătitori, ele sunt de preferat în
locul impozitelor indirecte, deoarece la acestea din urmă consumatorii diferitelor
mărfuri şi servicii, de regulă, nu ştiu cu anticipaţie cînd şi mai ales cît vor plăti
statului cu titlu de impozite indirecte.
Esenţa impozitelor directe constă în aceea, că ele se stabilesc nominal în
sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcţie de veniturile şi averea acestora şi
pe baza cotelor de impozit prevăzute de lege. Ele se încasează direct de la
contribuabil la anumite termene. Caracteristic acestor impozite este faptul că
persoana care plăteşte impozitul este şi persoana care efectiv îl suportă.
În calitate de plătitori ai impozitului pe venit apar persoanele fizice sau
juridice (societăţile de capital, care realizează venituri din diferite surse). Impozitul pe
venit este tratat ca о plată obligatorie pentru existenţa unei societăţi civilizate şi
reprezintă unul din principalele impozite din sistemul fiscal al oricărui stat. În
vederea procurării resurselor financiare necesare statului se instituie, pe lîngă
impozitele directe şi impozitele indirecte.
Importanţa impozitelor indirecte a crescut, în majoritatea ţărilor, datorită
efectelor în planul alocării şi al redistribuirii. Acest fenomen a fost însoţit, în special,
pentru ţările în curs de dezvoltare, de adoptarea unei soluţii unice, atotcuprinzătoare:
introducerea TVA, fără a se acorda suficientă atenţie unor probleme de fond vizând
funcţionarea, sub aspect administrativ, a sistemului fiscal, inechitatea orizontală,
efectele substituirii impozitelor. [15, p.11]

Impozitele indirecte sînt institute de stat asupra vînzărilor de mărfuri şi

prestărilor de servicii. Cotele utilizate pentru calcularea acestor impozite nu sînt
diferenţiate în funcţie de venitul, averea sau situaţia personală a celor care cumpără
mărfuri sau apelează la servicii ce fac obiectul impozitelor indirecte. Drept urmare,

12
impozitele indirecte lasă impresia că afectează în aceeaşi măsură veniturile tuturor
categoriilor sociale. În realitate ele afectează în mod deosebit pe cei cu venituri mici,
deoarece impozitele indirecte se percep, de regulă, la vinzarea bunurilor de larg
consum. De altfel, dacă raportăm impozitele indirecte la venituri realizate de diferite
categorii sau grupuri sociale, vom constata că ponderea acestor impozite în venituri
este cu atît mai mare cu cît veniturile realizate sunt mai mici. În condiţiile în care la
impozitele directe, persoanele cu venituri situate sub minimul neimpozabil sînt scutite
de impozite, iar la impozitele indirecte nu se acordă nici un fel de scutire, rezultă că
acestea din urmă au un caracter regresiv.
Impozitele indirecte sînt vărsate la bugetul de stat, de regulă, de către
comercianţi însă sînt suportate de către consumatori, deoarece se includ în preţul de
vînzare al mărfurilor. Drept urmare, impozitele indirecte nu afectează veniturile
nominale, ci numai pe cele reale, micşorînd puterea de cumpărare.
Unii economişti consideră că impozitele indirecte ar avea un caracter benevol,
deoarece consumatorii de bunuri şi servicii au posibilitatea să le evite. Or, în
condiţiile în care impozitele indirecte se percep cu deosebire la vînzarea bunurilor de
larg consum, această afirmaţie ramîne fără acoperire. Dacă aceste impozite ar fi
percepute numai la vînzarea obiectelor de lux, atunci s-ar putea vorbi de caracterul
lor involuntar, fiindcă astfel de bunuri nu sunt indinspensabile vieţii. Prin urmare, în
cazul impozitelor indirecte nu este vorba de o constrîngere politică, aşa cum se
întîmplă la impozitele directe, ci de una de ordin economic. În perioadele cînd
economia înregistrează un curs ascendent, impozitele indirecte au un randament fiscal
ridicat, în schimb în perioadele de criză şi de presiune, cînd producţia şi consumul
cresc mai lent sau înregistrează o retragere, încasările din impozitele indirecte
urmează aceeaşi evoluţie, oscilînd echilibrul bugetului de stat, cu alte cuvinte,
impozitele indirecte manifestă o sensibilitate sporită faţă de conjuctura economică.
Impozitele indirecte nu se stabilesc direct şi nominativ asupra
contribuabililor. Consumatorii plătesc vînzătorului impozitul odată cu preţul pentru
marfa cumpărată, iar vînzătorul îl plăteşte statului. Astfel, impozitul afectează puterea
de cumpărare a consumatorilor, deci contribuie la scăderea nivelului de trai al
populaţiei. Deci, spre deosebire de impozitele directe, cele indirecte prevăd
13
cheltuire sau utilizarea venitului sau averii. De aceea, ele se mai numesc
impozite de consum sau de cheltuieli.
Elementele specifice impozitelor indirecte sunt:
1. Obiectul impozitelor indirecte este costul mărfurilor realizate, lucrărilor
executate şi a serviciilor prestate;
2. Subiectul şi plătitorul impozitului sunt persoane diferite. Suportatorul
este cumpărătorul mărfurilor sau beneficiarul serviciilor impozitate. Achitarea
faţă de buget о face persoana juridică sau fizică care realizează marfa cu adaosul
respectiv.
În ţările în curs de dezvoltare, de regulă, ponderea impozitelor indirecte о
devansează pe acea a impozitelor directe în totalul veniturilor fiscale ale statului.
Preferinţa majorităţii acestor ţări pentru impozitele indirecte este determinată de
nivelul redus al veniturilor realizate de societate. În condiţiile în care aceste venituri
sînt adesea neregulate ori greu de cunoscut cu precizie, iar ţinerea unei evidenţe
corecte a veniturilor şi cheltuielilor de către toţi întreprinzătorii este dificil,
randamentul impozitelor pe venit este scăzut.
Dacă la acestea adăugăm comoditatea şi costul relativ redus al perceperii
taxelor de consumaţie şi a altor impozite indirecte, găsim explicaţia la preferinţa
acestor ţări pentru impozitele indirecte. Totodata, sistemul impunerii consumului de
bunuri şi servicii corespunde atît unor interese interne, cît şi celor ale firmelor străine,
care şi-au construit (singure sau în cooperare cu societăţile locale) unităţi de
producţie ori de comercializare pe teritoriile ţărilor în curs de dezvoltare.
Introducerea unor sisteme fiscale bazate, în principal, pe impunerea veniturilor şi a
capitalurilor ar conduce la stabilirea unor impozite mai mari în sarcina firmelor
străine decît cele care se plătesc în prezent. Această regula se refera şi la Republica
Moldova.
Din categoria impozitelor indirecte fac parte:
1. Taxa de consumaţie pe produs (accizele) sunt aşezate asupra unor
produse care se consumă în cantităţi mari şi care nu pot fi înlocuite de cumpărători
cu altele, pentru că în acest fel să aibă un randament fiscal cît mai ridicat adică,
accizele se instituie asupra unor produse care аu о cerere neelastică. Ele se calculează
14
fie în sumă fixă pe о unitate de măsură, fie în baza unor cote procentuale aplicate
asupra preţului de vînzare.
2. Taxele generale de vînzări se întîlnesc sub forma impozitului pe
cifra de afaceri, se calculează prin aplicarea cotei de impozit asupra întregii
valori a mărfurilor vîndute, care include şi impozitul plătit la verigele anterioare.
TVA se aplică numai asupra diferenţei dintre preţul de vînzare şi preţul de
cumpărare, adică numai asupra valorii adăugate de către fiecare participant la
procesul de producţie şi circulaţie al mărfii respective. În acest caz, suma
datorată statului este aceeaşi, indiferent de numarul verigelor prin care trece marfa.
3. Taxele vamale se percep asupra mărfurilor în momentul în care trec
frontiera vamală a ţării respective în scopul importului, exportului sau tranzitul
acestor mărfuri. Ele au un caracter complex şi exercită о mare influienţă
asupra competitivităţii ai schimbului de mărfuri pe plan internaţional.
4. Monopolurile fiscale sînt institute asupra producţiei şi vînzările
anumitor produse, ele pot fi depline şi parţiale. Monopolurile fiscale depline se
instituie de către stat asupra producţiei cît şi asupra comerţului cu ridicata şi
amănuntul. Monopolurile fiscale parţiale se instituie numai asupra producţiei şi
comerţului cu ridicata fie numai asupra producţiei şi comerţului cu amănuntul.

1.2. Teorii moderne privind impactul mărimii impozitelor asupra

performanţei economice a întreprinderii

Pornind de la concepţiile asupra funcţiilor şi rolului statului, s-au conturat

diverse explicaţii asupra dreptului de impunere. Ele au fost înglobate în diferite teorii,
care, succedîndu-se de la o perioadă la alta, trebuiau să fundamenteze dreptul
autorităţilor publice de a stabili şi încasa impozite.
În literatura economică se întâlnesc mai multe teorii cu privire la natura şi
rolul impozitelor, cele mai semnificative fiind: teoria echivalenţei, teoria siguranţei,
teoria sacrificiului, teoria neutralităţii, teoria organică, teoria sociologică şi teoria
contractului social. [31, p.75]
Teoria echivalenţei numită şi teoria schimbului sau teoria intereselor a fost
fondată de Adam Smith şi continuată de Montesquieu. Conform concepţiei
15
economistului Adam Smith maximele sau principiile fundamentale ale impunerii,
devenite foarte tradiţionale în ultimele decenii sunt:
a) maxima de justiţie: “cetăţenii fiecărui stat trebuie să contribuie la cheltuielile
guvernamentale, atît cît le permite facultăţile proprii, adică în proporţia
veniturilor pe care le realizează sub protecţia statului”;
b) maximi de certitudine: “impozitul stabilit fiecărui cetăţean trebuie să fie
prestabilit şi nu arbitrar. În epoca modernă, cuantumul plăţii trebuie să fie cert
pentru contribuabil, ca şi pentru orice altă persoană”;
c) maxima comodităţii: “toate contribuţiile trebuie să fie pretinse la termenele şi
urmînd procedeul care este mai convenabil contribuabilului”;
d) maxima economiei: “toate contribuţiile trebuie să fie stabilite de o manieră
care să scoată din buzunarul cetăţeanului cît mai puţin posibil faţă de ceea ce urmează să
intre în trezoreria statului”.
Deci, statul stabileşte cota de impunere a supuşilor în raport cu avantajele create,
dînd în acelaşi timp şi măsura acestora în raport de mărimea serviciilor sau avantajelor –
cu cît vor fi mai mari, cu atît impozitele vor fi mai ridicate. Impozitul, aşa cum afirmă
Charles Montesquieu, este “o porţiune pe care o dă fiecare cetăţean din bunul său, pentru
a avea siguranţa celeilalte părţi sau pentru a se folosi de ea”.
După această teorie, impozitele se confruntă cu taxele, deci dacă impozitele ar fi
într-adevăr echivalente, ar trebui să măsoare în mod just stabilirea şi perceperea lor.
Practic este imposibil de stabilit pentru fiecare cetăţean în parte, de ce anume avantaje
sau servicii se bucură în organizarea de stat.
Teoria siguranţei a interpretat impozitele drept prime de asigurare plătite
statului în schimbul ocrotirii vieţii şi averii cetăţenilor. Conform acestei teorii, statul se
angajează să protejeze viaţa şi averea cetăţenilor, solicitînd în schimb o plată (primă)
care îşi îmbracă forma de impozit. Şi această teorie nu poate fi acceptată incontestabil,
deoarece filozofia impozitelor ca relaţii financiare şi ale asigurărilor, în aceeaşi ipostază,
sunt cu totul diferite. Acceptare a tratării impozitelor în calitate de primă de asigurare
plătită statului pentru a ocroti viaţa şi averea cetăţenilor denaturează şi senţa statului,
asimuindu-l cu o societate de asigurare. Impozitul nu garantează cert nimănui o
protecţie în anumite limite (cu atît mai mult stabilite anterior), în anumit sortiment şi la
16
un anumit moment. Principiile prelevării, administrării, funcţionării impozitelor denotă
vădit distanţa dintre “garantarea siguranţei” şi efectele reale ale acestor instrumente
financiare.
Teoria siguranţei a fost combătută pe motiv că statul nu îşi asumă vreun
angajament formal de asigurare faţă de cetăţeanul său. Dacă ar exista un asemenea
angajament, s-ar impune o despăgubire din partea statului, atunci cînd bunurile
contribuabililor au fost distruse sau sustrase.
Teoria sacrificiului porneşte de la teza bazată pe teoria utilităţii marginale.
Aceasta consideră că plata impozitelor ar reprezenta un sacrificiu de utilitate
individuală a veniturilor din partea contribuabilului, iar statul poate să ceară supuşilor
săi acest sacrificiu pentru a-şi acoperi cheltuielile de funcţionare. Aplicarea în plan
fiscal a teoriei utilităţii prin varianta teoriei sacrificiului are în vedere posibilitatea
dimensionării acestui sacrificiu în mai multe variante:
a. impozitul se prelevă în mărimi egale de la toţi indivizii. Utilitatea absolută
sacrificată prin plata impozitelor se distribuie în mod egal pe indivizi, şi nu ţine
seama de capacitatea contributivă a acestora;
b. varianta sacrificiului proporţional: mărimea impozitelor ar corespunde
unei pierderi de utilitate individuală proporţională pentru fiecare contribuabil, prin
raportarea la utilitatea totală. Impozitul de plată pe contribuabil ar urma să reflecte
raportul dintre utilitatea individului şi utilitatea socială totală la nivelul societăţii.
c. varianta sacrificiului minim pune accentul pe determinarea mărimii
impozitului căutând minimizarea părţii din utilitatea individuală ce se sacrifică pentru
a asigura funcţionarea normală a statului.
Teoria neutralităţii porneşte de la teza că practicarea impozitelor ar trebui
astfel concepută încât să nu modifice raporturile existente în societate. Ea susţine
ideea evitării efectelor de influenţă asupra structurii şi evoluţiei societăţii, ceea ce ar
presupune caracterul neutru al impozitului. [31, p.77]
Este avută în vedere preocuparea de a nu conduce prin impozite la schimbarea
poziţiei deţinute de contribuabili în societate, în primul rând la a nu modifica raportul
dintre mărimea avuţiei fiecărui contribuabil, raport existent înainte de aplicarea
impozitelor. Aceasta presupune că impozitul de suportat s-ar repartiza pe
17
contribuabili în mod identic, în măsura în care aceştia se află în situaţii similare. Ca o
consecinţă, dispersia avuţiei pe indivizi va prezenta aceleaşi caracteristici şi înainte şi
după practicarea impozitelor.
Se are în vedere o diferenţiere socială din punctul de vedere al situaţiei
materiale şi a bogăţiei deţinută de către indivizi. O asemenea teorie se opune
eventualelor tendinţe de egalizare a avuţiei deţinute de indivizi şi chiar unor principii
de echitate fiscală acceptate de societatea modernă.
Teoria organică a fost elaborată de gânditorii de frunte ai filozofiei clasice
germane: Hegel, Fichte, Schelling. Potrivit acestei teorii, statul s-a născut din însăşi
natura omenească, iar dreptul de impunere este un "produs necesar dezvoltării istorice
a popoarelor". In aceste condiţii, dreptul de impunere este necesar să fie justificat,
deoarece toate popoarelor trăiesc organizate în "viaţa" de stat şi toate statele, pentru
garantarea existenţei lor, au nevoie de exercitarea dreptului de impunere. Scopul
exercitării acestui drept este de a constitui fonduri băneşti necesare menţinerii
organizării de stat, ori "scopul fiind absolut necesar se impune ca şi mijlocul pentru
realizarea scopului să fie imperativ".
Teoria sociologică, după care statul este considerat un "stăpân absolut"
născut din frământările organizărilor sociale şi reprezintă "forţa brutală" a
minorităţilor organizate pentru a impune împotriva majorităţii stăpânite. Conform
acestei teorii, deţinătorul puterii nu era legat de drept, deoarece emana de la el -
voinţa lui era chiar dreptul. Prin urmare, voinţa capricioasă a suveranului determină
normele de conduită socială. Odată cu apariţia unei puteri publice deosebite de
majoritatea socială, odată cu crearea unui aparat public complicat, a apărut şi
necesitatea de a crea mijloace de întreţinere şi funcţionare. Aceasta a determinat
instituirea dreptului de a reglementa un sistem de impozite prin care să se asigure
formarea de mijloace băneşti. Pentru a menţine această forţă publică sunt necesare
contribuţii din partea cetăţenilor - impozitele; acestea erau complet necunoscute
societăţii gentilice; pe măsură ce civilizaţia propăşeşte, nici ele nu mai ajung, statul
emiţând poliţe asupra viitorului şi contractând împrumuturi.
Teoria contractului social consideră că statul s-a născut în baza unui
contract prin care oamenii liberi s-au înţeles, la un moment dat, să creeze o autoritate
18
superioară căreia să i se supună individualităţile contractante. Scopul unei asemenea
înţelegeri era asigurarea şi apărarea intereselor individuale. Prin urmare, potrivit
teoriei contractului social este vorba de o înţelegere între cetăţeni, pe de o parte şi stat
pe de altă parte, prin care cetăţenii renunţă la o parte din libertăţile lor, făcând,
totodată şi sacrificii de ordin material (impozite) în schimbul unor activităţi garantate
de stat.
Independent de aceste teorii, toţi cetăţenii au obligaţia a plăti impozitele, fără a
se avea în vedere interesele fiecărui contribuabil în parte, ci numai interesele
colectivităţii, luată ca un ansamblu de entităţi independente.
Dacă o lungă perioadă de timp impozitele au reprezentat doar forme ale
veniturilor bugetare, în societatea modernă, s-a impus concepţia după care ele trebuie
considerate nu numai resurse financiare ale statului, ci şi instrumente de influenţare a
activităţii economice şi sociale. S-a conturat, astfel, preocuparea şi orientarea spre
căutarea de soluţii bazate pe impozite şi menite să ducă la armonizarea intereselor
individuale cu cele generale, respectiv de dezvoltare a economiei şi societăţii, în
ansamblu.
Concepţiile moderne şi preocupările practice pentru folosirea impozitelor în
scopul influenţării vieţii economico-sociale se întemeiază pe analiza interacţiunii
dintre existenţa şi proporţiile impozitelor, pe de o parte, şi manifestarea factorilor de
producţie, respectiv activitatea agenţilor economici, pe de altă parte. Se evidenţiază
astfel influenţa impozitelor asupra consumului şi investiţiilor, respectiv asupra
formării şi posibilităţilor de reproducere a capitalului. În acest sens, efectul imediat al
modificărilor nivelului impozitelor, exprimat prin modificarea veniturilor disponibile
rămase după impozitare se propagă în planul posibilităţilor de a consuma şi face
investiţii şi de aici în gradul de ocupare a forţei de muncă şi creşterea economică. [31,
p.84]
Studiile asupra impactului impozitelor arată şi posibilităţile de producere a
unor efecte inverse determinate de aplicarea impozitelor în cote progresive ridicate,
care conduce la o restrângere a activităţii economice. Se constată de altfel, că o
progresivitate prea ridicată a impozitării duce la egalizarea veniturilor private
antrenând o reţinere de la muncă, subminând interesul pentru economii şi investiţii,
19
indispensabile dezvoltării economiei.
Sub aspect teoretic în continuare vom analiza limitele presiunii fiscale. Astfel,
încă din sec. al XVIII-lea se considera că fiscalitatea trebuie să fie cît mai relaxată, cît
mai lejeră, fiecare epocă considerînd, într-un fel sau altul, că prelevările obligatorii au
o limită, dincolo de care pot afecta activitatea economică. Un plafon al presiunii
fiscale este greu de stabilit, el variind în funcţie de epocă, ţară, context economic,
normele cu caracter teoretic avînd meritul prudenţei, însă fiind neoperaţionale.
Englezul Pigou afirmă că presiunea fiscală optimală corespunde egalităţii dintre
utilitatea socială a cheltuielii publice marginale şi dezutilizatea socială a prelevării
obligatorii marginale. O tentativă celebră de a evidenţia problematica creşterii
presiunii fiscale este aceea a americanului Laffer, reprezentant al economiştilor
susţinători ai “teoriei ofertei”. Acesta a dorit să evidenţieze, utilizînd o curbă sub
formă de clopot, că de la un animit prag, orice creştere a presiunii fiscale provoacă o
scădere a volumului prelevărilor obligatorii percepute de către autorităţile publice,
deoarece prelevările obligatorii prea “încărcate” distrug baza de impozitare prin
apariţia fenomenului de rezistenţă şi de reducere a efortului productiv.

Figura 1.2.1. Curba lui Laffer.

Sursa: Manole T. ”Finanţe publice locale: teorie şi aplicaţii” Cartier, Chişinău 2000, p. 60-62.

Conform acestei curbe, volumul prelevărilor obligatorii este mai întîi o funcţie
crescătoare a ratei presiunii fiscale la un anumit prag, M, care corespunde vîrfului
curbei, după care el devine o funcţie descrescătoare a acestei rate, la un nivel teoretic
de 100% orice activitate economică ar înceta. Curba se împarte în două zone:
- zona din stînga segmentului T2M, zona normală, admisibilă, unde reducerea

20
asietei este inferioară creşterii ratei;
- zona de dreapta, zona inadmisibilă, unde creşterea presiunii fiscale nu
compensează reducerea asietei pe care singură o provoacă, rezultînd diminuarea
volumului veniturilor fiscale.
Se poate observa că în afara nivelului maximal, aceeaşi sumă de venituri
fiscale poate fi furnizată de două rate ale presiunii fiscale (T 1 şi T3) situate în zona
admisibilă şi în alta zona inadmisibilă, de unde rezultă absurditatea adoptării unor rate
ridicate de prelevări obligatorii.
Curba lui Laffer constituie o reprezentare pur formală, ea nu permite
determinarea pragului de impozitare M, de la care presiunea fiscală poate fi efectiv
considerată ca excesivă, acest prag variind în funcţie de ţară şi circumstanţe.
Chiar dacă analizele de tip Laffer ale presiunii fiscale prezintă insuficienţe,
este dovedit empiric că în ţările în care presiunea fiscală este ridicată orice nouă
creştere a ratei fiscale riscă să întîmpine rezistenţa subiecţilor economici confruntaţi
cu concurenţa internaţională şi în acest sens pot fi enumerate următoarele riscuri:
- riscul diminuării eforturilor productive, în sensul descurajării prin
prelevări obligatorii ridicate a incitaţiilor la muncă, la economisire, la investiţii. De
exemplu, creşterea impozitului pe venit poate avea două efecte asupra incitaţiei de a
munci: efectul de substituţie (diminuarea timpului de muncă furnizat de un individ
datorită diminuării remuneraţiei sale prin impozit) şi efectul de venit (creşterea
cantităţii de muncă efectuată în scopul compensării pierderii de venit net determinată
de creşterea impozitului).
- riscul fraudei şi evaziunii fiscale. În timp ce frauda constituie o violare a
legii fiscale, evaziunea reprezintă o evitare a prelevărilor obligatorii prin utilizarea
abilă a legii fiscale. În acest sens capătă amploare două procedee revelatoare:
economia subterană şi evaziunea internaţională.
- riscul inflaţiei prin fiscalitate, deoarece majorarea impozitelor are
tendinţa de a se repercuta asupra proceselor de determinare a preţurilor şi salariilor şi
de a alimenta astfel inflaţia.
- riscul diminuării competitivităţii internaţionale a produselor autohtone
sau a slăbirii capacităţii de investire şi modernizare.
21
 1.3. Evoluţia obligaţiunilor fiscale privind impozitele pe venit şi taxa
pe valoare adăugată în Republica Moldova.

