Sunteți pe pagina 1din 21

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

FACULTATEA ECONOMIE GENERALĂ ŞI DREPT


DEPARTAMENTUL TEORIE ŞI POLITICI ECONOMICE

ANALIZA ÎN DINAMICĂ A RAPORTULUI


DEFICIT BUGETAR/PIB
ÎN REPUBLICA MOLDOVA 2012-2017

LUCRU INDIVIDUAL
LA DISCIPLINA POLITICI ECONOMICE

Autor:
studenta gr.EG-161,
învăţământ cu frecvenţă la zi
Nicoleta PANTEA

Coordonator:
dr., conf.univ. Aurelia TOMȘA

Chişinău – 2018
CUPRINS

Introducere .............................................................................................................................. 3
Capitolul I. CONCEPTUL DE DEFICIT BUGETAR........................................................ 4
1.1. Definiția și caracteristicile deficitului bugetar...................................................................
4
1.2. Cauzele apariției deficitului bugetar.................................................................................. 5

Capitolul II. CĂILE DE FINANȚARE A DEFICITULUI BUGETAR ..........................7

2.1. Tipuri de finanțare a deficitului bugetar............................................................................7


2.2. Monetizarea deficitului bugetar și impactul acesteia........................................................8
2.3. Finanțarea nemonetară a deficitului bugetar- împrumutul public.....................................9
2.4. Efectele finanțării nemonetare a deficitului bugetar.......................................................14

Capitolul III. DINAMICA DEFICITULUI BUGETAR/PIB IN RM 2012-2017...........16

3.1. Dinamica deficitului bugetar/PIB in RM 2012-2017......................................................16


3.2 Surse de finanțare a deficitului în RM............................................................................19

Încheiere ...............................................................................................................................20
Bibliografie............................................................................................................................21

2
INTRODUCERE
Deficitul bugetar a devenit un fenomen caracteristic al lumii contemporane. Un deficit
bugetar mare poate provoca o creştere a ratei inflaţiei, dificultăţi la achitarea datoriilor externe, o
criză valutară dar şi alte fenomene nedorite ce influenţeazã negativ procesul de stabilizare
macroeconomică şi respectiv progresul economic.
Sarcinile principale ale oricărui stat în condiţiile economice cuprind efectuarea unor
schimbări de structură, stabilirea echilibrului bugetar şi creşterea economică. Problema
deficitului bugetar vizează nu doar aspectele politice ,dar şi cele sociale, precum redistribuirea
echitabilă a bunurilor sociale şi a distribuirii resurselor între generaţii.
Scoala clasica de finante considera ca deficitul bugetar are un impact negativ asupra
economiei, si il privea ca fiind pe un pericol pentru un stat ( aceasta este o situatie in care statul
devine insolvabil si nu-si mai poate onora obligatiile) si acesta contribuie la intretinerea inflatiei
deoarece statul face cheltuieli mari care sunt neproductive punand in circulatie bani suplimentari
fara ca pe piata sa apara bunuri si servicii si din aceasta cauza apare inflatia.
Efectele negative care sunt produse de deficitul bugetar cuprinde un nivel scazut al
investitiilor si un nivel ridicat al ratelor dobanzii , ulterior acesta a fost transpus de catre
literatura de specialitate in efect de evictiune . Acest efect apare in momentul in care se modifica
nivelul dobanzilor. Deoarece deficitul reprezinta in fapt o economisire publica negativa, se
micsoreaza nivelul national al economiilor
Scopul acestui referat este de a prezenta care sunt interventiile guvernamentale in
economie, si efectele sale bazandu-se pe o cercetare asupra unor constatari din literatura de
specialitate, si o evaluare succinta a situatiei in care se afla Republica Moldova in aceasta
perioada.
Sarcinile pentru îndeplinire scopului propus sunt următoarele:
- Studierea conceptului de deficit bugetar precum și cauzele apariției lui.
- Definirea căilor de finanțare a deficitului bugetar și efectele lor
- Studierea dinamicii deficitului bugetar/PIB în Republica Moldova.
Structura: referatul este alcătuit din introducere, 3 capitole și încheiere.

3
CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE DEFICITUL BUGETAR

1.1. Definiția și caracteristicile deficitului bugetar

Activitatea economică a fiecărei țări se desfășoară potrivit unui mecanism economic, în


