Tema 1.

Noţiuni privind contabilitatea şi principiile de bază ale acesteia

1.1. Noțiuni privind contabilitatea şi rolul acesteia în sistemul informațional și

disciplinelor studiate.
1.2. Obiectivele și funcțiile contabilității. Utilizatorii informației contabile.
1.3. Principalele forme de organizare a contabilității.
1.4. Principiile de bază și caracteristicile contabilității.
1.5. Sistemul de reglementare normativă al contabilității în Republica Moldova.

1.1.Noțiuni privind contabilitatea şi rolul acesteia în sistemul informațional și

disciplinelor studiate
Contabilitatea este un sistem complex de colectare, prelucrare și
înregistrare a elementelor contabile și de raportare financiară.
Colectarea este procesul de obținere a informației privind activitatea
desfășurată de entități. De exemplu, cumpărarea materialelor, fabricarea
produselor, achitarea datoriilor etc.). Principalele surse prin care un specialist
contabil colectează datele sunt:
 datele propriilor angajați;
 datele clienților/partenerilor;
 datele partenerilor cu care clenții entității colaborează;
 date obținute prin prelucrarea documentelor financiar-contabile;
 site-uri web, adrese de e-mail.
Prelucrarea este un proces ce constă în analiza şi sinteza informaţiilor
aferente activității entității. Scopul prelucrării informaţiilor în sistemul de evidenţă
contabilă constă în asigurarea înregistrării informațiilor contabile, precum şi a
prezentării situațiilor financiare, trimestriale şi anuale către instituţiile statului,
conform legislaţiei în vigoare.
Înregistrarea este un proces de perfectare documentară a informației
obținute în urma colectării și prelucrării.
În corespundere cu modul de reprezentare a obiectului contabilităţii, sunt
cunoscute două sisteme de contabilitate: sistemul de contabilitate în partidă simplă
şi sistemul de contabilitate în partidă dublă.
Contabilitatea în partidă simplă constă în reflectarea unilaterală a faptelor
economice, conform metodei „intrare-ieşire”, fără aplicarea conturilor contabile şi
fără întocmirea situaţiilor financiare.
Contabilitatea în partidă dublă reprezintă reflectarea faptelor economice
prin dublă înregistrare, concomitent: o înregistrare arată originea, iar alta arată
destinaţia. În acest caz se aplică conturile contabile şi se întocmesc situaţiile
financiare.
1.2. Obiectivele și funcțiile contabilității. Utilizatorii informației contabile
Obiectivul contabilităţii este de a consemna și a gestiona faptele și
evenimentele economice reale din viaţa entităţilor și de a furniza periodic
informaţii complete și pertinente asupra poziţiei financiare și a performanţelor
financiare ale entităţilor utilizatorilor informaţiei contabile.
Pentru realizarea obiectivului său contabilitatea îndeplinește următoarele
funcţii:
1. Funcţia de înregistrare și prelucrare a datelor constă în consemnarea, potrivit
unor principii și reguli proprii, a proceselor și fenomenelor economice ce apar în
cadrul întreprinderilor și se pot exprima valoric.
2. Funcţia de informare rezidă în furnizarea informaţiilor privind structura și
dinamica patrimoniului, a situaţiei financiare și a rezultatelor obţinute în scopul
fundamentării deciziilor.
3. Funcţia de control constă în verificarea cu ajutorul informaţiilor contabile a
modului de păstrare și utilizare a valorilor materiale și bănești, administrarea
resurselor, controlul respectării disciplinei financiare etc.
4. Funcţia juridică. Datele din contabilitate și documentele primare servesc ca
mijloc de probă în justiţie, pentru a dovedi realitatea unor operaţii economice,
pentru stabilirea răspunderii patrimoniale pentru pagubele produse. Ele ajută la
soluţionarea unor litigii.
5. Funcţia previzională. Informaţiile furnizare de contabilitate sunt utilizate la
stabilirea tendinţelor viitoare ale fenomenelor și proceselor economice.
Informaţiile furnizate de contabilitate stau la baza procesului decizional atât
în interiorul, cât și în exteriorul întreprinderii. Utilizatorii informaţiilor contabile
pot fi clasificaţi în trei grupuri:
Utilizatorii interni – sunt reprezentați de manageri. Ei apelează la
informaţiile contabile care reflectă operaţiile de exploatare, investiţii, finanţare și
gestiune a patrimoniului și activităţii entităţii, pentru fundamentarea și luarea
deciziilor lor.
Utilizatorii externi care au interes financiar direct în informaţiile contabile
sunt reprezentaţi de investitorii actuali sau potenţiali, creditorii actuali sau
potenţiali, cumpărătorii actuali sau potenţiali.
Utilizatorii externi care au interes financiar indirect în informaţiile
contabile sunt reprezentaţi de guvern și instituţiile sale, salariaţi și sindicate, presă,
companii de audit, publicul.
1.3. Principalele forme de organizare contabilă
În corespundere cu cerințele utilizatorilor de informații, contabilitatea se
împarte în două părţi: contabilitatea financiară (generală) şi contabilitatea
managerială (de gestiune). Ambele categorii sunt strâns legate şi interdependente.
Contabilitatea financiară reprezintă un sistem de pregătire a informaţiei
despre starea resurselor economice disponibile (poziţiei financiare a entității) şi a
surselor de formare a lor. Ea are ca scop evaluarea elementelor patrimoniale ale
entității, înregistrarea tuturor operaţiilor ce afectează patrimoniul entității (majorare
sau diminuare), determinarea rezultatului financiar (profit sau pierdere), efectuarea
inventarierii, întocmirea și prezentarea situațiilor financiare prevăzute de legislație.
Contabilitatea de gestiune constă în detalierea şi analiza informaţiei oferite
de contabilitatea financiară, analiza situaţiei financiare, primirea deciziilor şi
elaborarea de soluţii financiare concrete, precum şi controlul executării lor.
Aceasta se organizează de fiecare întreprindere în funcţie de specificul activităţii ei
şi de necesităţile proprii. Ea are ca obiective principale calcularea costurilor de
producţie, stabilirea rezultatelor şi a rentabilităţii produselor obţinute, a lucrărilor
executate, întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pe feluri de activităţi,
urmărirea şi controlul acestuia în vederea cunoaşterii rezultatelor şi furnizarea
datelor necesare fundamentării deciziilor privind gestionarea patrimoniului.
Spre deosebire de contabilitatea financiară care se organizează în baza
actelor normative și legislative în vigoare, contabilitatea de gestiune funcționează
pe baza unor reguli stabilite de entitate, conform propriilor nevoi.
Faptul separării contabilității în financiară și de gestiune nu denotă că la
întreprindere există două contabilități și diverse registre contabile. La întreprindere
funcționează un singur sistem contabil, însă el este organizat în așa mod, încât toți
utilizatorii să aibă acces la informație. Prin urmare, ambele forme de contabilitate
se bazează pe aceleași date din documentele primare, folosesc același plan general
de conturi, aceleași procedee de colectare și prelucrare a informației.
Contabilitatea financiară și cea de gestiune sunt legate reciproc ca părți
componente ale unui sistem unic de evidență, însă au funcții și reguli diferite.