Una dintre problemele importante ale constituirii unei economii de piaţă

funcţionale este instituirea şi aplicarea unui sistem de impunere eficient, întrucât, de
acest sistem depinde, în mare măsură, formarea resurselor financiare ale statului şi
posibilitatea realizării programelor economice, administrative, sociale etc.
Implementarea unui asemenea sistem fiscal este un proces dificil, urmat de reforme
ale sistemului de impozite şi taxe, de reforme în domeniul administrării fiscale,
precum şi de reforme ale legislaţiei fiscale.
În acest sens, promovarea reformei fiscale în Republica Moldova la începutul
anilor’90 reprezenta o prioritate logică şi raţională, întrucât sistemul fiscal moştenit
nu permitea, în general, introducerea unor reforme graduale, prin care statul să-şi
poată asigura veniturile bugetare, fără să afecteze la minimum dezvoltarea iniţiativei
private.
Necesitatea reformării sistemului fiscal a fost condiţionată de faptul că
sistemul fiscal:
- era inechitabil - povara fiscală era repartizată neuniform între persoanele
fizice şi agenţii economici aflaţi în condiţii economice egale;
- contribuia insuficient la dezvoltarea economică şi crearea locurilor noi de
muncă;
- nu contribuia la încasarea eficientă de mijloace necesare pentru finanţarea
programelor de stat şi a sferei serviciilor etc.
Premisele menţionate au servit drept imbold în efectuarea primei reforme
fiscale în Republica Moldova care a necesitat termene restrânse, prin delimitarea
convenţională a două etape de bază – etapa I: 1992-1993; etapa a II-a: 1994-1995.
Sistemul fiscal necesita o îmbunătăţire considerabilă şi urma să fie adaptat la noile
condiţii de piaţă.
Conform Concepţiei reformei fiscale, sistemul fiscal trebuia să asigure o
atitudine unică şi echitabilă din partea statului faţă de toţi contribuabilii, indiferent de

22
tipul de proprietate şi forma de gospodărire, să asigure crearea unei baze stabile
pentru finanţarea programelor de stat şi dezvoltarea sferei serviciilor. Structura
acestui sistem trebuia să fie organizată astfel, încât statul să poată garanta înlesniri
sociale şi economice unor pături ale populaţiei şi unor ramuri ale economiei.
Obiectivele reformării sistemului fiscal au avut drept ţintă:
1. Asigurarea dezvoltării economice. Cea mai simplă şi mai eficientă cale de
atingere a acestui obiectiv este extinderea bazei de impunere fiscală şi reducerea
cotelor de impozit.
2. Simplitatea. Unul dintre principiile de bază ale impunerii şi administrării
fiscale este simplitatea, care presupune: existenţa unui sistem inteligibil atât pentru
contribuabili, cât şi pentru administraţia fiscală; excluderea dublei impuneri şi a unor
metode împovărătoare de perceperea a impozitelor; excluderea din baza de impunere
fiscală a contribuabililor cu venit mic; reducerea şi simplificarea cerinţelor faţă de
completarea declaraţiilor fiscale.
3. Echitatea. Sistemul fiscal trebuia să asigure distribuirea echitabilă a poverii
fiscale între contribuabili. Povara impozitului pe venit şi a impozitelor pe consum
urma să fie repartizată în mod mai echitabil între mărfuri (servicii) şi ramurile
economiei care le produc (le prestează).
4. Nivelul veniturilor şi stabilitatea lor. O sarcină importantă a reformei
fiscale avea drept ţintă sporirea volumului încasărilor fiscale în bugetul de stat şi în
bugetele locale.
5. Administrarea eficientă. Obiectivele menţionate mai sus nu puteau fi atinse
fără o administrare fiscală eficientă.
Aceste din urmă obiective au dus la o nouă reformă fiscală. A doua reformă
fiscală, promovată în Republica Moldova, a cuprins, conform unor surse de
specialitate [64, pag. 162] următoarele etape de realizare:
1. Reforma sistemului de impunere a venitului (1995-1997);
2. Reforma sistemului TVA (1997-1999);
3. Modificarea sistemului de impunere funciară şi de impunere a bunurilor
imobiliare (1997-2000, cu perspective de noi reforme);
4. Perfecţionarea metodelor utilizate de administraţia fiscală la perceperea
23
impozitelor (1997 până în prezent);
5. Studierea şi analiza altor surse de încasări fiscale, precum şi a defalcărilor
în bugetul asigurărilor sociale de stat (2000-2001);
6. Perfecţionarea modului de distribuire a veniturilor între bugetul de stat şi
bugetele locale (2001 până în prezent).
Alte surse de specialitate informează despre contribuţia în desfăşurarea
reformei fiscale prin Proiectul Reformei Fiscale în Moldova, a Barents Grup/Bearing
Point, finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională, proces
care a întrunit trei etape: etapa I – 1994-1998; etapa a II-a – 1998-2000; etapa a III-
a - 2000-2003. Fiecare etapă a urmărit un scop bine definit, pornind de la caracterul
sistemului fiscal existent în perioada elaborării Concepţiei.
Este cunoscut faptul că, reformele fiscale pot produce efecte reale doar în
cazul când sunt bazate pe un cadru coerent legal. În acest sens, legislaţia fiscală a
suportat numeroase îmbunătăţiri, racordate la etapele reformelor fiscale: în 1990 sunt
create inspectorate fiscale de stat; în 1992, sunt adoptate Legea Republicii Moldova
“Cu privire la bazele sistemului fiscal”, Legea Republicii Moldova „Cu privire la
serviciul fiscal al Republicii Moldova”, Legea Republicii Moldova „Cu privire la
antreprenoriat şi întreprinderi” şi definit Conceptul cu privire la reforma fiscală, în
care au fost determinate principiile de bază ale impozitării, stabilite impozitele
aplicate pe teritoriul Republicii Moldova, drepturile şi responsabilitatea
contribuabililor şi ale organelor fiscale, înlesnirile şi facilităţile fiscale. În vederea
executării Legii date, au fost adoptate legile: cu privire la impozitul pe beneficiul
întreprinderilor; cu privire la taxa de stat; cu privire la impozitul pe veniturile
persoanelor fizice şi impozitul funciar; cu privire la investiţiile străine. Prin Decretul
Preşedintelui sunt introduse următoarele impozite şi obligaţii fiscale: impozitul
asupra bunurilor imobiliare, impozitul pe venitul băncilor şi din activitatea de
asigurare, tarifele vamale etc.
Prin politica bugetar-fiscală, din perioada 1991-1993, s-au urmărit
mobilizarea resurselor în volumul prognozat, restructurarea compartimentelor
bugetare, excluderea subvenţiilor pentru anumite produse şi limitarea sumelor
alocaţiilor pentru bugetele locale. Deşi această perioadă se caracterizează prin gradul
24
scăzut al echităţii, neutralităţii şi eficienţei, totuşi, sistemul fiscal începe procesul
complex de adaptare la cerinţele economiei de piaţă. Perfecţionarea sistemului fiscal
din anii 1994-1995 avea drept obiectiv nu numai intensificarea funcţiilor fiscale, ci
şi susţinerea şi stimularea producerii. Astfel, în scopul protecţiei întreprinderilor
mici, au fost adoptate Legea cu privire la susţinerea şi protecţia micului business,
Legea privind accizele, ulterior şi Legea cu privire la impozitarea beneficiului
băncilor şi a altor instituţii de credit, a fost introdusă cota unică de impozitare a
profitului obţinut de agenţii economici etc. Aceste măsuri aveau drept ţintă alinierea
în plan fiscal a tuturor elementelor sistemului financiar.
Consolidarea sistemului şi mecanismului bugetar-fiscal începe în anul 1996
prin adoptarea Legii privind sistemul bugetar şi procesul bugetar în Republica
Moldova şi a Clasificaţiei bugetare, urmate de adoptarea, în anul 1997, a titlurilor I-
III ale Codului Fiscal, a Standardelor Naţionale de Contabilitate şi a Hotărârii
Guvernului cu privire la sarcinile Trezoreriei de Stat [27, p.75;]. Aceasta a asigurat
stabilitatea şi transparenţa relativă a cadrului legal, necesare unui sistem fiscal
eficient şi echitabil.
Odată cu consolidarea sistemului şi mecanismului fiscal, acţiunile legislative
sunt orientate spre încurajarea activităţii economice şi a sferei sociale şi au drept
obiective atingerea unui nivel de venituri suficient pentru asigurarea funcţionării
normale a statului, crearea condiţiilor de activitate echitabile pentru toţi agenţii
economici, încasarea stabilă a veniturilor la buget, îmbunătăţirea climatului de
business, simplificarea sistemului de impozitare şi gestionare a veniturilor.
Obiectivele politicii bugetar-fiscale, în perioada 1998-2000, au fost orientate
spre stimularea activităţii agenţilor economici, accelerarea reformelor structurale,
susţinerea micului business şi asigurarea condiţiilor favorabile în domeniul
investiţiilor [27, p.76]. În scopul realizării acestor obiective, precum şi pentru
îmbunătăţirea administrării fiscale, au fost întreprinse numeroase măsuri în plan de
procedură, în planul administrării fiscale, precum şi în plan legislativ prin aprobarea
Legii privind restructurarea întreprinderilor agricole şi a Hotărârii Guvernului „Cu
privire la măsurile urgente de restructurare şi redresare financiară a întreprinderilor
industriale”, Legii cu privire la resursele naturale şi altor acte legislative.
25
 Aprobarea Legii Republicii Moldova privind finanţele publice locale (2003),
Hotărârii Guvernului Republicii Moldova cu privire la Direcţiile principale ale
politicii bugetar-fiscale şi cadrul de cheltuieli pe termen mediu (începând cu perioada
2003-2005 până la 2007-2009), completarea Codului fiscal cu noi titluri (IV-VIII), ce
a continuat până în 2006, denotă un efort perseverent în perfecţionarea unui important
element al sistemului fiscal - al legislaţiei fiscale. Acest efort a fost susţinut şi de
reforma administrării fiscale: în 1991 - elaborarea Programului computerizării
Serviciului fiscal al Republicii Moldova; în 1996 – instalarea în oficiile
inspectoratelor fiscale a poştei electronice şi unificarea sistemului de evidenţă a
impozitelor; în 1998 – aplicarea bazei de date a Sistemului Informaţional; în 2002 -
completarea Codului fiscal cu Titlul V – Administrarea fiscală etc.
Reforma impozitului pe bunurile imobiliare este stipulată în Titlul VI al
Codului fiscal „Impozitul pe bunurile imobiliare”, care prevede unificarea bazei
impozabile şi substituirea celor două impozite actuale – impozitul funciar şi impozitul
pe bunurile imobiliare printr-un impozit unic pe proprietate, precum şi calcularea
acestui impozit în baza valorii de piaţă a proprietăţii. Implementarea noului sistem de
impozitare se va efectua treptat, pentru diferite categorii de bunuri imobiliare, în
funcţie de evaluarea acestora.
În anul 2007 va fi pus în aplicare Titlul IX al Codului fiscal „Taxele rutiere”,
reglementat anterior printr-o lege separată. Aceasta va contribui la simplificarea
sistemului fiscal şi la imbunătăţirea bazei fiscale.
În scopul sistematizării în continuare a legislaţiei fiscale, în 2007 se
preconizează elaborarea şi adoptarea Titlului X al Codului Fiscal „Impozitele
sociale”, cu punerea acestuia în aplicare de la 01 ianuarie 2008.
În anul 2008 se preconizează elaborarea şi adoptarea Titlului XI al Codului
Fiscal „Taxa vamală”, cu punerea în aplicare al acestuia de la 01 ianuarie 2009.
În 2009 se preconizează elaborarea şi adoptarea ultimului titlu al Codului
fiscal, Titlul XII „Alte impozite şi taxe”, care va reglementa impozitele şi taxele
necuprinse în titlurile Codului fiscal, dar care fac obiectul sistemului fiscal naţional.
Măsurile de politică fiscală implementate în anii de reforme au sporit transparenţa
fiscală şi au avut un impact pozitiv atât asupra veniturilor publice, cât şi asupra
26
activităţii agenţilor economici şi economiilor persoanelor fizice.
Sistemele de impozite moderne includ diferite tipuri de impozite clasificate
la rândul său după diverse criterii.
Grupa de bază o constituie directe şi indirecte. Această clasificare depinde de
obiectul impozitării, de relaţiile între stat şi contribuabil.
Impozitele directe pot fi diferenţiate în impozite pe venit şi pe avere. La
rândul lor impozitele pe venit includ impozite pe tipuri aparte de venituri şi impozit
global. Impozitul pe avere include impozite pe tipuri aparte de avere, impozit pe
sporul valorii averii. Impozitele pe avere includ şi impozitele pe moşteniri şi daruri,
existente în toate ţările.
Din impozitele indirecte fac parte impozitele pe circulaţie şi pe consum. Ele
se achită în valoarea mărfii sau se includ în tarifele pe servicii. Impozitele indirecte
se diferenţiază în două grupe principale:
· accize (impozit pe mărfuri, fabricate în ţară);
· taxe vamale (impozite pe mărfuri fabricate în străinătate).
Criteriul de divizarea impozitelor în directe şi indirecte este posibilitatea
transpunerii lor pe consumatori. Acest criteriu se bazează pe propunerea că plătitorul
final al impozitului direct este posesorul proprietăţii impozitate sau cel care obţine
venit impozabil, în timp ce plătitor final al impozitului indirect este consumatorul
mărfii pe care este transpus impozitul prin sporul la preţ.
În funcţie de organul care percepe impozitul şi dispune de suma lui se
diferenţiază impozite de stat şi locale.
Impozitele de stat se percep de guvernele centrale în baza legislaţiei de stat
şi sânt îndreptate în bugetul de stat. În ţările dezvoltate ele includ: impozitul pe venit
(de la persoane juridice şi fizice), taxele vamale etc. În Republica Moldova conform
Codului fiscal, Titlului I „Dispoziţii generale”, art. 6 (5) impozitele de stat includ:
impozitul pe venit, taxa pe valoarea adăugată, accize, impozit privat, taxa vamală,
taxele percepute în fondul rutier.
Impozitele locale se percep de către organele de autoadministrare locală pe
teritoriul respectiv şi se acumulează în bugetele locale. Noţiunea „bugete locale”
include de asemenea diferite taxe şi impozite ale membrilor comunităţii.
27
Impozitele locale în ţările cu economie de piaţă includ preponderent accize
individuale; impozitul pe avere, care are multe varietăţi şi altele.
În sistemul de impozite şi taxe locale în Republica Moldova conform Codului
fiscal, Titlului I „Dispoziţii generale”, art. 6 (6) se include: impozitul pe bunurile
imobiliare; impozitul pentru folosirea resurselor naturale; taxa pentru amenajarea
teritoriului; taxa pentru dreptul de a organiza licitaţii locale şi loterii; taxa hotelieră;
taxa pentru amplasarea publicităţii; taxa pentru dreptul de a aplica simbolica locală;
taxa pentru amplasarea unităţilor comerciale; taxa de piaţă, taxa pentru parcarea
autovehicolelor; taxa balniară; taxa de la posesorii de câini; taxa pentru dreptul de a
efectua filmări cinematografice şi televizate; taxa pentru trecerea frontierei de stat;
taxa pentru dreptul de a vinde în zona vamală; taxa pentru dreptul de a presta servicii
de transportare a călătorilor.
Impozitul pe venit al întreprinderilor, asociaţiilor, organizaţiilor.
Impozitului pe venit este supus profitul până la impozitare, care poate fi
studiat din două puncte de vedere: din punct de vedere financiar şi din punct de
vedere fiscal.
În conformitate cu legislaţia în vigoare şi anume Codul fiscal, Standardele Naţionale
de Contabilitate, Legea cu privire la statistică, etc., profitul până la impozitare din
punct de vedere financiar se determină pe parcursul anului fiscal şi în conformitate cu
Raportul cu privire la rezultatele financiare, pe când cel fiscal poate fi determinat
doar la sfârşitului anului de gestiune, la prezentarea declaraţiei cu privire la venit.
Cotele de impozitare sânt stabilite pe cale legislativă.
Legea determină un obiect unic de impozitare, independent de forma de
proprietate şi forma organizatorico-juridică.
De asemenea, se stabilesc şi înlesnirile care stimulează dezvoltarea
întreprinderilor mici, anumitor ramuri ale industriei, folosirea muncii invalizilor. În
afară de acesta, legea stimulează repartizarea mijloacelor întreprinderii pentru
dezvoltarea sferei de producţie, şi nu a celei de consum. În Republica Moldova
impozitul pe profit a existat până în anul 1997 şi constituia 30% din profitul impozitat
al întreprinderilor. Începând cu anul 1997 acest impozit este anulat, deoarece
impozitul pe venit de la persoanele fizice, aplicat anterior este completat şi
28
funcţionează ca impozit pe venit reţinut de la persoane fizice şi juridice.
Conform normelor, actelor legislative fiscale pînă în perioada anului 1997
impozitul pe venit se numea impozit pe beneficiu. Pînă în această perioadă, baza
sistemului fiscal era înzestrată cu legi aparte pentru fiecare impozit. Legea privind
impozitul pe beneficiul întreprinderilor a fost adoptată la 2 decembrie 1992 de către
Parlamentul Republicii Moldova în conformitate cu care impozitului pe beneficiu
sunt supuşi toţi agenţii economici (întreprinderile) - persoane juridice de pe
teritoriul Republicii Moldova, indiferent de formele de proprietate şi de cadrul
juridic, inclusiv întreprinderile cu investiţii străine.
Din 1995, cota de bază a impozitului a fost stabilită în mărime de 32 la sută din
beneficiul impozabil. Instituţiile bancare plăteau cîte 40 la suta din venitul
impozabil (beneficiul plus fondul de remunerare a muncii). Întreprinderile care
obţineau venituri de la întreţinerea cazinourilor, automatelor de joc, saloanelor video
plăteau impozit pe beneficiu în mărime de 70% . În aprilie 1992 a fost adoptată Legea
cu privire la investiţiile străine, conform căreia a fost revăzute un şir de scutiri de
impozitul pe beneficiu pentru întreprinderile mixte cu investiţii străine. Însă, la 11
mai şi 27 iulie 1994 au fost adoptate legile cu privire la întroducerea
modificărilor în Legea cu privire la investiţiile străine, conform căreia s-a uşurat
considerabil ordinea acordării scutirilor de impozitul pe beneficiu pentru
îtreprinderile mixte cu investiţii străine. Conform ultimelor modificări, la
întreprinderile formate după 27 iulie 1994 s-a prevăzut о scutire suplimentară ce
constă în faptul că, după formarea capitalului statutar în termenul stabilit de
documentele de fondare şi declararea primului beneficiu, întreprinderea are dreptul
la о reducere de 50% a impozitului pe beneficiu pentru 5 ani şi deasemenea, la
scutirea de obligaţiile de vînzare a încasărilor în valută străină.
Aceste legi au fost în vigoare pînă în 1997, iar începînd cu 1998 impozitul pe
beneficiu a trecut în impozit pe venit, care este prevăzut în Codul Fiscal. După cum s-
a menţionat, impozitul pe venit constituie о plată obligatorie pentru existenţa unii
societăţi civilizate şi reprezintă unul din principalele impozite din sistemul fiscal al
oricărui stat. Nu este о excepţie nici Republica Moldova. Ponderea acestuia în ultimii
ani a contituit 15-18% din întregul venit la bugetul consolidat. Cu cît economia ţării
29
este mai avansată cu atît şi ponderea impozitului respectiv este mai mare.
Impozitul pe venit sub forma în care există în prezent în majoritatea ţărilor lumii
înalt dezvoltate se consideră că a apărut în Marea Britanie la sfîrşitul sec.XVIII, dar
după о scurtă perioadă a fost retras şi reintrodus în 1842.
În Republica Moldova începînd cu 1 ianuarie 1998 a intrat în vigoare titlul II al
Codului Fiscal care stabileşte modalitatea aplicării impozitului pe venit. Impozitul dat
a fost introdus în loc de trei tipuri de impozite, şi anume, impozitul beneficiul
întreprinderilor, impozitul pe veniturile persoanelor fizice, impozitul pe beneficiul
băncilor şi a altor instituţii de credit. Conform legislaţiei, plătitori sau subiecţi ai
impunerii sunt persoanele fizice şi juridice, care obţin pe parcursul anului fiscal
venit din orice sursă, aflate în Republica Moldova, precum şi persoanele fizice şi
juridice rezidente care obţin venit investiţional şi financiar din sursele aflate în afara
Republicii Moldova. Dacă urmărim evoluţia cotelor impozitelor pe venit constatăm
că povara fiscală este în permanentă descreştere.

Figura 1.3.1. Evoluţia cotelor impozitului pe venit în Republica Moldova

pe anii 1998 – 2007

Sursa: elaborată de autor în baza Codului Fiscal al Republicii Moldova

Conform datelor diagramei de mai sus, statul a acţionat în ultimii 3 ani în direcţia
stimulării activităţii agentului economic prin micşorarea cotei impozitului pe venit,
astfel la întreprindere pentru anul 2006 urmînd a rămîne 85% din profitul creat, care
mai apoi poate fi reinvestit, adică se reinvesteşte cu 17% mai mult faţă de 1998. О
consecinţă a diminuării cotei procentuale о reprezintă micşorarea restanţelor la buget
30
şi a evaziunii fiscale.
Impozitul pe venit, ca şi oricare alt impozit, prezintă prin sine un anumit sistem
de relaţii economice, ce apar între stat şi contribuabili, în legatură cu perceperea
unei părţi din venitul brut sub forma plăţilor obligatorii în bugetul statului şi
fondurilor extrabugetare, cu scopul exercitării funcţiilor publice ce-i revin statului.
Conceptual, termenul profit are două accepţiuni diferite. Astfel, în sensul larg,
prin profit se înţelege soldul (diferenţa) rămasă după deducerea cheltuielilor efectuate
de către un agent economic din veniturile obţinute, în accepţiunea sa restrînsă,
cuvîntul profit desemnează acea formă (importantă) a produsului net care se
autonomizează în procesul de repartizare şi utilizare a unei parţi din valoarea nouă
creată la nivel microeconomic.
Avînd natura unui venit, profitul trebuie să fie supus impunerii în mod
indiscutabil, căci oricine realizează un venit trebuie să contribuie - proporţional de
regulă, cu mărimea acestuia - la formarea resurselor financiare publice, necesare
acoperirii nevoilor generale ale societăţii. Şi cum în condiţiile economiei de piaţă,
agenţii economici - determinaţi de sistemul concurenţial - sunt stimulaţi să obţină
profituri (uneori din ce în ce mai mari), impozitul pe venit este unul din cele mai
importante venituri bugetare obţinute sub forma impozitelor directe.
Din categoria impozitelor indirecte, locul primordial îl ocupă taxa pe valoare
adăugată (TVA). Sistemul taxei pe valoare adăugată a fost elaborat în 1919 în
Germania, dar pentru prima dată a fost întrodus în Franţa în 1954. Începînd cu sfîrşitul
anilor 60 acest impozit a căpătat o aplicare largă în alte ţări şi în timpul de faţă se
foloseşte în aproape 40 de ţări. Răspîndirea acestui impozit într-un spaţiu atît de
imens vorbeşte de faptul, că fiind о sursă stabilită şi destul de flexibilă a veniturilor
de stat, totodată contribuie la formarea condiţiilor egale pentru toţi agenţii economici,
indiferent de ţara unde activează.
TVA este un impozit general de stat, ce se percepe din valoarea sporită a
mărfurilor la fiecare etapă de producere şi comercializare a acestora de executare a
lucrărilor şi de prestare a serviciilor, precum şi din mărfurile importate. TVA face
parte din categoria impozitelor generale pentru consum, se referă la impozitele cu mai
multe trepte şi se extinde asupra tuturor ramurilor economiei naţionale.
31
 Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect, deci un impozit stabilit nu pe
averea, posesiunile ori venitul unui contribuabil, ci asupra vînzării bunurilor ori
prestării serviciilor.
În Republica Moldova TVA a fost introdusă prin decretul Preşedintelui
Republicii Moldova nr. 257 din 27.12.1991 „Cu privire la impozitul pe valoarea
adăugată", ce a intrat în vigoare la 02.01.1992. La început modalitatea de aplicare a
TVA era diferită conceptual de cea prezentă, chiar şi cota aplicata - 28%. La 8
noiembrie 1994, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea privind taxa pe
valoarea adăugată nr. 264-XIII, prin care a fost abrogat decretul sus numit. Ambele
acte normative şi mai ales cel ce va urma, au fost modificate în mai multe rînduri.
Pe tot parcursul de existenţă TVA a suferit multiple modificări care în mod direct
şi indirect influienţa negativ activitatea economică a întreprinderilor şi situaţia
materială a populaţiei. În scopul de a stabiliza acest impozit în scurt timp, la 17
decembrie 1997 a fost adoptată Legea Republicii Moldova Codul Fiscal Titlul III -
Taxa pe valoarea adăugată (nr. 1415-XIII), care a abrogat legea precedentă. Conform
prevederilor articolului 94 al Codului Fiscal subiecţi ai TVA sunt:
1. Persoanele fizice şi juridice care efectuează livrări impozabile pe teritoriul
cărora nu depăşeşte limitele stabilite de bugetul de stat pe anul fiscal respectiv.
2. Persoanele fizice şi juridice care importă mărfuri şi servicii, cu excepţia
persoanelor fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal, valoarea cărora
nu depăşeşte limitele stabilite de bugetul de stat pe anul fiscal respectiv.
3. Persoanele juridice şi fizice care importă servicii considerate ca livrări
impozabile.
Obiectele impozabile constituie:
a) livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd
rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova;
b) importul mărfurilor, serviciilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor
de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte
limita stabilită de legislaţia în vigoare, importate de către persoanele fizice.
Pentru a se înregistra ca plătitor de TVA subiectul care desfăşoară activitatea de
întreprinzător şi a livrat mărfuri şi servicii în sumă de:
32
 - din anul 1998 pînă în 2000 în sumă de 20000 lei;
- anul 2000 pînă în 2002 în sumă de 50000 lei;
- anul 2002 pînă în 2003 în sumă de 100000 lei;
- anul 2003 pînă în 2006 în sumă de 200000 lei;
- anul 2007 în sumă de 300000 lei;
- anul 2008 în sumă de 300000 lei.
pe parcursul a 12 luni consecutive este obligat să depună cerere la Inspectoratul
Fiscal teritorial în raza căruia se află în decurs de о lună din momentul în care a fost
atins plafonul indicat. În conformitate cu modificări la Codul fiscal din 2007,
subiectul care desfăşoară activitatea de întreprinzător are dreptul să se înregistreze
în calitate de contribuabil al TVA dacă el, într-o oarecare perioadă de 12 luni
consecutive, a efectuat livrări impozabile de mărfuri, servicii(cu excepţia celor de
import) în sumă ce depăşeşte 100000 lei, cu condiţia că achitarea pentru aceste
livrări se efectuează de cumpărători sub formă de decontare prin virament la
conturile bancare ale subiectului activităţii de întreprinzător, deschise în instituţiile
financiare ce au relaţii fiscale cu sistemul bugetar al Republican Moldova. Subiectul
care desfăşoară activitate de întreprinzător se consideră înregistrat din prima zi a
lunii următoare celeea în care a fost depusă cererea. Mărirea plafonului de
înregistrare ca plătitor de TVA a dus la micşorarea numărului agenţilor economici
mici înregistraţi ca plătitori de TVA, ceea ce nu favorizează aceşti agenţi
economici. О privire mai amplă se dă în figura 1.3.2.

Figura 1.3.2. Evoluţia plafonului de înregistrare ca plătitor de TVA.