care principala funcție este cea de conducere și reglare a proceselor economice. Un rol important
în realizarea acestei funcții revine pieței concurențiale, pe care se reglează raportul de interese
prin participarea agenților economici la formularea cererii și ofertei, la înfăptuirea lor și a
echilibrului economic. În acest context, statul participă atît ca agent economic, cît și ca autoritate
publică, prin funcția acestuia de a crea și exercita cadrul legislativ. Statul influențează derularea
proceselor economice prin pîrghiile economico-financiare la care poate apela: pîrghia fiscală,
pîrghia vamală, cea a cheltuielilor publice. Piața generează, la rîndul ei, factori de influiență
precum prețul, costul, profitul, dobînda etc. Cuantificat în formă monetară, acest mecanism
financiar îl reflectă, de fapt, pe cel economic. Bugetul de stat deține în cadrul sistemului
financiar, 25 – 30 %.
Din punctul de vedere juridic, bugetul de stat reprezintă o lege, un act normativ (necesită
aprobarea în Parlament) cu caracter previzional (prevăzut pentru o perioadă de timp în viitor) și
obligatoriu, care prevede și autorizează veniturile și cheltuielile statului, pe durata unui an.
Bugetul de stat reflectă opțiunile de politică economică, socială și financiară ale statului,
referitoare la o perioadă de un an.
Unul din principiile de bază ale elaborării bugetului de stat (ca de altfel a oricărui tip de
buget) este echilibru bugetar, dar acesta din urmă nu se realizează, de cele mai multe ori, în mod
automat, prin acoperirea cheltuielilor bugetare cu veniturile bugetare, în astfel de situații spunem
că bugetul se elaborează cu deficit de finanțare, care poartă numele de deficit de bugetare.
Deficitul bugetar este opusul surplusului bugetar care are loc atunci cînd veniturile fiscale
depășesc cheltuielile publice.
Deficitul care se bazează pe diferența dintre suma cheltuielilor publice ocazionate cu
plățile prin transferuri și cele pentru cumpărare de bunuri și servicii publice și suma veniturilor
fiscale este considerat deficit primar. Dacă la deficitul primar se adaugă plățile de dobînzi
aferente împrumutului de stat, înscrise în buget sub formă de cheltuială publică, se obține
deficitul total. Deficitul total înregistrat într-un an poate fi divizat în două componente:

4
1. deficitul structural, care are loc atunci cînd bugetul ajustat în mod ciclic este în
deficit și
2. deficitul ciclic, care este definit ca deficitul bugetar total minus deficitul
structural.
Deficitele bugetare au devenit, în societatea modernă, un fenomen cvasiobișnuit, pe
fundalul amplificării cheltuielilor publice și deteriorării situației financiare a multor state, mai
mult sau mai puțin dezvoltate.

1.2. Cauzele apariției deficitului bugetar

Sistemul economiei de piață aduce cu sine probleme ale deficitului bugetar împreună cu
altele, cum ar fi: rata inflației sau șomajul.

Existența deficitului bugetar se datorează mai multor cauze, dintre care pot fi enumerate
următoarele:

1. scăderea producerii de bunuri și servicii în economie, pe ansamblu;


2. creșterea cheltuielilor în scopul realizării anumitor programe sociale;
3. creșterea activității sectorului obscur al economiei;
4. creșterea cheltuielilor marginale ale producției sociale;
5. emisiunea monetară în exces și care să nu justifice o creștere economică.
O importanță deosebitădintre cele enumerate o au scăderea ratei de producere a
economiei și creșterea sectorului “invizibil”. Existența acestor motive duce la micșorarea bazei
de impozitare.

În primul caz are loc micșorarea producerii de bunuri în cadrul țării, scad veniturile
directe ale persoanelor fizice și juridice, iar, în consecință, scad veniturile la bugetul de stat. deci,
planul prevăzut pentyru bugetul de stat nu se îndeplinește. În al doilea caz întreprinderile
încetează să mai plătească impozitele datorate statului. Economia “tenebră” se deosebește de cea
obișnuită, “legală”, prin faptul că firmele și întreprinderile care funcționează în cadrul acestei
economii nu sunt înregistrate, deci nu plătesc impozite.

Tendința de creștere a ratei datoriei externe semnalizează aproape cu certitudine apariția


unei crize de lichiditate, deoarece nici o țară nu poate înregistra modificări structurale atît de
rapide încît nivelul critic al ratei datoriei externe să se schimbe în mod substanțial în fiecare an.

5
Cauzele apariției deficitului bugetar

Scăderea situației economice

Micșorarea veniturilor întreprinderilor și persoanelor fizice

Se dezechilibrează balanța bugetului de stat: veniturile < cheltuielile

Dacă echilibrul bugetar public se prezintă caegalitate între impozite și taxe (Tx) pe de o
parte, iar pe de altă parte, cheltuielile guvernamentale (G) și transferurile (TR), atunci:

BS = Tx – G – TR

BD = - BS = G + TR – Tx,

unde: BS indică excedentul bugetar, BD indică deficitul bugetar.

Excedentul sau deficitul bugetar depinde, în mare parte, de venit. La nivelurile scăzute
ale venitului, bugetul este deficitar, deoarece plățile guvernamentale sunt mai mari decît
încasările realizate din colectarea impozitului pe venit. În contrast, excedentul bugetar va fi
mare, dacă venitul este mare, datorită volumului impozitelor încasate. De asemenea, această
formulă demonstrează că deficitul bugetar nu depinde doar de politicile adoptate de puterea
public reflectate în cota de impozitare, cheltuieli și transferuri de sume – ci și de orice alt factor
care ar putea produce oscilația nivelului venitului.