1.4. Principiile de bază și caracteristicile contabilității

Pentru a realiza o imagine fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare și a
rezultatelor obţinute, trebuie respectate principiile contabile. Principiile contabile
reprezintă un set de norme cu caracter general ce formează cadrul conceptual
general al contabilității financiare.
În Republica Moldova principiile contabile sunt stipulate în Legea
contabilităţii și Standardele naţionale de contabilitate. Astfel, sistemul contabil în
Repubica Moldova se bazează pe următoarele principii:
 Principiul continuităţii activităţii care presupune că întreprinderea își va
continua în mod normal activitatea în viitorul previzibil (pe o perioadă de cel puţin
12 luni din data raportării), fără intenţia sau necesitatea de a-şi lichida sau reduce
în mod semnificativ activitatea.
Contabilitatea de angajamente prevede înregistrarea elementelor contabile
pe măsura apariției lor, indiferent de momentul încasării sau plății de numerar.
Principiul permanenţei metodelor presupune continuitatea aplicării
regulilor și normelor privind evaluarea și înregistrarea elementelor contabile, astfel
asigurând comparabilitatea în timp și în spaţiu a informaţiilor contabile. Conform
acestui principiu întreprinderea trebuie să utilizeze pe percursul anului de gestiune
aceleași metode și reguli de reflectare a faptelor economice.
Principiul necompensării prevede că elementele de activ și de pasiv trebuie
să fie evaluate și înregistrate în contabilitate separat. Totodată, nu se admite
compensarea între posturile de activ și cele de pasiv ale bilanţului, precum și între
venituri și cheltuieli.
Principiul consecvenţei prezentării se referă la modul de prezentare și
clasificare a diferitelor elemente prezentate în situațiile financiare, care trebuie
menţinute de la o perioadă la alta, fără a fi schimbate.
Principiul separării patrimoniului și a datoriilor care prevede că
patrimoniul și datoriile unei întreprinderi trebuie să fie separate de patrimoniul și
datoriile proprietarului acesteia și a altor entităţi.
Potrivit prevederilor Legii contabilităţii, caracteristicile informaţiei
contabile sunt:
Prudenţa înseamnă un grad de precauţie pentru a face estimări corecte, astfel
încât activele și veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile și cheltuielile să nu
fie subevaluate.
Intangibilitatea presupune că totalul bilanţului la începutul perioadei de
gestiune curente trebuie să corespundă cu totalul bilanţului la sfârşitul perioadei de
gestiune precedente.
Relevanţa prevede că nu este necesară îndeplinirea cerinţelor privind
recunoaşterea şi evaluarea elementelor contabile, prezentarea, publicarea şi
consolidarea informaţiilor aferente acestora atunci când efectele îndeplinirii
cerințelor respective sunt nesemnificative.
Credibilitatea se manifestă prin faptul că informaţia nu conţine erori
semnificative și nu este părtinitoare, iar utilizatorii au încredere în informația
prezentată.
Reprezentarea fidelă presupune că informaţia trebuie să reprezinte cu
fidelitate tranzacţiile, operațiile și evenimentele economice.
 Integralitatea impune ca informaţiile din situațiile financiare să fie complete
în limitele rezonabile ale pragului de semnificaţie și ale costului obţinerii lor.
Comparabilitatea este necesară pentru ca utilizatorii să identifice tendinţele
în poziţia financiară a întreprinderii și performanţele sale. Comparaţia se poate face
în timp sau cu alte întreprinderi care au același obiect de activitate.

