Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi

Facultatea de Ştiinţe Reale, Economice şi ale Mediului

Catedra de ştiinţe economice

LUCRU INDIVIDUAL
pentru unitatea de curs
„Contabilitatea financiară”

A elaborat:
studenta gr. FB21Z
Valeria FRĂSINEAC
___________________
A coordonat:
asist. univ. Corina NICHITCIN
___________________

Bălţi, 2023
 LUCRARE DE LABORATOR NR. 1

BAZELE ORGANIZĂRII CONTABILITĂŢII FINANCIARE

Contabilitate - sistemul de înregistrare, clasificare și analiză a tuturor tranzacțiilor și

evenimentelor financiare ale unei entități, cu scopul de a furniza informații precise și relevante pentru
luarea deciziilor.
Contabilitate financiară - ramură a contabilității care se ocupă de înregistrarea și raportarea
tranzacțiilor financiare ale unei entități în conformitate cu regulile și principiile contabile.
Contabilitate de gestiune - ramură a contabilității care se concentrează pe furnizarea de informații
manageriale pentru planificare, control și luarea deciziilor în cadrul unei organizații.
Contabilitate în partidă dublă – reflectarea faptelor economice prin dublă înregistrare, cu
aplicarea conturilor contabile şi întocmirea situaţiilor financiare;
Contabilitate în partidă simplă – reflectarea unilaterală a faptelor economice, conform metodei
„intrare-ieşire”, fără aplicarea conturilor contabile şi fără întocmirea situaţiilor financiare;
Contabilitate de casă – metodă a contabilității conform căreia elementele contabile sînt
recunoscute pe măsura încasării/plăţii numerarului sau compensării în altă formă;
Ciclul contabil - secvența de pași în procesul contabil care începe cu înregistrarea tranzacțiilor și
se încheie cu pregătirea situațiilor financiare.
Cont contabil - procedeul specific metodei contabilității care înregistrează existența și mișcarea
fiecărui element patrimonial in parte.
Document primar - orice înscris sau înregistrare care stă la baza unei înregistrări contabile, cum
ar fi facturi, bonuri de plată, contracte etc.
Element contabil - componentă a situațiilor financiare, cum ar fi active, pasive, venituri,
cheltuieli, care reflectă poziția financiară a unei entități.
Entitate de interes public - organizație care, prin natura activităților sale, are impact semnificativ
asupra publicului și, prin urmare, este supusă unor reglementări speciale.
Entitate asociată - entitate în care o altă entitate deține un interes de participare și are o influenţă
semnificativă asupra politicilor financiare şi operaţionale, dar care nu este nici entitate-fiică, nici
participant într-un angajament comun;
Elemente contabile- componente individuale ale situațiilor financiare, cum ar fi activele, capitalul
propriu, datoriile, veniturile, costurile, cheltuielile şi faptele economice ale entităţii.
Evaluare - procesul de determinare a valorii corecte a activelor, pasivelor sau altor elemente
contabile.
Erori contabile - omisiunile sau prezentările incorecte a informațiilor în contabilitate și/sau în
situațiile financiare ale entității.
 Evenimente ulterioare - evenimente favorabile sau nefavorabile care au loc între data raportării şi
data semnării situaţiilor financiare.
Fapt economic - orice schimbare care afectează situația financiară a unei entități și care poate fi
exprimată în unități monetare.
Dubla înregistrare - principiul contabil conform căruia fiecare tranzacție este înregistrată în cel
puțin două conturi, cu același total al debitului și creditului.
Planul general de conturi contabile - reglementează modul de înregistrare a faptelor economice
în conturi care rezultă din prevederile SNC şi altor acte normative contabile. Înregistrarea faptelor
economice în conturi se efectuează în funcţie de conţinutul economic al acestora, cu respectarea
principiilor, normelor şi politicilor contabile ale entităţii.
Politici contabile - setul de reguli și proceduri stabilite de o entitate pentru a ghida procesul de
înregistrare și raportare a tranzacțiilor financiare.
Registre contabile - jurnale și cărți contabile în care se înregistrează tranzacțiile financiare în
conformitate cu regulile contabile.
Prag de semnificație - nivelul la care informațiile devin semnificative sau relevant pentru
deciziile luate de către utilizatori.
Sistem de control intern - mecanisme, proceduri și politici implementate de o entitate pentru a
asigura integritatea datelor financiare și a preveni fraudele și erorile.
Standarde de contabilitate - set de reguli și principii contabile care guvernează modul în care
tranzacțiile financiare sunt înregistrate și raportate.
Standarde internaționale de Raportare Financiară (IFRS) - set de norme contabile internaționale
adoptate la nivel global pentru a asigura consistența și comparabilitatea raportărilor financiare.
Standarde Naționale de Contabilitate - set de reguli contabile adoptate la nivel național pentru a
ghida practicile contabile într-o anumită țară.
Sistemul de reglementare normativă a contabilității - totalitatea legilor și reglementărilor care
guvernează practicile contabile într-o anumită jurisdicție.
Situații financiare – set de rapoarte care caracterizează poziţia financiară, performanţa financiară
și alte informații aferente activității entităţii pentru o perioadă de gestiune;
Utilizatorii situațiilor financiare - persoane sau entități care utilizează informațiile financiare
pentru luarea deciziilor, cum ar fi investitori, creditorii, managerii etc.
Inventariere - procesul de numărare și evaluare a stocurilor sau a altor active pentru a asigura
concordanța cu înregistrările contabile.