Sursa: elaborată de autor în baza Codului Fiscal al Republicii Moldova
33
 Mărirea treptată şi accelerată a plafonului constituie un element pozitiv în
practica TVA în Republica Moldova, deoarece statul prin aceasta urmăreşte creşterea
volumului vînzărilor agenţilor economici. Astfel, pentru anul 2007 constituind о
valoare de 15 ori mai mare ca în 1998, adică de 300000 lei.
Cotele TVA sînt prevăzute de actele normative conform Codului Fiscal pentru
anul 2006 sunt stabilite :
 cota-standard - în mărime de 20% din valoarea impozabila a mărfurilor şi
serviciilor importate şi a livrărilor efectuate pe teritoriul Republican
Moldova, a fost introdusă în anul 1994,
 cote reduse în mărime de:
- 8% - la pîinea şi produsele de panificaţie, la laptele şi produsele lactate,
livrate pe teritoriul Republicii Moldova, cu excepţia produselor alimentare
pentru copii care sînt scutite de TVA, a fost introdusă în 2000,
- 5% - la gazele naturale şi gazele lichefiate, atît la cele importate, cît şi la
cele livrate pe teritoriul Republicii Moldova, introdusă prin Legea bugetului din
anul 1999 ;
 cota zero se aplică la mărfurile şi serviciile livrate în conformitate cu art.104. al
Codului fiscal.
Concluzionînd, putem spune că, TVA este un impozit indirect, unic, dar cu plata
fracţionată, care se aplică mărfurilor livrate, serviciilor prestate pe teritoriul
Republicii Moldova (inclusiv importul), avînd о cotă fixă, stabilit asupra valorii
adăugate în fiecare stadiu al circuitului economic.
În capitolul următor vom descri mai detaliat fiecare impozit aparte, conţinutul,
clasificarea, modalităţile de calcul şi problemele actuale de percepere a lor în
Republica Moldova.
Accizele, la fel ca şi TVA, sânt impozite indirecte şi se percep de la mărfurile
şi serviciile în preţuri sau tarife. În calitate de contribuabil (încasator) sânt
întreprinderile, care produc mărfuri sau care prestează servicii impozabile. Purtătorul
real de impozit devine consumatorul, care plăteşte accizul la procurarea mărfii. De
aici reiese, că accizul este un factor principal care participă la formarea preţurilor. În
34
categoria mărfurilor supuse accizelor se referă diverse tipuri de vodcă, alcool, koniac,
bere, articole de tutun, articole de bijuterie, petrol, autoturisme, etc.
Încăpere de acciz - totalitatea locurilor ce aparţin subiectului impunerii,
inclusiv clădirile, încăperile, teritoriile, terenurile, orice alte locuri, care sînt situate
separat, determinate în certificatul de acciz, unde mărfurile supuse accizelor se
prelucrează şi/sau se fabrică, se expediază (se transportă) de către subiecţii impunerii.
Subiecţii impunerii sunt:
a) persoanele juridice şi persoanele fizice care prelucrează şi/sau fabrică

mărfuri supuse accizelor pe teritoriul Republicii Moldova,

b) persoanele juridice şi persoanele fizice care importă mărfuri supuse

accizelor.
Subiecţii impozabili sunt obligaţi să primească certificatul de acciz pînă a
începe desfăşurarea activităţii în cauză. Cererea se depune la organul Serviciului
Fiscal de Stat. Subiecţii impozabili trebuie să prezinte organelor fiscale cererea în
care în afara datelor solicitate să mai fie reflectate date privind încăperile de acciz atît
proprii cît şi cele arendate de către agentul economic.
În cererea de solicitare a certificatului de acciz agentul economic indică:
- denumirea, numele şi prenumele, adresa juridică şi codul fiscal;
- proprietarul clădirii, încăperii, terenului, teritoriului;
- denumirea, numele şi prenumele, adresa juridică şi codul fiscal ale
arendatorului sau ale locatarului în cazul în care proprietatea este folosită pentru
desfăşurarea activităţii de întreprinzător în baza contractului de arendă sau de
închiriere;
formele şi metodele concrete de control a căror aplicare asigură integritatea
mărfurilor supuse accizelor, inclusiv la expedierea lor dintr-o încăpere de acciz în alta
ale unuia şi aceluiaşi agent economic, dacă aceste încăperi se află pe teritorii diferite.
Controlul fiscal este pentru guvern, prin reprezentanţii săi legali, "arma"
principala în lupta şi combaterea evaziunii fiscale. De organizarea şi eficienţa
controlului fiscal depinde gradul de colectare a veniturilor bugetare şi micşorarea
fraudei şi evaziunii fiscale.

35
 Actualmente sistemul fiscal trebuie să asigure distribuirea echitabilă a poverii
fiscale între contribuabili. Acest procedeu se bazează pe faptul, că persoanele fizice şi
juridice care se află în condiţii economice identice, trebuie să fie impuse identic.
Toate persoanele fizice cu un nivel înalt de venituri, precum şi întreprinderile
rentabile trebuie să plătească o cotă echitabilă de impozite, iar mărfurile identice
trebuie să fie impuse după cote identice de TVA sau accize.
Multe întreprinderi rentabile se folosesc de un şir de facilităţi fiscale, în timp
ce alte întreprinderi ce funcţionează în condiţii economice analogice nu se pot folosi
de ele.
Înlesnirea fiscală se caracterizează prin reducerea cotei impozitului pe venit
pentru unele categorii de întreprinderi. Cotele reduse ale impozitului pe venit sunt o
parte principale a politicii fiscale a statului deseori nefiind tratate ca înlesniri fiscale.
Reducerea cotei impozitului pe venit pentru întreprinderile mici ar importanţă
deosebită, deoarece în acest mod se majorează rata profitului întreprinderilor mici,
ceea ce facilitează dezvoltarea antreprenoriatului şi soluţionarea problemei şomajului.
Agenţilor economici, în perspectivă, trebuie să le fie acordat dreptul de a
alege formele înlesnirilor fiscale de care să se poată folosi, acordând totodată cele
mai mari înlesniri tehnologiilor moderne, cercetărilor ştiinţifice.

36
 Capitolul II. Analiza metodelor şi tehnicilor de determinare a
obligaţiunilor fiscale în baza datelor ale SRL ”Free Fisheries”.

2.1. Analiza performanţei economico-financiare a agentului economic

“Free Fisheries” SRL

Compania „Free Fisheries” SRL este o companie producătoare de peşte, care

este situată în partea industrială a municipiului Chişinău. Ea a fost fondată în 1996 ca
o întreprindere mixtă Moldo-Lituaneană. După forma juridică este o societate cu
răspundere limitată, cu capitalul 100% privat şi are un capital statutar de 750 mii
USD. Numărul de angajaţi este – 140 persoane.
În 1998 „Free Fisheries” SRL a achiziţionat 79,1% din întreprinderea de stat
„Neptun Nord” SA, care în timpul Uniunii Sovietice a fost cea mai mare
întreprindere de prelucrare a peştelui din Moldova.
Compania importă toată materia primă (doar peşte de ocean – în special
hering şi macrou) din Norvegia, Scoţia, Ţările Baltice, Rusia, prelucrează şi vinde
bunurile finite doar pe piaţa locală.
Conform Certificatului de Înregistrare a Întreprinderii sub nr. 177007599
eliberat de Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Justiţiei, 16 iunie 1998,
denumirea deplină a întreprinderii este de „FREE FISHERIES S.R.L.” mun.
Chişinău. Denumirea abreviată este de „FF”.
Misiunea companiei „Free Fisheries” SRL este de a oferi clienţilor produse
proaspete, sigure şi calitative. Mai mult, compania este orientată spre satisfacerea
necesităţilor tuturor părţilor implicate: consumatori, personal, proprietari, parteneri,
societate şi mediul ambiant.
În prezent producţia de peşte în Moldova nu depăşeşte 4 mii tone metrice de
peşte de apă dulce local şi 17 mii tone metrice de peşte de ocean importat.
Toate întreprinderile de prelucrare a peştelui îşi vînd produsele pe piaţa
locală. Pe parcursul anilor a fost înregistrat doar un export nesemnificativ.
Fiindcă sectorul piscicol este slab dezvoltat în Moldova nu există întreprinderi
de prelucrare a peştelui de apă dulce. Doar în cadrul unui proiect în 2002 s-a început
37
prelucrarea unor cantităţi mici de peşte de apă dulce la „Free Fisheries” SRL.
În prezent, în Moldova există o cerere anuală de circa 8 mii tone metrice de
peşte de apă dulce, circa 16 mii tone metrice de peşte de ocean îngheţat şi circa 10
mii tone de diferite produse din peşte, cum ar fi peşte sărat, afumat, semi - preparat şi
conservat.
Concurenţa pe piaţa locală este puternică din cauza apariţiei în ultimii ani (3-4
ani) a mai multor întreprinderi private mici. Multe dinte ele sunt situate în regiuni
rurale, unde forţa de muncă este ieftină. Concurenţa este îndeosebi dură în cazul
produselor ce necesită tehnologii joase, cum ar fi peştele sărat. Pe măsură ce
tehnologiile devin mai sofisticate, nivelul de concurenţă scade. Spre exemplu, doar
„Free Fisheries” SRL produce peşte afumat la cald.
Produsele de import concurează doar în anumite segmente, unde tehnologiile
sunt foarte sofisticate şi durata de valabilitate a produselor este mare (semi-conserve,
peşte afumat la rece, delicatese din peşte, salate, conserve, etc.).
Cea mai mare problemă din acest domeniu este importul ilegal de peşte de
ocean în calitate de materii prime, precum şi importul ilegal de conserve. Conform
unor specialişti, circa 60% din peştele sărat şi afumat comercializat pe piaţă este
importat ilegal. Cei mai mari de pe această piaţă sunt „Free Fisheries” SRL (circa
50% din piaţa produselor finite şi 15% din piaţa peştelui de ocean congelat), urmată
de câteva companii locale, specializate în sărarea heringului şi macroului („Slovenia
Lux” SRL, „Telemar” SRL, „Pestisor de Aur” SRL, „Weather Wise” SRL, „Rotrico”
SRL etc.) şi câţiva importatori din Belorusia (marca „Santa Bremor”), Rusia (marca
„Dary Morea”), Ucraina, Lituania, Estonia, Franţa, Finlanda, Italia. Cei mai cunoscuţi
importatori de conserve de peşte sunt: „47th” Parallel, „Cvin” SRL, „Acorex
Trading” SRL, „Carapace Prim” SRL etc.
Peştele şi produsele din peşte sunt comercializate în Moldova prin intermediul
a trei canale de distribuţie: magazine (cu amănuntul), servicii alimentare şi pieţe
agricole – în special comerţ stradal neautorizat.
„Free Fisheries” SRL de fapt fabrică un şir de produse din peştele oceanic (în
special hering, macrou, somon). În acelaşi timp, compania prestează servicii de
stocare pentru produsele îngheţate şi uşor alterabile. Lista de preţuri a companiei
38
cuprinde peste 100 produse diferite. De multe ori sortimentul este mai mare şi diferă
după ingredientele sosului, ambalaj etc. Produsele întreprinderii pot fi divizate în 5
grupe mari (după uzul final, consumator şi ambalaj): peşte sărat, peşte afumat la rece,
peşte afumat la cald, peşte semi - preparat (inclusiv peşte în sos, salate din peşte,
produse din varză de mare, etc.), peşte îngheţat.
Deja s-a început procesul de negociere cu câteva canale mari de distribuţia
din România, inclusiv unul internaţional (Metro Cash & Carry), care şi-au manifestat
interesul faţă de două linii de produse: peştele afumat la rece şi semi-conservele din
peşte.
Deşi compania este situată în oraş, ea este susţinută de o infrastructură
logistică bine dezvoltată. Apropierea de străzile principale şi de calea ferată uşurează
logistica. O linie de 120 m cu un volum de debarcare de 160 tone traversează
teritoriul companiei.
Întreprinderea are circa 3 ha de pămînt, dintre care 1 ha este ocupat cu
încăperile de producţie, oficii, depozite şi construcţii auxiliare şi frigidere, iar 2 ha nu
sunt folosite în prezent. Astfel întreprinderea are posibilitatea să-şi extindă încăperile
de producţie. Toate clădirile şi unităţile de producţie aparţin companiei, sunt în stare
bună şi oferă condiţii adecvate de lucru.
Operaţiile sunt organizate în 3 unităţi: prelucrarea iniţială a peştelui, unitatea
de prelucrare a semi-conservelor şi unitatea de afumare. Tehnologiile întreprinderii
„Free Fisheries” SRL sunt bazate pe modalitatea şi cultura rusă de prelucrare a
peştelui. Utilizarea tehnologiilor este în continuă creştere. Optimizarea ciclului de
producere are scopul de a reduce costurile, dar şi de a îmbunătăţi procesul de
producţie, fapt ce va duce la îmbunătăţirea calităţii – unul dintre factorii de succes
pentru orice produs pe orice piaţă.
Compania „Free Fisheries” este administrată de oameni cu o experienţă
bogată în domeniul de prelucrare a peştelui. Structura organizaţională este prezentată
în urmatoarea schema.

39
 Director General

Asigurarea calităţii Dep. juridic şi cadre

Director comercial Director financiar Director de producţie Director tehnic

Vânzări Contabilitate Unitatea de prelucrare Secţ- mecanică

Achiziţii IT Laborator şi C&D Seccţ. transport

Marketing Analiză şi planificare Menţinerea

Depozit/frigider Dep. energetic şi cazangeria

Figura 2.1.1. Structura organizaţională a SRL “Free Fisheries”.

Sursa: elaborată de autor în baza datelor SRL “Free Fisheries”.

Directorul de producţie este responsabil de planificarea, coordonarea şi

controlul întregului sistem operaţional. Aceeaşi situaţie va fi şi în cazul
departamentului tehnic, care va avea un director executiv.
În paralel, conducerea companiei intenţionează să implementeze un sistem
bugetar pentru fiecare secţie şi subdiviziune. În alte cuvinte, fiecare unitate va activa
ca un centru de profit. În rezultat, directorii de departamente vor delega câţiva oameni
conform eficienţei fiecărui angajat.
„Free Fisheries” SRL are o strategie clară în sensul dezvoltării personalului
pentru a depăşi limitele legate de insuficienţa de personal, dar şi pentru a îmbunătăţi
performanţele companiei.
Baza juridică şi normativă de activitate a întreprinderii cuprinde actele
normative în vigoare ale Republicii Moldova.

Analiza rezultatelor financiare şi a rentabilităţii

Analiza rezultatelor financiare
Aprecierea rezultatelor financiare obţinute în perioada de referinţă ocupă un loc
important în cadrul analizei situaţiei economico-financiare a întreprinderii. Informaţia
privind mărimea profitului sau pierderilor prezintă un interes deosebit pentru toţi
utilizatorii rapoartelor financiare: proprietari, creditori, furnizori, concurenţi, organe

40
fiscale etc.
Analiza profitului începe cu aprecierea mărimii profitului brut.
1) Profitul brut reprezintă elementul principal al rezultatului financiar din
activitatea operaţională. Calculul acestui indicator se efectuează în baza Anexei nr. 2
a Raportului Financiar [Anexa 10].

Profit brut = Venitul din vînzări – Costul vînzărilor = (2.1.1.)

= 40081380 – 34736139 = 5345241 lei

2) Rezultatul din activitatea operaţională poate fi determinat prin formula:

RAO = Profit brut + Alte venituri operaţionale – Cheltuieli comerciale – (2.1.2.)

– Cheltuieli generale şi administrative – Alte cheltuilei operaţionale =

= - 5369559 lei

Fiecare parte componentă din această formulă influenţează asupra rezultatului

financiar al întreprinderii.

Tabelul 2.1.1.
Analiza dinamicii rezultatului din activitatea operaţională
Indicatori 2006 2007 Abaterea
1. Profit brut 6139432 5345241 -794191
2. Alte venituri operaţionale 79742 844887 +765145
3. Cheltuieli comerciale 3059720 6027602 +2967882
4. Cheltuieli generale şi administrative 1807208 1776993 -30215
5. Alte cheltuieli operaţionale 5047287 3755092 -1292195
Rezultat din activitatea operaţională -3695041 -5369559 -1674518
Sursa: Elaborat de autor în baza raportului privind rezultatele finaciare

Astfel, pentru anul 2007 SRL „Free Fisheries” se caracterizează prin pierderi
din activitatea operaţională în valoare de 5369559 lei, care reprezintă cu 1674518 lei
mai mult decît anul precedent. Această scădere se datorează, în primul rînd, majorării
cheltuielilor comerciale cu 2967882 lei, precum şi micşorării profitului brut cu
794191 lei faţă de anul 2006.
Dacă întreprinderea va lua măsuri pentru o gestiune mai eficienţă a cheltuielilor
41
comerciale şi a procesului de vînzare, atunci ea va putea, pe viitor, să-şi majoreze
profitul din activitatea operaţională.
3) Rezultatul din activitatea investiţională rezultă din operaţiuni cu active pe
termen lung. Valoarea acestui indicator trebuie să fie negativă astfel încît suma dintre
rezultatul operaţional şi rezultatul din activitatea financiară să acopere pierderea din
activitatea investiţională.

RAI = Venit din activ. investiţională – Cheltuieli din activ. investiţională = (2.1.3.)

= 6783 – 200 = 6583 lei

4) Rezultatul din activitatea financiară rezultă din modificarea mărimii şi

structurii capitalului propriu, din redevenţe, arenda finanţată a activelor materiale pe
termen lung, diferenţele de curs valutar etc. Valoarea acestui indicator trebuie să fie
pozitivă. El calculează conform următoarei formule:

RAF = Venit din activ. finaciară – Cheltuieli din activ. finaciară = (2.1.4.)

= 1189145 – 2184172 = - 995027 lei

5) Rezultatul excepţional se calculează după următoarea formulă (în baza

Anexei la Raportul privind Rezultatele Finaciare):

RE = Venituri excepţionale – Cheltuieli excepţionale = 1272123 lei (2.1.5.)

6) Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare reprezintă venitul

contabil sau pierderea contabilă a întreprinderii şi se determină în timpul anului de
gestiune în raportul privind rezultatele financiare. Mărimea acestui indicator poate fi
comparată cu suma profitului de bilanţ din anii precedenţi. Examinarea profitului
după feluri de activităţi (operaţională, de investiţii, financiară) permite a formula
concluzia, din care surse principale de venituri îşi acoperă cheltuielile întreprinderea.

PPGPI = RAO ± RAF ± RAI ± RE = - 5085880 lei (2.1.6.)

Rezultatul negativ al acestui indicator se datorează pierderilor din activitatea

42
operaţională în valoare de 5369559 lei şi a celor din activitatea financiară – 995027
lei.
7) Profitul net se determină din diferenţa dintre profitul perioadei de gestiune
pînă la impozitare şi cota impozitului pe venit în suma profitului pînă la impozitare:

Profit net = PPGPI – Impozitul pe venit = 5085880 – 47911 = - 5037969 lei (2.1.7.)

Pentru anul 2007 profitul net al SRL „Free Fisheries” are o valoare negativă.
Această situaţie nefavorabilă pentru întreprindere se datorează rezultatului negativ al
profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare. Dacă firma va lua măsuri privind
majorarea rezultatului din activitatea operaţională şi financiară, atunci, în următorii
ani, ea va putea obţine rezultate pozitive.

Analiza rentabilităţii
Rentabilitatea reflectă capacitatea întreprinderii de a produce profit, oglindind
într-o formă sintetică eficienţa întregii activităţi economice a întreprinderii.
În general, rentabilitatea, ca indicator de eficienţă, se determină ca raportul între
efectele economice şi financiare obţinute şi eforturile depuse pentru obţinerea lor.
Acest indicator poate îmbrăca forme diferite, în funcţie de profitul brut sau net la
numărător sau de baza de raportare care exprimă efortul sau cheltuiala (activul
economic, capitalurile, costul vînzărilor, valoarea producţiei vîndute la preţ de
vînzare etc.). [18, pag.191]
1) Rentabilitatea comercială caracterizează nivelul profitului brut obţinut la 1
leu venit din vînzări. Mărimea lui trebuie să rămînă stabilă sau să crească în
dinamică. Micşorarea nivelului acestui indicator semnifică creşterea costului
vînzărilor.
Rentabilitatea comercială depinde de influenţa următorilor factori: structura şi
sortimentul producţiei vîndute, costul unitar şi preţul unitar de vînzare.

Profit brut 5345241

Rcom = ---------------------- x 100% = --------------- x 100% = 13,34 % (2.1.8.)
Venit din vînzări 40081380

Astfel, „Free Fisheries” obţine, în mediu, 13,34 bănuţi profit brut de la fiecare
43
leu venit din vînzări.
2) Rentabilitatea economică arată cîţi bănuţi profit sau pierdere se obţin de la
fiecare leu investit în activitatea întreprinderii indiferent de provenienţa acestuia
(capital propriu sau capital împrumutat). Acest indicator caracterizează eficienţa
mijloacelor utilizate în procesul de producţie. Mărimea lui poate fi şi negativă atunci
cînd întreprinderea suportă pierderi.

PPGPI - 5085880
Rec = ---------------- x 100% = --------------- x 100% = - 7,39 % (2.1.9.)
Total activ 68764678

În anul 2007 firma obţine pierdere în valoare de 7,39 bănuţi de la fiecare leu
investit în activitatea sa.
3) Rentabilitatea financiară sau rentabilitatea capitalului propriu arată cît
profit sau pierdere se obţine în mediu de la fiecare leu capital propriu investit în
întreprindere. Acest indicator remunerează proprietarii întreprinderii prin acordarea
de dividende acestora şi prin creşterea rezervelor, care, de fapt, reprezintă o creştere a
averii proprietarilor.

Profit net - 5037969

Rfin = --------------------- x 100% = ---------------- x 100% = - 52,27 % (2.1.10)
Capital propriu 9638423

„Free Fisheries”, pentru anul 2007, se caracterizează printr-o rentabilitate

negativă a capitalului propriu, suportînd pierdere în valoare de 52,27 bănuţi la fiecare
leu capital propriu investit în afacere.
4) Rentabilitatea capitalului permanent arată cîţi bănuţi profit sau pierdere se
obţine în mediu de la fiecare leu capital permanent (capital propriu şi datorii pe
termen lung) investit în activitatea întreprinderii. Acest indicator se calculează
conform formulei:
Profit net - 5037969
RKperm = ------------------------ x 100% = --------------------------- x 100% = (2.1.11.)
Capital permanent 9638423 + 17407421

= - 18,63 %

44
 Conform calculelor de mai sus putem observa că rentabilitatea capitalului
permanent al SRL „Free Fisheries” în anul 2007 are o valoare negativă, de 18,63 %.
Acest aspect negativ ne arată că firma suportă pierderi în valoare de 18,63 bănuţi la
fiecare leu capital permanent investit în activitatea sa.

Analiza lichidităţii şi solvabilităţii

Analiza lichidităţii
Lichiditatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a-şi transforma activele sale
în mijloace băneşti cu costuri de transfer reduse. O altă definiţie a lichidităţii ar fi:
lichiditatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a-şi achita datoriile pe termen
scurt.
Insuficienţa lichidităţii generează incapacitatea întreprindreii de a plăti datoriile
sale pe termen scurt, ceea ce poate duce la vînzarea investiţiilor pe termen lung, a
activelor şi, în cele din urmă, la faliment. [18, pag.201]
Analiza lichidităţii se efectuează prin calculul următorilor indicatori:
1) Lichiditatea de gradul I sau imediată reprezintă gradul de acoperire a
pasivelor curente de către activele curente. Aceasta arată ce cotă din datoriile pe
termen scurt întreprinderea este capabilă să le achite la momentul dat nemijlocit cu
mijloace băneşti.
În calculul acestui indicator sînt cointeresaţi furnizorii, pentru a determina
capacitatea de plată a cumpărătorilor.

Mijloace băneşti 117089

LI = ----------------------------- = -------------- = 0,003 (2.1.12.)
Datorii pe termen scurt 41718834

Valoarea acestui indicator este mai mică decît 0,2 , de unde rezultă că SRL
„Free Fisheries” este incapabilă de a-şi achita datoriile pe termen scurt din contul
mijoacelor băneşti proprii. Astfel furnizorii firmei pot să nu vîndă materii prime pe
datorie. Totodată, aceasta ne demonstrează că întreprinderea îşi gestionează corect
mijloacele băneşti, investindu-le în activităţi ce generează profit.

45
 2) Lichiditatea de gradul II sau relativă arată ce cotă din datoriile pe termen
scurt întreprinderea este capabilă să le achite, utilizînd pentru aceasta nu numai
mijloace băneşti, ci şi hîrtii de valoare, creanţe pe termen scurt. Mărimea optimă a
acestui coeficient trebuie să fie mai mare decît 0,7. În calculul acestui indicator sănt
cointeresaţi creditorii întreprinderii.

Mijloace băneşti + Creanţe pe termen scurt + Investiţii pe termen scurt

LII = -------------------------------------------------------------------------------------- = (2.1.13.)
Datorii pe termen scurt

117089 + 24506160
= --------------------------- = 0,59
41718834

Din calculele de mai sus putem observa că valoarea lichidităţii relative a SRL
„Free Fisheries” este mai mică decît 0,7. Drept urmare creditorii întreprinderii nu vor
fi interesaţi în acordarea creditelor pe termen scurt, însă a celor pe termen lung,
deoarece întreprinderea îşi gestionează corect mijloacele băneşti şi creanţele.
3) Lichiditatea de gradul III sau curentă reprezintă indicatorul cel mai
generalizator al lichidităţii întreprinderii. El arată dacă întreprinderea dispune de
active curente suficiente pentru achitarea datoriilor pe termen scurt.
Mărimea acestui coeficient trebuie să fie între 1 – 2,5. Limita de jos este
condiţionată de faptul că activele curente trebuie să fie cel puţin suficiente pentru
achitarea datoriilor pe termen scurt, în caz contrar întreprinderea va fi insolvabilă.
Dacă valoarea acestui coeficient este mult mai mare decît 2,5 , activele întreprinderii
au o structură neraţională.
În calculul şi aprecierea lichidităţii totale sînt cointeresaţi acţionarii, investitorii
şi creditorii potenţiali, în cazul în care se ia decizia privind acordarea creditului pe
termen lung.

Active curente 34038707

LIII = ------------------------------ = -------------- = 0,82 (2.1.14.)
Datorii pe termen scurt 41718834

Observăm că lichiditatea curentă este mai mică decît 1. Prin urmare potenţialii
investitori ai întreprinderii nu vor fi interesaţi să-şi plaseze mijloacele băneşti în
46
activitatea SRL „Free Fisheries”, deoarece valoarea activelor curente este mai mică
decît valoarea datoriilor pe termen scurt şi firma nu este capabilă să-şi achite aceste
datorii pe seama activelor curente.

Analiza solvabilităţii
Solvabilitatea ne arată capacitatea întreprinderii de a-şi achita toate datoriile (pe
termen scurt). [18, pag. 200]
Calculul tuturor ratelor de solvabilitate are unul şi acelaşi sens economic, şi
anume: capitalul propriu trebuie să fie egal cu capitalul împrumutat. Astfel analiza
solvabilităţii poate fi rezumată la calculul unei singure rate:

Total activ 68764678

Rata de solvabilitate = ------------------ = --------------- = 1,16 (2.1.15.)
Total datorii 59126255

Putem observa că la „Free Fisheries” SRL valoarea activelor este mai mare
decît valoarea tuturor datoriilor întreprinderii. În pofida acestui fapt firma nu este
capabilă să-şi achite toate împrumuturile făcute.

2.2. Analiza impozitelor achitate de către agentul economic

SRL “Free Fisheries” către bugetul de stat

Ca bază pentru analiza şi perceperea mai eficientă a impozitelor persoanelor ce

practică activitatea de antreprenoriat stabilite de legislaţia fiscală a Republicii
Moldova vor fi impozitele şi taxele pe care „ Free Fisheries ” SRL le achită în
favoarea statului. Situaţia evolutivă a obligaţiilor fiscale a acestei întreprinderi si
devierea dintre anii 2005-2008 este prezentată în tabelul de mai jos.