6
CAPITOLUL II. CĂILE DE FINANȚARE A DEFICITULUI BUGETAR

2.1. Tipuri de finanțare a deficitului bugetar

Deficitul bugetar și sursele de finanțare a acestuia a reprezentat in ultimii ani o problema


a majorității statelor în curs de dezvoltare dar și a celor dezvoltate. Principalul motiv al apariției
deficitului bugetar este creșterea mai rapidă a cheltuielilor decît a veniturilor.
Există doua tipuri de surse de finanțare a deficitului bugetar:
1. Surse de finanțare interne;
2. Surse de finanțare exteme.
De preferat este finanțarea din surse interne deoarece cea din surse externe conduce la
creștera datoriei publice externe și implicit la creșterea datoriei publice totale.
1. Surse de finanțare interne. Dintre sursele de finanțare interne amintim:
 finanțare bancară internă;
 sume provenite din privatizare;
 valorificarea activelor statului;
 împrumuturi de stat.
Fiecare din aceste surse prezintă atît avantaje cît și dezavantaje. Dintre toate metodele de
finanțare internă probabil că cele mai multe dezavantaje le prezintă emisiunea monetară deoarece
o creștere a masei monetare fără acoperire conduce la creșterea ratei inflației care conduce la o
creștere a ratei de dobîndă reală și în final la o diminuare a investițiilor. Avantajul acestei surse
de finanțare ar fi că nu afectează creșterea datoriei publice.
În cadrul titlurilor de stat includem: certificate de trezorerie denominate în lei, certificate
de trezorerie denominate în valută, obligațiuni de stat în lei sau valută, certificate de trezorerie.
Aceste titluri prezintă avantajul, pentru cumparatori, că sumele obținute din dobînzi nu sunt
supuse impozitării.
2. Surse de finantare externă. Dintre sursele de finanțare externă amintim:
 împrumuturi externe;
 finanțare bancară externă;
 emisiunea de titluri de stat pe piața externa; etc.
Principalul dezavantaj pe care îl prezintă finanțarea din surse externe este reprezentat de
creșterea datoriei publice exteme care poate deveni la un moment dat nesubstenabilă.

7
Deasemenea finanțarea din surse externe poate afecta cursul de schimb, poate conduce la o
depreciere a monedei naționale în raport cu principalele valute.
Deși ar parea că deficitul bugetar reprezintă o boală a economiei nu este chiar așa,
deficitul bugetar trebuie să existe întrucît prin intermediul său se asigură stabilitatea output-ului
și a șomajului, redistribuirea veniturilor între generații, relaxarea fiscală în cazul variației
venitului supus impozitării etc.
Republica Moldova nu este singura țară care se confruntă cu un deficit bugetar multe
state dezvoltate se confruntă cu acest fenomen.

2.2. Monetizarea deficitului bugetar și impactul acesteia

Procesul emisiunii monetare, adică vînzarea de active lichide băncilor comerciale, este
numit monetizarea deficitului și are un pronunțat caracter inflaționist, în mod practic, fenomenul
se produce astfel: Ministerul Finanțelor poate vinde titluri de stat (bonuri de tezaur sau alte
instrumente specifice) Băncii Naționale, care în acest mod 'acordă împrumut' Ministerului
Finanțelor (statului), determinînd astfel scăderea volumului valoric al titlurilor de stat obținute de
public.
Pe măsură ce Banca Națională cumpară titluri de stat, ea oferă băncilor comerciale
rezerve suplimentare de active lichide și astfel crește cantitatea de bani din economie. Banca
Națională poate cumpăra titluri de stat de pe piața secundară pentru determinarea vînzărilor de
astfel de titluri, ceea ce constituie un echivalent modem al emisiunii monetare.
Monetizarea deficitului afectează economia crescînd cheltuielile totale datorita creșterii
cheltuielilor publice și a celor private, ca urmare a creșterii ofertei monetare. Pe de altă parte, un
nivel ridicat al venitului național va conduce la creșterea nevoii de bani pentru tranzacții și în
scopuri de precauție. Deși se poate prognoza cu certitudine că venitul național va crește, efectul
monetizării deficitului asupra ratei dobînzii este incert, deoarece are loc o creștere atît a ofertei,
cît și a cererii de monedă.
Monetizarea deficitului bugetar este în mod clar inflaționistă pînă în momentul în care
economia se îndreaptă spre un nou echilibru pe termen lung, cu un nivel ridicat al prețurilor. Mai
mult, dacă Guvernul decide să urmeze această politică an de an, va rezulta o creștere
corespunzătoare a ofertei monetare, adică o continuare a inflației.
Finanțarea deficitului bugetar pe calea emisiunii monetare afecteaza negativ economia,
contra efectului pozitiv inițial de acoperire a cheltuielilor publice mari, prin creșterea masei

8
monetare în circulație și, implicit, prin creșterea inflației și a prețurilor. În practică este necesară
gestionarea rațională a resurselor financiare procurate prin împrumut public, deoarece, finanțarea
prin împrumuturi a unor cheltuieli publice neraționale, amplificate de plata dobînzilor și a
comisioanelor, poate duce la folosirea implicita sau explicita a emisiunii inflaționiste de monedă,
cu tot cortegiul de urmări nefaste pe care aceasta le antreneaza."

