Lucrare de laborator nr.

1
Contabilitate - sistem complex de colectare, identificare, grupare, prelucrare, înregistrare,
generalizare a elementelor contabile şi de raportare financiară;
Contabilitate financiară - sistem de colectare, grupare, prelucrare şi sistematizare a informaţiei
privind existenţa şi mişcarea activelor, capitalului propriu, datoriilor, veniturilor şi cheltuielilor
în expresie valorică pentru întocmirea rapoartelor financiare;
Contabilitate de gestiune - sistem de colectare, prelucrare, pregătire şi transmitere a informaţiei
contabile pentru planificarea, calcularea costurilor, verificarea şi analiza executării bugetelor, în
scopul pregătirii rapoartelor interne pentru luarea deciziilor manageriale;
Contabilitate în partidă dublă este un principiu, o convenție fundamentală, conform căreia orice
operație economică se introduce în contabilitate prin afectarea simultană și cu aceeași sumă, a
două conturi, din care unul se debitează și altul se creditează. Dubla înregistrare face parte dintr-
o tripletă - contul, dubla înregistrare și analiza contabilă a operațiilor economice - care definesc
funcționarea sistemului de înregistrare contabilă
Contabilitatea in partida simpla presupune inregistrarea in Registrul jurnal de incasari si plati a
incasarilor si platilor aferente unei perioade, tranzactii efectuate in numerar si prin banca.
Contabilitate de casă – metodă a contabilității conform căreia elementele contabile sînt
recunoscute pe măsura încasării/plăţii numerarului sau compensării în altă formă;
Ciclul contabil este un proces colectiv de identificare, analiză și înregistrare a evenimentelor
contabile ale unei companii.
Contul contabil este un instrument pentru inregistrarea tranzactiilor economico financiare ale
firmei, cum ar fi: achizitii, vanzari, incasari, plati, etc
Document primar – confirmare documentară care justifică producerea faptelor economice sau
care acordă dreptul de a le efectua (produce); certifică producerea unui eveniment;
Elemente contabile – activele, capitalul propriu, datoriile, veniturile, costurile, cheltuielile şi
faptele economice ale entităţii;

Entitate de interes public – entitate ale cărei valori mobiliare sînt admise la tranzacţionare pe o
piaţă reglementată; bancă; asigurător (reasigurător)/societate de asigurări; organism de plasament
colectiv în valori mobiliare cu personalitate juridică; entitate mare care este întreprindere de stat
sau este societate pe acțiuni în care cota statului depășește 50% din capitalul social;

Entitate asociată – entitate în care o altă entitate deține un interes de participare și are o
influenţă semnificativă asupra politicilor financiare şi operaţionale, dar care nu este nici entitate-
fiică, nici participant într-un angajament comun;

Elemente contabile – activele, capitalul propriu, datoriile, veniturile, costurile, cheltuielile şi

faptele economice ale entităţii;

Evaluare – procedeu de determinare a mărimii valorice a elementelor contabile;

Erori contabile sînt omisiunile sau prezentările incorecte a informațiilor în contabilitate și/sau în
situațiile financiare ale entității.

1
Evenimentele ulterioare datei raportării includ toate evenimentele care au loc între data
raportării şi data semnării situaţiilor financiare care au influenţat sau pot influenţa poziţia
financiară, performanţa financiară sau fluxul de numerar al entităţii.
Fapt economic reprezintă tranzacţie, operaţiune, eveniment care a modificat sau poate modifica
activele, capitalul propriu, datoriile, veniturile, costurile şi/sau cheltuielile entităţii
Dublă înregistrare – procedeu de înregistrare a unui fapt economic în cel puțin debitul unui cont
şi în creditul altui cont cu una şi aceeaşi sumă;
Plan general de conturi contabile – act normativ care stabilește nomenclatorul conturilor
contabile, caracteristica și modul de aplicare ale acestora;
Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice
aplicate de o entitate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale.
Registre contabile – registre destinate grupării, sistematizării, înregistrării şi generalizării
informaţiei privind existenţa şi mişcarea elementelor contabile reflectate în documentele
primare;