LUCRARE DE LABORATOR NR. 2

CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE

 Imobilizări necorporale - active nemateriale, precum brevete, licențe, drepturi de autor și know-
how, care nu au o formă fizică, dar au valoare pentru o entitate.
Imobilizări necorporale în curs de execuție - active nemateriale care sunt încă în proces de
dezvoltare sau producere, cum ar fi desenele și mostrele industriale care nu au fost încă finalizate.
Licențe - drepturi acordate de o entitate terță care permit deținătorului să utilizeze anumite
proprietăți intelectuale, cum ar fi software-ul sau tehnologia. Act administrativ cu caracter permisiv,
eliberat de autoritatea de licenţiere în procesul de reglementare a activităţii de întreprinzător, ce atestă
dreptul titularului de licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în
aceasta, integral sau parţial, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere.
Brevetele - drepturi acordate pentru o perioadă determinată pentru a proteja o invenție sau un
proces inovator.
Embleme comerciale - simboluri distinctive utilizate pentru a reprezenta o marcă sau o companie
în scopuri comerciale.
Know-how-rile - cunoștințe și informații confidențiale, cum ar fi metodele de producție sau
procesele tehnologice, care aduc o valoare semnificativă unei entități.
Drepturile de autor (Copyright) - drepturi legale acordate creatorilor pentru protejarea
originalității operelor lor artistice, literare sau științifice.
Francizele - dreptul acordat unei entități de a utiliza o marcă comercială, o metodă de afaceri sau
un alt aspect al activității unei alte entități în scopul comercial.
Valoarea reziduală - valoarea estimată a unui activ necorporal la sfârșitul perioadei sale de
utilizare, după ce a fost amortizat.
Programe informatice - software-ul și programele de calculator utilizate în cadrul activității unei
entități.
Desene şi mostre industriale - desen sau model industrial (DMI) reprezintă aspectul exterior al
unui produs sau al unei părți a lui, rezultat în special din caracteristicile liniilor, contururilor, culorilor,
formei, texturii și/sau ale materialelor și/sau ale ornamentației produsului în sine.
Titlu de protecție - document legal care acordă drepturi de protecție asupra unei creații
intelectuale sau a unui bun.
Durata de utilizare - perioada de timp pentru care un activ necorporal este prevăzut să aducă
beneficii entității.
Cost de intrare - valoarea totală cheltuită pentru a dobândi sau dezvolta un activ necorporal,
inclusiv costurile de achiziție și costurile de pregătire pentru utilizare.
Valoarea contabilă - Valoarea la care un activ este înregistrat în contabilitate, reprezentând costul
inițial minus amortizarea acumulată.
Amortizarea - procesul de distribuire a costului unui activ necorporal pe durata sa de utilizare,
reflectând deprecierea sa în timp.
 Valoarea justă - valoarea estimată a unui activ necorporal într-o tranzacție de vânzare sau în
condiții normale de piață.
Imobilizări neamortizabile - active necorporale care nu sunt supuse procesului de amortizare,
deoarece se consideră că nu se depreciază în timp.