2.3 Finanțarea nemonetară a deficitului bugetar- împrumutul


public
Sub aspect juridic, împrumutul de stat apare ca o înțelegere intervenită între o persoană
fizică sau juridică, pe de o parte, și statul, pe de altă parte, prin care prima consimte să pună la
dispoziția statului o sumă de bani, sub formă de împrumut, pe o perioadă determinată, iar aceasta
din urmă se angajează să o ramburseze la termenul stabilit și să achite dobînda și alte costuri
aferente.
Împrumutul public presupune acceptarea unor condiții de acordare a creditului. Referitor
la dobîndă, în cazul împrumuturilor publice cu destinație neproductivă aceasta este plătită din
.impozite și taxe, pe cînd în cazul împrumuturilor cu destinație productivă dobînda se va suporta,
în ultimă instanță, din valoarea nou creată în urma utilizării productive a împrumuturilor.
Titlurile împrumuturilor publice atestă deținătorului calitatea de creditor al statului și,
deși nu au o valoare proprie, ele circulă ca și cum ar avea o asemenea valoare. În cazul în care
sumele împrumutate de stat nu sunt folosite în scopuri productive , ci pentru consum, titlurile nu
au în spatele lor un capital real, capabil sa produca o valoare nouă. Cu toate acestea, ele conferă
deținătorului dreptul de a primi o dobîndă din partea statului, dobînda care se suportă din resurse
bugetare și, ca urmare, titlurile împrumuturilor publice reprezintă, în acest caz, un dublu capital
fictiv, exprimînd redistribuirea PIB-ului. Împrumuturile de stat prezintă urmatoarele trăsături
caracteristice:
 Împrumutul de stat are caracter contractual. Spre deosebire de impozit, care constituie o
prelevare obligatorie, stabilită în mod unilateral de către stat în sarcina unei persoane
fizice sau juridice, împrumutul exprimă acordul de voință al părților. Condițiile de
emisiune și de rambursare a împrumutului, forma si mărimea venitului pe care îl asigură,
precum și alte eventuale avantaje acordate imprumutatorilor se stabilesc de organele de
decizie competente ale statului, fără consultarea prealabila a subscriitorilor potențiali.

9
Persoanele interesate pot să accepte sau să refuze condițiile stabilite de stat, dar nu pot
pretinde un tratament preferențial față de ceilalți subscriitori.
 Împrumutul are un caracter rambursabil. Ca mijloc de procurare a resurselor bănești de
care statul are nevoie, împrumutul se caracterizează prin aceea că se restituie, la termenul
fixat, persoanelor fizice și juridice care l-au acordat, spre deosebire de impozit, care
constituie o prelevare, la dispoziția statului, definitivă și nerambursabilă.
La plasarea unui împrumut, statul stabileste termenul de rambursare a acestuia care poate
fi mai apropiat sau mai indepartat, in functie de evolutia previzibila a veniturilor si a cheltuielilor
publice. De la aceasta regula, fac exceptie imprumuturile perpetue, la emiterea carora
angajamentul statului se limiteaza la plata unei anumite dobanzi creditorilor sai, pe o perioada de
timp nedeterminata, fara sa se stabileasca un termen de restituire a imprumutului propriu zis.
Împrumutul de stat asigură deținătorilor de inscrisuri publice, pe lîngă rambursarea sumei
împrumutate, și o anumită contraprestație. Pentru a putea intra în posesia sumei de bani care îi
lipseste si a o folosi potrivit trebuințelor sale, statul se angajează să achite sistematic,
deținătorilor de inscrisuri publice 'prețul' acestei folosințe. 'Prețul' la care ne referim îmbracă
forma dobînzii, forma caștigului ori ambele forme, după caz, la care se adaugă adesea și alte
avantaje materiale.
Statul apelează la împrumuturi fie din necesități de trezorerie, fie din necesități de
echilibru bugetar. În primul caz, veniturile bugetare ordinare prevăzute a se realiza în anul
considerat acoperă integral cheltuielile bugetare. Deși pe întregul an bugetul de stat se prezintă
echilibrat, totuși pe parcursul acestuia, și mai ales în primele luni ale anului, poate să nu existe o
concordanță deplină între termenele la care se încasează veniturile și cele la care se efectuează
cheltuielile. Ca urmare, în unele perioade plătile devansează încasările, ceea ce provoacă un gol
de casă, adică o insuficiență temporară de resurse, în timp ce în altele se înregistrează un plus de
resurse față de ritmul normal al plăților.
În cazul în care disponibilitățile de resurse ale unor instituții publice păstrate la trezoreria
statului nu acoperă golul din casă al bugetului de stat, atunci se solicită împrumuturi pe termen
scurt la alți deținători de resurse bănești de pe piață. În ultima instanță se face apel la banca
centrală a țării, sub forma unui avans în contul veniturilor bugetare viitoare, în limitele și
condițiile prevăzute de lege. Resursele bănești împrumutate de la diverși deținători publici sau
privați nu măresc masa monetară din circulație, ci numai o redistribuie; în schimb, resursele
împrumutate de la banca centrală reprezintă o emisiune de bani fără acoperire materială. Apelul
la împrumuturi din necesități de trezorerie poate avea consecințe nefaste asupra circulației