Pragul de semnificaţie reprezintă o latură a relevanţei, unde relevanţa, ca principal atribut al

informaţiilor financiare, înseamnă capacitatea acestora de a ajuta utilizatorii lor în luarea
deciziilor
Un sistem de control intern este un process prin care o organizatie isi asigur că activitațile sale
sunt realizate într-un mod eficient, eficace și conform co obiectivele si politicile sale.
Standarde de contabilitate – Standarde Internaţionale de Raportare Financiară și Standarde
Naţionale de Contabilitate
Standarde Internaţionale de Raportare Financiară – standarde şi interpretări emise de
Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate, acceptate pentru aplicare în Republica
Moldova (în continuare – IFRS);
Standarde Naţionale de Contabilitate – acte normative elaborate în baza Directivei 2013/34/UE
a Parlamentului European și a Consiliului IFRS, aprobate de Ministerul Finanţelor (în continuare
– SNC);
Sistemul de reglementare normativă al contabilităţii reprezintă totalitatea actelor legislative şi
normative, care reglementează ţinereacontabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare
Situații financiare – set de rapoarte care caracterizează poziţia financiară, performanţa
financiară și alte informații aferente activității entităţii pentru o perioadă de gestiune;

Utilizatorii situatiilor financiare întocmite potrivit prezentelor reglementări include investitorii

actuali si potentiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii, clientii, institutiile statului si alte
autorităti, precum si publicul
Inventariere – procedeu de control şi autentificare documentară a existenţei activelor, capitalului
propriu și datoriilor care aparţin şi/sau se află în gestiunea temporară a entităţii;

Lucrarea de la laborator nr. 2

2
Imobilizări necorporale - imobilizări nemonetare care nu îmbracă o formă materială,
identificabile şi controlabile de entitate.
Imobilizări necorporale în curs de execuţie -imobilizări necorporale procurate sau aflate în
procesul de creare şi de pregătire pentru utilizare după destinaţie, precum şi imobilizările
necorporale interconexate cu alte imobilizări care necesită lucrări de pregătire pentru utilizare
după destinaţie
Licenţele – drepturi întocmite juridic pentru practicarea unui anumit gen de activitate. Pentru
proprietatea intelectuală licenţa este un acord (contract) conform căruia o persoană (licenţiali) în
anumite condiţii (de regulă pentru comision) permite altei persoane (licenţiat) să folosească
dreptul la proprietatea intelectuală;
Brevetele (Invențiile) – sunt drepturi exclusive garantate de stat pe o anumită perioadă pentru
fabricarea unui fel de produse, utilizarea sau vânzarea unui produs specific(de exemplu:
drepturile ce rezultă din brevetele ce aparţin întreprinderii, noi soiuri de plante ş.a.);
Mărcile – simboluri înregistrate, protejate de stat cu drept exclusiv de utilizare a lor pentru
identificarea mărfurilor, serviciilor unor persoane fizice şi juridice de mărfurile şi serviciile
identice ale altor persoane fizice şi juridice;
Know-how-urile – cunoştinţele tehnico-ştiinţifice, tehnologice, financiare, comerciale,
organizatorice, de gestiune, biotehnice şi de altă natură acumulate de întreprindere, care
constituie o taină comercială şi aduc avantaj economic (profit);
Drepturile de autor sau copyright (anglicism care se pronunță [ pron. copiraĭt ] ) reprezintă
ansamblul prerogativelor de care se bucură autorii cu referire la operele create; instituția
dreptului de autor este instrumentul de protecție a creatorilor și a operelor lor
Francizele – dreptul acordat de o întreprindere cu renume unei alte întreprinderi prin care
aceasta din urmă poate să exploateze drepturile de proprietate intelectuală sau industrială ale
francizorului, în schimbul unei contribuții financiare, în scopul producerii sau livrării de bunuri
sau al prestării de servicii;
Valoarea reziduala a unui activ reprezinta suma pe care proprietarul acelui activ se poate
astepta sa o obtina in situatia in care activul este vandut.
Programele informatice – set de documentaţie tehnică şi de exploatare, precum şi complexul de
programe pentru sistema de prelucrare a informaţiei
Titlu de protectie– sunt drepturi exclusive garantate de stat pe o anumită perioadă pentru
fabricarea unui fel de produse, utilizarea sau vânzarea unui produs specific
Durata de utilizare – este perioada de timp, pe parcursul căreia entitatea prevede să utilizeze
imobilizarea necorporală și să să obţină beneficii economice sau cantitatea unităţilor de produse,
lucrări, servicii sau de alte unităţi similare pe care entitatea preconizează să le obţină din
utilizarea imobilizării.
Cost de intrare – costuri de procurare sau creare a obiectului de evidenţă şi costurile direct
atribuibile pentru a-l aduce în locul şi în starea necesară pentru folosirea după destinaţie
Valoare contabilă – costul de intrare sau costul corectat sau valoarea reevaluată a obiectului de
evidenţă diminuat cu amortizarea şi pierderile din depreciere acumulate.