47
 Tabelul 2.2.1.

Datele privind impozitele şi taxele achitate de către

„Free Fisheries” SRL pentru anii 2005-2008
Denumirea 2005 2006 Devierea 2007 Devierea 2008 Devierea
impozitului (lei) (lei) (lei) (lei) (lei) (lei) (lei)
Impozit pe venit 915531 --- -915531 --- --- --- ---
al întreprinderii
Impozit pe venit 55912 166981 +111069 192226 + 25245 145287 -46939
din salariu
Impozit la sursa 45659 50548 + 4889 44159 -6389 --- ---
de plată
Impozit pe
bunuri 9133 9133 --- 4310 -4823 4310 ---
imobiliare
Impozit funciar 6717 6717 --- 7902 +1185 7902 ---
TVA 11448625 10067441 - 1381184 8081773 - 1985668 5680825 - 2400948
Taxa pentru apă 113 1401 +1288 3087 + 1686 --- -3087
Taxa pentru
amenajarea 1161 1270 + 109 4870 + 3606 4770 - 100
teritoriului
Taxele vamale 3071818 2285379 - 786439 --- -2285379 --- ---
Cote de 208568 699410 + 490842 727163 + 27753 723841 -3322
asigurări sociale
Contribuţii
individuale de 14899 51808 + 36909 116346 + 64538 149253 +32907
asigurări sociale
Asigurarea
medicală de la 29762 47484 + 17722 54880 +7396 89552 + 34672
patron
Aigurarea
medicală de la 29762 47484 + 17722 54880 + 7396 89552 + 34672
angajat
Taxele rutiere 5508 648 -4860 648 --- 3672 +3024

Sursa: elaborat de autor în baza dărilor de seamă a întreprinderii.

Pentru anul 2008 vom analiza ponderile fiecărui impozit în totalul impozitelor
achitate. Datele necesare se vor prezenta în figura de ma jos.

48
 Situatia impozitelor achitate in 2008 de catre SRL "Free Fisheries"

82,89%

0,01%

0,04%
10,48%
0,07%
2,75%
1,20%
0,12% 0,60% 0,80%
0,80%

TVA Cote de asigurari sociale

Impozit pe venit din salariu
Asigurarea medicala de la patron
Taxe vamale
Taxa pentru amenajarea teritoriului
Taxele rutiere
Contributii individuale de asigurari sociale
Asigurarea medicala de la angajat
Impozit pe bunuri imobiliare
Impozit funciar

Figura 2.2.1. Situaţia impozitelor achitate în 2008 de către

SRL “Free Fisheries”.

Sursa: elaborată de autor în baza dărilor de seamă a întreprinderii.

Partea cea mai mare din impozitele achitate de către SRL ”Free Fisheries” о
prezintă taxa pe valoarea adăugată 82,89% în valoare de 5680825 lei. Locul doi îl
ocupă cotele de asigurare socială ce prezintă 10,48% în valoare de 723841 lei din
totalul obligaţiilor fiscale.
Probleme şi dificultăţi întreprinderea are la achitarea cotelor de asigurări
sociale care sînt prea mari, firma are datorii la sfîrşitul perioadei de gestiune precum
şi penalităţi, nu are posibilitate să le achite, mai ales că au scăzut vînzările
considerabil.

49
 Astfel, necătînd la faptul că pe parcursul ultimilor 4 ani cota de asigurare socială
de la 29% (2005) s-a micşorat la 24% (2008), plata la buget s-a majorat de 3,4 ori
datorită majorării fondului de retribuire a muncii.
În cazul contribuţiilor individuale de asigurări sociale deasemenea se observă o
majorare a acestora de 10 ori, însă aceasta se datorează majorării cotei de la
1%(2005) la 5%(2008), datorită majorării fondului de retribuire a muncii.
Impozitele au ajuns a fi о povară grea pentru contribuabili. Sistemul de
impozitare trebuie conceput astfel, încît să stimuleze creşterea producţiei şi deci, a
bazei impozabile.
În condiţiile în care la 20% - TVA se adauga cota de 24% - cote pentru asigurări
sociale de stat, о serie de impozite şi taxe locale, suma totală de plată atinge
proporţia de 50% - 70% din venit, nu se poate vorbi despre stimulare şi dezvoltare
economică.

Impozitele indirecte.
- Accizele. Accizele reprezintă un impozit general de stat stabilit pentru unele
mărfuri de consum.
Certificat de acciz - document eliberat de organul Serviciului Fiscal de Stat
subiectului impunerii, care atestă înregistrarea acestuia şi îi atribuie dreptul de a
efectua tranzacţii cu mărfurile supuse accizelor.
Inspectoratele Fiscale de Stat, primind cererea agentului economic solicitant,
sunt obligate să о examineze şi în caz de suficienţă a datelor prezentate să efectuieze
înregistrarea persoanei care a înregistrat cererea în calitate de subiect al impunerii cu
accize. În cazul insuficienţei datelor prezentate, Inspectoratele Fiscale de Stat
Teritoriale sunt obligate să refuze înregistrarea indicînd în refuz motivele potrivit
cărora înregistrarea în cauză nu poate fi efectuată la momentul dat.
La eliberarea certificatului plătitorilor li se atribuie numărul de înregistrare în
calitate de subiect al impunerii cu accize.
Subiecţii impozabili sunt obligaţi să calculeze accizul, aplicînd două tipuri de
cote:
- în sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii care se aplica în situaţiile cînd
drept bază impozabilă pentru mărfurile supuse accizelor serveşte volumul în expresie
50
naturală (litri, tonă, litru alcool absolut, bucăţi, cm3);
- ad valorem în procente care se aplică în situaţiile cînd drept bază impozabilă
pentru mărfurile supuse accizelor serveşte valoarea mărfurilor, fără a ţine cont de
TVA şi accize sau valoarea în vamă a mărfurilor importate determinată conform
legislaţiei vamale precum şi costul licenţei în domeniul jocurilor de noroc.
Obiect al impunerii sînt mărfuri supuse accizelor.
Baza impozabilă о constituie:
a) volumul în expresie naturală, dacă cotele accizelor, inclusiv în cazul
importului, sînt stabilite în sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii;
b) valoarea mărfurilor, fără a ţine cont de accize şi TVA, dacă pentru aceste
mărfuri sînt stabilite cote ad valorem în procente ale accizelor;
c) valoarea în vamă a mărfurilor importate, determinată conform legislaţiei
vamale, precum şi impozitele şi taxele ce urmează a fi achitate la momentul
importului, fără a ţine cont de accize şi TVA, dacă pentru mărfurile în cauză sînt
stabilite cote ad valorem în procente ale accizelor.
Accizul se calculează pornind de la volumul mărfurilor supuse accizelor
exprimat în unităţi naturale sau de la valoarea acestora exprimată în unităţi monetare,
în funcţie de cotele accizului aplicate: în sumă absolută (lei, euro) sau ad valorem în
procente. Achitarea la buget a accizului se va efectua în ziua urmatoare celei în care
mărfurile supuse accizelor se vor expedia din încăperea de acciz sau se vor
comercializa.
Trecerea în cont se permite în cazul prezenţei documentelor ce confirmă
achitarea accizelor şi numai în limita cantităţii de mărfuri supuse accizelor folosite la
fabricarea altor mărfuri la fel supuse accizelor. La importul mărfurilor, accizul se
calculează şi se achită de către subiecţii impozabili odată cu achitarea taxelor vamale
şi a altor impozite şi taxe la care sunt supuse mărfurile importate.
În cazul exportului de mărfuri supuse accizelor, obligaţia de a achita accizele
este valabilă pînă la momentul repatrierii valutei şi prezentării documentelor
justificative. Suma accizelor supuse restituirii se stabileşte ca sumă ale accizelor
trecute în cont, care revin materiilor prime utilizate la producerea şi prelucrarea
producţiei exportate.
51
 Accizul se achită la momentul expedierii mărfii din încaperea de acciz, la
import accizul se calculează şi se achită оdată cu achitarea taxelor vamale.
Subiecţii impunerii sînt obligaţi să prezinte declaraţia privind achitarea
accizelor cel tîrziu în ultima zi a lunii care succedă luna în care a fost efectuată
expedierea mărfurilor supuse accizelor.
Deoarece genul de activitate a întreprinderii SRL “Free Fisheries” este
comercializarea produselor din peşte, ea nu este înregistrată ca plătitor de acciz.

- Taxele vamale. Taxa vamală este о plată obligatorie percepută de organele

vamale ale Republicii Moldova, conform cotelor diferenţiate pentru tipuri de mărfuri
la importul acestora pe teritoriul vamal al Republicii Moldova sau la exportul lor de
pe acest teritoriu şi este о condiţie obligatorie. Mărfurile trecute peste hotarul vamal
al RM sînt supuse impunerii cu taxă vamală în corespundere cu Legea Republicii
Moldova despre tariful vamal.
Baza de impunere cu taxe vamale sunt mărfurile :
a) importate; b) exportate; c) în tranzit;
Taxele vamale se aplică conform tarifului vamal:
Tarifuf vamal – catalogul care cuprinde nomenclatorul de mărfuri întroduse
pe/sau scoase de pe teritoriul vamal, precum şi cuantumul taxelor vamale ale acestor
mărfuri;
Nomenclatorul de mărfuri - lista care cuprinde codurile, denumirile şi
descrierea mărfurilor corespunzătoare sistemului de clasificare aplicate în practica
internaţională;
Scopul aplicarii taxelor este:
a) Optimizarea structurii importului de mărfuri.
b) Echilibrarea importului şi exportului de mărfuri.
c) Protecţia producătorilor de mărfuri autohtone.
d) Luarea condiţiilor favorabile prin integrarea RM în economia mondială.
Plătitori ai taxei vamale sînt persoanele fizice şi juridice care deţin obiectul
impozabil.
Cotele taxelor vamale şi lista mărfurilor supuse acestora sînt stabilite de
Guvern şi se aplică în conformitate cu legislaţia (în special Legea cu privire la tariful
52
vamal) şi acordurile internaţionale la care RM este parte.
Tipurile taxelor vamale:
Ad valorem - se calculează în procente faţă de valoarea în vamă a mărfii,
Specifică - se calculează aplicîndu-se cota fixă la о unitate de marfă;
Combinată - se calculează fiind combinate taxa ad valorem şi specifică;
Excepţională - se aplică la mărfurile importate în republică temporar, în scopul
apărării intereselor economice ale Republicii Moldova şi se divizează în:
Specială - se aplică în scopul apărării pieţii interne a mărfurilor, în cazurile
importului pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor străine în cantităţi şi condiţii
care pot dăuna material producătorii de mărfuri autohtone;
Compensatorie - aplicata în cazul introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor,
la producerea sau exportul acestora, direct sau indirect, au folosit subsidii de stat,
dacă sunt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale
producătorilor autohtoni de mărfuri identice sau similare;
Antidumping - se aplică la mărfurile importate în republică la preţuri mai joase
decît preţurile lor în ţara exportatoare la momentul intrării lor pe teritoriul vamal al
Republicii Moldova.
Cotele taxelor vamale şi lista mărfurilor supuse acestora sunt stabilite de
Parlament şi se aplică în conformitate cu legislaţia (în special Legea cu privire la
tariful vamal) şi acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte (dacă
legislaţia vamală diferă de acordurile internaţionale se aplică cotele din acordurile
internaţionale). Sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se aplică
pentru toate mărfurile introdu-se pe/sau scoase de pe teritoriul vamal. Modul de
aplicare a acestui sistem se stabileşte de către Guvern în baza legii şi a acordurilor
internaţionale.
La trecerea mărfii peste frontiera vamală declarantul trebuie să anunţe
autorităţile vamale valoarea în vamă a mărfii conform actelor de însoţire.
Dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date,
declarantul este în drept să determine valoarea mărfurilor prin metode prevăzute de
legislaţie.
În cazul în care declarantul nu este deacord cu decizia autorităţii vamale, el
53
poate contesta această decizie atît în faţa autorităţii vamale cît şi în faţa instanţei de
judecată (fără penalizare).
Cheltuielile suplimentare aferente precizării valorii în vamă a mărfii sau
prezentării unei informaţii suplimentare referitoare la ea sunt acoperite de către
declarant în cazul cînd autorităţile vamale depistează neautenticitatea datelor prezente
în declaraţie (şi invers).
Informaţia prezentată de declarant constituie secret comercial şi poate fi
utilizată exclusiv în scopuri vamale. Pentru divulgarea informaţiei autoritatea vamală
poartă răspundere.
Valoarea în vamă a mărfii se determină prin următoarele metode:
1. În baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă (sau în baza preţului
efectiv plătit);
2. În baza valorii tranzacţiei cu marfă identică;
3. În baza valorii tranzacţiei cu marfă similară;
4. În baza costului unitar al mărfurilor;
5. În baza valorii calculate a mărfii;
6. Prin metoda de rezerve.
Principala metodă din cele specificate este metoda nr.l, dacă această metodă
nu poate fi aplicată se folosesc celelalte metode în mod succesiv.
De taxele vamale sunt scutite următoarele livrări:
 Materialele importate necesare activităţii statutare primite ca donaţii din partea
consiliului europei de către centrul de informare şi documentare al Consiliului
Europei în RM,
 Mărfurile de uz oficial introduse pe/sau scoase de pe teritoriul vamal de către
cetăţenii străini în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile internaţionale la care
RM face parte,
 Mărfurile introduse sau scoase de pe teritoriul vamal în calitate de ajutor
umanitar, destinaţia lui fiind confirmată de o comisie specială etc.
Taxa vamală de import se achită în vamă la prezentarea declaraţiei vamale.
Suma taxelor vamale achitate în plus la buget ca rezultat al comiterii unor
erori de calcul, al efectuării plăţilor anticipate în mărimi ce depăşesc cele necesare
54
sau ca rezultat al anulării plăţilor după modificarea declaraţiei vamale se restituie la
contul plătitorului sau se trec în contul altor plăţi vamale şi fiscale, dacă nu a trecut
mai mult de 1 an de la data supraplăţii.
Operaţiunile de restituire sau de trecere în cont a supraplăţilor efectuate se
efectuează în baza documentelor bancare şi de casă prin virament, respectiv de la
conturile trezoreriale. În cazul în care plătitorul are restanţe la bugetele de toate
nivelurile supraplata nu i se restituie, ea fiind folosită la stingerea restanţelor în cauză.
Taxele vamale se achită la departamentul vamal, iar sumele achitate pentru
anii 2005-2008 de către SRL „Free Fisheries” sînt prezentate în figura de mai jos.

Taxele vamale achitate pentru anii 2005 - 2008

5000000
3071818
4500000

4000000
2285379
3500000

3000000 8302

lei 2500000

2000000

1500000

1000000
0
500000

0
2005 2006 2007 2008

Figura 2.2.2. Situaţia taxelor vamale achitate de către SRL „Free Fisheries”
pe anii 2005 – 2008.

Sursa: elaborată de autor în baza dărilor de seamă.

Taxele pentru proceduri vamale este în descreştere deoarece agentul

economic a micşorat nivelul importului, iar produsele din peşte importate de
către agentul economic analizat nu este supus taxei vamale, de unde vedem în anii
2007 şi 2008 firma nu au executat importuri, deoarece materia primă este
procurată pe piaţa internă.
-Taxa pe valoare adăugată - impozit general de stat care reprezintă о formă de
colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sunt
supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a unei părţi din
55
valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.
Ca plătitori ai TVA sunt:
a) persoanele juridice şi fizice care sunt înregistrate sau trebuie să fie
înregistrate în conformitate cu prevederile art. 112 al Codului fiscal;
b) persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri, cu excepţia
persoanelor
fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal, a caror valoare nu depăşeşte
limita stabilită de legislaţia în vigoare;
c) persoanele juridice şi fizice care importă servicii considerate ca livrări
impozabile efectuate de persoanele menţionate.
Obiecte impozabile constituie:
a) livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili reprezentînd
rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova;
b) importul mărfurilor, serviciilor în Republica Moldova, cu excepţia
mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare
nu depăşeşte limită stabilită în Legea bugetului pe anul respectiv, importate de
cătrepersoanele fizice.
În Republica Moldova se utilizează urmatoarele cote diferenţiate, stabilite
în funcţie de tipul bunurilor impozabile:
• cota-standard - în mărime de 20% din valoarea impozabilă a
mărfurilor şi serviciilor importate şi a livrărilor efectuate pe teritoriul Republicii
Moldova;
• cote reduse în mărime de:
- 8% - la pîinea şi produsele de panificaţie, la laptele şi produsele lactate, livrate
pe teritoriul Republicii Moldova cu excepţia produselor alimentare pentru copii care
sînt scutite de TVA, la medicamentele, atît indicate în Nomenclatorul de stat de
medicamente, cît şi autorizate de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, importate
şi/sau livrate pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi medicamentele preparate în
farmacii conform prescripţiilor magistrale, cu conţinut de ingrediente (substanţe
medicamentoase) autorizate.
- 5% - la gazele naturale şi gazele lichefiate, atît la cele importate, cît şi la
56
cele livrate pe teritoriul Republicii Moldova;
• cota zero :
a) mărfurile, serviciile pentru export şi toate tipurile de transporturi
internaţionale de mărfuri (inclusiv de expediţie) şi pasageri, precum şi serviciile
operatorului aerodrom (aeroport);
b) energia electrică destinată populaţiei;
c) importul şi/sau livrarea pe teritoriul republicii a mărfurilor, serviciilor
destinate folosinţei oficiale de către misiunile diplomatice în Republica Moldova;
d) importul şi/sau livrarea pe teritoriul republicii a mărfurilor, serviciilor
destinate proiectelor de asistenţă tehnică, realizate pe teritoriul Republicii Moldova
de către organizaţiile internaţionale şi ţările donatoare în limita tratatelor la care
aceasta este parte;
e) lucrările la construcţia caselor de locuit, inclusiv a caselor construite cu
aplicarea metodei de creditare ipotecară;  
f) mărfurile, serviciile livrate în zona economică liberă;
g) serviciile prestate de întreprinderile industriei uşoare pe teritoriul Republicii
Moldova în cadrul contractelor de prelucrare în regimul vamal de perfecţionare
activă;
h) mărfurile livrate în magazinele duty-free.
În conformitate cu Titlul III al Codului fiscal, TVA nu se aplică pentru livrările
de mărfuri şi servicii ce au ca obiect:
 locuinţa, pămîntul şi terenul pe care se găseşte locuinţa,
 produsele alimentare şi nealimentare pentru copii, conform listei aprobate în legea
bugetului pe anul respectiv,
 proprietatea de stat răscumpărată în procesul privatizării,
 mărfurile, serviciile instituţiilor de învăţămînt, legate de procesul instructiv de
producţie şi educativ,
 serviciile (acţiunile) întreprinse de către autorităţile abilitate, pentru care se aplică
taxa de stat (acordarea licenţelor, înregistrarea brevetelor) etc.
 serviciile financiare inclusiv acordarea sau transmiterea creditelor, operaţiile legate
de evidenţa conturilor de depozit, operaţii legate de circulaţia valutei, mijloacelor
57
 băneşti, operaţii legate de emiterea hîrtiilor de valoare, operaţiile de asigurare,
 servicii oficiale poştale,
 servicii rituale,
 servicii legate de închirierea spaţiului locativ,
 servicii prestate de transportul în comun etc.
Pentru determinarea sumei impozitului este necesar de determinat valoarea
livrărilor impozabile. TVA la buget se calculează reieşind din livrările şi procurările
efectuate timp de o lună:
1. se determină suma TVA achitată sau ce urmează a fi achitată furnizorului la
procurarea valorilor materiale, serviciilor în scopuri de antreprenoriat (TVA
deductibilă),
2. se determină suma TVA primită sau care urmează să fie primită de la
consumatori pentru mărfurile, serviciile livrate (TVA colectată),
3. se determină TVA ce trebuie transferată la buget.

TVA la buget = TVA colectată – TVA deductibilă.

Facturile TVA pentru mărfurile, serviciile livrate se numerotează în ordine
succesivă în registrul de evidenţă.
Evoluţia TVA la agentul economic analizat o putem urmări în figura dată.

Taxa pe valoare adaugată achitată pentru anii 2005 - 2008

de către SRL "Free Fisheries"

12000000

10000000

8000000
11448625

10067441

lei 6000000
8081773

5680825

4000000

2000000

0
2005 2005 2006 2008
ani

Figura 2.2.3. Evoluţia TVA achitată de către SRL “Free Fisheries”

58
 pentru 2005 – 2008.
Sursa: elaborată de autor în baza dărilor de seamă.

Potrivit diagramei de mai sus, evoluţia TVA pe parcursul ultimilor 4 ani este
în descreştere, fapt datorită micşorării volumului de procurări şi vînzări, adică în
2008, TVA a scăzut faţă de 2005 cu 50,38%.
Obligaţia fiscală a SRL „Free Fisheries” pentru decembrie 2008 constituie
775791lei, care urmează să fie vărsată la buget pînă la 31.01.2009. Acest calcul poate
fi urmărit în [Anexa 1].
Astfel, TVA la buget (755791 lei) = TVA colectat (1368893 lei) – TVA deductibil

(593102 lei).

Impozitele directe.
- Impozitul reţinut din salariu.
Subiecţi ai impunerii sînt persoanele fizice care pe parcursul perioadei fiscale
obţin venit din orice surse aflate în Republica Moldova, şi persoanele fizice care
obţin venit investiţional şi financiar din surse aflate în afara Republicii Moldova.
Subiecţii impunerii sînt obligaţi să declare venitul brut obţinut din toate sursele.
Obiect al impunerii este venitul brut, inclusiv facilităţile acordate de patron,
obţinut de persoanele juridice sau fizice din toate sursele aflate în Republica
Moldova, precum şi venitul obţinut de persoanele juridice din orice surse aflate în
afara Republicii Moldova şi venitul investiţional şi financiar obţinut de persoanele
fizice din surse aflate în afara Republicii Moldova, cu excepţia deducerilor şi
scutirilor la care au dreptul aceste persoane.
Pentru 2009 cotele impozitului pe venit se determină după cum urmează:
a) pentru persoanele fizice, în mărime de:
- 7% din venitul anual impozabil ce nu depăşeşte suma de 25200 lei;
- 18% din venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de 25200 lei;
b) pentru persoanele juridice - în mărime de 0% din venitul impozabil.
Personele fizice pot beneficia de următoarele scutiri:
Scutiri personale.

59
- Fiecare contribuabil are dreptul la o scutire personală în sumă de 7200 lei pe an.
- Suma scutirii personale în mărime de 12000 lei pe an este stabilită de legislaţie
pentru unele categorii de personae.
 Scutiri acordate soţiei (soţului).
- Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie are dreptul la o scutire
suplimentară în sumă de 7200 lei anual, cu condiţia că soţia (soţul) nu beneficiază de
scutire personală.
- Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie cu orice persoană specificată
are dreptul la o scutire suplimentară în sumă de 12000 lei anual, cu condiţia că soţia
(soţul) nu beneficiază de scutire personală.
Scutiri pentru persoanele întreţinute.
Contribuabilul (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire în sumă de
1680 lei anual pentru fiecare persoană întreţinută, cu excepţia invalizilor din copilărie
pentru care scutirea constituie 7200 lei anual.
Impozitul reţinut din salariu este reflectat în “Raportul privind suma venitului
achitat şi a impozitului pe venit reţinut din acest venit”. Astfel, în decembrie 2008
SRL “Free Fisheries” a calculat impozit pe venit 32435,72 lei de la venitul calculat şi
îndreptat spre achitare în mărime de 374704,81 lei. [Anexa 2].

Impozitul pe venit din salariu achitat pentru anii 2005 - 2008

de catre SRL "Free Fisheries"

145287,03
200000
166981
180000
160000
140000
120000
lei 100000
55912
80000
47908
60000
40000
20000
0
2005 2006 2007 2008
ani

Figura 2.2.4. Evoluţia impozitului pe venit din salariu achitat de

către SRL “Free Fisheries” pentru anii 2005 – 2008
Sursa: elaborată de autor în baza dărilor de seamă.

Total impozit pe venit retinut din salariul angajatilor constituie 145287,03 lei,
60
conform [Anexei 2A].
Cauza majorării impozitului pe venit din salariu, reflectat în diagrama de mai
sus se datorează majorării venitului calculat şi îndreptat spre achitare angajaţilor.
- Impozitul funciar. În Republica Moldova pamîntul este folosit contra
plată. Forma de plată este impozitul funciar. Obiect al impunerii funciare sunt
terenurile date în titlu de proprietate, de posesiune şi de beneficiere, în conformitate
cu legisiaţia în vigoare. Deţinătorii de terenuri plătesc anual impozitul funciar.
Subiecţii impozabili - sunt persoanele fizice şi juridice cărora le-au fost
repartizate terenuri cu titlu de proprietate, posesiune şi de beneficiere. Persoanele
fizice şi juridice după ce primesc proprietate, posesiune şi de beneficiere funciară,
trebuie să le înregistreze la organele teritoriale ale serviciului fiscal. Agentul
economic este subiect al impunerii cu impozitul funciar în caz dacă există obiectul
impunerii.
Cota impozitului funciar nu depinde de rezultatul activităţii gospodăreşti a
deţinătorilor de terenuri ci se stabileşte pentru о unitate de teren de о anumita calitate
sub formă de plăţi. Cota de impozit funciar poate fi reexaminată de către Parlament
în dependenţă de valuta ce se foloseşte oficial în republică de gradul de inflaţie,
de schimbările condiţiilor de gospodărire a deţinătorilor de terenuri şi de indicii
cadastrali.
Temeiul stabilirii impozitului funciar este titlul de proprietate, posesiune sau
de beneficiere funciară.
Toţi agenţii economici, subiecţi ai impunerii cu impozitul funciar sunt înscrişi
în registrul cadastral al deţinătorilor de terenuri, registrul cadastral al terenurilor şi
planurile cadastrale.
Impozitul funciar pentru fiecare teren şi pentru întregul pamînt din gospodărie
se calculează în conformitate cu cadastrul funciar de stat.
Cotele de impozit funciar pentru terenurile cu destinaţie agricolă se stabilesc
în dependenţă de suprafaţa şi aşezarea lor geografică, de structura şi calitatea
solurilor.
Impozitul funciar se determină prin înmulţirea cotei concrete a impozitului la
numărul de grad-hectare, hectare sau la suprafaţa terenului ce aparţine persoanei
61
juridice sau persoanei fizice, se calculează şi se achită după cum urmează:
 persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitatea de întreprinzător, cu
excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), calculează desinestătător suma
anuală a impozitului funciar şi pînă la 1 iulie a anului fiscal în curs prezintă organelor
fiscale teritoriale calculul impozitului funciar;
 pentru persoanele fizice, altele decît cele specificate mai sus, precum şi
pentru gospodăriile ţărăneşti (de fermieri) calcularea sumei anuale a impozitului
funciar şi întocmirea avizelor de plată a impozitului se efectuează conform
Instrucţiunii Ministerului Finanţelor, de către serviciile de colectare a impozitelor şi
taxelor locale ale primăriior cu participarea organelor fiscale teritoriale. Avizele de
plată a impozitului funciar se înmînează subiecţilor impunerii cel tîrziu cu 60 de zile
pînă la expirarea primului termen de plată a impozitului;
 persoanele specificate achită impozitul funciar în bugetul unităţii
administrativ-teritoriale respective în părţi egale cel tîrziu la 15 august şi
15octombrie a anului fiscal în curs, iar în cazul achitării sumei integrale a
impozitului funciar pentru anul fiscal în curs pînă la data de 30 iunie a anului
respectiv, aceste persoane beneficiază de dreptul la о reducere cu 15 % a sumei
impozitului ce urmează a fi achitată. Avizele de plată a impozitului funciar, înmînate
subiecţilor impunerii, se întocmesc ţinîndu-se cont de acest drept.
Evidenţa contribuabililor este efectuată anual pînă la 1 mai. Impozitul funciar
de la persoanele fizice şi juridice este calculat începînd cu luna ce urmează după luna
primirii terenului în proprietate, posesiune sau beneficiere.
Inspectoratele fiscale de stat împreună cu organele de autoadministrare
locală controlează ca impozitul funciar să fie calculat la timp.
Toate calculele impozitului funciar sunt prezentate într-un formular tipizat
Inspectoratului Fiscal.
Pentru anul 2008 suma impozitului funciar achitată la buget de către SRL
“Free Fisheries” a constituit 7902 lei [Anexa 3].
La “Free Fisheries” SRL clădirile sunt amplasate ре о suprafaţă de 2,634 ha.
Acest teren este asociat categoriei - terenuri de intravilan cu o altă destinaţie
specială. Cota pentru terenurile de intravilan constitute 30 lei pentru 100 m 2. Deci,
62
pentru 1 ha suma impozitului este de 30 x 100 m2(lha = 10000 m 2) - 3000 lei.
Calculul impozitului funciar se efectuează în felul următor:
Suma impozitului către plată = 2,634 ha x 3000 lei = 7902 lei.
"Free Frisheries" SRL nu beneficiază de nici un fel de scutire şi nici nu a
achitat anticipat impozitul funciar pentru anul 2008.