10
bănești ori de cîte ori vorbim despre sume importante și nu se rambursează la termenele
prevăzute. De aceea numarul țărilor care interzic astfel de credite este în creștere.
În cazul în care veniturile fiscale și nefiscale ordinare nu acoperă integral cheltuielile
bugetare pe întregul an, pentru finanțarea deficitului rezultat, statul se împrumută pe piața internă
sau în străinătate.
Pentru împrumuturile contractate pe piața internă, inclusiv la banca centrală, pe termen
scurt, se emit bonuri de tezaur, certificate de trezorerie sau înscrisuri altfel denumite. În unele
țări emisiunea de astfel de inscrisuri este plafonată prin lege, în timp ce în altele aceasta este
nelimitată. În acest caz, emisiunea de inscrisuri publice pe termen scurt, din instrument de
trezorerie ( de acoperire a golurilor temporare de casă), se transformă în mijloc de echilibrare a
bugetului de stat ( de acoperie a deficitului bugetar).
Împrumuturile de stat pentru acoperirea deficitelor bugetare se încheie, de regula, pe
termene mijlocii și lungi. Rambursarea ratelor scadente și achitarea dobînzilor aferente au drept
consecință sporirea cheltuielilor bugetare, ceea ce atrage dupa sine majorarea impozitelor, iar în
caz de insuficiență a acestora la contractarea de noi împrumuturi.
Imprumuturile publice pot fi clasificate dupa mai multe criterii.
In functie de durata pentru care se contracteaza, imprumuturile pot fi: pe termen scurt de
pana la un an, pe termen mijlociu intre 2-5 ani si pe termen lung, de peste 5 ani. Termenele sunt
conventionale, ele fiind interpretate diferit in diferite tari.
Dupa forma venitului ce se poate obtine pe seama imprumuturilor de stat, se disting:
- Imprumuturi cu dobanda;
- Imprumuturi cu castiguri;
- Imprumuturi cu dobanda si castiguri.
Obligatiunile la imprumuturile cu dobanda au anexate un numar de cupoane, detinatorul
detasand o data sau de doua ori pe an un cupon si il prezinta spre incasare la ghiseul bancii
centrale (sau alta banca desemnata) pentru a intra in posesia dobanzii cuvenite.
La imprumuturile cu castiguri se procedeaza la trageri la sorti a obligatiunilor. Detinatorii
celor care au iesit castigatoare incaseaza venitul respectiv sub forma de castig. Suma totala a
castigurilor se stabileste avand in vedere rata dobanzii, pornind de la suma pe care statul ar fi
platit-o ca dobanda daca imprumutul ar fi fost cu dobanda. Aceasta suma totala se repartizeaza
sub forma de castiguri.
A treia varianta reprezinta o combinatie intre imprumuturile cu dobanda si cele cu
castiguri.

11
Dupa forma in care se realizeaza, imprumuturile de stat pot fi: in natura si in bani. Prima
varianta s-a practicat in fazele initiale ale dezvoltarii creditului public si presupunea obtinerea in
forma naturala a unor cantitati de produse de la creditori. Imprumuturile de bani au devenit
forma predominanta in prezent.
Dupa caracterul contractului de imprumut, imprumuturile de stat pot fi: facultative si
fortate. De regula se practica prima varianta care presupune consimtamantul creditorilor , dar in
mod exceptional pot sa apara situatii in care statul impune cetatenilor sa-i acorde un imprumut.
Dupa locul de plasare a inscrisurilor, se disting imprumuturi interne si externe. Primele se
plaseaza pe piata interna, iar cele externe pe piata altor state. O delimitare riguroasa intre cele
doua tipuri de imprumuturi este greu de facut, intrucat efectele publice ( mai ales cele exprimate
intr-o valuta convertibila) se vand si se cumpara la bursa, astfel incat un imprumut intern poate
deveni extern si invers. De regula un imprumut intern se exprima in moneda nationala, iar cel
extern in moneda altei tari, considerata valuta.
Imprumuturile publice interne se contracteaza pe piata financiara nationala. Aceste
imprumuturi au ca sursa capitalurile active temporar disponibile, capitalurile rentierilor,
veniturile banesti vremelnic disponibile, economiile banesti ale producatorilor mici si mijlocii si
diferite alte surse. Pentru a putea atrage capitaluri active, spre a fi utilizate in scopurile dorite,
statul trebuie sa acorde o dobanda mai mare decat cea pe care capitalul o poate avea in procesul
de productie.
Imprumuturile publice interne pot fi de fapt (reale) si formale.
Imprumuturile de fapt (reale) sunt acelea care se acopera efectiv cu capital intern
(domiciliul de subscriptie corespunde cu domiciliul real al capitalului national).
Imprumuturile cu caracter formal sunt acelea la care subscrierile se fac in interiorul tarii,
insa in cea mai mare masura capitalul subscris provine din afara granitelor tarii.
Este posibil ca un imprumut real sa devina formal prin cumpararea obligatiunilor de la
subscriitorii interni de catre persoanele juridice si fizice din strainatate.
Pentru imprumuturile interne exprimate in moneda nationala, contractate de persoane
juridice de la o institutie creditoare pentru finantarea proiectelor sau a altor activitati de
importanta prioritara pentru Romania, Ministerul Finantelor este autorizat sa emita garantii in
limita cu cuantumul aprobat de guvern sau de parlament.
Emiterea garantiilor de stat pentru imprumuturi interne este conditionata de acceptarea de
catre Ministerul Finantelor a clauzelor cuprinse in contractele de imprumut incheiate intre
persoanele juridice si institutiile creditoare.

