MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

EVALUAREA AFACERII

REFERAT LA TEMA
Evaluarea activelor nemateriale.

A elaborat:

Pavliuc ARINA

anu.I masterat

COORDONATOR:

Natalia Bancila

CHISINAU 2022
 CUPRINS
Evaluarea activelor nemateriale
INTRODUCERE……………………………………………………………………
1 -Componenta si caracteristica activelor nemateriale…………………….

2.Evaluarea activelor nemateriale…………………………………………..

Concluzii.............................................................................................................
Introducere Evaluarea întreprinderii presupune determinarea în formă bănească a
costului care poate deveni preţ de vânzare şi trebuie să reflecte ambele calităţi ale
întreprinderii ca marfă, adică utilitatea şi cheltuielile efectuate pentru a întreţine
această utilitate. Deoarece pentru fiecare cumpărător utilitatea e diferită, evaluatorul
este nevoit să determine diverse tipuri de valori (de piaţă, de reconstituire, de
lichidare, investiţională etc.).
O importanţă principială o are faptul că evaluarea calitativă nu se va limita doar la
evidenţa cheltuielilor legate de producerea mărfii. Ea numaidecât va lua în
consideraţie imaginea economică, adică locul întreprinderii pe piaţă, factorul timp,
riscul şi nivelul de concurenţă.
Evaluatorul va determina valoarea de pe poziţia conceptului economic al
întreprinderii (firmei). Conceptul economic, contrar modelului contabil, permite a
considera necesitatea şi importanţa respectivei întreprinderi pe piaţă.
Modelul contabil presupune că activele firmei sunt egale cu datoriile plus capitalul
propriu net.
Având în vedere faptul, că obiectul evaluării poate fi atât întreprinderea integral, cât
şi separat imobilul, parcul de maşini, activele nemateriale sau alte elemente în
dependenţă de scopul şi necesitatea proprietarului, cadrul normativ legislativ trebuie
să cuprindă aspectele de evaluare a diferitor categorii de bunuri.

În prezent, evaluarea obiectelor proprietăţii intelectuale şi a unităţilor de evidenţă ale

activelor nemateriale se efectuează în conformitate cu cadrul de reglementare, adoptat
de către Guvernul Republicii Moldova. Pachetul de documente de reglementare
include:

1.Legea cu privire la activitatea de evaluare, nr. 989-XV din 18.04.2002;

2.Regulamentul cu privare la evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală nr. 783

din 30.06.2003;

3.Indicaţii metodologice privind evaluarea obiectelor proprietăţii intelectuale (anexă

la acest regulament);
4.Standardele Internaţionale de Evaluare, aprobate în 2005 de către Comitetul
Internaţional pentru Standardizarea Evaluării (Ediţia a VII-a);

5.Standardele Naţionale de Contabilitate 13 „Evidenţa activelor nemateriale”,

aprobate prin Ordinul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, nr. 16 din 29
ianuarie, 1999.

Pe plan internaţional evaluarea este reglementată de către Standarde

Internaţionale de Evaluare, elaborate de către The International Valuation Standards
Comitee (IVSC), organizaţie înfiinţată în 1981 sub denumirea iniţială de Comitet
Internaţional pentru Standarde de Evaluare a activelor, care în 1994 şi-a schimbat
denumirea în IVSC. Din 2003 IVSC reprezintă o asociaţie corporativă (adică, formată
din membri uniţi prin acelaşi statut) ce întruneşte asociaţiile profesioniste ale
evaluatorilor din toată lumea.
În prezent activitatea evaluatorilor profesionişti este reglementată de
Standarde locale (dacă există) elaborate în corespundere cu cerinţele internaţionale
sau nemijlocit de cele internaţionale.