Darea de seamă privind calculul impozitului funciar a fost prezentată la

30.06.2008.

Impozitul funciar achitat pentru anii 2005 - 2008

de catre SRL "Free Fisheries"

10000
7902 7902
9000
6717 6717
8000
7000
6000
lei 5000
4000
3000
2000
1000
0
2005 2006 2007 2008
ani

Figura 2.2.5. Evoluţia impozitului funciar achitat de către

SRL “Free Fisheries” pentru 2005 – 2008.
Sursa: elaborată de autor în baza dărilor de seamă.

Obligaţia fiscală a agentului economic la acest impozit pe parcursul anilor 2006

şi 2007 s-a micşorat, deoarece “Free Fisheries” SRL a beneficiat de scutire în valoare
de 15%, întrucît a achitat integral impozitul funciar pînă la data de 15 august a anului
de gestiune.
- Impozitul pe bunuri imobiliare - impozit local care reprezintă о plată
obligatorie la buget de la valoarea bunurilor imobiliare.
Subiecţi ai impunerii sunt persoanele juridice şi fizice rezidenţi şi nerezidenţi ai
Republicii Moldova:
a) proprietarii bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova.
b) deţinătorii drepturilor patrimoniale (drepturilor de posesie, de gestiune, de
63
administrare operativă) asupra bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii
Moldova ce se află în proprietatea publică a statului sau în proprietatea publică a
unităţilor administrativ-teritoriale ori privată, inclusiv arendaşii, în cazul în care
obiectul impunerii este arendat pe un termen mai mare de 3 ani şi contractul de arendă
nu prevede altfel.
Obiecte ale impunerii sînt bunurile imobiliare, inclusiv terenurile (terenuri cu
destinaţie agricolă, terenuri destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi
terenurile cu alte destinaţii speciale) din intravilan sau din extravilan şi/sau
îmbunătăţirile de pe ele - clădiri, construcţii, apartamente şi alte încăperi izolate,
inclusiv îmbunătăţirile aflate la o etapă de finisare a construcţiei de 80% şi mai mult,
rămase nefinisate timp de 5 ani după începutul lucrărilor de construcţie.
Valoare estimată - valoarea bunurilor imobiliare calculate la о dată anumită cu
utilizarea metodelor de evaluare prevăzute de legislaţie.
Baza impozabilă a bunurilor imobiliare - о parte a valorii estimate a bunurilor
imobiliare luată de către autorităţile fiscale ca bază la calcularea impozitului.
Impozitul pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice (cu excepţia
cooperativelor de construcţie a locuinţelor şi a cooperativelor de construcţie a
garajelor) se stabileşte în proporţie de pînă la 0,1 la sută din valoarea de bilanţ a
clădirilor şi construcţiilor. Întreprinderile producătoare de materie primă agricolă se
scutesc de impozitul pe bunurile imobiliare pentru bunurile imobiliare folosite la
obţinerea producţiei agricole.
Cotele impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice sunt stabilite în
procente faţă de costul mediu al clădirilor şi edificiilor (construcţiilor speciale) aflate
la bilanţul întreprinderilor. Costul mediu al clădirilor şi edificiilor (construcţiilor
speciale) se determină, aflîndu-se media cronologică în baza datelor despre valoarea
de bilanţ a imobilului la începutul fiecărei luni de gestiune. Valoarea de bilanţ la
începutul şi sfîrşitul perioadei gestionare se ia în mărime de 1/2 (1 trimestru, 1
semestru, 9 luni, un an).
Scutirile de plata impozitului pe bunurile imobiliare sunt stabilite de Codul
fiscal. Persoanele juridice calculează desinestătător suma anuală a impozitului pe
bunurile imobiliare, pe care о varsă trimestrial la buget în părţi egale pînă la data de
64
20 a lunii imediat urmatoare trimestrului gestionar. În acelaşi termen prezintă şi
calculul acestui impozit într-un formular tipizat.
“Free Fisheries” SRL prezintă trimestrial darea de seamă privind calcularea
impozitului pe bunurile imobiliare.
Pentru trimestrul IV al anului 2008 agentul economic a plătit impozitul în
valoare de 1023 lei [Anexa 4].
Suma impozitului reieşind din cotele aprobate = costul mediu de bilanţ al
clădirilor şi construcţiilor pe perioada gestionară - 4310274 lei x cota impozitului
0,1% x 4/4 = 4310 x 1 = 4310 lei.
Suma impozitului către plată (rîndul 3 - rîndul 4 - rîndul 5) = suma impozitului
reieşind din cotele aprobate - 4310 lei - suma înlesnirilor acordate - 0 lei - suma
impozitului calculată pentru perioada precedentă - 3287 lei = 1023 lei.
Evoluţia obligaţiei fiscale privind impozitul pe bunurile imobiliare pentru ultimii
4 ani se prezintă în figura urmatoare.

Impozitul pe bunurile imobile achitate pentru anii 2005 - 2008

de catre SRL "Free Fisheries"

14000 11160
100090
12000 9133
4310
10000

8000
lei
6000

4000

2000
0
2005 2006 2007 2008
ani

Figura 2.2.6. Evoluţia impozitului pe bunuri imobile achitate

de către SRL „Free Fisheries” pentru 2005 – 2008.
Sursa: elaborată de autor în baza dărilor de seamă.

Impozitul funciar este într-o continuă descreştere deoarece întreprinderea nu şi-a

mai mărit baza de calcul şi respective ea se micşorează an de an cu mărimea uzurii,
explicînd evoluţia prezentă în diagramă. Suma taxei 2008 faţă de 2007 s-a micşorat
cu 9,4%.
65
- Taxele rutiere sînt taxe percepute pentru folosirea drumurilor şi/sau a zonelor
de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor.
Taxele percepute în fondul rutier:
1. Taxa de folosire a drumurilor percepută de la posesorii de vehicule
înmatriculate în RM,
2. Taxa de trecere pe drumurile RM a vehiculelor neînmatriculate în RM,
3. Taxele de eliberare a autorizaţiilor pentru circulaţia vehiculelor cu sarcina
masivă pe osie şi gabarite care depăşesc limitele admise,
4. Taxele de eliberare a autorizaţiilor pentru lucrări în zona de protecţie a
drumurilor,
5. Taxa de eliberare a licenţelor pentru activităţi în transportul auto, pentru lucrări
de construcţie, reparaţie şi întreţinere a drumurilor, precum şi a autorizaţiilor
pentru transporturi rutiere internaţionale,
6. Accizele la benzina auto şi motorină.
Taxele în fondul rutier se stabilesc potrivit Titlului IX al Codului fiscal.
Plătitori ai taxei de folosire a drumurilor percepută de la posesorii de vehicule
înmatriculate în Republica Moldova sunt persoanele fizice şi juridice. Persoanele
fizice şi juridice în alte ramuri decît în agricultură, tractoare cu roţi pentru
transportul de încărcături pe drumurile publice sunt deasemenea plătitori ai acestei
taxe.
Sumele taxei se calculează de plătitor în corespundere cu Titlul IX al Codului
fiscal pînă la efectuarea reviziei tehnice a mijloacelor de transport în sumă deplină, la
cotele stabilite de Lege. Taxa este calculată şi virată la buget pentru mijloacele de
transport, care se află la balanţa întreprinderii sau care se află în proprietate privată a
persoanelor fizice în perioada prezentării spre revizia tehnică. Această taxă nu se
aplică pentru mijloacele de transport care se află la balanţa persoanelor juridice sau
fizice, fiind descompletate, inutile în exploatare, care n-au trecut revizia tehnică în
anul gestionar.
Legea nu prevede amînarea plăţii acestei taxe sau virării ei pe rate. Schimbarea
posesorului vehicolului şi reînmatricularea lui în legătură cu aceasta la organele
poliţiei rutiere, după efectuarea reviziei tehnice, nu atrage plata unei noi taxe în anul
66
curent.Taxa se calculează de către subiectul impunerii de sine stătător, în funcţie de
obiectul impunerii şi de cota impunerii şi se achită odată pe an printr-o plată unică şi
în volum deplin. Sunt scutiţi de la plata taxei invalizii care posedă vehicule speciale.
Darea de seamă privind achitarea taxei se prezintă organelor fiscale de la
sediul/domiciliul contribuabilului de către persoanele juridice şi fizice care practică
activitate de întreprinzător anual, pînă la 31 decembrie a perioadei fiscale de gestiune.
În anul 2008 “Free Fisheries” SRL a deţinut la activ cinci mijloace de transport,
cu suma taxei către plată total 3672 lei, conform [Anexei 5].
Suma taxei = 108 lei + 540 lei +1800 lei+864 lei+360 lei= 3672 lei.

Figura 2.2.7. Evoluţia taxelor rutiere achitate de către SRL „Free Fisheries”
pentru 2005 - 2008
Sursa: elaborată de autor în baza dărilor de seamă.

- Taxa pentru amenajarea teritoriului. Contribuabilii taxei pentru amenajarea

teritoriului sunt subiecţii activităţii de întreprinzător, inclusiv întreprinderile cu
investiţii străine (persoane fizice şi juridice), cu excepţia instituţiilor bugetare şi
organizaţiilor finanţate din buget.
Baza impozabilă o constituie numărul mediu scriptic trimestrial al salariaţilor
şi/sau fondatorii  întreprinderilor în cazul în care aceştia activează la întreprinderile
fondate, însă nu sînt incluşi în efectivul trimestrial de salariaţi.
Cota maximă constituie 40 lei anual pentru fiecare salariat, adică 10 lei
trimestrial. Darea de seamă privind taxele locale se prezintă trimestrial la
inspectoratele teritoriale.
67
 SRL "Free Fisheries" prezintă trimestrial darea de seamă privind calcularea taxei
pentru amenajarea teritoriului. Pentru trimestrul 4 al anului 2008 agentul economic a
plătit taxa în valoare de 960 lei. [Anexa 6]
Suma taxei reieşind din cotele aprobate = (coloniţa 1) numărul mediu scriptic
trimestrial al salariaţilor (96) x coloniţa 2 cota taxei pentru un salariat (10 lei) =
960 lei. Suma taxei către plată se înscrie în coloniţa 6. Întreprinderea este obligată să
stingă datoria fiscală şi să prezinte darea de seamă pe taxa pentru amenajarea teritoriului
pînă la 31.01.2009.
Evoluţia obligaţiei fiscale privind taxa pentru amenajarea teritoriului pentru
anii 2005-2008 se prezintă în figură.

Taxa pentru amenajarea teritoriului ahitata pentru anii

2005 - 2008 de catre SRL "Free Fisheries"

5000
4500
4000
3500
48
70

4770

3000
lei 2500
2000
1270
1161

1500
1000
500
0
2005 2006 2007 2008
ani

Figura 2.2.8. Evoluţia taxei pentru amenajarea teritoriului achitată

de către SRL „Free Fisheries” pentru 2004 – 2007
Sursa: elaborată de autor în baza dărilor de seamă.

Taxa pentru amenajarea teritoriului prezintă variaţii pe întreaga durată

analizată astfel, pentru anul 2008 a constituit 4770 lei, micşorîndu-se faţă de 2007 cu
aproximativ 2%. Această sumă diferă din cauza diferenţei numărului de salariaţi.

- Taxa pentru apă. Subiecţi ai taxei pentru apă sînt persoanele juridice şi fizice,
care practică activitate de întreprinzător, indiferent de tipul de proprietate şi forma
juridică de organizare (cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) care nu dispun

68
de un sistem de pompare a apei pentru irigarea artificială a terenurilor sau pentru
stropire), organizaţiile necomerciale şi cele obşteşti, birourile de avocaţi şi notarii
privaţi.
Obiect al impunerii este volumul apei utilizate din orice sursă în scopul
desfăşurării propriei activităţi de fabricare a producţiei, de executare a lucrărilor şi de
prestare a serviciilor. Cotele taxei se stabilesc potrivit anexei din Codul fiscal.
Taxa pentru apă se calculează de plătitor de sine stătător, pornind de la volumul
apei utilizate, conform datelor contoarelor sau, în lipsa acestora, conform normelor de
consum al apei. În cazul în care plătitorul taxei dispune de contoare, dar consumă apă
atît prin intermediul contoarelor, cît şi fără utilizarea acestora, taxa pentru apă se
calculează în baza datelor contoarelor şi conform normelor de consum al apei.
Nu se aplică taxa pentru:
a) apele subterane extrase din subsol concomitent cu minereurile,
b) apa utilizată pentru stingerea incendiilor,
c) apa utilizată pentru creşterea peştelui,
d) apa utilizată de întreprinderile societăţilor orbilor, societăţilor surzilor,
societăţilor invalizilor, precum şi de instituţiile medico-sanitare publice,
e) apa utilizată de întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar.
Taxa pentru apă se percepe în următoarele mărimi:
Pentru fiecare 1 m3 de apă utilizată din orice sursă, cu excepţia celor indicate -
0,50 lei.
Pentru fiecare 1 m3 de apă utilizată din orice sursă, destinată îmbutelierii în
sticle şi în alte recipiente, folosită în scopuri curative şi în calitate de apă minerală,
potabilă şi de masă - 8 lei.
Pentru utilizarea 1 m3 de apă captată din izvoarele de suprafaţă la irigarea
terenurilor, taxa se percepe în mărime de 0,10 lei.
Pentru fiecare 10 m3 de apă utilizată la hidrocentrale, taxa se percepe în mărime
de 0,03 lei.
Elaborarea normelor de consum al apei şi controlul asupra cantităţii de apă
utilizată se efectuează de către organul de stat împuternicit de Guvern.

69
 Conform prevederilor Legii Bugetului pe anul 2007 SRL "Free Frisheries" a
plătit pentru арă trimestrial taxa şi о varsa în venitul bugetului local. Întreprinderea
prezinta darea de seamă şi achita pentru арa consumată taxa trimestrială pînă la data
de 20 a lunii următoare după trimestrul de gestiune.
Consumul de арă [Anexa 7] este indicat în coloniţa a treia şi reprezintă pentru
trimestrul IV 2196 m3. Suma plăţii pentru арa consumată va fi produsul dintre арa
consumată şi mărimea plăţii pentru 1 m3 de арă consumată: 2196m3 x 0,5 = 1098 lei.

Figura 2.2.9. Evoluţia taxei pentru apă achitată de către SRL „Free Fisheries”
pentru 2005 – 2008
Sursa: elaborată de autor în baza dărilor de seamă.

Devierea exagerată în anul 2007 a obligaţiei fiscale faţă de taxa pentru арă se
datorează creşterii consumului de apă folosit în genul de activitate.
Pentru anul 2008 taxa pentru apă nu se achită de către agenţii economici.

2.3. Obligaţiunile întreprinderii faţă de Casa Naţională de Asigurări Sociale

şi Casa Naţională de Asigurări Medicale.

Plătitorii la bugetul asigurărilor sociale de stat prezintă trimestrial

subdiviziunilor teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale dări de seamă
privind calcularea, utilizarea şi transferarea contribuţiilor de asigurări sociale de stat
obligatorii, după modelul elaborat de Casa Naţională de Asigurări Sociale. Pentru ca
Serviciul Fiscal de Stat să urmărească virarea în termen a contribuţiilor de asigurări
70
sociale de stat obligatorii, Casa Naţională de Asigurări Sociale prezintă acestuia, în
termen de 35 de zile de la finele trimestrului de gestiune, o informaţie în modul
stabilit de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi de Inspectoratul Fiscal Principal de
Stat. Tarifele contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, termenele de
virare a acestora la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru 2007, sunt prezentate în
tabel.
Tabelul 2.3.1.

Caracteristica contribuţiilor de asigurări sociale în anul 2008.

Tariful Tipul prestaţiei
Categoria plătitorilor Termenul de
contribuţiei şi sociale
şi asiguraţilor virare
baza de calcul asigurate
Angajatorul pentru: 24% la fondul de Lunar, pînă la Toate tipurile
- persoanele angajate prin contract retribuire a muncii sfîrşitul lunii de prestaţii de
individual de muncă ori prin alte şi la alte imediat asigurări sociale
contracte în vederea executării de recompense următoare de stat
lucrări sau prestării de servicii, cu celei de
excepţia celor specificate la pct.1.2 gestiune
din prezenta anexă;
- cetăţenii Republicii Moldova
angajaţi prin contract în proiecte,
instituţii şi organizaţii internaţionale,
indiferent de sursa finanţării
activităţilor, în cazul în care acordurile
internaţionale la care Republica
Moldova este parte nu prevăd scutirea
de plată a contribuţiilor de asigurări
sociale;
- persoanele care desfăşoară activitate
în funcţie electivă ori sînt numite în
autorităţi executive;
- judecătorii, procurorii, avocaţii
parlamentari;
- notarii de stat
Sursa: elaborat de autor în baza dării de seamă a contribuţiilor de aigurări sociale

Contribuţia individuală de asigurări sociale de stat obligatorii datorată de

salariaţii asiguraţi, angajaţi prin contract individual de muncă sau prin alte contracte
în vederea îndeplinirii de lucrări sau prestării de servicii, de persoanele care
desfăşoară activitate în funcţie electivă sau sînt numite în autorităţi executive, de
notarii de stat, de judecători, de procurori, de avocaţii parlamentari se stabileşte în
proporţie de 5% (2008) din salariu şi din celelalte recompense.

71
 Neprezentarea în termen de către plătitor a dărilor de seamă şi a documentelor
ce se referă la ţinerea evidenţei individuale, a calculelor şi a documentelor privind
calcularea, utilizarea şi transferarea contribuţiilor de asigurări sociale de stat
obligatorii, precum şi diminuarea cuantumului acestora au drept consecinţă
sancţionarea persoanelor cu funcţie de răspundere, în conformitate cu prevederile
Codului cu privire la contravenţiile administrative.
Neplata în termen a contribuţiei de asigurări sociale de stat obligatorii atrage
calcularea unei majorări de întîrziere în proporţie de 0,1% din suma datoriei pentru
fiecare zi de întîrziere, inclusiv data virării sumei datorate.
Indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi indemnizaţiile de
maternitate persoanelor angajate prin contract individual de muncă se calculează şi se
plătesc la locul principal de muncă, din contul contribuţiilor de asigurări sociale de
stat obligatorii datorate de angajator bugetului asigurărilor sociale de stat.
Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale de stat
obligatorii nu poate depăşi suma a trei salarii medii lunare pe economie. SRL “Free
Fisheries” prezintă trimestrial darea de seamă privind calcularea, utilizarea şi
transferarea contribuţiilor de asigurări sociale de stat la Casa Teritorială de asigurări
Sociale. Pentru trimestru IV al anului 2008 numărul mediu scriptic al angajaţilor
constituie 96 persoane, inclusiv 5 pensionari. [Anexa 8]
Baza de calcul privind cacularea contribuţiilor de asigurări sociale la SRL “Free
Fisheries” pentru anul 2008 constituie 36233,29lei, din care întreprinderea este
obligată să calculeze contribuţii de asigurări sociale în mărime de 24% de la baza de
calcul ce constituie 724665,74 lei. Deasemenea întreprinderea este obligată pînă la
31.01.2009 să o transfere la buget.
Analizînd “Darea de seamă privind calcularea, utilizarea şi transferarea
contribuţiilor de asigurări sociale de stat pentru 2008”, observăm în tabelul nr.2 din
anexa 8 că, întreprinderea are datorii la sfîrşitul perioadei de gestiune în sumă de
128598,76 lei, dintre care contribuţii datorate de către angajator 173919,78 lei,
contribuţii individuale 36233,29 lei, precum şi penalităţi în mărime de 210153,7 lei.
Evoluţia cotelor asigurărilor sociale şi a contribuţiilor individuale de asigurări sociale
ale SRL “Free Fisheries” pot fi urmărite în figura de mai jos.
72
 Cotele asigurărilor sociale achitate pentru anii
2005 - 2008 de catre SRL "Free Fisheries"

800000
700000 727163 723841,49
600000
500000 699410

lei 400000

300000
208568
200000
100000
0
2005 2006 2007 2008
ani

Figura 2.3.1. Evoluţia cotelor asigurărilor sociale achitate de către

SRL „Free Fisheries” pentru 2005– 2008.
Sursa: elaborată de autor în baza dării de seamă a contribuţiilor de aigurări sociale

Astfel, necătînd la faptul că pe parcursul ultimilor 4 ani cota de asigurare socială

de la 29% (2005) s-a micşorat la 24% (2008), plata la buget s-a majorat de 3,4 ori
datorită majorării fondului de retribuire a muncii .
În cazul contribuţiilor individuale de asigurări sociale deasemenea se observă o
majorare a acestora de 10 ori, însă aceasta se datorează majorării cotei de la
1%(2005) la 5%(2008), datorită majorării fondului de retribuire a muncii.

Contribuţii individuale de asigurări sociale achitate pentru anii 2005

- 2008 de către SRL "Free Fisheries"

90000
149253,25
80000
70000
116346
60000
lei
50000
40000
30000 51808
20000 14899
10000
0
2005 2006 2007 2008
ani

Figura 2.3.2. Evoluţia contribuţiilor de asigurări sociale achitate

de către SRL „Free Fisheries” pentru 2005 – 2008
73
 Sursa: elaborată de autor în baza dării de seamă a contribuţiilor de aigurări sociale

Prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală reprezintă o sumă fixă

sau o contribuţie procentuală la salariu şi la alte forme de retribuire a muncii, la
onorarii, pe care asiguratul este obligat să o plătească asigurătorului pentru preluarea
riscului persoanei asigurate, conform prevederilor legislaţiei şi contractului de
asigurare.
Mărimile primelor de asigurare în formă de sumă fixă şi în formă de contribuţie
procentuală la salariu şi la alte recompense se stabilesc anual în legea fondurilor
asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.
Achitarea primelor pentru asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a
populaţiei angajate se face din contul contribuţiilor angajatorului şi angajatului.
Participarea angajatului la achitarea primei se determină diferenţiat, în funcţie de
mărimea salariului lui şi începe din momentul încheierii contractului de muncă.
Mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare se stabilesc
prin lege.

Figura 2.3.3. Evoluţia asigurării medicale patron achitata

de către SRL „Free Fisheries” pentru 2005 – 2008
Sursa: elaborată de autor în baza dărilor de seamă.

Analizînd figurade mai sus este necesar de menţionat că începînd cu 2005, adică
de la intrarea în vigoare a cotei de asigurare medicală patron obligatorie în mărime de
2% din fondul de salariu, care s-a menţinut pînă în 2006 inclusiv, se observă creşterea
74
datoriei patronului faţă de bugetul asigurărilor medicale de 3 ori, aceasta datorită
majorării fondului de retribuire a muncii. Analogic diagramei de mai sus, aceeaşi
evoluţie o are şi asigurarea medicală reţinută din salariul angajatului.
Calculul primelor de asigurare obligatorie poate fi urmărit în [Anexa 9], astfel,
pentru trimestru IV al anului 2008 fondul de salariu al SRL “Free Fisheries” a
constituit 859707,23 lei. De la acest fond de salariu patronul este obligat să achite 3%
(2008), ceea ce constituie 25791,23 lei, deasemenea această sumă se reţine şi de la
salariat, care se transferă în buget. Raportul privind calcularea primelor de asigurare
obligatorie se prezintă organului fiscal pînă la finele următoarei luni ale trimestrului
de gestiune.
Potrivit modificărilor la Legea cu privire la asigurarea obligatorie de sistenţă
medicală Nr.1585-XIII din 27.02.98, de la 01.01.2008 cota de asigurare medicală a
fost majorată la 3% de la patron şi angajat.