12
Ministerul Finantelor, in calitate de garant, si persoanele juridice ce contracteaza un
imprumut cu garantia statului, in calitate de beneficiar (debitor), incheie o conventie in care sunt
stipulate drepturile si obligatiile partilor semnatare, inclusiv cele referitoare la plata comisionului
de risc.
In baza acestei conventii, Ministerul Finantelor emite in favoarea institutiei creditoare
scrisoarea de garantie, in care se mentioneaza termenii si conditiile de acordare a garantiei.
In cazul in care beneficiarul imprumutului nu-si indeplineste obligatia de plata prevazuta
in contractul de imprumut si institutia creditoare a intreprins toate masurile prevazute in contract,
in lege si in scrisoarea de garantie pentru a acoperi platile care-i sunt datorate, atunci institutia
creditoare poate prezenta Ministerului Finantelor o cerere de plata, prin care sa-i solicite acestuia
sa plateasca potrivit garantiei de stat acordate pentru imprumutul intern.
Garantia de stat pentru imprumuturi interne inceteaza in urmatoarele cazuri:
- Imprumutul acoperit de garantie a fost achitat in totalitate de beneficiarul acestuia;
- Ministerul Finantelor a efectuat plata sau platile, in totalitate, institutiei creditoare in
numele debitorului;
- Termenul de valabilitate prevazut in scrisoarea de garantie a expirat.
Imprumuturile de stat externe se pot contracta direct de catre guvern sau de catre
societatile comerciale, companiile nationale si autoritatile publice locale, cu garantia statului.
Imprumuturile externe se obtin pe baza unor acorduri internationale si prin plasarea de titluri de
valoare pe pietele financiare internationale.
Guvernul este autorizat sa angajeze, potrivit legii, imprumuturi externe pe termen mediu
sau lung, pentru:
- Realizarea unor programe de dezvoltare economico-sociaIa;
- Sustinerea si echilibrarea balantei de plati externe;
- Finantarea deficitului bugetului de stat;
- Refinantarea datoriei publice,etc.
Plafonul de indatorare publica externa se stabileste ca suma maxima a imprumuturilor
externe pe care le poate contracta si garanta statul in decursul unui an calendaristic. La
determinarea acestui plafon se tine seama de : ponderea datoriei exteme in produsul national
brut, raportul dintre serviciul datoriei publice externe si volumul exporturilor de bunuri si
servicii, raportul dintre deficitul balantei comerciale si produsul national brut, valoarea
exporturilor de bunuri si servicii si rezerva valutara.
Un imprumut acordat dintr-o tara cu capital mai mare unei tari cu un capital mai mic nu
se face prin export de numerar. De asemenea,un imprumut public extern nu inseamna pentru tara

13
debitoare un import de numerar, ci reprezinta pentru tara creditoare un export de marfuri.
Imprumuturile externe pot fi pentru marfuri si financiare. Imprumuturile pentru marfuri se
contracteaza in vederea cumpararii de marfuri de la creditor sau din tara lui. Imprumuturile
financiare se acorda de catre organisme financiare internationale in valuta convertibila si se
utilizeaza pentru realizarea unor obiective economice importante.

2.4 Efectele finantarii nemonetare a deficitului bugetar


Finantarea nemonetara a deficitului bugetar reprezinta o modalitate acceptata, de regula,
in prezent. Prin preluarea cu imprumut de catre stat a unei parti din aceste rezerve banesti, este
posibila redistribuirea de putere de cumparare, inclusiv sub forma imprumuturilor, de la
detinatorii de resurse libere, la dispozitia statului, pentru a fmanta cheltuieli publice, fara a spori
masa monetara, in mod nejustificat, ceea ce inseamna ca raportul dintre cererea si oferta de
moneda se mentine constant si in consecinta aceasta finantare poate fi neinf1ationista.
Finantarea prin imprumuturi nu antreneaza, in principiu, efecte dereglatoare, iar daca se
folosesc resurse imprumutate de la banca de emisiune, impactul poate fi si pozitiv deoarece prin
comparatie cu impozitele sau imprumuturile obligatare imprumutul nu diminueaza pe ansamblu
disponibilitatile banesti de fmantare a investitiilor si consumului. Un alt efect este vizibil la
nivelul cresterii productiei sau PNB si a nivelului preturilor. Astfel, daca Guvernul apeleaza la
imprumuturi pentru fmantarea deficitului, posibilitatea de crestere intlationista a preturilor este
mult mai mica decat in cazul apelului la banca de emisiune.
Pe fundalul contractarii imprumuturilor publice se manifesta si mecanismul de producere
a efectului de evictiune, care majoreaza cererea in raport cu oferta de capitaluri de imprumut
existenta anterior. Efectul de evictiune reprezinta, in conceptia monetarista, un punct de vedere
opus finantarii deficitului bugetar prin fmantarea din imprumuturi.
Limitata la sfera investitiilor, acest efect semnifica o reducere a investitiilor private in
favoarea cresterii celor publice. Ca o consecinta directa, ar urma cresterea ratei dobanzii pe piata
financiara, iar aceasta la randul sau, provoaca fuga capitalurilor banesti private catre sectorul
public, deoarece plasarea acestora in titluri de stat ar putea asigura o rentabilitate mai mare decat
investitia privata.
Analiza produceri efectului de evictiune trebuie sa aiba In vedere starea reala In care se
afla economia. Daca aceasta functioneaza la intregul potential, efectul de evictiune poate fi mare
si va anihila impactul pozitiv pe care Il are cresterea cheltuielilor publice exprimata prin