Evaluarea activelor nemateriale

1 active nemateriale Notiune ,criterii

Activele nemateriale reprezintă active

nepecuniare care nu îmbracă formă
materială, controlate de întreprindere şi
utilizate mai mult de un an în activitatea
de producţie, comercială şi alte activităţi,
precum şi în scopuri administrative sau
destinate predării în folosinţa persoanelor
juridice şi fizice.
În activitatea economică a întreprinderii pot fi utilizate diverse active nemateriale,
ce pot fi clasificate dupa cîteva criterii, şi anume:
1. Conţinut economic şi destinaţie ( cheltuieli de constituire, fond comercial,
brevete, embleme comerciale, licenţe, programe informatice ş.a );
2. Grad de finisare ( active nemateriale finisate care se utilizează după
destinaţie, active nemateriale în curs de execuţie ce includ cheltuieli aferente
activelor nemijlocit la intrare ).
Dupa prevederile S.N.C. 13, activele nemateriale cuprind:
a) cheltuielile de organizare - cheltuieli aferente creării întreprinderii
(pregătirea documentelor pentru înregistrare; executarea ştampilelor; taxele de
stat; plata serviciilor prestate de consultanţi, a acţiunilor de reclamă etc. );
b) fondul comercial - depăşirea valorii de procurare a întreprinderii în
ansamblu asupra valorii de piaţă a tuturor activelor, dacă acestea ar fi fost
procurate separat, diminuată cu suma datoriilor;
c) brevetele - drepturi exclusive garantate de stat pe o anumită perioadă,
pentru fabricarea unui fel de produse, utilizarea sau vînzarea unui produs specific,
de exemplu, drepturile ce rezultă din brevetele care aparţin întreprinderii privind
invenţiile, noile soiuri de plante etc. ;
d) emblemele comerciale şi mărcile de deservire - simboluri
(denumiri) înregistrate, protejate de stat, cu drept exclusiv de utilizare a lor
pentru identificarea mărfurilor, serviciilor unor persoane juridice şi fizice de
mărfurile şi serviciile identice ale altor persoane juridice şi fizice;
e) licenţele - drepturi întocmite juridic pentru practicarea unui anumit gen
de activitate. Pentru proprietatea intelectuală licenţa este un acord conform căruia
o persoană (licenţiar) în anumite condiţii permite altei persoane (licenţiat) să
folosească drepturile la proprietatea intelectuală;
f) know-how-urile - cunoştinţe tehnico-ştiinţifice, tehnologice, comerciale,
financiare, organizatorice, de gestiune, biotehnice şi de altă natură, acumulate
de întreprindere, care constituie secret comercial şi aduc avantaj economic
(profit);
 g) programele informatice - set de documentaţie tehnică şi de
exploatare, precum şi complexul de programe pentru sisteme de prelucrare a
informaţiei;
h) desenele şi mostrele industriale - un nou tip de articol
înregistrat, cu funcţie de utilitate care acordă deţinătorului
documentului de protecţie dreptul exclusiv de utilizare a articolului;
i) drepturile de utilizare a activelor materiale pe termen lung;

Nu se consideră active nemateriale:

a) licenţele, procurate pe o perioadă de pînă la un an, şi programele
informatice, elaborate de întreprindere în decursul unei perioade, copiate
pentru vînzare în decursul a mai multe perioade şi contabilizate în
componenţa produselor în conformitate cu cerinţele S.N.C
b) fondul comercial, brevetele, emblemele comerciale şi alte active
nemateriale incluse în componenţa proprietăţii investiţionale în conformitate
cu S.N.C. 25 "Contabilitatea investiţiilor".

De asemenea, în componenţa activelor nemateriale nu se includ cheltuielile

legate de modificarea statutului, schimbarea acţionarilor (fondatorilor), fabricarea
ştampilei, autentificări notariale, înregistrate pe parcursul activităţii întreprinderii.
Astfel de cheltuieli se includ în componenţa cheltuielilor sau consumurilor directe.
Conform Politicii de contabilitate a uzinei ,,AZURIT’’, în componenţa activelor
nemateriale intra: costul licenţelor, programelor pentru calculator, cheltuieli de
organizare şi altele.
Pentru anul 2009, in componenţa activelor nemateriale ale uzinei ,,AZURIT’’ au
intrat: programe informatice ( Access 2007 Win 32 Russ CD, Kaspersky Anti-
Virus 9.0 Box, Office 2007 Win 32 Russ CD, 1C v7.7, Rev5-Plus 1116, programa
contabila Salariu 1116, Wizcount 1116, Windows XP Professional SP3, Windows
Professional XP SP2b Russ ), brevet de invenţie, cheltuieli de constituire-marirea
fondului statutar, licenţa construcţie-montaj e.t.c. Toate aceste active nemateriale
sunt reflectate în ( Anexa 9).
 În conformitate cu pevederile Politicii de contabilitate a uzinei, activele
nemateriale se oglindesc în evidenţa contabilă şi bilanţ cu costul de intrare. Costul
de intrare al activelor nemateriale include: valoarea de cumpărare; impozitele şi
taxele prevăzute de legislaţie; cheltuielile de aducere a activului nematerial în stare
de lucru. Evidenţa activelor nemateriale la intrare este condiţionată de sursa de
primire a acestora. Prin urmare, intrarea are loc în rezultatul:
a) Cumpărării;
b) Creării la întreprindere;
c) Primite pe calea schimbului;
c) Primite cu titlu gratuit sau sub formă de subvenţii;
d) Primite ca cotă parte în capitalul statutar;
e) Înregistrate ca plusuri de active nemateriale în urma inventarierii acestora.