3
Amortizarea imobilizărilor – repartizarea sistematică a valorii amortizabile a unei imobilizări pe
perioade de gestiune ale duratei de utilizare.
Valoare justă – preţul de vînzare estimat al unei imobilizări în cadrul unei tranzacţii desfăşurate
în condiţii normale între părţi interesate, independente şi bine informat
Imobilizări neamortizabile – imobilizări care au o durată de utilizare incertă (nelimitată) sau
care se află în curs de execuţie.

Lucrare de laborator nr.3

Imobilizări corporale - imobilizări sub formă de mijloace fixe, terenuri, imobilizări corporale în
curs de execuţie şi resurse minerale
Imobilizări corporale în curs de execuţie - imobilizări corporale procurate sau aflate în procesul
de creare şi de pregătire pentru utilizare după destinaţie, pînă la transmiterea lor în exploatare.
Mijloace fixe - imobilizări corporale transmise în exploatare, valoarea unitară a cărora depăşeşte
plafonul valoric prevăzut de legislaţia fiscală sau pragul de semnificaţie stabilit de entitate în
politicile contabile.
Terenuri - imobilizări corporale sub formă de teritorii funciare (de pămînt) deţinute de entitate
cu drept de proprietate sau primite în arendă financiară (leasing financiar) pentru a fi folosite în
activitatea entităţii.
Resurse minerale - imobilizări corporale sub forma de costuri capitalizate ale lucrărilor de
explorare (pregătire spre extracţie), pentru care este demonstrată fezabilitatea tehnică şi
viabilitatea comercială.
Amortizarea imobilizărilor - repartizarea sistematică a valorii amortizabile a unei imobilizări pe
perioade de gestiune ale duratei de utilizare.
Imobilizări neamortizabile - imobilizări care au o durată de utilizare incertă (nelimitată) sau care
se află în curs de execuţie.
Imobilizări amortizabile - imobilizări aflate în exploatare care au o durată de utilizare certă
(limitată) şi pentru care se calculează amortizarea
Cost de intrare - costuri de procurare sau creare a obiectului de evidenţă şi costurile direct
atribuibile pentru a-l aduce în locul şi în starea necesară pentru folosirea după destinaţie.
Valoare contabilă - costul de intrare sau costul corectat al obiectului de evidenţă diminuat cu
amortizarea şi pierderile din depreciere acumulate.
Valoare reziduală - valoarea estimată (preconizată) a unei imobilizări amortizabile, care
entitatea prevede să o obţină la expirarea duratei de utilizare a acesteia.

Valoare justă - suma cu care o imobilizare ar putea fi schimbată benevol în cadrul unei tranzacţii
desfăşurate în condiţii normale între părţi interesate, independente şi bine informate

Valoare amortizabilă - costul de intrare sau costul corectat, diminuat cu valoarea reziduală
estimată.