75
Capitolul III. Modalităţi de perfecţionare a sistemului de impozitare
a persoanelor juridice în Republica Moldova

3.1 Problemele existente în sistemul naţional de impozitare.

Cele mai mari probleme ale agenţilor economici în Republica Moldova sînt
legate de activitatea financiară: impozitele mari, insuficienţa investiţiilor pentru
dezvoltarea producţiei şi a mijloacelor băneşti circulante limitează posibilităţile
planificării financiare, inclusiv fiscale. Nemulţumirea antreprenorilor se explică atît
prin numărul excesiv de impozite cît şi prin cotele de impozitare prea mari.
Întradevăr, în ultimul timp sunt mai frecvente învinuirile la adresa politicii fiscale
a Moldovei. Se declară, că povara fiscală e atit de grea, încît frînează activitatea
economică, blochează realizarea producţiei, contribuind la depăşirea considerabilă a
preţului întreprinderii celui de echilibru. Foarte mulţi factori pot influienţa producerea
şi preţul de realizare numai din partea politicii financiare şi monetare.
Povara fiscală din partea Guvernului acţionează în două direcţii. Pe de о parte
asupra consumatorilor denaturînd cererea solvabilă prin intermediul impozitelor
indirecte, iar pe de alta, asupra activităţii obiectelor economice, deposedîndu-le de
о parte de mijloace pentru dezvoltare, prin impozite directe. În acest lanţ vom
conchide, că impozitele indirecte, influenţînd volumele de realizare, provoacă daune
activităţii curente a întreprinderii, iar impozitele directe provoacă daune, probleme de
dezvoltare strategice. Impunerea fiscală influienţează direct evoluţia proceselor de
producţie. Din acest punct de vedere va fi examinată influenţa impozitelor asupra
activităţii. Impozitele directe - este о cotă anumită, conform căreia profitul se
repartizează între stat şi subiectul producerii. Evident, această cotă influienţează
procesele reproducţiei lărgite şi dezvoltarea economică în ansamblu. Procesul
impunerii fiscale directe poartă un caracter dinamic. Predominarea intereselor
fiscale ale statului dăunează dezvoltarea producţiei în viitor şi drept urmare -
încasările statului accumulate sub formă de impozite indirecte. Stabilirea poverii
fiscale în timpul actual, cu condiţia creării mecanismului investiţiilor capitale intense
ar conduce la creşterea volumelor de producţie în ţară (prin urmare, a încălcărilor sub
formă de impozite).

76
 În prezent în Republica Moldova nu exista о metodologie generală de calculare a
indicatorilor presiunii fiscale, lipseşte о prezentare clară despre importanţa acestor
indicatori, nu se urmăreşte statistic nici nu se cunoaşte о cifră oficială a acestora pe
anii precedenţi, ramînînd a fi în obscuritate.
În practica fiscală se folosesc diferite modalităţi de calcul al presiunii fiscale
dintre care:
H

∑ Ij(FS)
j=1
__________ x 100%
PF = (3.1.1)
PIB

∑I j
j=1

PF = __________ x 100%
(3.1.2)
PIB

unde:
PF – presiunea fiscală generală.
H

∑ Ij(FS) – suma totală de impozite şi taxe (inclusiv defalcările în Fondul Social).

j=1

∑I j – suma totală de impozite şi taxe (fără defalcări în Fondul Social).

j=1

PIB – produsul intern brut.

Teoria şi practica economică recunoaşte existenţa unei relaţii strînse între
activitatea agentului economic şi fiscalitate. În principiu se acceptă că о fiscalitate
moderată stimulează creşterea economică, cererea de bunuri şi servicii, activitatea
investiţională a agentului economic. Presiunea fiscală poate fi exprimată prin cota din
valoarea adăugată creată de întreprindere (căci anume aceasta este sursa venitului
întreprinderii şi respectiv sursa de plată a impozitelor), care este transferată în
posesia statului. Potrivit acestei abordări întreprinderea, trebuie să plătească în
conformitate cu sistemul fiscal actual al Republicii Moldova, însumînd toate
impozitele şi taxele vom ajunge la concluzia ca 1/3 din valoarea adăugată trece la stat.

77
 Deşi există mai multe metode de calcul a presiunii fiscale, vom alege cea care
reflectă presiunea pe întreaga economie. Pentru a estima presiunea fiscală totală a
acestui impozit se calculează ponderea veniturilor fiscale în PIB.
Studiul evoluţiei presiunii cu cotizaţiile pentru asigurări sociale, pentru anii
2005-2007 se va efectua în figura următoare.

Evoluţia presiunii fiscale a persoanelor juridice

în PIB în perioada 2005-2007

60%

27,24%
40%
18% 20,50%
procente

20%

0%
2005 2006 2007
anii

Figura. 3.1.1. Evoluţia presiunii fiscale a persoanelor juridice în PIB

în perioada anilor 2005 – 2007.

Pentru anul 2007 presiunea fiscală a agenţilor economici din Republica

Moldova se estimează la 27,24% cu о creştere faţă de 2006 de 6,74%, are loc
creşterea încasărilor la toate impozitele, inclusiv cu cotizaţiile de asigurări sociale de
la 12056018,8 mii lei pentru 2007 la 7644326,2 mii lei pentru 2006. Aceste sume ne
demonstrează о presiune fiscală foarte ridicată, necătînd la faptul că are loc о
creştere economică, ceea ce ar trebui să atenţioneze factorul guvernator în vederea
micşorării cotelor impozitelor. Pentru analiza presiunii fiscale, considerăm mai
instructivă şi mai utilă analiza acesteea la nivelul fiecărui agent economic pentru a
putea trage concluzii şi a individualiza factorii care impun atenuarea presiunii fiscale.
Trebuie menţionat imposibilitatea stabilirii unei limite a presiunii fiscale spre
care ar trebui să tindă statul prin acţiunele sale în domeniul impunerii, deoarece
nivelul fiscalităţii variază în funcţie de mai mulţi factori:
- proprii sistemului fiscal: multitudinea impozitelor şi taxelor, modul de calcul a
78
materiei impozabile, progresivitatea impunerii, numărul tranşelor de impozitare,
- independenţa sistemului fiscal: nivelul de dezvoltare al economiei naţionale
formele de proprietate asupra mijioacelor de producţie, dimensiunile necesităţilor
bugetare, categoriile sociale a populaţiei, gradul de înţelegere a legislaţiei fiscale,
proporţiile evaziunilor fiscale, alţi factori.
Deşi se constată că ţările mai puţin dezvoltate аu о rată a presiunii fiscale mai
redusă, iar rata presiunii fiscale creşte în cazul ţărilor dezvoltate economic, se
remarcă unele ţări printre cele mai dezvoltate din lume, care au o presiune fiscală
relativ mai redusă în raport cu gradul de dezvoltare a acestora. Este cazul Australiei,
Canadei, Japoniei, SUA şi Elveţiei.
Limitele presiunii fiscale de ordin economic ţin de faptul că prelevările
obligatorii pot avea ca efect frînarea înclinaţiei spre muncă, economii, investiţii,
precum şi slăbirea spiritului întreprinzător.
Ca un efect negativ indirect al presiunii fiscale le reprezintă rezistenţele
la impozite (prelevări obligatorii) care pot lua forme foarte variate, care şi-au gasit
о largă răspîndire şi în rîndurile contribuabililor din republică.
Să enumerăm cîteva din ele:
- absistenţa fiscală, constă în evitarea întreprinderii anumitor operaţiuni cu scopul de
a scăpa de impozitele la care ele dau naştere. Este vorba de о rezistenţă pasivă care о
persoana activă caută să limiteze sau să reducă activitatea sa salarizată cu scopul ca
venitul său să nu atingă un anumit nivel, pentru a nu fi atins de о tranşă cu о cotă
ridicată a impozitului sau un consumator nu cumpără produse care conţin în preţ
valoare a impozitului ridicat;
- absistenţa fiscală poate să se concretizeze în scăderea activităţii economice dacă ea
se reduce în mod pronunţat incitarea la muncă, la economisire şi la investire. Unii
economişti consideră că prin impozitarea ridicată a veniturilor, a bunurilor şi
serviciilor se încurajează economia domestică sau autofurnizarea de servicii. Indivizii
sunt de fapt incitaţi să consacre mai mult timp pentru a obţine venituri impozabile şi
să facă ei însuşi diverse lucrări decît să recurgă la mîna de lucru profesională. Dar
incidenţa impozitelor asupra economiei domestice este dificil de măsurat;
- rezistenţele iau diferite forme şi sunt о permanenţă în decursul istoriei. Aceasta se
79
manifestă prin revendicări categoriale în favoarea micşorării anumitor impozite sau
cotizaţii sociale, ca şi prin luarea de pozitie şi votarea partidelor politice care sunt
împotriva proiectelor sau măsurilor de creştere a prelevărilor obligatorii;
- frauda şi evaziunea fiscală sunt mijloace de a fugi din faţa unei persoane fiscale
excesive. Printre principalele forme de evaziune fiscală în prezent se pot enumera:
avantaje în natură acordate de patroni salariaţilor cei mai bine plătiţi, pentru a scăpa
de cotele ridicate de impozitare a venitului, ca şi domiciliile în străinătate, în
paradisuri fiscale, a persoanelor fizice şi a întreprinderilor. Evaziunea internaţională
este în masură legată de dislocarea producţiei anumitor întreprinderi în ţări în care
legislaţiile fiscale şi sociale le sunt mai favorabile. Ea este deasemenea, facilitată şi
încurajată de existenţa acestor întreprinderi libere. Este vorba de enclave teritoriale
care beneficiază de extrateritorialitate vamală şi care scapă total sau parţial
legislaţiile naţionale;
- procesele de repercusiune se traduc prin jocul numit „inflaţie prin fiscalitate”.
Acest efect poate rezulta prin impulsul dat inflaţiei prin majorarea impozitelor şi
cotizaţiilor sociale, adică orice creştere a presiunii fiscale are tendinţa de a se
repercuta asupra proceselor de determinare a preţurilor şi salariilor şi de a alimenta
inflaţia. Această repercusiune este puternic legată de puterea sindicatelor şi de
mecanismele de aliniere a salariilor la evoluţia preţurilor.
Una din problemele privind impozitarea persoanelor juridice este evaziunea
fiscală. Oamenii au căutat de sute de ani să se eschiveze de la plata impozitelor sau
taxelor şi de a plasa în condiţii de siguranţă unele venituri obţinute pe căi mai mult
sau mai puţin legale, în acest sens urmărind identificarea modalităţilor practice prin
care să înşele autorităţile practice.
Viaţa socială asigură о serie întregă de facilităţi, dar presupune şi multe renunţări
din partea individului. Impozitele şi taxele constituie sursa finanţării constrîngerilor
ре care le impune conveţuirea socială a oamenilor. Printre aceste renunţări se află şi
cedarea unei părţi din venituri pe calea impozitelor, numai că nu orice renunţare e
uşoara. Poate una din cele mai dificile renunţări este cea legată de impozitul plătit
statului.
Virulenţa fenomenului evazionist în economia Moldovei face ca dezbaterile
80
asupra acestui flagel economic şi social să devină obligatorie şi urgentă, în scopul
realizării anatomiei şi fiziologiei fenomenului, care să ajute la identificarea şi
stabilirea modului adecvat de soluţionare, avînd în vedere că comportamentul
evazionist al subiecţilor economici a devenit structural penetrînd nu numai economia
reală în sine, dar şi normativitatea, mentalitatea şi instituţiile statului.
Altfel spus, evaziunea fiscală reprezintă sustragerea sub orice formă, de la plata
obligaţiilor legale către stat. Fiind un fenomen complex, evaziunea fiscală include atît
laturi negative, parazitare, cît şi pozitive. Astfel, alimentînd economia tenebră,
cauzează pierderi în bugetul statului, este una din cauzele diminuării disciplinei
economice şi ca rezultat al declinului de respect din partea populaţiei faţă de
organele de stat.
Potrivit informaţiei CCCEC, în perioada 2005-2007 au fost depistate 168 de
infracţiuni prevăzute în art. 244 Cod penal (Evaziunea fiscală a întreprinderilor,
instituţiilor şi organizaţiilor), după cum urmează:
 2005 – 68 infracţiuni,
 2006 – 44 infracţiuni,
 2007 – 56 infracţiuni.

Totodata evaziunea fiscală aduce venituri suplimentare, sporeşte competitivitatea

datorită faptului că ocoleşte obstacolele birocratice, iar uneori poate servi drept factor
de stabilizare şi echilibrare a pieţii bunurilor şi serviciilor, oferindu-le adesea anume
pe acelea la care se manifestă un deficit, crează noi locuri de muncă, diminuînd rata
şomajului.
Motivele care-i determină pe unii agenţi economici, în special pe unităţile
economice ce aparţin sectorului privat de a încerca să recurgă la evaziunea fiscală,
sunt diverse. Motivaţiile date de evazionişti pentru a nu declara veniturile merg de la
ridicol la sublim. Majoritatea subiecţilor economici observaţi înregistrează dificultăţi
financiare în menţinerea unei activităţi permanente. Ei reuşesc cu greu să se menţină
în activitate, dacă nu renunţă la plata impozitelor. Pentru ei evaziunea fiscală
reprezintă un mijloc de a supravieţui.

81
 Sursele motivaţiei evazioniste pot fi grupate în două categorii mari:
1) funcţionarea instituţiilor fiscale poate încuraja practici evazioniste;
2) raţiuni interne ale subiectului economic.
În acest context se pot individualiza trei tipuri de evaziune fiscală:
- evaziune fiscală legală;
- evaziune fiscală autonomă;
- evaziune fiscală indusă.
Ultimele două categorii formează evaziunea fiscală ilegală.
Evaziunea fiscală legală presupune acţiunea legală a contribuabilului de a ocoli
legea, recurgînd la о combinaţie neprevăzută de lege, tolerată prin scăpare din vedere.
Evaziunea fiscală legală este numită şi faptă aflată la adăpostul legii, ea nu poate fi
posibilă decît datorită unei lacune a legii. În consecinţă contribuabilii, determinînd şi
exploatînd insuficienţele legislaţiei în vigoare, în mod legal se sustrag în parte sau
integral de la plata impozitelor, tocmai datorită acestei insuficienţe a legislatiei.
Procedînd astfel, plătitorii rămîn în limita strictă a drepturilor lor şi apare întrebarea;
ce trebuie de făcut? Recunoscînd că singurul vinovat de procedura evaziunii fiscale
prin astfel de mijloace doar pe legiuitor, statul nu se poate apăra decît printr-o
legislaţie bine studiată, clară, precisă, ştiinţifică. Aceste forme de manifestare se
întîlnesc mai frecvent în perioadele de apariţie a unor noi tipuri de contribuabili sau
noi categorii de impozite.
Concluzionînd cele expuse, evaziunea legală ar însemna exploatarea cadrului
normativ existent, în sensul valorificării inteligente a incompletitudinilor,
contradicţiilor unor prevederi legale, în scopul evitării plăţii obligaţiilor legale către
stat.
Este de discutat în ce măsură totuşi li se poate aplica subiecţiilor economici
respectivi sistemul de penalizări care însoţeşte evaziunea fiscală, avînd în vedere că
acestea nu au încălcat nici о lege. Este deosebit de dificil în practică ca inspectorul
fiscal să discearnă cu exactitate logica prin care subiectul economic a eludat legea,
fără să о încalce.
Evaziunea fiscală ilegala (numită uneori şi fraudă fiscală) se produce prin
încălcarea evidentă a prevederilor normative în materie. Cei care о săvîrşesc sunt
82
pasibili de răspundere juridică (contravenţională sau penală). Ea presupune acţiunea
contribuabilului ce violează о prescripţie legală în scopul de a nu plăti impozitul
cuvenit. Evaziunea fiscală este frauduloasă cînd contribuabilul obligat să furnizeze
date în sprijinul declaraţiei sale recurge la desimularea obiectului impozabil, la
subevaluarea cuantumului materiei impozabile, la folosirea altor căi de sustragere de
la plata impozitului datorat. Se au în vedere aspecte ca:
 reducerea bazei impozabile prin înregistrarea unor cheltuieli
supradimensionate sau peste limita admisă de lege ( de exemplu cheltuieli de
deplasare, protocol, manipulări, clasări. etc);
 achiziţii de ре piaţa liberă neînregistrate în evidenţa primară a firmei
sau înscrierea în documente a unor preţuri de livrare sub cele practicate în
mod real, ţin scopul denaturării valorii în vamă a produselor exportate;
• aplicarea eronată a regimurilor deducerilor de TVA sau a cotei zero prevăzută
pentru operaţiunile de export;
• desfăşurarea de activităţi producătoare de venituri fără a deţine autorizaţiile
necesare sau chiar neînregistrarea acestor activităţi;
• neînregistrarea în documente contabile a veniturilor realizate;
• întroducerea în ţară a produselor într-o cantitate mai mare decît cantitatea
declarată în vamă;
• falsificarea documentelor în vederea creşterii cheltuielilor;
• organizarea unei duble contabilităţi şi distrugerea unor documente ce atestă
realizarea de venituri;
Este foarte dificil de a determina toate formele de evaziune de acest gen.
Este cazul de reţinut că distincţia între evaziunea fiscală legala şi frauda
fiscală are о natură pur academică şi nu întroduce distincţii de procedură sau de
decizie la nivelul inspectoratului fiscal, decît cel mult în ceea ce priveşte măsura
aplicării de penalizări subiectului economic cu comportament evazionist. Cea mai
importantă cauză a evaziunii fiscale este considerată presiunea fiscală excesivă.
Excesivitatea sarcinilor fiscale atrage după sine amploarea evaziunii fiscale.
Statul dacă se doreşte garantul dezvoltării economico-sociale a unei naţiuni,
nu trebuie să facă abstracţie de la urmările imediate sau viitoare a unei presiuni
83
fiscale exagerate asupra agenţilor economici ca, de altfel şi a persoanelor fizice.
Dubla impunere deasemenea apare ca о problemă privind impozitarea
agenţilor economici. Dubla impunere poate aparea în cazul realizării de către
rezidenţii unui stat a unor venituri pe teritoriul altor state. Prin urmare, în
cadrul unui stat impunerea aceluiaşi venit sau aceleiaşi averi la mai multe impozite
reprezintă о dublă impunere economica. Deci, în relaţiile dintre state interesează
nu numai dubla impunere economică ci şi dubla impunere juridică. Avem de-a face
cu două forme de dublă impunere:
1. Dubla impunere economică - supunerea unei materii impozabile la două
sau mai multe impozite în favoarea aceleiaşi autorităţi sau a unor autorităţi publice
diferite.
2. Dubla impunere juridică internaţională - supunerea unei materii
impozabile de către două state diferite (la acelaşi tip de impozit şi exerciţiu
financiar).
Dacă dubla impunere juridică are un caracter internaţional, datorită
concepţiilor diferite adoptate de suveranităţile fiscale, dubla impunere
economică, care se produce în interiorul ţării, capătă caracter internaţional în
condiţiile societăţilor multinaţional, care vor plăti un impozit pe profit în ţara unde
societatea funcţionează, iar acţionarii nerezidenţi vor plăti un impozit pe veniturile
din dividende în ţara în care sunt rezidenţi. Consecinţele negative pe care le are dubla
impunere asupra dezvoltării relaţiilor economice şi financiare dintre diferite ţări au
făcut necesară găsirea unor soluţii pentru înlăturarea ei.

3.2. Metode de soluţionare a problemelor existente în sistemul de

impozitare a persoanelor juridice.

Bazele teoretice ale impunerii fiscale sunt destul de complicate. În primul rînd
trebuie de găsit punctul de echilibru între interesele fiscale şi principiul echităţii
sociale. În continuare vor fi propuse căi de redresare a problemelor desfăşurate şi
analizate mai sus în lucrare:
1. Combaterea evaziunii fiscale presupune о bună pregătire de specialitate a
controlorilor fiscali, dar şi a organelor de urmarire penală şi magistraţilor, întrucît
84
acest fenomen poate îmbrăca variate forme de manifestare în practică, ingeniozitatea
infractorilor fiind corelată cu viciile legislative din ţara noastră.
Combaterea evaziunii fiscale necesită de a fi desfăşurată pe toate căile:
economice, juridice, administrative şi educaţionale.
Măsurile întreprinse ar trebui să includă:
- Diminuarea poverei fiscale.
- Majorarea ratelor penale şi a densităţii controalelor organelor fiscale pînă la un aşa
nivel, cînd evaziunea fiscală devine economic neeficientă.
- Crearea sistemului legislativ pentru promovarea acestor schimbări.
- Simplificarea procedurilor de lichidare a întreprinderilor care nu funcţionează sau
care nu prezintă materiale referitoare la activitatea economică desfăşurată într-o
perioadă stabilită de timp.
- Crearea unui organ unic, investit cu funcţii şi drepturi suficiente de combatere a
evaziunii ficale, inclusiv cu dreptul de ancheta şi aplicare a sancţiunilor
administrative şi care ar promova о politica unică referitoare la investigarea,
depistarea şi penalizarea persoanelor, ce încalcă disciplina financiară.
- Delimitarea strictă a funcţiilor organelor de control.
- Ridicarea prestigiului şi a accesului liber al maselor largi de populaţie la
hotărîrile adoptate de către funcţionarii de stat ar putea fi о măsură eficientă şi
ieftină în combaterea corupţiei.
- Pregătirea unui program educaţional orientat spre explicarea consecinţelor
evaziunilor fiscale asupra bunăstării populaţiei, educînd о atitudine negativă
faţă de fenomenul în cauză.
- Pregătirea psihologică a agenţilor economici pentru efectuarea controlului mai
sever de catre organele fiscale prin toate căile informaţionale posibile, explicînd
efectele pozitive aşteptate de la о astfel de măsură, inclusiv posibila scădere a
poverii fiscale.
Înfăptuirea acestor măsuri ar fi primul pas în combaterea fenomenului parazitar
numit "evaziune fiscală" şi ar permite rezolvarea problemei deficitului bugetar,
datoriilor externe, tranziţiei la о treapta mai civilizată, mai stabilă pentru
organizaţiile internaţionale şi pentru investitorii potenţiali şi în consecinţă
85
creşterea nivelului de trai al populaţiei.
2. Optimizarea fiscală - un aspect important în dezvăluirile subiectului pus în
discuţie revine economiei ofertei care pleacă de la constatarea ca dincolo de un
anumit prag de impozitare, contribuabilii sunt interesaţi mai mult să evite impozitul
decît să obţină venit şi ca urmare randamentul fiscal scade, producţia intra în declin,
şomajul creste, fapt de care nu s-a ţinut cont în practica fiscală a Moldovei din anii
'90. Explicaţia rezidă în faptul că impozitele prea dure distrug baza asupra căreia
sunt aplicate cotele de impunere. Pentru a facilita reluarea activităţii şi absorbţia
şomajului, trebuie relaxată oferta prin diminuarea prelevărilor fiscale şi în general
prin eliminarea măsurilor administrative care împiedică întreprinderile să acţioneze
liber. De la diminuarea prelevărilor fiscale se trece la reglementare.
Consider oportună implementarea măsurilor eficiente în vederea consolidării
disciplinei de stat, în ceea ce priveşte respectarea strictă a legislaţiei fiscale, în
vederea combaterii corupţiei în rândurile fiscale.
Pentru Republica Moldova, este necesară elaborarea unei concepţii, ştiinţific
argumentată, cu privire la reglementarea de către stat a proceselor economice. În
alegerea unei concepţii teoretice corecte, pentru stat este importantă identificarea
corectă a condiţiilor iniţiale cu scopul de a folosi eficient instrumentele politicii
fiscale.
În primul rînd, diminuarea încasărilor fiscale riscă să genereze un deficit
bugetar, al cărei limitare se va încerca prin diminuarea cheltuielilor bugetare, inclusiv
sociale, ceea ce va incita populaţia să-şi caute loc de muncă. Oricum, reluarea
activităţii econornice va furniza încasări bugetare suplimentare şi deficitul va
dispărea. Lărgirea politicii ofertei este orientată la relansarea economiei.
Există însa о gravă contradicţie între politica ofertei şi politica monetară
respectivă. Încercînd să limiteze creditul şi expansiunea masei monetare (în sens
antiinflaţional), politica monetară reduce posibilităţile întreprinderilor de a obţine
mijloace necesare creşterii producţiei. În timp ce diminuarea impozitelor şi
dereglarea le fac să spere la о situaţie mai favorabilă, întreprinderile nu dispun
mijloace financiare la rata ale dobînzii atractive realizării de investiţii. Politica
ofertei devine incapabilă de a provoca relansarea. Mai mult, amputările bugetare,
86
avînd o acţiune mai rapidă ca diminuarea impozitelor riscă să genereze recesiune.
De fapt, chiar fără combinaţia antagonistă cu politica monetară restrictivă,
politica ofertei fiscale nu poate avea decît о eficacitate moderată. Pe termen scurt,
reducerea presiunii fiscale nu poate fi cel mult decît de cîteva procente, ceea ce nu
este suficient pentru a provoca о puternică incitaţie a relansării economice. Mai mult
ar trebui să se admită ca cheltuielile publice au un grad de elasticitate, ceea ce nu
este cazul. Desigur s-ar putea stimula puţin mai mult oferta printr-o dereglementare
suplimentară, favorizîndu-se crearea de noi locuri de muncă şi de mici întreprinderi.
Crearea de mici întreprinderi se realizează însă cel mai adesea în sectoare care nu
favorizează diminuarea restricţiilor externe şi о mai bună adaptare la
competitivitatea internaţională.
3. Presiunea fiscală este o axiomă şi o condiţie vitală pentru viitorul
economiei. Dintre multiplele măsuri ce s-ar putea înreprinde în direcţia reducerii
presiunii fiscale, noi atenţionăm trei dintre ele:
- reducerea drastică a cheltuielilor publice, mai ales a celor care susţin о
birocraţie anacronică situaţiei în care se află economia moldovenească la etapa
actuală;
- procurarea resurselor bugetare strict necesare acoperirii cheltuielilor publice
raţionalizate, prin deficite bugetare care să fie bine gestionate. Recurgerea la
deficite bugetare se poate argumenta prin aceea că şi generaţiile următoare
sunt datoare să contribuie, în momente cruciale, ca cele în care se află
economia naţională acum, la finanţarea intergeneraţional al prezentului, dacă se
doreşte în mod cinstit pregătirea în present a unui viitor prosper pentru
economia naţională;
- declararea umei lupte susţinute împotriva contrabandei şi evaziunii fiscale
ilicite (fraudei) pe baza unei legislaţii corespunzătoare, precum şi lichidarea a cît
mai multor portiţe de evaziune fiscală licită.
4. Dubla impunere internaţională, consecinţă a suprapunerii a două
suveranităţi fiscale, poate fi atenuată sau chiar evitată prin mijloace special
constituite, printre care se enumeră: reglementările naţionale, convenţiile
bilaterale şi multianuale, jurisprudenţa, cutuma şi doctrina. Consecinţele negative
87
ре care le are dubla impunere internaţională asupra dezvoltării relaţiilor economice şi
financiare dintre diferite ţări au determinat căutarea unor soluţii pentru înlăturarea
ei. Pentru acesta statele respective trebuie să decidă dupa ce principii şi prin ce metodă
se asigură evitarea dublei impuneri. Metodele prin care se realizează acest fapt au la
bază măsuri legislative şi se clasifică în două tehnici cum sunt:
1. Metoda scutirii (exonerării) - presupune că statul de rezidenţă al
beneficiarului unui anumit venit nu impune veniturile care, în conformitate cu
dispoziţiile convenţiei fiscale, sunt impozabile în celălalt stat. Această metodă
îmbracă forme:
- scutirea totală,
- scutirea progresivă.
2. Metoda creditării (imputării) - statul de rezidenţă calculează impozitul datorat
de un rezident al său pe baza volumului total al veniturilor acestui contribuabil.
Din impozitul total astfel stabilit de rezidenţă va deduce impozitul
plătit de contribuabilul în celălalt stat contractant. Această metodă cunoaşte două
variante:
- creditarea obişnuită
- creditarea integrală a impozitului.
Cu scopul anulării impunerii duble sau micşorării poverii ei, se pot
evidenţia urmatoarele căi :
• adoptarea de către stat a măsurilor legislative interne într-o ordine unilaterală
• reglarea problemei impozitării duble prin încheierea convenţiilor
internaţionale,
• aplicarea planificării impunerii (fiscale)
Pentru dezvoltarea relaţiilor economice cu ţările occidentale, în Moldova se
desfăşoară activităţi în acest sens: au fost încheiate convenţii cu peste 30 de state de
evitare a dublei impuneri internaţionale şi a evaziunii fiscale, printre care se enumeră
SUA, Marea Britanie, Franţa, Iran, Finlanda, Rusia, Ucraina, Belarus, Bulgaria.
Uzbechistan, Azerbadjan, România, Polonia, Ungaria, Iugoslavia, Turcia,
Lituania, Estonia, Germania, Japonia şi alte multe ţări cu care Moldova intră în
relaţii financiare şi economice. În afară de aceasta, între Moldova şi о serie de state
88
au fost încheiate acorduri de cooperare şi asistenţă reciprocă în problema
respectării legislaţiei fiscale internaţionale.
În scopul obţinerii unui impact benefic al sistemului impozitar asupra
economiei reale se propune:
- oferirea legislatiei fiscale cu un caracter stabil, concis şi fără divergenţe;
- implementarea unor măsuri eficiente în vederea întăririi disciplinei de stat, în
ceea ce priveşte respectarea strictă a legislaţiei fiscale; în vederea combaterii
corupţiei şi a crirninalităţii în organele fiscale;
- pentru evaluarea cantitativă a presiunii fiscale la întreprinderi concrete sau pe
ramuri, sau domenii de activitate în scopul acordării de facilităţi fiscale corect
orientate, acceptarea unei metodologii unice în acest sens.
- acordarea selectivă a prevederilor de susţinere a pierderilor, revenirea
condiţiilor de acordare a creditelor fiscale pentru investiţii, revederea unor
cheltuieli deductibile din baza impozabilă a impozitului pe profit, anularea
unor scutiri la plata TVA pentru unele domenii de activitate.
Urmare celor menţionate, agenţii economici vor simţi o stimulare a
dezvoltării şi viabilităţii întreprinderii care, totodată va favoriza combaterea evaziunii
fiscale precum şi minimizarea poverii fiscale.