Pentru evidenţa sintetică a activelor nemateriale este destinat contul de activ

111. În Debitul contul 111 „ Active nemateriale „ se reflectă valoarea de intrare a
activelor nemateriale şi ecartul din reevaluare, iar în Creditul contului se reflectă
valoarea de bilanţ a activelor nemateriale ieşite, din motivul expirării duratei de
utilizare, casării înainte de termen din cauza rezilierii contractului de licenţă,
autorizaţie sau că utilizarea activului dat a devenit ineficientă.
În anul 2009, la uzina ,,AZURIT’’ activele nemateriale au intrat doar in rezultatul
procurării acestora.
Ex: Conform facturii de expediţie seria EH nr. 831896 (anexa 10), la data de 19
iunie 2009, Î.S ,,Agenţia de Stat pentru Proprietate Intelectuala’’ situată pe str.
A.Doga 24/1 a vîndut către SA „AZURIT” un brevet de invenţie la valoarea de
700 lei 09 bani. La această sumă a fost întocmită următoarea formulă contabilă:
Debit cont 111 „ Active nemateriale” - la valoarea brevetului de 700.09 lei
Credit cont 521 ,, Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale’’,
subcontul 5211 ,, Facturi de achitat în ţară’’ – la valoarea brevetului vîndut
de 700.09 lei. Această formulă este reflectată în (Anexa 11 ).
În conformitate cu S.N.C. 13, amortizarea este definită ca repartizare sistematică
a valorii activului nematerial în decursul întregii durate de exploatare utilă a
acestuia.
Durata de exploatare utilă reprezinta fie perioada de timp în decursul căreia
întreprinderea prevede să utilizeze activul nematerial, fie cantitatea de unităţi de
produse (volum de servicii) pe care întreprinderea planifică să le obţină de la
utilizarea activului nematerial.
Trebuie de menţionat că durata de funcţionare utilă pentru fiece activ nematerial în
parte este stabilită în Catalogul mijloacelor fixe şi a activelor nemateriale
aprobat prin Hotărîrea de guvern al Republicii Moldova nr. 338.

Conform prevederilor S.N.C. 13, amortizarea poate fi calculată dupa

urmatoarele metode:
1. Metoda liniară ( uniformă );
2. Metoda în raport cu cantitatea de produse fabricate ( volumul serviciilor
prestate ); 3. Metoda soldului degresiv.

Ca şi majoritatea întreprinderilor, uzina ,,AZURIT’’ utilizează metoda liniară de

calcul a uzurii. Aceasta este prevazut în Politica de contabilitate a organizaţiei.
Conform metodei date, amortizarea lunară se calculează dupa urmatoarea formulă:
Valoarea de intrare - VPR
Amortizarea lunară = ---------------------------------------
Numărul de luni de funcţionare