Durată de utilizare a unei imobilizări este:

4
1) perioada de timp pe parcursul căreia entitatea aşteaptă să obţină beneficii economice din
utilizarea imobilizării; sau
2) cantitatea unităţilor de produse, lucrări, servicii sau de alte unităţi similare pe care entitatea
preconizează să le obţină din utilizarea imobilizării.

Reparatia- Ansamblu de operații efectuate asupra unui lucru stricat, uzat, defectat, pentru a-l
menține sau a-l readuce în stare normală de funcționare.
Reparatiile capitale reprezinta complexul de lucrari ce se executa asupra fondurilor fixe, dupa
expirarea fiecarui ciclu de functionare prevazut in normativele tehnice pentru repararea
fondurilor fixe in functiune si care au drept scop sa asigure mentinerea caracteristicilor tehnico-
economice ale acestora pe intreaga durata de serviciu normata.
Investițiile capitale ulterioare se referă la cheltuielile suplimentare efectuate de către agenții
economici după momentul inițial de achiziție sau creare a activelor. Aceste cheltuieli pot include
îmbunătățiri, extinderi sau alte modificări aduse activelor existente. Conceptul de investiții
capitale ulterioare este relevant în gestionarea financiară și contabilitate, având impact asupra
evaluării activelor și a costurilor asociate.

Reparația curentă reprezintă efectuarea periodică sau în funcție de necesitate a lucrărilor de

remediere sau reparare a părților vizibile ale clădirilor, structurilor sau altor construcții. Aceste
lucrări au scopul de a menține sau a readuce într-o stare funcțională optimă elementele afectate
de uzură sau deteriorare în timp. Reparațiile curente sunt diferite de reparațiile capitale și pot
include intervenții asupra elementelor precum acoperișuri, fațade, instalații electrice sau sanitare.
Costul de vânzare reprezintă cheltuielile asociate formării, menținerii și dezvoltării activităților
unei firme pe o piață specifică. Aceste cheltuieli includ diverse aspecte ale procesului de
producție și comercializare a bunurilor sau serviciilor. Costul de vânzare poate cuprinde costuri
directe și indirecte, precum materialele, forța de muncă, energie, logistică și altele
Un proces verbal de primire-predare a mijloacelor fixe este un document formal utilizat pentru
înregistrarea transferului de mijloace fixe între două părți, de obicei între o entitate furnizoare și
beneficiar. Acest document detaliază informații despre mijloacele fixe în cauză, precum numărul
de inventar, starea lor la momentul transferului, precum și alte detalii relevante.
Deprecierea se referă la reducerea valorii unui activ în timp, în special în contextul contabilității
și finanțelor. Este o practică contabilă care reflectă diminuarea valorii unui activ ca rezultat al
uzurii, exploatării sau trecerii timpului. Deprecierea este adesea aplicată la activele cu durată de
viață limitată, cum ar fi echipamentele, clădirile și vehiculele.
Pierderea prin depreciere se referă la diminuarea valorii unui activ, în special a bunurilor de
capital, ca rezultat al uzurii, exploatării sau altor factori care reduc valoarea sa. Este o
componentă importantă în contabilitate și reflectă scăderea valorii activelor în timp.
Derecunoașterea imobilizărilor corporale reprezintă procesul contabil prin care o entitate
recunoaște oficial înregistrarea și evidențierea imobilizărilor corporale în contabilitatea sa.
Imobilizările corporale includ active precum clădiri, terenuri, mașini, echipamente și alte bunuri
de valoare, care au o durată de utilizare semnificativă și contribuie la activitățile pe termen lung
ale întreprinderii.