LUCRARE DE LABORATOR NR. 3

CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Imobilizări corporale - active materiale, cum ar fi terenuri, clădiri, echipamente și vehicule, care
au o substanță fizică și sunt utilizate pe termen lung în activitățile operaționale ale unei entități.
Imobilizări corporale în curs de execuție - active materiale aflate în proces de construcție sau
dezvoltare, care încă nu sunt gata pentru utilizare.
Mijloace fixe - termen utilizat pentru a descrie activele corporale utilizate pe termen lung în
cadrul activității unei entități, cum ar fi clădiri și echipamente.
Terenuri - active corporale care reprezintă suprafețe de pământ și orice alte resurse naturale
asociate cu acestea.
Resurse minerale - imobilizări corporale sub forma de costuri capitalizate ale lucrărilor de
explorare (pregătire spre extracţie), pentru care este demonstrată fezabilitatea tehnică şi viabilitatea
comercială.
Amortizarea mijloacelor fixe - procesul de alocare periodică a costului unei imobilizări corporale
asupra perioadei sale de utilizare.
Imobilizări corporale neamortizabile - active corporale care nu sunt supuse procesului de
amortizare, deoarece nu se depreciază în timp.
Imobilizări corporale amortizabile - imobilizări aflate în exploatare care au o durată de utilizare
certă (limitată) şi pentru care se calculează amortizarea.
Cost de intrare - costuri de procurare sau creare a obiectului de evidenţă şi costurile direct
atribuibile pentru al aduce în locul şi în starea necesară pentru folosirea după destinaţie.
Valoarea amortizabilă - costul inițial al unei imobilizări corporale minus valoarea reziduală, care
reprezintă valoarea pe care activul ar putea-o avea la sfârșitul perioadei sale de utilizare.
Valoare justă minus costurile de vânzare - valoarea estimată a unui activ într-o tranzacție de
vânzare, minus costurile asociate cu vânzarea acestuia.
Durata de utilizare - perioada estimată de timp în care se anticipează că un mijloc fix va aduce
beneficii economice entității.
Reparație - procesul de mentenanță și recondiționare a mijloacelor fixe pentru a le menține sau
îmbunătăți funcționalitatea.
Reparație capitală - lucrări de reparații majore și îmbunătățiri aduse mijloacelor fixe pentru a le
restabili la condiția inițială sau a le îmbunătăți.
 Investiții capitale ulterioare - cheltuieli semnificative efectuate după achiziționarea unei
imobilizări corporale, care adaugă valoare sau extind durata sa de utilizare.
Reparație curentă - lucrări de întreținere și reparații minore destinate menținerii mijloacelor fixe
în stare de funcționare.
Costuri de vânzare - cheltuieli asociate cu vânzarea unei imobilizări corporale, cum ar fi
comisioanele de vânzare și costurile de transfer.
Proces verbal de primire-predare a mijloacelor fixe - document care confirmă formal transferul
de control al unei imobilizări corporale între părți.
Depreciere - reducerea valorii unei imobilizări corporale din cauza uzurii, exploatării sau a altor
factori care afectează valoarea sa.
Pierdere din depreciere - diferența negativă dintre valoarea contabilă a unei imobilizări corporale
și valoarea sa recuperabilă, semnalizând o depreciere semnificativă.
Derecunoașterea imobilizărilor corporale - procesul de eliminare a unui activ din bilanțul
contabil atunci când acesta nu mai generează beneficii viitoare sau atunci când valoarea sa este redusă
sub valoarea sa recuperabilă.