Amortizarea activelor nemateriale se reflectă în contul rectificativ 113

„ Amortizarea activelor nemateriale”. În Credit contul 113 se calulează amortizarea
activelor nemateriale pe parcursul duratei de funcţionare utilă. Trebuie de
menţionat că amortizarea activelor nemateriale calculată în cursul perioadei de
gestiune se constată ca consumuri sau cheltuieli în funcţie de destinaţia utilizării
activelor nemateriale corespunzătoare. În Debit contul 113 se reflectă casarea
amortizării acumulate aferentă activului namaterial ieşit.
Ex. Analizînd contul 113 ( Anexa 12 ) pe întreg an 2009, contabilii
uzinei ,,AZURIT’’ au înregistrat formula contabilă:
Debit cont 713 ,, Cheltuieli generale şi administrative’’ – suma amortizării
calculate pe întreaga perioadă de gestiune’’ de 14316.18 lei
Credit cont 113 ,, Amortizarea activelor nemateriale’’ – suma amortizării
calculate de 14316.18 lei
Suma amortizării calculate pentru perioada 2009, corespunzătoare fiecărui activ
nematerial existent la organizaţia ,,AZURIT’’ este reflectată în (Anexa 13 şi 14).
Conform S.N.C. 13, există cîteva cazuri de ieşire a activelor nemateriale, şi
anume: a) Vînzare; b) Transmitere cu titlu gratuit; c) Predarea activelor ca cotă-n
capitalul statutar; d) Iesire-n urma schimbului. În toate cazurile menţionate
valoarea de bilanţ a activelor nemateriale se consideră cheltuieli, iar valoarea de
piaţă – venit. Rezultatul ieşirii activelor nemateriale se reflectă în Raportul forma
nr. 2 ca diferenţă dintre valoarea venală şi cea de piaţă. Tot la ieşire, se casează atît
amortizarea calculata a activelor ieşite, cît şi valoarea de bilanţ a acestora. Ca
rezultat, se întocmeşte proces-verbal de casare a activelor nemateriale. Pe parcursul
anului 2009, la uzina ,,AZURIT’’ nu s-a înregistrat niciun caz de ieşire a activelor
nemateriale.

La încheiere, trebuie de menţionat că toată informaţia referitoare la activele

nemateriale privind existenţa şi mişcarea lor se găseşte în anexa nr. 4 la Bilanţul
contabil , în capitolul 1.1 ,, Active nemateriale’’.
 2Evaluarea activelor nemateriale
Evaluarea activelor nemateriale la momentul recunoasterii acestora este efectuata în
conformitate cu S.N.C 13 “ Contabilitatea activelor nemateriale”. În majoritatea
cazurilor de înregistrare la intrari activele nemateriale sunt evaluate ca mijloace fixe .

Totuşi în aceasta ordine de idei există şi unele particularităti. De exemplu, in cazul

crearii activelor nemateriale , in afara sunt cheltuieli efective legate nemijlocit de
crearea acestora , in valoarea de intrare se mai include si taxa de stat platită sau care
se cuvine de plătit pentru înregistrare la agenţie.

Dacă obiectele proprietatii intelectuale se procura în baza contractului de licenţă, în

valoarea de intrare a acestora se mai includ si cheltuieli pentru serviciile de evaluare
.

In cazul activului nematerial procurat , primit cu titlu gratuit , în schimb sau sub
forma de aport în capitalul statutar al întreprinderii necesită cheltuieli de pregatire
pentru a fi utilizat dupa destinaţie , valoarea lui de intrare cuprinde si aceste cheltuieli
.

Vaoarea goodwill-ului apare în cazul cumpărării unei intreprinderi se

determina de partile contractante in baza urmatoarelor doua metode mai
raspindite :

- prin produsul dintre coieficientul negociat de catre cumparator si vinzator si suma cu

profitul obtimut de intreprindere ce se cumpara deepaseste marimea medie a acestui
profit
- prin capitalizarea depasirii profitului indicat
Pentru întreprinderea de comert cu amanuntul preţul firmei poate fi determinat prin
produsul valorii medii a marfurilor vindute din ultimul an de gestiune si a
coieficientului acordat de cumparator si vinzator .

In cazul fuziunii intreprinderii valoarea de intrare a activului nematerial se

determina la valoarea lui venala conform S.N.C 22 “Asocierea intreprinderilor “ .Se
considera valoarea masurayta este viridic , in cazul cind ea este stipulata distinct in
baza “ tranzictiei miinii intinse “ ca si la cumparare voloarea venala determina la
piata activa paralela pentru genul de active specificat.