Lucrarea de laborator nr 4
5
Stocuri – active circulante:
1) destinate pentru a fi vîndute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
2) în curs de execuţie în procesul desfăşurării normale a activităţii; sau
3) sub formă de materii prime, materiale de bază şi alte materiale consumabile, care urmează a fi
folosite în procesul de producţie, pentru prestarea serviciilor şi/sau în alte scopuri gospodăreşti.
Producţia în curs de execuţie – bunuri care nu au trecut toate stadiile de prelucrare prevăzute în
procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor tehnice şi recepţiei sau necompletate
în întregime, precum şi costurile aferente serviciilor şi lucrărilor în curs de execuţie;
Semifabricatele – bunuri al căror proces de producţie a fost finalizat într-o secţie (fază de
fabricaţie) şi care sînt supuse în continuare prelucrării în altă secţie (fază de fabricaţie) sau se
livrează cumpărătorilor;
Mărfurile – bunuri procurate de entitate în vederea revînzării sau produse transmise spre vînzare
magazinelor proprii. În categoria mărfurilor, de asemenea, se includ clădirile, terenurile şi
alte bunuri imobiliare deţinute pentru vînzare;
Produsele – bunuri fabricate în cadrul entităţii
Materialele consumabile – bunuri care participă sau contribuie la procesul de producţie şi/sau
de prestări servicii fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit (de exemplu, materiale auxiliare,
combustibil, materiale pentru ambalat, piese de schimb, anvelope şi acumulatoare procurate
separat de mijloacele de transport);
Obiectele de mică valoare şi scurtă durată – bunuri valoarea unitară a cărora nu depăşeşte
plafonul stabilit de legislaţie sau pragul de semnificaţie prevăzut în politicile contabile, indiferent
de durata de serviciu sau cu o durată de serviciu nu mai mare de un an, indiferent de valoarea
unitară (de exemplu, instrumente şi dispozitive cu destinaţie generală şi specială, utilaj de
schimb, ambalaj tehnologic, inventar de producţie, îmbrăcăminte şi încălţăminte specială,
dispozitive de protecţie, lenjerie, construcţii şi dispozitive provizorii, inventar sportiv şi turistic şi
alte obiecte similare);
Metoda FIFO prevede evaluarea stocurilor ieşite din entitate la costul de intrare (efectiv) al
primei intrări (primului lot). Pe măsura epuizării loturilor, stocurile ieşite se evaluează la costul
de intrare al lotului următor, în ordine cronologică. Soldul stocurilor la finele perioadei este
evaluat la costul de intrare al ultimelor loturi de stocuri achiziţionate sau fabricate. În cazul
utilizării metodei FIFO valoarea stocurilor ieşite poate fi determinată după fiecare ieşire sau în
baza soldului final, stabilit în urma inventarierii.
Metoda costului mediu ponderat presupune calcularea costului fiecărui element de stocuri pe
baza mediei ponderate a costurilor soldurilor elementelor similare de stocuri la începutul
perioadei şi a costurilor elementelor similare fabricate sau achiziţionate în cursul perioadei de
gestiune. Costul mediu ponderat poate fi calculat după fiecare intrare a stocurilor, la sfîrşitul
perioadei de gestiune sau în alt mod stabilit de politicile contabile ale entităţii.
Valoare realizabilă netă – preţul de vînzare estimat al stocurilor diminuat cu costurile estimate
pentru finalizare (completare) şi costurile estimate de vînzare
Recepția cantitativă reprezintă procesul prin care o entitate primește și înregistrează oficial
cantitatea de bunuri sau materiale livrate de către furnizor. Acest proces are loc în domeniul
logistic și în cadrul gestiunii stocurilor, fiind o etapă esențială în controlul și monitorizarea
fluxurilor de materiale într-o organizație.
6
Recepția calitativă reprezintă procesul prin care o entitate primește și evaluează calitatea
bunurilor sau serviciilor primite de la furnizor. Această procedură este crucială în asigurarea
conformității cu standardele de calitate și specificațiile stabilite anterior.
Comanda în context comercial: O cerere oficială pentru achiziționarea de bunuri sau servicii.
De exemplu, clienții plasează comenzi în magazine pentru a cumpăra produse
Recepția transportatorului se referă la procesul de primire și verificare a bunurilor sau a
mărfurilor de către destinatar sau beneficiar de la un transportator. Acest proces este esențial
pentru a confirma că bunurile au fost livrate în stare bună și conform specificațiilor.
Fisele de magazie reprezintă documente utilizate pentru a înregistra mișcările de stocuri într-un
magazin sau depozit. Acestea conțin informații despre intrările și ieșirile de mărfuri, precum și
despre soldurile disponibile la un anumit moment.
Un "Bon de Intrare" este un document utilizat în contextul gestionării stocurilor și al proceselor
logistice. Acesta conține informații esențiale referitoare la materialele sau produsele intrate în
depozitul unei companii.
Un "Bon de Consum" este un document utilizat pentru înregistrarea consumului de bunuri sau
servicii într-o organizație. Acesta este adesea folosit pentru a urmări utilizarea internă a
resurselor și pentru a gestiona stocurile.
Valoare contabilă – valoarea la care stocurile se evaluează la ieşire şi se recunosc în
bilanţ/bilanţul prescurtat