LUCRARE DE LABORATOR NR. 4

CONTABILITATEA STOCURILOR

Stocuri - bunuri și materiale deținute de o entitate în vederea vânzării, producției sau consumului
în procesul de producție.
Producție în curs de execuție - Bunuri și produse aflate în procesul de fabricație, dar care nu au
fost încă finalizate.
Semifabricate - bunuri al căror proces de producţie a fost finalizat într-o secţie (fază de fabricaţie)
şi care sînt supuse în continuare prelucrării în altă secţie (fază de fabricaţie) sau se livrează
cumpărătorilor.
Mărfuri - bunuri destinate direct vânzării în forma lor actuală, fără a fi supuse proceselor de
producție suplimentare.
Produse - bunuri finite care au fost finalizate în cadrul procesului de producție și sunt pregătite
pentru vânzare.
Materiale - bunuri care sunt utilizate în procesul de producție sau în furnizarea de servicii, dar
care nu devin parte integrantă a produselor finite.
Obiecte de mică valoare și scurtă durată - bunuri cu valoare redusă și o durată de utilizare scurtă,
care sunt de obicei înregistrate separat pentru o gestionare mai eficientă.
Metoda FIFO (First In, First Out) - metodă de evaluare a stocurilor care presupune că primele
bunuri introduse în stoc sunt și primele vândute sau consumate.
 Metoda CMP (Costul Mediu Ponderat) - metodă de evaluare a stocurilor care calculează un cost
mediu ponderat per unitate, care este utilizat pentru evaluarea stocurilor.
Valoare realizabilă netă - valoarea estimată a stocurilor după deducerea costurilor estimate
pentru finalizare și costurilor asociate cu vânzarea.
Recepție cantitativă - procesul de primire și înregistrare a cantității de bunuri sau materiale care
au fost livrate sau au intrat în posesia unei entități.
Recepție calitativă - evaluarea calității bunurilor sau materialelor primite în cadrul procesului de
recepție.
Comandă - cerere formală sau instrucțiune de achiziționare a unor bunuri sau servicii.
Recepția transportatorului - momentul în care o entitate primește bunurile sau materialele de la
un transportator sau furnizor.
Fișe de magazine - documente care conțin informații detaliate despre stocurile de bunuri, cum ar
fi cantități, valori și mișcările acestora.
Bon de intrare - document care atestă primirea bunurilor sau materialelor și poate servi ca bază
pentru înregistrarea acestora în contabilitate.
Bon de consum - document care atestă utilizarea bunurilor sau materialelor din stoc în procesul
de producție sau furnizare a serviciilor.
Valoare contabilă - valoarea la care stocurile sunt înregistrate în contabilitate, reprezentând
costul inițial minus amortizarea sau deprecierea acumulată.

LUCRARE DE LABORATOR NR. 5

CONTABILITATEA CREANŢELOR

Creanțe - sume de bani pe care o entitate le așteaptă să le primească în viitor ca urmare a vânzării
de bunuri sau servicii sau a altor tranzacții comerciale.
Creanțe pe termen lung - sume de bani pe care o entitate le așteaptă să le primească în viitor, dar
cu un termen de colectare care depășește un an.
Creanțe comerciale - sume de bani pe care o entitate le așteaptă să le primească ca rezultat al
vânzării de bunuri sau servicii către alte entități comerciale.
Creanțe ale bugetului - suma de bani pe care o entitate o așteaptă să o primească de la bugetul
de stat sau local, de obicei sub forma unor subvenții sau plăți viitoare.
Creanțe ale personalului - sume de bani pe care o entitate le așteaptă să le primească de la
personal pentru diverse motive, cum ar fi împrumuturi acordate sau avanse salariale.
Creanțe privind veniturile din utilizarea de către terți a activelor entității - sume de bani așteptate
din închirierea sau utilizarea de către terți a activelor entității, cum ar fi spațiile închiriate sau
echipamentele.
 Contract de vânzare-cumpărare - document legal care stabilește termenii și condițiile tranzacției
dintre vânzător și cumpărător pentru bunuri sau servicii.
Decont de avans - document care atestă acordarea unui avans către o persoană sau entitate înainte
de furnizarea bunurilor sau serviciilor pentru care avansul a fost plătit.
Ordin de deplasare - document care autorizează deplasarea unei persoane sau a unui bun și poate
include informații despre scopul călătoriei sau despre bunurile care sunt transportate.
Factură fiscală - document fiscal emis de un furnizor către un client, care detaliază bunurile sau
serviciile furnizate, precum și suma totală de plată, inclusiv taxele.
Factură de expediție - document emis de transportator sau expeditor pentru a confirma
transportul bunurilor și a furniza informații despre expediere, inclusiv date despre transport și cantități.
Diurnă - sumă de bani acordată unei persoane pentru a acoperi cheltuielile de masă și de cazare
în timpul călătoriilor de serviciu.
Avansuri acordate - suma de bani plătită în avans sau înainte de livrarea unor bunuri sau servicii,
în scopul asigurării angajamentului încheierii ulterioare a tranzacției.
Furnizor - o entitate sau persoană care furnizează bunuri sau servicii către o altă entitate sau
persoană.
Client – o entitate sau persoană care cumpără bunuri sau servicii de la un furnizor.
Plată ulterioară - termen utilizat pentru a descrie o obligație de plată care trebuie achitată după
o anumită perioadă de timp, după livrarea bunurilor sau serviciilor.
Valoare nominală - valoarea nominală a unei creanțe sau a unui instrument financiar, adică
valoarea nominală pe care o reprezintă.

LUCRARE DE LABORATOR NR. 6

CONTABILITATEA NUMERARULUI

Numerar - bani în formă fizică, precum bancnote și monede, deținuți de o entitate.