14
multiplicatorul lor. Dar, o asemenea situatie apare mai rar si nu ar mai justifica un deficit bugetar
finantat din imprumuturi.
In schimb daca economia functioneaza normal, promovarea deficitului bugetar finantat
prin imprumuturi, apare ca o solutie utila atat pentru relansarea economiei cat si pentru atragerea
In circuitul economic a unor capitaluri private disponibile, care nu sunt investite de
intreprinzatorii privati.
Emisiune de titluri ale Imprumutului public in contextul finantarii deficitului bugetar nu
exclude si un impact negativ asupra evolutiei masei monetare in circulatie si a puterii de
cumparare a monedei. Efectele negative se amplifica atunci cand, pe seama acestora, sunt
acoperite cheltuielile publice cu caracter de consum fmal sau pierderi ale intreprinderilor cu
capital de stat.
In plus, este de luat in considerare si feed-back-ul ce se reflecta in cresterea deficitului
bugetar, ca urmare a cheltuielilor suplimentare cu plata dobanzilor si a comisioanelor aferente
datoriei publice rezultate din aplicarea fmantarii nemonetare a deficitelor bugetare.

15
CAPITOLUL III
DINAMICA DEFICITULUI BUGETAR/PIB IN RM 2012-2017
3.1 Dinamica deficitului bugetar/PIB in RM 2012-2017
Republica Moldova se confruntă cu insuficiență de venituri la buget, cu necesități de
cheltuieli și investiții considerabile, respectiv cu deficite bugetare mult prea mari și posibilități
de a le finanța mult prea mici.
Politica bugetară a statului reprezintă în sine o pârghie de influenţare a activităţii
economice şi a vieţii sociale. Astfel, sursele de bază ale veniturilor financiare și destinația
cheltuielilor efectuate de stat definesc economia și prioritățile sale de dezvoltare.
În ultimii ani, veniturile acumulate anual la buget au fost într-o continuă tendință de
creștere, de la circa 28 miliarde lei în anul 2012 la aproximativ 42.5 miliarde lei anul trecut.

Sursa: elaborat de autor în baza datelor de pe siteu http://www.bnm.org – site-ul Băncii


Naţionale a Republicii Moldova

Figura 3.1 „Dinamica veniturilor și cheltuielilor acumulate la buget”

Impozitele și taxele reprezintă o formă prin care statul se implică în economie și poate
determina dezvoltarea unor domenii economice sau poate frâna anumite procese. Cert este faptul
că veniturile fiscale sunt o sursă de finanțare importantă pentru stat. Aceasta, dacă luăm în
considerare că în structura veniturilor totale, 84% sunt venituri de natură fiscală, potrivit datelor
pentru anul 2014.

16
În Republica Moldova consumul populației este un pilon important pe care se sprijină
economia, implicit și bugetul statului. Impozitele pe consum, cum sunt accizele și taxa pe
valoare adăugată, dețin ponderi semnificative în totalul veniturilor bugetare.

În condițiile în care presiunile fiscale din Republica Moldova sunt deja mult prea mari,
statul nu poate miza pe creșterea surselor de finanțare a cheltuielilor sale din contul majorării
impozitelor și taxelor. În acest context, un aspect important la care autoritățile statului trebuie să
lucreze este eficiența cheltuirii banului public. Altfel spus, banii trebuie să fie cheltuiți chibzuit,
să fie direcționați spre domenii prioritar de dezvoltat și să devieze de la conceptul de cheltuială
curentă spre conceptul de investiție pe termen lung.

În perioada 2012-2017, concomitent cu veniturile, s-au majorat și cheltuielile efectuate de


la bugetul public național. Dacă în anul 2012, statul a avut cheltuieli de circa 29 miliarde lei,
atunci în 2017, acestea au ajuns să fie cu circa 15 miliarde lei mai mari.

În structura cheltuielilor publice, cele curente dețin o pondere destul de ridicată, în jur de
60 la sută. În categoria cheltuielilor curente intră în principal cheltuielile de personal. Experții
Băncii Mondiale au menționat într-un raport făcut public în iunie 2016 că autoritățile din
Republica Moldova trebuie să continue procesul de optimizare a personalului din sectorul
bugetar. În condițiile în care cheltuielile de personal, implicit cheltuielile curente se vor reduce,
vor exista și posibilități financiare mai mari pentru stat de a realiza cheltuieli capitale, altfel spus
investiții pe termen lung.

17
În ce privește deficitul bugetar, acesta a depășit în perioada 2012-2017 suma de 1.7
miliarde de lei. Totodată, ponderea deficitului în produsul intern brut al țării a fost în jur de 2 la
sută. Anul trecut, de exemplu, buzunarul statului s-a ales cu o gaură de aproape 4 miliarde lei,
ceea ce înseamnă circa 3 % din PIB.