Valoarea activelor nemateriale in baza “miinii intinse“ se determina analogic

regulilor de licitatie si stabilirea a pretului la cumpararea - vinzarea activului.
Conform regulilor pietii active paralele, valoarea activului nematerial poate fi
determinat veridic daca astfel de piata exista pentru activul dat. Se considera ca piata
activă paralelă există în cazul cînd :

1.activele nemateriale sunt relativ omogene; acesta inseamna ca ele sunt identice

2.cantitatea activelor nemateriale este suficient pentru cumparatori si vinzatori sa

foloseasca aceasta infomatie in scopul stabilirii pretului

3.preturile la aceste active omogene se publica

Determinarea valorii activului nematerial prin metoda scontarii fluxurilor viitoare

de venituri este posibila cu o certitudine suficienta in cazul in care viitoare avantaje
economice pot fi rezultatul utilizarii activului nematerial .In caz contrar ,
determinarea valorii activului nematerial va fi dificila.

Activele nemateriale primite sub forma de subventii se evaluiaza la valorea venala.

In cazul lipsei valorii de piata confimate valorii de intrare a acestor active se
determina de o expertiza independentă, la valoarea de bilanţ , luînd in considerare si
cheltuielele de pregatire spre utilizare dupa destinatie .

Activele nemateriale constatate se estimează la valoarea de intrare care este

egală în cazul:
1)creării de întreprinderea însăşi - cu costul efectiv care cuprinde valoarea
materialelor consumate, consumurile privind retribuirea muncii, contribuţiile pentru
asigurările sociale, consumurile indirecte de producţie care ţin direct de crearea şi
pregătirea activelor nemateriale spre utilizare (invenţiilor, modelelor utile, modelelor
şi desenelor industriale, altor feluri ale activităţii de invenţii şi de autor, soluţiilor
tehnice, elaborărilor de tehnologii noi etc.), precum şi sumele cheltuielilor de
împrumut la capitalizarea acestora (S.N.C. 23 "Cheltuieli privind împrumuturile");
2)cumpărării - cu valoarea de cumpărare plus impozitele, taxele nerecuperabile
prevăzute de legislaţie, cheltuielile directe privind dobîndirea drepturilor patrimoniale
la activele nemateriale şi pregătirea acestora pentru utilizare conform destinaţiei,
protecţia juridică a activelor în vigoare, achitarea serviciilor de evaluare a activelor
nemateriale procurate. Rabaturile comerciale şi scontul (înlesnirile) în acest caz se
scad din valoarea de cumpărare a activului;
3)primirii sub formă de subvenţii de stat şi cu titlu gratuit - cu valoarea venală a
acestora. Dacă nu există valoarea de piaţă reală confirmată, valoarea de intrare a
activelor nemateriale este determinată de o expertiză independentă sau la valoarea de
bilanţ, sau în baza documentelor de primire-predare cu suplimentarea cheltuielilor
necesare pentru pregătirea acestora spre utilizare. In categoria activelor nemateriale
procurate sub formă de subvenţii de stat pot fi incluse drepturile transmise
întreprinderii de Guvern privind utilizarea aeroportului, radiodifuziunii şi televiziunii,
licenţele de import, cotele şi drepturile de acces la alte resurse limitate legislativ;
4)primirii pe calea schimbului - cu valoarea coordonată de părţile independente şi
determinată în succesiunea stabilită:
a)la valoarea venală a activului primit în schimb sau a activului predat pentru schimb
corectată cu suma mijloacelor băneşti plătite (primite);
b) la valoarea de bilanţ a activelor nemateriale supuse schimbului, dacă nu există
valoarea de piaţă reală confirmată; e) arendării pe termen lung - cu valoarea
negociată între arendator şi arendaş.

Evaluarea ulterioară a activelor nemateriale este efectuată prin una din urmatoarele
metode:1)recomandata de S.N.C 13 ” Contabilitatea activelor nemateriale
“2)alternativa admisibilă.

Prima metoda prevede ca activul nematerial sa fie contabilizat la valoarea de intrare

diminuată cu suma amortizării acumulate. Totodata unitatea economica urmareste ca
valoarea de bilanţ a activului nematerial sa nu depasească valoarea de recuperare.
Daca aceasta se intîmplă, valoarea de bilant se reduce la valoarea de recuperare

Exemplu:Valoarea de intrare a dreptului de utilizare a unui model industrial

constituie 20000lei , durata de utilizare -10 ani .La sfirsitul celui de-al cincilea an de
utilizare valoarea de recuperare este egala cu 7000 lei.