3.3. Analiza impactului impozitării asupra performanţei economice

a agentului economic în Uniunea Europeana şi Republica Moldova

Până a trece la analiza reformelor fiscale efectuate în Republica Moldova este

necesară prezentarea pe scurt a tendinţelor de bază ale proceselor fiscale în statele
Uniunii Europene.
Fiscalitatea statelor membre ale Uniunii Europene este rezultatul politicilor
naţionale din statele respective şi al coordonării acestor politici pentru înfăptuirea
obiectivelor UE, a cerinţelor pieţei unice şi uniunii economice şi monetare. De aceea,
studiul fiscalităţii europene necesită înţelegerea impactului pe care UE şi dezvoltarea
acesteia îl au asupra politicilor fiscale din statele membre şi la nivelul categoriilor de
impozite.

89
 Pe măsură ce progresează unificarea economică, monetară şi politică în
Europa, problemele fiscale apar, din ce în ce mai mult, ca nişte chestiuni de primă
importanţă.
Statele membre mobilizează pe cale fiscală o proporţie importantă din PIB,
respectiv 40,2% în anul 2003. Gradul ridicat de fiscalitate din UE iese mai mult în
evidenţă;
Gradul de fiscalitate pe ansamblu UE a crescut la 40,2% în 2003. Este de
subliniat că această creştere a fiscalităţii înregistrată în 13 ani este însă mai lentă fiind
aproape egală cu sporul de fiscalitate din deceniu anterioare;
Pe fondul majorării tuturor categoriilor de impozite, contribuţiile sociale au
avut cel mai mare aport în creşterea gradului de fiscalitate, ceea ce reflectă tensiunile
existente în sistemele de asigurări sociale sub aportul echilibrului financiar. [72]
Diferenţele substanţiale de fiscalitate, de la stat la stat, demonstrează că
guvernele statelor-membre ale UE îşi aleg formula convenabilă în funcţie de starea
economiei şi de strategiile economice. Până nu va exista o piaţă unică europeană, sau
chiar un stat federal, cu toate cele 4 dimensiuni ale pieţei integrate, nu se va
determina o cotă armonizată de impozitare între toate statele membre.
Ceea ce merită subliniat, în mod deosebit, este faptul că sarcina fiscală în
zona euro, definită ca raport între veniturile bugetare din impozite şi PIB, este foarte
ridicată. Sarcina fiscală globală diferă, în mod semnificativ, între state, este relativ
mai înaltă în ţările nordice (Belgia, Franţa, Austria) şi relativ scăzută în Spania,
Portugalia, Grecia, Irlanda şi Marea Britanie.
Aceste deosebiri sunt datorate, în cea mai mare măsură, ponderii sectorului
public în economie. Există o legătură strânsă între veniturile fiscale şi cheltuielile
publice, acestea din urmă fiind influenţate de nivelul veniturilor pe cap de locuitor.
Prin programele de stabilitate şi convergenţă elaborate şi actualizate de
statele-membre ale Uniunii Europene, acestea îşi exprimă intenţia de a modifica
sistemele lor fiscale. Reformele preconizate diferă ca întindere şi profunzime, de la
stat la stat, dar majoritatea urmăresc reducerea sarcinii fiscale asupra muncii, în
special pentru cei cu salarii mici, şi sporirea incitaţiei pentru asumarea riscului prin

90
intermediul impozitului pe capital. Reformele impozitelor indirecte şi propunerile
pentru transferul sarcinilor fiscale sunt mai mult diversificate ca natură.
Analiza reformelor pe grupuri de ţări, permite concluzionarea că la nivelul
ţărilor membre şi candidate ale UE se manifestă trei curente:
1. Franţa şi Germania, ţări care nu pot să-şi permită reducerea esenţială a taxelor din
cauza deficitelor bugetare. Acestea din urmă solicită Comisiei Europene introducerea
unui nivel minim al impozitelor în ţările membre ale uniunii;
2. Alte ţări au decis să urmeze tendinţa reformatoare din teama de a nu se confrunta
cu migrarea locurilor de muncă şi a investiţiilor peste graniţe;
3. Ultimul grup, în cadrul căruia se distinge Irlanda, au obţinut succese importante
prin aplicarea acestor reduceri de impozite.
Analizate pe categorii de impozite, reformele întrunesc un important segment -
contribuţiile la securitatea socială. Tendinţa generală, caracteristică acestui segment,
este de reducere a acestora, cu nuanţări de la ţară la ţară. Câteva state-membre ale UE
(Germania, Austria, Finlanda) au luat în considerare reduceri globale ale costurilor cu
munca, adiacente salariilor. În Germania, contribuţiile la sistemul de pensii vor fi
reduse cu 0,8%, iar în Austria contribuţiile la securitatea socială vor fi reduse cu 0,4%
din PIB. Alte state, precum Belgia, Franţa, Italia, Olanda, Marea Britanie, urmăresc
reducerea costurilor non-salariale pe factorul muncă numai pentru salarii mici, în
timp ce alte state doresc să stimuleze crearea de noi locuri de muncă (Grecia, Italia)
sau să favorizeze încheierea de contracte permanente de muncă (Spania). În
Portugalia, reforma urmăreşte corelarea contribuţiilor la securitatea socială plătite de
salariaţi cu cele plătite de liber profesionişti, în timp ce în Danemarca se doreşte
permanentizarea contribuţiei temporare la sistemul de pensii suplimentare.
Generalizând evoluţiile de ultimă oră ale sistemelor fiscale intraeuropene,
menţionăm că, în cazul UE, acquis-ul din domeniul impozitării acoperă, în mod
special, impozitele indirecte, precum TVA şi taxa pe accize, iar în sfera impozitării
directe, acquis-ul se limitează la unele aspecte ale impozitului pentru companii şi
impozitului pe capital.
Prevederile referitoare la impozitul pentru companii au drept scop facilitarea
cooperării administrative între autorităţile naţionale ale statelor-membre, înlăturând
91
astfel obstacolele din calea activităţilor transnaţionale ale entităţilor comerciale
localizate în ţări diferite. Codul de conduită pentru impozitarea în afaceri reprezintă
angajarea statelor-membre în rezolvarea problemei impozitelor potenţial dăunătoare
şi evitarea introducerii de noi taxe, care ar putea împiedica libera circulaţie.
Referitor la impozitul pe venitul personal: majoritatea statelor au în vedere o
reformă a tranşelor de impozit. În principal, ea constă în scăderea cotei marginale de
impozit la limita de jos a distribuţiei venitului, însoţită de creşterea venitului minim
neimpozabil şi sporirea alocaţiilor (deducerilor) familiale. În Germania, Spania,
Irlanda, Finlanda şi Suedia, măsurile au mai mult un caracter general. În Germania,
procentul din tranşa minimă a scăzut, recent, cu 6 puncte procentuale, în timp ce
procentul din tranşa maximă - cu 4,5 puncte procentuale. În Irlanda, atât cota
standard, cât şi cota maximă au diminuat cu 2 puncte procentuale, în timp ce în
Spania, în 1999, a avut loc cea mai semnificativă reducere a cotei marginale
superioare de impozit (cu 8 puncte procentuale). O reducere globală a impozitului pe
venitul personal a avut loc şi în Suedia în perioada 2000-2001. [27, p.46-49]
Un scop major al impozitelor pe venitul din capital îl constituie îmbunătăţirea
funcţionării pieţelor de capital (Germania, Danemarca, Spania, Italia). Alt obiectiv
este acela de a genera incitaţia pentru risc (Grecia, Spania, Franţa, Italia, Irlanda). În
2004 Germania intenţionează să stabilească impozitul pe profitul societăţilor
comerciale la 25%, introducând o reducere de 15 puncte procentuale pentru profitul
nedistribuit şi de 5 puncte procentuale pentru profitul distribuit.
Este interesant de urmărit impactul pe care aceste măsuri de reformă îl au
asupra ratelor efective ale fiecărei categorii de impozit care exprimă presiunea
fiscală la nivelul întregii mase a contribuabililor.
În ţările dezvoltate sistemul fiscal aferent impunerii venitului cuprinde un
spectru larg de facilităţi. Statele vor păstra înlesnirile fiscale şi în continuare,
deoarece acestea dau posibilitatea influenţei bine determinate asupra unor sfere ale
economiei, orientând activitatea de antreprenoriat în anumite direcţii.
Politica de reducere a cotei de impunere nu prezintă un instrument eficient de
orientare a direcţiilor de dezvoltare a economiei naţionale. Republica Moldova
trebuie să facă o combinare între aceste două direcţii micşorând presiunea fiscală şi
92
acordarea facilităţilor fiscale pentru orientarea activităţii de antreprenoriat în direcţia
necesară.
Aceasta va mări semnificaţia acestor impozite ca sursă a veniturilor de stat şi
va spori echitatea sistemului fiscal în general.
Privite din acest punct de vedere, recentele reduceri ale contribuţiilor pentru
securitatea socială au fost semnificative în ţări, precum Belgia, Germania, Olanda. În
alte state, aceste reduceri au avut un impact neglijabil asupra ratelor efective ale
costurilor cu munca non-salarială, lucru care nu este surprinzător, dacă avem în
vedere faptul că majoritatea măsurilor sunt punctuale (vizează crearea de noi locuri
de muncă, permanentizarea acestora sau protejarea tranşelor salariale inferioare) şi
afectează doar părţile relativ mici ale bazei impozabile.
Se preconizează ca reducerea ratei efective a impozitului pe veniturile
personale să fie importantă, în special, în Germania, Danemarca, Olanda, Austria şi
Suedia. În consecinţă, se aşteaptă o reducere a ratei efective a impozitului pe
veniturile personale cu peste 1%, atât în zona euro, cât şi în UE. Reducerea ratelor
efective ale impozitului pe veniturile personale este principalul factor ce va conduce
la scăderea presiunii fiscale pe factorul muncă, care se preconizează să fie mai
important în Belgia, Danemarca, Germania, Irlanda, Olanda şi Austria. În schimb, în
Portugalia este posibilă o creştere a ratelor efective ale impozitului pe muncă, în timp
ce în Suedia reducerea ratelor efective ale impozitului pe veniturile personale
compensează creşterea contribuţiilor la protecţia socială.
Analiza contribuţiilor pentru asigurările sociale în Republica Moldova şi în
România conduc la concluzia cu privire la necesitatea reducerii contribuţiilor pentru
asigurările sociale, având ca situaţie de reper cazul Republicii Moldova. Aceasta ar
reprezenta un prim pas spre adoptarea unei strategii fiscale moderne.
Aplicând experienţele statelor cu rezultate pozitive pe plan economic,
recomandăm exemplul Irlandei, în vederea promovării unei politici de reducere a
deficitului bugetar prin reducerea programelor sociale. Această măsură va influenţa
diminuarea necesarului de resurse financiare prelevate către buget şi, respectiv, va
contribui la diminuarea sarcinii fiscale generate de plăţile fiscale sub formă de
contribuţii pentru asigurările sociale.
93
 Ratele efective ale impozitului asupra capitalului sunt previzionate a se
reduce cu peste 1 punct procentual în Germania, Franţa, Irlanda, Italia, Olanda,
Austria şi Marea Britanie, în timp ce Portugalia este singura ţară unde este aşteptat ca
sarcina fiscală să crească.
Impozitele indirecte reprezintă domeniul în care UE a progresat cel mai mult,
mai ales după anii, deşi în ceea ce priveşte modul de aşezare şi cotele TVA există
încă diferenţieri între statele membre, fără a menţiona scutirile şi tratamentul special
aplicat anumitor bunuri şi servicii. În plus, comerţul electronic are un mare impact
asupra randamentului fiscal al impozitelor indirecte, în special în UE, unde o treime
din venituri provin din aceste impozite. Tranzacţiile electronice fac consumul final
foarte mobil şi expun TVA unor posibilităţi de evaziune fiscală, ceea ce impune o
reconsiderare a TVA şi altor impozite indirecte şi poate modifica radical conceptele
fundamentale ale practicii şi teoriei fiscale. [27, p.48]
Taxa pe valoarea adăugată (TVA) a fost întrodusă în Comunitatea Europeană,
în 1970, printr-o serie de Directive. S-a intenţionat înlocuirea unora dintre fostele
impozite pe producţie şi consum şi alocarea unui procent din veniturile din TVA
(calculate pe o baza integrată) pentru finanţarea bugetului comunitar, înlesnind astfel
drumul către armonizarea între statele-membre a regulamentelor pe marginea TVA.
A VI-a Directivă, referitoare la TVA (77/388/CEE), a asigurat o bază comună pentru
finanţarea Comunităţii, aplicând taxa pentru aceleaşi tranzacţii în toate statele-
membre, şi, totodată, introducând o bază integrată de calcul. Cea de-a şasea
Directivă conţine definiţii şi principii ale TVA, referitoare la aplicarea unui impozit
pe consum, general şi non-cumulaliv, perceput la toate stadiile de producţie şi
distribuţie. Astfel, regulamentele TVA implică un tratament egal al mărfurilor sau
serviciilor autohtone şi de import şi un raport neutru impozit–preţ.

94
 Tabelul 3.3.1.

Cotele Taxei pe valoare adăugată în unele ţări a UE (%)

ţara Cota standard a TVA
Belgia 21
Olanda 17,5
Finlanda 22
Grecia 18
Portugalia 17
Franţa 20,5
Elveţia 7,5
Spania 16
România 19
Sursa: //www.logos.press.md

România a acceptat întregul acquis referitor la TVA şi accize, precum şi cele

privind impozitarea directă şi cooperarea administrativă.
Dar nici un stat-membru al UE nu are în vedere o reformă fundamentală a
impozitelor indirecte. Cele mai multe dintre acestea (Belgia, Grecia, Spania, Franţa,
Italia, Luxemburg, Olanda şi, parţial, Marea Britanie) îşi propun să reducă TVA în
sectoarele cu muncă intensivă. Excepţie face Olanda, care a majorat TVA cu 1,5
puncte procentuale în 2001, în timp ce Irlanda şi Austria au sporit accizele la tutun.
Pe de altă parte, în state, precum Danemarca, Germania, Franţa, Italia, Finlanda şi
Marea Britanie, se preconizează o creştere a taxelor pe energie sau mediu. Dacă în
Germania şi Marea Britanie taxele ecologice sunt menite să compenseze costurile cu
munca non-salarială, în Franţa vor finanţa scăderea timpului de muncă.
Prevederile acquis-ului referitoare la calculul integrat au avut drept scop
eficientizarea calculului PIB conform preţurilor de piaţă.
Din această perspectivă, statele-membre sunt privite ca o activitate economică
integrată în cadrul sistemului european de contabilitate economică integrată (ESA).
Acest sistem cuprinde calcule care au în vedere activităţile economice legale, într-
adevăr, dar care nu sunt desfăşurate conform reglementărilor de impozitare şi

95
asigurare socială. Se înţelege că acele activităţi ilegale, după legislaţia naţională, nu
intră în sfera măsurilor de implementare oferite.
Statele-membre trebuie să redacteze o descriere a tuturor calculelor şi
amendamentelor în vederea captării producţiei, venitului principal şi cheltuielilor care
nu sunt imediat transparente în conformitate cu definiţiile de bază. Calculele şi
ajustările sunt explicite ori implicite - exemple de ajustări implicite fiind calculele
cantitate-preţ şi estimările rezultate în urma cererii folosind chestionare cu
cumpărătorii de mărfuri şi servicii. Pe cât este posibil, astfel de descrieri vor duce la o
defalcare a amendamentelor şi calculelor făcute cu privire la:
- absenţa din dosarele statistice a structurilor înregistrate, active economic:
- sustragerea de la plata de impozite şi/sau a primei de asigurare socială
(structuri clandestine de producţie sau alte sustrageri, în special declarare falsă sau
nedeclarare din partea companiilor înregistrate);
- scutirea de înregistrare la autorităţile fiscale sau de asigurarea socială
(datorită plafoanelor minime pentru înregistrare: alte motive pentru scutirea de
înregistrare).
Alte reguli metodologice şi date se referă la:
- validarea gradului de ocupare a forţei de muncă, care stă la baza actualelor
estimări ale PNB;
- descrierea regulamentelor şi ajustărilor statistice cu privire la venituri în
natură, recompense etc.;
- investigarea folosirii informaţiilor din auditurile fiscale pentru
îmbunătăţirea estimărilor exhaustive ale PNB;
- cerinţa ca datele şi relatările să se refere la un an recent, pentru care
estimările finale sunt accesibile.
Legislaţia UE consideră prevenirea evaziunii şi sustragerii fiscale drept o
secţiune distinctă a capitolului „Impozitare”, separat de principiile generale,
impozitarea directă, impozitarea indirectă (fiind incluse aici şi scutirile individuale de
impozite), şi alte impozite. Prevenirea este unul dintre obiectivele principale ale
politicii fiscale ale UE, pentru care s-a înfiinţat o structură specializată a Comisiei
Europene, Oficiul European Anti-Fraudă (OLAF). Cele mai mari eforturi în domeniul
96
prevenirii s-au concentrat pe integrarea sistemului TVA, pentru lupta mai eficientă
împotriva evaziunii şi sustragerii fiscale.
În sfera cooperării administrative şi asistenţei bilaterale, acquis-ul oferă
măsuri specifice pentru combaterea evaziunii şi sustragerii fiscale în statele-
membre. Astfel, acestea pot aduna informaţii despre contribuabili de la alte state-
membre, schimbând informaţii, automat sau la cerere.
Cadrul legal al Uniunii Europene prevede contracte directe între serviciile
specifice de asistenţă bilaterală şi schimb de informaţie, eficientizând şi sporind
ritmul cooperării. Contextul cooperării facilitează un schimb mai rapid şi mai intens
de informaţie între administraţii şi între administraţii şi Comisie. În acelaşi scop de
combatere mai eficientă a fraudei şi evaziunii fiscale, noul sistem stabilit de asistenţa
bilaterală şi schimb de informaţie asigură o funcţionare corectă a sistemului de TVA.
Directiva 77/799/CEE acoperea doar impozitarea pe venit şi capital, neincluzând
TVA, însă Directiva 79/1070/CEE a extins prevederile iniţiale, acoperind şi TVA.
Analizând evoluţia cadrului legal al UE cu privire la combaterea mai eficientă
a fraudei şi evaziunii fiscale, este de menţionat că principala inovaţie a
Regulamentului (92/218/EEC pentru îmbunătăţiri ale Sistemului de Schimb
Informaţional VIES –TVA) a fost aceea de a prevedea:
a) înfiinţarea unei baze de date electronice (Sistemul de Schimb Informaţional
VIES - TVA);
b) comunicarea automată către toate statele-membre a valorii totale a tuturor
bunurilor intracomunitare ale contribuabililor identificaţi în respectivele state-
membre, odată cu numerele de identificare relevante ale TVA-ului. [25, pag.8]
Potrivit unor studii economice ale Organismelor Internaţionale, sistemele de
impozitare ale statelor-membre ale Uniunii Europene au suferit schimbări structurale
semnificative, situaţia fiscală a statelor membre degradându-se în mod diferit prin
erodarea bazei de impozitare, ca urmare a concurenţei fiscale şi datorită dezvoltării
economiei paralele.
Se constată o tendinţă de diminuare, în general, a impozitelor în Europa, fapt
ce poate fi interpretat ca o uşoară slăbire a modelului social european, a modelului
bunăstării bazat pe taxe înalte.
97
 Relaţionarea impozitului redus cu atractivitatea economică are relevanţă şi din
perspectiva Strategiei Lisabona, care îşi propune să aducă UE, până în anul 2010, în
fruntea statelor cu economia cea mai competitivă din lume. În ciuda acestei relevanţe,
la summit-ul din martie 2005 nimeni nu a amintit de impozite, deşi Strategia s-a aflat
în fruntea agendei Consiliului European de primăvară. În următorii 2-3 ani paşii se
vor face pe dimensiunea bazei de impozitare, iar apoi, după eventuala introducere a
Tratatului Constituţional, după preluarea monedei unice în mai multe state şi după
practicarea unor „cooperări consolidate” pe grupuri de ţări, ar fi posibil să se
întrezărească şi formulele pentru un impozit pe profitul firmelor armonizat pe o curbă
descrescătoare, după ce forţele pieţei unice vor dirija operatorii economici în această
direcţie.
Este cunoscut faptul că operatorii economici preferă evitarea impozitului
mare din ţara de origine; în căutarea profitului, firmele sunt atrase de ţările în care, la
acelaşi grad de risc politic şi ace-eaşi capacitate de absorbţie a pieţei, fiscalitatea este
redusă. Cu titlul de exemplu relevant, se poate scoate în evidenţă cazul Slovaciei,
care devine în anul 2007 cel mai mare producător de autoturisme pe locuitor din
lume, tocmai datorită fiscalităţii atractive.
În domeniul fiscal, în Uniunea Europeană, se aplică, în continuare, principiul
„unanimităţii”. Tratatul Constituţional al UE denotă măsuri, cu adevărat timide, în
direcţia armonizării fiscale. Consiliul va putea lua unele măsuri, prin majoritate
calificată, pentru a combate mai eficient frauda, atât în sfera impozitelor indirecte
(T.V.A., accize etc.), cât şi a impozitelor directe (impozit pe profitul firmelor).
Unanimitatea înseamnă blocarea armonizării impozitului pe profit în UE,
armonizare care, altfel, ar trebui să meargă până la egalizarea impozitelor în cadrul
unei politici unice, unde şi taxele pe capitaluri să fie unice. Acelaşi lucru nu este
valabil în cazul taxei pe valoarea adăugată (TVA), care intră în categoria taxelor
indirecte. Prin Tratatul de la Maastricht, fondator al pieţei interne unice, în anul 1993
s-a produs o însemnată schimbare: s-au eliminat vămile dintre statele membre ale UE
(Uniunea Europeană a adoptat o politică agricolă comună şi o politică comercială
comună), introducându-se un simplu schimb de date privind T.V.A. între state. Din