Sursa: elaborat de autor în baza datelor de pe siteu http://www.bnm.org – site-ul Băncii


Naţionale a Republicii Moldova

Figura 3.2 „Ponderea deficitului bugetar în PIB”

BPN pentru anul 2018 a fost planificat un deficit de circa 4,7 miliarde lei, față de 4,2
miliarde lei în 2017. Deficitul Bugetului Public Național (4,27 miliarde lei) revine aproape în
întregime Bugetului de Stat, pentru restul componentelor revenindu-le mai puțin de 90 milioane
lei.

3.2 Surse de finanțare a deficitului în Republica Moldova

Surse de finanțare a deficitului 2012

Executarea bugetului public naţional s-a încheiat cu un deficit bugetar în sumă de 1843,2
mil. lei, faţă de prevederile anuale în sumă de 2429,2 mil. lei. Raportat la PIB estimat, deficitul
menţionat reprezintă 2,09 %, cu 0,3 puncte procentuale mai puţin decît în anul 2011.

18
Sursele de finanţare a deficitului bugetului public naţional s-au constituit din:

- venituri de la valorile mobiliare de stat emise pe piaţa primară în sumă de 560,1 mil. lei,
- răscumpărarea Valorilor Mobiliare de Stat – 93,1 mil. lei,
- împrumuturile debursate de către donatorii externi şi interni – 2184,9 mil. lei,
- mijloacele din vînzarea şi privatizarea patrimoniului public – 304,7 mil. lei.
Totodată, în anul de raportare au fost onorate obligaţiuni faţă de creditorii interni şi externi în
sumă de 837,6 mil. lei, acoperită rambursarea mijloacelor intrate temporar în posesia instituţiilor
1,3 mil. lei, venituri de la vânzarea valorilor mobiliare de stat convertite – 150,0.

Deficitul 2016

Deficitul de 2508,7 mil. lei, comparativ cu prevăzut în sumă de 4880,0 mil. lei, ca pondere in
PIB a constituit 1,9%, cu 1,8 p.p mai puțin decît prognoza precizată și cu 0,4 p.p mai puțin față
de 2015.
Deficitul mic se datorează subexecutării cheltuielilor, drept rezultat a incertitudinii finanțării
externe și debursarea granturilor externe practic la finele anului bugetar.
Deficitul 2017
Volumul deficitului bugetului public național pe anul 2017 va fi 4 289,6 MIL. LEI sau 3,0%
din PIB.
Finanțarea deficitului bugetului public național în anul 2017 se va efectua din surse interne şi
externe, în special prin valorificarea împrumuturilor pentru finanțarea proiectelor din surse
externe și pentru susținerea bugetului, acțiuni în formă de participare în capital (venituri de
capital), mijloacelor din vânzarea băncilor aflate în procedură de lichidare precum și din
mijloacele din solduri la conturile bugetelor componente ale bugetului public national
Deficitul 2018
Finanţarea deficitului bugetului public naţional în anul 2018 se va efectua din surse interne şi
externe, în special prin valorificarea împrumuturilor pentru finanţarea proiectelor din surse
externe şi pentru susţinerea bugetului, acțiuni în formă de participare în capital (venituri din
privatizare), creanțe interne ale bugetului, precum şi din mijloacele bănești din solduri la
conturile bugetelor componente ale bugetului public național.

19
ÎNCHEIERE

Deficitul bugetar este un fenomen financiar, cu care de-a lungul istoriei s-au confruntat
absolut toate ţările lumii. Cel mai utilizat indicator de măsurare a deficitului îl costituie soldul
bugetar convenţional. Acesta reprezintă totatlitatea resurselor utilizate de stat pentru a finanţa
acele părţi ale cheltuielilor ce au rămas neacoperite de veniturile guvernamentale.
În ceea ce priveşte investiţiile în capitalul fizic şi uman acestea pot să extindă
productivitatea muncii, ceea ce va duce la o creştere a veniturilor. Totuşi, deşi investiţiile sunt o
sursă de creştere economică, acestea nu pot garanta o creştere rapidă. Ca şi exemplu principal
avem cazul Republicii Moldova în timpul comunismului, perioadă în care s-au regăsit rate înalte
de creştere a formării capitalului şi o creştere rapidă a ratei de şcolarizare a populaţiei. Totuşi
acestea nu au condus la o creştere a performanţei economice, cauzând în final căderea
sistemului.
Propunerile mele privind reducerea deficitului bugetar sunt: suprataxarea produselor de
lux, impozitarea câştigurilor din tranzacţiile imobiliare în scopuri comerciale, eliminarea risipei
în cheltuirea banului public, creșterea eficienței investițiilor, reducere de cheltuieli, prin
instituirea unei reguli de a nu permite angajarea de noi cheltuieli fără aprobarea bugetelor,
stoparea alocărilor pe criterii politice.

20
BIBLIOGRAFIE

I. Acte legislative şi normative

1.1.Legea Republicii Moldova cu privire la Banca Naţională a Moldovei, nr.548-XIII din


21.07.95 (cu modificări şi completări ).

II. Manuale, monografii şi lucrări didactice

1.1.INCE, Tendințe în Economia Moldovei, Chișinău. Editura AȘM, 2015.

III. Site-ografia
3.1. http://www.bnm.org – site-ul Băncii Naţionale a Republicii Moldova

21