Prin urmare valoarea de bilant a acestui activ nematerial va fi de 10000 lei [20000-
(2000*5)] Diferenţa de 3000 lei (10000-7000) cu care valoarea de bilanţ depaseste
valoarea de recuperare se recunoaste drept cheltuieli ale perioadei.

In coformitate cu cea de-a doua metodă, dupa recunoaşterea initiala activul

nematerial se evaluiaza la valoarea reevaluată a acestuia calculată în baza valorii
venale diminuată cu suma amortizarii acumulate. In acest caz se reflecta şi majorarea
valorii de bilanţ a activului . Intreprinderea calculeaza valoarea reevaluata de sine
statator sau apelează la serviciile estimatorilor independenti atunci cind apare
necesitatea pentru a nu admite descordante mari între valoarea de bilant si cea venala
la data intocmirii bilantului contabil.Vaoare venala se stabileste cu certitudine la piata
activă paralela sau in baza acordului intre vinzator si cumparator in cazul cînd activul
nematerial respectiv va fi cumparat – vindut .

Reevaluarea activelor nemateriale se efectuiaza in cazul cind valoarea lor de bilant

difera esential de valoarea venala . In cazul cind un activ nematerial dintr-o grupa
omogena este reevaluat, reeevaluarii se supune toata grupa omogena . Daca se
reevaluiaza grupa omogena de active nemateriale , iar in momentul reevaluarii pentru
un careva activ nematerial nu poate fi stabilita cu certitudine valoarea lui venala,
acest activ nu se reevaluiaza .

El va fi reflectat in bilanţ la valoarea de intrare in limita valorii de recuperare

diminuata cu suma amortizarii acumulate . Daca in cazul reevaluarii ulterioare a
cativului nemateril este posibila stabilirea valorii venale a acestuia , va fi aplicata
metoda alternativa .
 In activitatea practica sunt posibile si alte cazuri . La momentul reevaluării a
incetat sa existe piata activa paralela pentru activul nematerial specificat . In acest caz
valoarea de bilant a unui asemenea activ nematerial va fi determinat la valoarea
reevaluata la data ultimei reevaluari diminuata cu suma amortizarii
acumulate .Valoare de bilant in astfel de situatii nu trebuie sa depaseasca valoarea de
recuperare.

Concluzie
Rolul evaluării în societate este în proces de conștientizare. Activitatea de evaluare
a fost implantată în Republica Moldova fără a se ține cont de specificul economic și
juridic al țării. Prin urmare, astăzi constatăm posibilitatea unor acțiuni frauduloase și
imposibilitatea estimării valorii de piață. Imperfecțiunile legislative și gestiunea
iresponsabilă au condus la pierderea unei mari părți din patrimoniul țării, în primul
rând cel amplasat peste hotare. O pierdere la fel de însemnată a fost și este generată
de deteriorarea patrimoniului existent însă neutilizat sau utilizat ineficient.
Evaluarea proprietății poate fi considerată drept o știință aplicativă derivată, parte
componentă a științei economice, ce se dezvoltă în conformitate cu teoriile și regulile
economice acceptate, în cadrul căreia întâlnim diverse curente și școli științifico-
practice. Totodată, evaluarea se află în zona de interferență a teoriei economice,
finanțelor, ingineriei, statisticii și managementului
Scopul evaluării constă în determinarea unei valori, care este necesară
beneficiarului pentru a adopta o anume decizie. Însă în evaluarea întreprinderii sunt
cointeresate şi organele de control, structurile de conducere, organizaţiile de
creditare, companiile de asigurare, organele fiscale, proprietarii întreprinderii,
investitori
Scopul evaluării constă în aprecierea unei anume valori. În funcţie de destinaţia
evaluării diferă şi tipul valorii estimate. În cazul comercializării bunului, va fi
apreciată valoarea de piaţă, în cazul evaluării pentru elaborarea business-planului–
valoarea investiţională, în cazul asigurării–valoarea de asigurare etc.
 Rolul evaluării nu se rezumă doar la constatarea valorii, ea având un rol activ
în procesul de gestiune a patrimoniului, precum și în procesul de reglare a pieței
proprietăților.