1.5. Sistemul de reglementare normativă al contabilității în Republica

Moldova
Sistemul de reglementare normativă a contabilităţii reprezintă toate normele
contabile impuse în mod obligatoriu printr-o normă juridică.
Principalul act normativ care reglementează activitatea contabilă este Legea
contabilităţii. Aceasta stabilește principiile metodologice unice ale contabilităţii și
raportării financiare, regulile generale privind documentarea operaţiilor economice,
intocmirea registrelor contabile, inventarierea patrimoniului, corectarea erorilor
contabile, intocmirea și prezentarea situaţiilor financiare.
Standardele naţionale de contabilitate (SNC) reprezintă norme generale de
ţinere a contabilităţii, evaluare și recunoaștere a activelor, capitalului propriu,
datoriilor, veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor financiare, întocmire a situaţiilor
financiare, a anexelor la acestea și a notei explicative.
Standarde internaţionale de raportare financiară (IFRS) – standarde și
interpretări, emise de Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate.
IFRS sunt folosite în multe state ale lumii, iar în Republica Moldova au devenit
valabile din anul 2011.
Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a
întreprinderilor este un model normativ privind clasificarea, codificarea și
aplicarea conturilor. El reprezintă un tablou al sistemului de conturi în cadrul
căruia fiecare cont desemnat printr-o denumire și un simbol cifric este încadrat
într-o anumită grupă și clasă în raport de o anumită caracteristică de grupare,
precum și de normele de aplicare a fiecărui cont.
Codul fiscal stabilește principiile generale ale impozitării, statutul juridic al
contribuabililor și al organelor fiscale, principiile de determinare a obiectului
impunerii, principiile evidenței veniturilor și cheltuielilor deduse (efectuate în
scopul desfășurării activității economice), modul și condițiile de tragere la
răspundere pentru încălcarea legislației fiscale etc.
Codul civil determină statutul juridic al participanților la circuitul civil,
temeiurile apariției dreptului de proprietate și modul de executare a acestuia,
reglementează obligațiile contractuale și de altă natură.
Codul muncii reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective
de muncă, controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă,
conținutul și structura contractelor de muncă, cerințele privind prelucrarea datelor
personale și garantarea protecției lor, normarea timpului de muncă și de odihnă,
modul de stabilire și plată a salariului etc.
Legea bugetului asigurărilor sociale de stat stipulează cotele contribuțiilor
de asigurare socială de achitat atât de angajator cât și de angajat, modul și
termenele de virare a acestora la buget, modul de prezentare a declarațiilor privind
calcularea și utilizarea contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, tipurile
de drepturi și de venituri din care nu se calculează contribuții de asigurări sociale
de stat obligatorii.
Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală include
informații privitor la primele de asigurare obligatorie de asistență medicală în
formă de contribuție procentuală la salariu și la alte recompense, calculată pentru
diferite categorii de plătitori.

1.6. Noțiuni privind politica de contabilitate

Politica de contabilitate reprezintă totalitatea principiilor, convenţiilor,
regulilor şi procedurilor, adoptate de către conducerea întreprinderii pentru ţinerea
contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare.
Politica de contabilitate se elaborează în conformitate cu SNC ,,Politici
contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori și evenimente ulterioare”.
Politica de contabilitate se elaborează şi se aprobă pentru fiecare an de
gestiune de către un grup de specialişti (contabili, economişti, conducători de
subdiviziuni) şi se aprobă de către organul (persoana) responsabil(ă) pentru ţinerea
contabilităţii şi raportarea financiară.
În calitate de bază pentru elaborarea politicii de contabilitate servesc actele
legislative şi normative ce se referă la contabilitate.
Politica de contabilitate aprobată de către organul de conducere al
întreprinderii trebuie să fie aplicată consecutiv de la o perioadă de gestiune la alta,
nefiind modificată. Însă, modificarea politicii de contabilitate este posibilă în unele
cazuri, și anume:
a) reorganizării întreprinderii;
b) schimbării proprietarilor;
c) modificărilor legislaţiei în vigoare şi în sistemul de reglementare normativă a
contabilităţii;
d) elaborării noilor procedee de contabilitate.
Modificarea politicii de contabilitate trebuie să fie fundamentată şi perfectată
prin acte de dispoziţie (ordin, dispoziţie etc.), indicând data intrării în vigoare.