Cont bancar - înregistrarea contabilă a fondurilor unei entități la o bancă, unde entitatea își
desfășoară operațiunile financiare.
Dispoziție de încasare - document prin care se dispune băncii să încaseze o sumă de bani de la
un terț în contul deținătorului.
Dispoziție de plată - document prin care se dă instrucțiune băncii să efectueze o plată către un
beneficiar specificat.
Registru de casă - înregistrare detaliată a tranzacțiilor de numerar care au loc în cadrul unei
entități.
Delegație bancară - instrucțiuni date de către deținătorul unui cont bancar către bancă pentru a
efectua anumite operațiuni în numele său.
Ordin de plată - instrucțiune dată de o entitate băncii pentru a efectua o plată către un beneficiar.
 Cerere de plată - document prin care se solicită efectuarea unei plăți către un beneficiar
specificat.
Ordin incaso - document prin care un deținător de cont dă instrucțiuni băncii să colecteze o sumă
specifică de bani de la un terț.
Acreditiv - document emis de o bancă, angajându-se să plătească o anumită sumă de bani către
un beneficiar în numele clientului său, în condițiile specificate.
Cec - ordin de plată scris de către un deținător de cont bancar, prin care se solicită băncii să
plătească o sumă specifică beneficiarului menționat pe cec.
Card bancar - instrument financiar sub formă de card plastic emis de o bancă, utilizat pentru
efectuarea de plăți electronice sau retragerea de numerar de la bancomate.
Extras din cont - document emis de o bancă care prezintă un rezumat al tranzacțiilor și soldului
unui cont bancar pentru o perioadă specificată.
Transferuri de numerar în expediție - operațiune prin care numerarul este transferat între entități
sau locații diferite.
Documente bănești - documente legate de gestionarea și mișcarea fondurilor financiare, inclusiv
cecuri, bilete la ordin și alte instrumente financiare.
Proces-verbal de inventariere a numerarului - document care atestă cantitățile exacte de numerar
disponibile la un moment dat într-o entitate.
Nota de plată - document care detaliază sumele datorate pentru bunuri sau servicii furnizate și
constituie o cerere de plată către cumpărător.
Cerere de vânzare-cumpărare a valutei străine - document prin care se solicită sau se confirmă
o tranzacție de schimb valutar între două părți implicate.

LUCRARE DE LABORATOR NR. 7

CONTABILITATEA CAPITALULUI PROPRIU

Capital social - suma de bani pe care acționarii sau membrii unei entități o investesc în afacere
pentru a deveni proprietari ai acesteia. Reprezintă valoarea nominală a acțiunilor emise de societatea
respectivă.
Capital suplimentar - suma de bani sau valoare care depășește capitalul social și care poate
proveni din contribuții suplimentare ale acționarilor, emisiuni de acțiuni cu prețul de piață mai mare
decât valoarea nominală sau alte surse de capitalizare.
Capital neînregistrat - diferența dintre activele nete ale unei entități și capitalul său social,
reprezentând rezultatul neînregistrat al activităților economice.
Capital nevărsat - o parte din capitalul social pe care acționarii sau membrii unei entități au
promis să o vireze, dar care nu a fost încă plătită.
 Capital retras - suma de bani sau valoare pe care acționarii sau membrii unei entități o retrag din
entitate sub forma dividendelor sau a altor distribuții.
Rezerve - sume de bani sau valori înregistrate în contabilitatea unei entități care nu fac parte din
capitalul social, ci sunt constituite pentru diferite scopuri, cum ar fi rezerve legale, rezerve statutare, sau
rezerve pentru acoperirea unor riscuri.
Rezultat financiar - diferența dintre veniturile și cheltuielile unei entități într-o perioadă contabilă
dată, inclusiv profitul net sau pierderea netă.
Profit net (Pierdere netă) - diferența pozitivă (profit) sau negativă (pierdere) dintre veniturile și
cheltuielile totale ale unei entități într-o perioadă contabilă.
Profit nerepartizat (Pierdere neacoperită) - parte din profitul net al unei entități care nu a fost
distribuit sub formă de dividende sau nu a fost utilizat pentru alte scopuri, rămânând în cadrul entității.
Profit utilizat - parte din profitul net al unei entități care a fost distribuit sub formă de dividende
sau utilizat în alte scopuri specifice, cum ar fi reinvestirea în afacere.
Alte elemente de capital propriu - diverse surse de capital propriu care nu intră direct în
categoriile precizate mai sus, cum ar fi ajustările din rezerva pentru reevaluare, conversia de obligațiuni
în acțiuni sau alte modificări ale structurii de capital propriu.