Lucrarea de laborator nr. 5

Creantele reprezintă obligațiile pe care o entitate sau o persoană le are de plătit către alte entități
sau persoane.
Creantele pe termen lung reprezinta valorile economice avansate temporar de intrepindere altor
personae fizice si juridice pe o perioada mai mare de un an si pentru care urmeaza sa primeasca
echivalentul valoric;
Creanța comercială este un drept financiar care rezultă în urma semnării unor contracte între
societăți comerciale
Creanţele bugetului includ: impozitele şi taxele achitate în avans/rate, sumele plătite în plus la
buget, diferenţa dintre suma TVA trecută în cont şi calculată, suma TVA aferentă avansurilor
primite, impozitele indirecte spre restituire, alte creanţe ale bugetului în conformitate cu
legislaţia în vigoare
Creanţele personalului cuprind: avansurile acordate în contul salariului, sumele acordate
titularilor de avans, creanţele privind recuperarea prejudiciului material, alte creanţe ale
personalului
Creantele privind veniturile din utilizarea persoanelor terti a actevelor entitatii este destinat
generalizarii informatiei privimd existent si modificarea creantelor privind leasingul, dobinzile
redeventele si dividentele calculate , altor creante privind veniturile;
Un contract de vinzare cumpare este un accord legal intre doua parti, cumarator si vinzator, în
care se stablesc termenii și conditiile unei tranzactii;

7
Decont de avans este un document financiar in care o persoana sau o organizatie solicita
rambursarea unei sume de bani acordate in avans;
Ordin de deplasare este un document emis de catre o autoritate sau organizatie pentru a autoriza
si reglementa deplasarea unei personae sau a unu grup intr-un anumit loc sau intr-o anumita
peroada;
Factura fiscal este un document commercial emis de catre un furnizor catre un client pentru
bunurile sau serviciile furnizate
Factura de expeditie este o facture emisa pentru costurile associate cu expedierea sau transportul
marfurilor dela un fornizor catre un client
Diurna reprezinta o suma de bani acordata unei personae pentru a acoperi chetuielile
suplimentare associate cu deplasarile in intere de serviciu sau de afaceri
Avansuri acordate reprezinta sume de bani furnizate in avansunei pesoane sau eunei organizatii
inaite de a furniza bunuri sau servicii;
Furnizor este o pesoana, o firma sau o entitate care furnizeaza bunuri sau servicii catre alti
indivizii, companii sau organizati;
Client este o pesoana, companie sau entitate care cumpara bunuri sau servii de la un furnizor in
cadrul unei tranzactii comerciale;
Plata ulterioare se refera la efectuarea unei plati intr0un moment ulterior fata de momentul
indicat al tranzactiei sau al furnizarii unor bunuri sau revicii
Valoare nominal se refera la valoarea nominal a unei unitati de masura sau a unei entitati in
termini financiari.