98
acel moment, există o bună armonizare pe piaţa unică europeană în privinţa
taxelor indirecte şi, în primul rând, a TVA .
Desigur, cele mai armonizate taxe indirecte rămân cele vamale, prin
aplicarea tarifului vamal unic (TARIC). Parlamentul European şi Consiliul au
modificat Codul vamal (C.V.) al UE. Motivul – stabilirea unui nivel uniform de
protecţie a agenţilor economici în timpul desfăşurării controlului vamal al mărfurilor
introduse sau exportate pe şi de pe teritoriul UE. Pentru asigurarea existenţei acestui
nivel uniform de protecţie a agenţilor economici din statele membre ale UE,
Parlamentul European şi Consiliul au considerat că este necesară aplicarea
armonizată a procedurii de control vamal în toate statele-membre. Prin modificarea
Codului vamal european, se introduce un cadru de gestiune a riscurilor, care prevede
criterii comune şi exigenţe armonizate, aplicabile tuturor agenţilor economici agreaţi
(A.E.A.). Orice agent economic dintr-un stat-membru al UE poate obţine statutul de
agent economic agreat, dacă îndeplineşte criteriile comune privind sistemul de
control al documentelor comerciale şi de transport, solvabilitatea financiară şi
respectarea exigenţelor vamale de securitate şi siguranţă menţionate de C.V.
european. Un A.E.A. beneficiază de anumite facilităţi în momentul desfăşurării
controalelor vamale de securitate şi siguranţă, precum şi de o procedură de vămuire
simplificată.
Noul C.V. stipulează că mărfurile introduse pe teritoriul vamal al UE fac
obiectul unei declaraţii sumar. Această declaraţie-sumar este depusă de agentul
economic care introduce marfa pe teritoriul UE la biroul vamal de intrare a mărfurilor
şi trebuie depusă înainte ca produsele respective să fie introduse pe teritoriul UE.
Declaraţia-sumar va fi depusă electronic.
Mulţi dintre vechii membri ai Uniunii Europene sunt îngrijoraţi că impozitele
reduse din noile state membre vor tenta companiile din Occident să-şi transfere
activităţile în Est, în ţări care vor beneficia, în paralel, şi de fondurile structurale
eliberate de UE.
În schimb, noii membri din Europa de Est consideră că regimurile fiscale sunt
un element cheie al dezvoltării economice din zonă şi insistă asupra principiului
potrivit căruia trebuie să li se permită să-şi stabilească în mod independent cotele de
99
impunere. Franţa şi Germania au solicitat Comisiei Europene să propună o
armonizare a modului în care companiile calculează impozitele corporatiste,
incluzând stabilirea unei cote minime de impunere, dacă va fi posibil.
O bază unică de impozitare, în cât mai multe state membre, va însemna şi
contracţia costurilor pentru firme cu operaţiuni transnaţionale, costuri numite „de
conformitate”. O fiscalitate mai transparentă şi mai previzibilă, cu o bază unică de
impozitare, va spori gradul de atractivitate al mediului de afaceri în UE, precum şi
competitivitatea Europei.
Uniunea Europeană a armonizat baza de impozitare pentru TVA, dar nu a
reuşit să armonizeze şi cotele TVA. În prezent, există obligaţia unei cote minime de
TVA de 15% şi recomandarea ca statele membre să nu stabilească cote de TVA care
să nu depăşească limita minimă cu mai mult de 10%. Armonizarea accizelor vizează
baza de impozitare, cotele de accize şi mişcarea produselor purtătoare de accize în
statele membre. Uniunea Europeană a reglementat accizele pentru trei grupe de
mărfuri: produse din tutun, produse alcoolice şi produse petroliere. Nu există însă
reglementări UE pentru gaze naturale, cărbune, energie electrică şi alte forme de
energie.
Deocamdată, impozitul pe profit variază în UE între 12,5% în Irlanda (sau
chiar 10 în Cipru) şi 34,5% în Olanda. Impozitele corporatiste din cele zece state care
au aderat la UE în 2004 variază de la zero în Estonia la 15% în Letonia, Lituania, la
19% în Polonia şi Slovacia, la 35% în Malta.
Merită menţionat ca tendinţă generală faptul că, aproape în toate ţările
Uniunii Europene, în ultimii ani, au avut loc corecţii în jos ale nivelelor de
impozitare şi aceasta nu pentru că ar fi cerut Comisia Europeană, ci pentru că aşa a
cerut piaţa.
În condiţiile în care noua orânduire mondială se configurează în jurul marilor
poli de putere, este evident că Republica Moldova nu poate rămâne în afara lor,
devenind vitală necesitatea orientării şi integrării sale într-unul din aceşti poli pentru
a-şi asigura perspectivele dezvoltării şi securitatea naţională. În acest context, polul
recomandabil pentru Republica Moldova îl constituie Uniunea Europeană, a cărei
pondere politică şi economică în comparaţie cu cea a altor organizaţii regionale nu se
100
pune la îndoială. În acest context Republica Moldova promovează ideea Europei
Unite, unei Europe fără linii de divizare.
La 11 martie 2003 UE a propus spre aprobare o concepţie de dezvoltare a
relaţiilor UE lărgite cu toţi vecinii săi, inclusiv cu Republica Moldova. Acordul
stabileşte principiile relaţiilor reciproce şi obiectivele colaborării, bazate pe
dezvoltarea în Moldova a democraţiei, apărarea drepturilor omului şi ale minorităţilor
naţionale, crearea unui stat de drept şi a economiei de piaţă. Acordul prevede
armonizarea treptată a legislaţiei naţionale cu cea europeană în domeniul comerţului,
activităţii de întreprinzător, sistemului vamal, bancar, fiscal şi social, al
infrastructurii.
Avantajele Moldovei în apropierea de UE se află în sectorul politic,
economic şi social. Din punct de vedere politic aceasta înseamnă stabilitatea
democraţiei, ridicarea securităţii statului şi a cetăţenilor. Din punct de vedere
economic aceasta înseamnă eliminarea „sindromului economiei periferice”, o creştere
a competitivităţii ţării şi perspectiva de acces lărgit pe piaţa UE, lărgirea accesului la
fondurile de dezvoltare, investiţii şi noile tehnologii. Aspectul social semnifică
armonizarea sistemului de învăţământ, sănătate şi protecţia mediului, accesul la
informaţie şi protejarea drepturilor omului cu standardele europene.
Modificările în structura sistemului de impozitare şi rata acestora influenţează
echilibrele existente în economia naţională. Un factor important ce determină
colectarea impozitelor îl constituie eficienţa administrării fiscale. Eficienţa
administrării depinde de profesionalismul şi calificarea personalului ce activează în
sfera perceperii impozitelor, precum şi de gradul de corupţie din acest sistem. Trebuie
menţionat că perfecţionarea sistemului fiscal constă în redarea acestuia a unui
caracter mai stimulator şi mai echitabil.
Pentru ca Republica Moldova să fie la un nivel înalt ea tinde să se integreze
în structurile europene. Dar, pentru aceasta este necesar efectuarea unor reforme
legate de sistemul fiscal. Acest fapt îi este greu de realizat chiar şi României care este
cu un pas înaintea Republicii Moldova în ceea ce priveşte dezvoltarea, ordinea şi
stabilitatea.

101
 Sistemul fiscal trebuie să influenţeze organic consolidarea relaţiilor de piaţă
în economie, să contribuie la dezvoltarea antreprenoriatului şi în acelaşi timp să
frâneze scăderea calităţii vieţii a categoriilor sociale prost plătite.
În aceste condiţii, în calitate de principii fundamentale de organizare a
sistemului fiscal în condiţiile economiei de piaţă, ar putea fi numite următoarele:
- un sistem fiscal adecvat economiei de piaţă, tipuri de impozite şi proporţii dintre
cele directe şi indirecte care ar permite luarea în calcul a veniturilor persoanelor
juridice şi fizice, precum şi starea patrimonială a acestora;
- universalizarea metodelor de fiscalitate, care ar permite stabilirea unor condiţii
echitabile faţă de randamentul economic pentru toţi contribuabilii, indiferent de
forma de proprietate, cât şi de forma juridic organizaţională;
- o modalitate unică de calculare a mărimii impozitului indiferent de sursa de
proveninţă, de sfera sau ramura economică;
- asigurarea principiului unei singure impuneri fiscale şi evitarea impozitării duble;
- argumentarea ştiinţifică a cotei percepute şi a stabilirii tarifului fiscal, care i-ar oferi
contribuabilului dreptul de a obţine un venit care să asigure dezvoltarea optimă a
întreprinderii şi asigurarea forţei de muncă;
- diferenţierea cuantumului impozitului în funcţie de mărimea venitului sau de
valoarea averii, care ar asigura în acelaşi timp o dezvoltare optimă a activităţii
economice de piaţă;
- stabilitatea mărimii impozitelor pe o perioadă îndelungată, simplitatea calculării
acestora;
- stabilirea unui sistem de înlesniri fiscale, care să stimuleze efectiv procesul investirii
mijloacelor în activitatea de antreprenoriat şi să asigure în acelaşi timp principiul
echităţii sociale, garantarea minimumului de existenţă pentru cetăţeni, unitatea
înlesnirilor fiscale pentru toate categoriile de contribuabili;
- instituirea unui serviciu fiscal puternic, care să funcţioneze într-un mod bine
organizat, bine înzestrat în plan tehnic şi logistic;
- distribuirea judicioasă a impozitelor potrivit necesităţii nivelurilor administrării de
stat.

102
 La baza acordurilor fiscale încheiate în prezent de Republica Moldova stau, în
principal, prevederile Tratatului-model al OCDE, şi unele recomandări a Convenţiei-
model elaborate de ONU. Această situaţie se datorează unui număr semnificativ de
factori, dintre care menţionăm: necesitatea armonizării sistemului fiscal al Republicii
Moldova cu cel al statelor Uniunii Europene în perspectiva aderării viitoare la acest
organism; orientarea politicilor economice spre atragerea capitalurilor şi investitorilor
străini prin acordarea de concesii fiscale statelor de rezidenţă a acestora; accentuarea
rolului stimulativ al sistemului de impunere fiscală aplicat pentru susţinerea creşterii
economice; existenţa interdependenţelor dintre economia Republicii Moldova şi
economia mondială etc.
Analiza comparativă a structurii veniturilor fiscale în Uniunea Europeană şi
Republica Moldova ne arătă o diferenţă destul de mare. Dacă în ţările UE ponderea
impozitelor directe, indirecte şi contribuţiilor obligatorii este aproape egală, în RM în
venituri fiscale predomină impozitele indirecte (55%), după care urmează contribuţii
obligatorii de asistenţă medicală şi asigurări sociale (28,4%), iar directe ocupă numai
16,6%. După părerea noastră, una dintre direcţiile restructurării politicii fiscale în
procesul integrării europene trebuie să fie măsurile de majorare a ponderii
impozitelor directe. După părerea noastră pentru această trebuie stimulate (şi prin
mecanismul fiscal) creşterea salariilor şi veniturilor populaţiei (pentru creşterea
veniturilor bugetului din impozitul pe venit al persoanelor fizice) şi trecerea mai
rapidă la impozitarea bunurilor imobiliare în baza valorii de piaţă a proprietăţii
(pentru creşterea veniturilor din impozitul pe bunuri imobiliare).
O problemă importantă pentru ridicarea eficienţei activităţii de control este
lipsa „culturii fiscale”. Este necesară preluarea practicii statelor dezvoltate în acest
domeniu şi crearea condiţiilor pentru stabilirea unor relaţii colegiale între
funcţionarii fiscali şi contribuabili.

103
 Concluzii şi recomandări

Conţinutul de bază al dezvoltării economice în Republica Moldova, în perioada

actuală îl constituie tranziţia la economia de piaţă. Una dintre problemele importante
ale trecerii la economia de piaţă este instituirea şi aplicarea unui sistem de impozitare
eficient, întrucît în funcţie de acest sistem depinde, în mare măsură, formarea
resurselor financiare ale statului şi posibilitatea realizării programelor economice,
administrative, sociale. În prezent, asistăm la desfăşurarea etapei de formare a
reglementărilor fiscale prin intermediul reformei sistemului de impozitare. În aceste
condiţii devine necesară analiza sistemului actual de impozitare a persoanelor fizice
şi juridice în Republica Moldova, precum şi determinarea unor direcţii de
perfecţionare.
În general statul caută posibilitatea să obţină maximum de resurse financiare,
iar contribuabilul încearcă să-şi apere interesele, prin minimizarea poverei fiscale şi
stimularea dezvoltării antreprenorului. Pentru Republica Moldova actualitatea acestei
probleme este strigentă, deoarece evaziunea fiscală capată proporţii din ce în ce mai
mari.
Una din cerinţele de baza ale oricărui sistem fiscal este ca impozitele să nu
ajungă a fi о povară grea pentru contribuabili. Sistemul de impozitare trebuie
conceput astfel, încît să stimuleze creşterea producţiei şi deci, a bazei impozabile. În
condiţiile în care în ţara noastră pentru anul 2007 la impozitul pe venit de 15%, se
adauga cota de 24% - cote pentru asigurări sociale de stat, 20% - TVA, accize, о serie
de impozite şi taxe locale, suma totală de plată atinge proporţia de 50% - 70% din
venit, nu se poate vorbi despre stimularea şi dezvoltarea economică, condiţii în care
contribuabilii sunt nevoiţi să caute căi de micşorare a plăţilor lor: unii utilizînd
neconcordanţe în legislaţie, alţii - fie prin ascunderea activităţii lor, fie prin
eschivarea de la impunere a unei părţi din materia impozabilă. Este bine cunoscut
faptul că, în unele regiuni ale ţării noastre, aproape 30% - 40% din totalul
persoanelor juridice înregistrate la organele de stat nu sunt luaţi în evidenţă la
inspectoarele fiscale sau, chiar dacă sunt în evidenţă nu plătesc impozite, fie nu
prezintă declaraţiile fiscale în termenele stabilite prin lege.
În asemenea situaţie, statul nu poate micşora substanţial povara fiscală, întrucît
104
se vor micşora veniturile bugetului, ceea ce va adînci criza bugetară existentă. De
aceea fără о reformă eficientă nu pot fi soluţionate aceste probleme. În prezent în ţara
noastră se realizează reforma fiscală, însă fără rezultate scontate sau vizibile, atîta
doar că s-a redus cota de impozitare a impozitului pe venit ale persoanelor juridice şi
fizice.
S-a creat situaţia cînd о parte însemnată a contribuabililor nu plătesc impozite,
iar de la ceilalţi statul încearcă să obţină fondurile financiare necesare pentru
îndeplinirea funcţiilor sale. Aceasta situaţie conduce la creşterea presiunii fiscale
asupra agenţilor econornici care nu vor sau nu pot să lucreze ilegal.
Printre cauzele principale ale acestei situaţii putem evidenţia complexitatea
impozitării, precum şi instabilitatea legislaţiei fiscale. Perfecţionarea impunerii,
considerăm că poate fi realizată prin micşorarea poverii fiscale, adică prin reducerea
cotelor de impunere pentru întreprinderile producătoare şi asigurarea perceperii
tuturor impozitelor de la fiecare contribuabil în conformitate cu legislaţia.
În baza cercetărilor pot fi formulate următoarele concluzii şi recomandări:
1. Perfecţionarea sistemului de impozitare în RM şi anume:
- Modernizarea metodelor pe care administraţia fiscală le aplică la colectarea
impozitelor,
- Simplificarea şi perfecţionarea cadrului legislativ în domeniul fiscal, precum
şi asigurarea unei stabilităţi fiscale, fără modificări permanente a legislaţiei,
- Crearea condiţiilor echitabile pentru toţi contribuabilii, prin reducerea la
minimum a facilităţilor şi privilegiilor fiscale.
- Reexaminarea modului de impozitare a unor sectoare din economia natională.
- Micşorarea cotelor de impunere fiscală, astfel încît volumul total al
obligaţiunilor fiscale ale unui contribuabil să permită stimularea şi dezvoltarea
activităţii sale.
- Reducerea proceselor de evaziune prin eliminarea economiei tenebre.
- Reducerea treptată a presiunii fiscale pănă la nivelul care va asigura о creştere
durabilă a producţiei şi investiţiilor;
- Uniformizarea sistemului fiscal concomitent cu simplificarea procedurilor fiscale,
- Neadmiterea modificărilor legislaţiei fiscale şi bugetare pe parcursul anului
105
 financiar în defavoarea contribuabililor;
- implementarea în practica fiscală a tehnologiilor informaţionale;
2. Una din direcţiile principale ale politicii bugetar-fiscale în Republica
Moldova este crearea unui astfel de sistem de impozite, care ar contribui la
redistribuirea echitabilă a poverii fiscale între diferite pături ale populaţiei şi ar
stimula atragerea investiţiilor interne şi externe în sectorul real al economiei. Pentru
atingerea acestor scopuri consider oportună creşterea rolului stimulator al
impozitelor directe în reglarea proceselor social-economice prin intermediu: utilizării
active a creditului fiscal, ca о pîrghie eficientă şi pe larg utilizată în practicile statelor
dezvoltate în cadrul politicilor investiţionale şi regionale; diminuării cotelor
impozitului pe venitul persoanelor juridice etc.
3. Unul din neajunsurile esenţiale ale sistemului de impozite din Republica
Moldova sunt multiplele modificări, operate în legislaţia fiscală, ceea ce
împiedică procesul de planificare şi prognozare a activităţii antreprenoriale şi,
implicit, reţine atragerea investiţiilor străine în economia ţării, precum şi crează
problema nesiguranţei în longivitatea funcţionării înlesnirilor fiscale acordate.
Consider raţional de-a prevedea în legislaţia fiscală opţiunea de neadmitere a
întroducerii modificărilor în sistemul fiscal în timpul anului de gestiune fiscală.
4. Raportul dintre contabilitate şi fiscalitate trebuie optimizat printr-o armonizare
a metodelor de evaluare şi constatare a veniturilor şi cheltuielilor. Definirea unică a
indicatorilor economici în contabilitate şi fiscalitate ar duce la aplanarea problemelor
de ordin metodologic, instituţional şi practic la etapa actuală.
5. Componenţa, structura, modul de evaluare şi constatare a cheltuielilor
şi veniturilor în contabilitate este diferită de cele normate de sistemul fiscal.
Apropierea metodelor şi normelor de calculare şi constatare a cheltuielilor şi
veniturilor în contabilitate şi fiscalitate ar reduce complexitatea calculelor,
contabilizării impozitelor şi aplanarea relaţiei dintre antreprenoriat şi stat.
În încheiere menţionăm că în procesul perfecţionării legislaţiei fiscale este
necesar să se ţină cont de practica ţărilor puternic industrializate, care se bazează în
principal pe impozitarea indirectă, faţă de rezultatele finale ale activităţii
producătorilor şi stimulează exporturile.
106
 Lista de abrevieri:

TVA – Taxa pe valoare adăugată

CNAS – Casa Naţională de Asigurări Sociale
CNAM – Casa Naţională de Asigurări Medicale
SRL – Societate cu Răspundere Limitată
PIB – Produsul Intern Brut
PF – Presiunea fiscală
CCCEC – Centru pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei
CV – Cod Vamal
art. – articolul
OLAF - Oficiul European Anti-Fraudă
TARIC – Tariful Vamal Unic
UE – Uniunea Europeană
OCDE - Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
ONU – Organizaţia Naţiunilor Unite

107
 Bibliografie

1. Codul fiscal al Republicii Moldova. Legea Republicii Moldova Nr. 1163 – XIII
din 24.04.97 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 102 din: 23.08.2001.

2. Codul vamal. Legea Republicii Moldova Nr. 1149-XIV din 20.07.2000 //

Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 160 din: 23.12.2000.

3. Legea Republicii Moldova cu privire la serviciul fiscal al Republicii Moldova Nr.

876-XII din 22.01.1992 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 001 din:
01.02.92.

4. Legea Republicii Moldova cu privire la bazele sistemului fiscal al Republicii

Moldova Nr.1198–XII din 17.11.1992 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr. 011 din: 30.11.92.

5. Legea Republicii Moldova privind taxele locale nr. 186-XIII din 19.07.94 //
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 054 din: 18.04.2002.

6. Legea Bugetului asigurărilor sociale de stat al Republicii Moldova pe anul 2007

nr. 405 din 15.12.2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 203 din:
31.12.2006.

7. Legea Republicii Moldova privind finanţele publice locale Nr.397-XV din

16.10.2003 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 248 din: 19.12.2003.

8. Legea Bugetului de stat al Republicii Moldova pe anul 2007 nr. 348 din
23.11.2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 189 din: 15.12.2006.

9. Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova cu privire la Concepţia reformei

fiscale Nr. 1165-XIII din 24.04.1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr. 046 din: 17.07.97.

10.Ghidul Inspectoratului fiscal, Partea I , Chişinău-2001.

11.Anuarul statistic al Republicii Moldova. 2004// Departamentul Analize

Statistice şi Sociologie al Republicii Moldova - Chişinău 2005.

12.Anuarul statistic al Republicii Moldova. 2005// Departamentul Analize

Statistice şi Sociologie al Republicii Moldova — Chişinău 2006.

13.Anuarul statistic al Republicii Moldova. 2006// Departamentul Analize

Statistice şi Sociologie al Republicii Moldova — Chişinău 2007.

108
14.Armeanic, A. Dreptul fiscal. Teoria generală privind impunerea. Administrarea
fiscală. Reglementarea juridică a impozitului pe venit / A. Armeanic, V.
Volcinschi – Chişinău: ASEM, 2001.

15.Armeanic, A. Fiscalitatea în statele contemporane: note de curs / A. Armeanic. –

Chişinău: C.E. U.S.M., 2003.

16.Adochiţei M., Adochiţei A. Finanţele întreprinderii în economie de piaţă,

Bucureşti, 1993.

17.Bălănescu, R. Sistem de impozite / R. Bălănescu, F. Bălăşescu, E. Moldovan. –

Bucureşti: Economica, 1994.

18.Botnari N., Finanţele întreprinderii, Chişinău, 2006.

19.Bran P., Finanţele întreprinderii, Bucureşti: Editura Economică, 1994.

20.Brezeanu, P. Fiscalitate: Concepte. Metode. Practici / P. Brezeanu. – Bucureşti:

Economica, 1999.

21.Brezeanu P., Toma M., Finanţele şi gestiunea financiară, Bucureşti: Editura

Economică, 1996.

22.Bistriceanu “Ce sunt impozitele şi taxele”, Impozite şi taxe Vol. nr. 1-2, 1997.

23.Buceaţchi V. “Politica bugetar-fiscală în perioada de tranziţie”, Economie şi

Finanţe nr. 9, 1997.

24.Brezeanu P., I. Marinescu “Finanţe publice şi fiscalitate între teorie şi practică”

Bucureşti: România de Mâine 1998.

25.Borcan M. Evaziunea fiscală, în concepţia UE / M.-A. Borcan // Economistul.-

2005.

26.Buse L., Analiza economică-financiară, Bucureşti, 2005.

27.Certan A., Economie şi Finanţe Vol. nr.6-7, 2001, p.32-36, art. „Evoluţia reformei
fiscale în RM”.

28.Ciurezu T., Drăcea M. Direcţii ale reformelor fiscale în statele membre ale
Uniunii Europene. Revista Finanţe Publice şi Contabilitate, nr.3-1, 2004.

29.Crecană C., Analiza economică-financiară, Bucureşti, 2006.

109
30.Dumitrescu D., Dragotă V., Evaluarea întreprinderii, Ediţia 2-a, Burureşti, Editura
Economică, 2002.

31.Eros-strak Lorant, Analiza situaţiei financiare a firmei, Bucureşti, editura Economică,

2001.

32.Finanţele şi dezvoltarea durabilă, Lucrările colocviului financiar-monetar, ASE

Bucureşti, Ed. ASE, 2004.

33.Filip G., Finanţe Publice, Iaşi 2007.

34.Gaskin T., Indicatori financiari perfecţi, Bucureşti, 1998.

35.Gavrilă T., Economia şi gestiunea întreprinderii, Editura economică, Bucureşti, 2000.

36.Gheorghiu A., Analiza economică-financiară la nivel microeconomic, Bucureşti,

Editura Economică, 2004.

37.Hartulari C., Păun M., Analiza, diagnoza şi modelarea financiar-bancară, Bucureşti,

Editura ASE, 2005.

38.Hartulari C., Păun M., Analiza, diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-

bancare, Bucureşti, Editura ASE, 2005.

39.Hoanţă N., Finanţele firmei, Bucureşti, Editura economică, 2003.

40.Işfănescu A., Robu V., Titu A., Anghel I., Evaluarea întreprinderii, Bucureşti,
Tribuna economică, 2004.

41.Işfănescu A., Robu V., Analiza economică-financiară, Bucureşti, editura ASE,

2002.

42.Leonte D., Ciopneia M., “Finanţe publice”. Note de curs. Bucureşti: România
de Mâine 1999.

43.Manole T., ”Finanţe publice locale: teorie şi aplicaţii” Cartier, Chişinău 2000.

44.Manole, T. Principiile impunerii şi problemele presiunii fiscale în Republica

Moldova / T. Manole // Administrarea publică, 2002.

45.Matei Gh., “Finanţe generale”- Craiova, Ed. Mondo-ec. 1994

46.Moşteanu T. “Buget şi trezorerie publică”. Bucureşti 1997.

47.Moşteanu N. R., “Impozite şi Taxe”- Ed. Economică, Bucureşti 2001.

110
48.Onofrei M., Finanţele întreprinderii, Bucureşti, eitura economică, 2004.

49.Robinson S., Management financiar, Teora, Bucureşti, 1997.

50.Roşca P., Economia întreprinderii, ULIM, 2004.

51.Radu V., “Monedă şi politică fiscală” Bucureşti, Editura Uranus 1994.

52.Stroe R., Finanţe, ASE Bucureşti, 2002.

53.Stoica A. “Finanţe publice. Curs” - Galaţi S.N., 1997.

54.Stratulat, O. Impozitele: Abordare teoretică / O. Stratulat. – Chişinău, 2004.

55.Studii şi analize financiar-bugetare. Parlamentul Republicii Moldova. Centrul

pentru analiză bugetară şi financiară, Chişinău-2000.

56.Stoica, V. Impozitul prin reţinere la sursă cu referire specială la beneficiile

întreprinderilor şi la redevenţe, în lumina convenţiilor de evitare a dublei
impuneri / V. Stoica // Impozite şi taxe, 1996.

57.Ţiriulnicova N., Paladi V., Analiza rapoartelor financiare, ASEM, Tipografia

Centrală, 2004.

58.Ţole M., Analiza economică-financiară, Bucureşti, editura universitară, 2004.

59.Ţole M., Preda O., Matei C., Finanţele agenţilor economici, Bucureşti, editura
universitară, 2004.

60.Văcărel Iu. “Finanţe Publice”, Bucureşti 1999.

61.Văcărel, Iu. Tendinţe în evoluţia sistemelor fiscale ale ţărilor membre ale OCDE,
Uniunii Europene şi României / Iu.Văcărel.- Bucureşti: Centrul de Informare şi
Documentare Economica, 2006.

62.Văcărel Iu. “Politica economică şi financiară de ieri şi de azi” Bucureşti 1996.

63.Vasile Zaharia – Finanţe publice, Editura George Bariţiu, Cluj-Napoca, 2002.

64.Vasile I., Teodorescu M., Finanţele întreprinderii, Meteor Press, Bucureşti, 2005.

65.Vîlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Analiza economică-financiară, Bucureşti,

Editura economică, 2004.

111
66.БАРБЭРОШИЕ, Е. Финансы сельскохозяйственных предприятий. Кишинев:
ГАУМ, 2000.

67.Бланк И.А. Концептуальные основы финансового менеджмента,

Энциклопедия финансового менеджера, вып.1, Киев, Ника Центр, Эльга,
2003.

68.Юткина Т. Налоги и налогообложение. Москва, 2000.

69.www.fisc.md

70.www.gov.md

71.www.jurist.md

72.www.customs.md

73.www.europa.eu.int/eurostat/_ Taxation and customs union.European commission.

74.www.europa.md/upload/File/plan_actiuni/PlanulActiuniRM_UE.pdf

75.www.minfin.md

76.www.justice.md

77.www.scers.md

78.www.logos.press.md

79.www.cepde.ase.md

80.www.mfinante.ro

81.www.consulco.ro

82.www.mie.ro

83.www.economist.com.ru

84.www.cfin.ru

85.www.df.ru

86.www.contabilitate.md

112