LUCRARE DE LABORATOR NR. 8

CONTABILITATEA DATORIILOR

Credit - împrumut de bani, un contract între două părți – o parte care acordă împrumutul
(creditor), și o parte care beneficiază/primește împrumutul (debitor). Suma creditului se numește
principal. Pe lângă principal, mai apar termenii de dobândă și comisioane, care sunt costurile creditului.
Împrumuturi - credite bancare şi împrumuturi primite de întreprindere de la alte persoane juridice
şi fizice pe un termen stabilit şi pentru o plată anumită. Modul de primire şi rambursare a împrumuturilor
sînt reglementate printr-un contract încheiat între datornic şi creditor. Împrumuturile pot fi primite sub
formă de mijloace băneşti în valută naţională şi străină, active nemateriale şi active materiale pe termen
lung, titluri de valoare, stocuri de mărfuri şi materiale.
Leasing - formă de împrumut, în care o companie de finanțare vă cumpără bunul pe care îl doriți,
iar dumneavoastră, ulterior, achitați o rată lunară, conform contractului semnat cu finanțatorul.
Salariul - contraprestaţia în bani pe care angajatorul este obligat a o acorda în schimbul muncii
prestate de către salariat.
Datoriile comerciale - cuprind angajamentele de plată ale întreprinderii faţă de furnizori,
antreprenori şialţi creditori pentru activele procurate, serviciile decare a beneficiat şi avansurile primite;
Avans primit - Un avans primit este o sumă de bani pe care o primești înainte de a furniza un
serviciu sau de a livra un produs. Aceasta poate reprezenta o parte din plata totală pe care o vei primi
ulterior pentru serviciile tale sau pentru bunurile livrate. Avansul poate fi o modalitate de a asigura
angajamentul și de a acoperi cheltuielile inițiale asociate cu proiectul sau contractul respectiv.
Datorie fata de buget - în contabilitate se referă la obligația unei entități (o companie sau o
persoană fizică) de a plăti impozite, taxe sau contribuții către bugetul statului sau către alte autorități
fiscale. Această datorie apare atunci când există sume de bani pe care entitatea trebuie să le achite către
stat, în conformitate cu legislația fiscală în vigoare. Este important să se gestioneze și să se evidențieze
această datorie înregistrată corect în contabilitate pentru a evita penalități și consecințe legale.
Datorii privind asigurările - în contabilitate sunt sumele pe care o companie sau o persoană le
datorează unei companii de asigurări pentru primele de asigurare neplătite sau pentru beneficiile
asigurării care trebuie încă acoperite. Aceste datorii includ, de exemplu, primele de asigurare restante
sau obligațiile de plată către compania de asigurări pentru a acoperi beneficiile sau daunele pe care
asigurarea le-ar putea acoperi conform poliței.
Concediul anual de odihna - este tratat ca o obligație a angajatorului față de angajat. Este
înregistrat ca o datorie în contabilitatea financiară a companiei pentru a reflecta suma pe care angajatorul
ar trebui să o plătească în viitor pentru zilele de concediu neefectuate de către angajați. Această sumă
reprezintă o obligație financiară estimată, care poate fi înregistrată și gestionată corect pentru a reflecta
angajamentul față de angajați în ceea ce privește concediul de odihnă rămas neutilizat.
Datorie - obligație financiară sau un angajament pe care o persoană, o companie sau o entitate o
are față de altă persoană, companie sau entitate. Aceasta implică o sumă de bani sau alte resurse care
trebuie să fie plătite sau rambursate în viitor. Datoriile pot fi sub formă de împrumuturi, facturi neplătite,
obligații fiscale, contracte de credit sau alte angajamente financiare.
Provizion - înregistrare contabilă în care se reflectă o estimare a unei cheltuieli sau obligații
financiare viitoare a unei companii sau entități. Acesta este creat atunci când există o anumită
incertitudine legată de valoarea exactă a unei cheltuieli viitoare sau a unei obligații, dar este necesară o
estimare sau alocare a unei sume de bani pentru a acoperi aceste costuri anticipate.
Indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă - cauzată de boli obişnuite sau de
accidente nelegate de muncă, acordate din mijloacele angajatorului, se stabilesc, se calculează şi se
plătesc de angajator pentru primele cinci zile calendaristice de incapacitate temporară de muncă, însă nu
mai mult de 15 zile cumulative pentru fiecare angajat pe parcursul unui an calendaristic, în cazul mai
multor perioade de incapacitate temporară de muncă.