Bugetul

1) Bugetul de stat

Rolul bugetului de stat reiese cu pregnanță din legea finanțelor publice. El este
considerat un instrument absolut necesar prin care se realizează alocarea și
redistribuirea resurselor, reglarea activității economice și sociale.

În conformitate cu politica economică promovată de stat, acesta se poate manifesta

ca agent economic (activități industriale și comerciale proprii, finanțarea unor activități în
sectorul privat). Cheltuielile pentru astfel de acțiuni sunt evidențiate în bugete anexe și
în conturi speciale de trezorerie. Bugetele anexe sunt bugete specifice unor servicii
publice finanțate din veniturile generate de prestarea serviciilor, vânzarea bunurilor
realizate.

Conturile speciale de trezorerie vizează operațiuni în afara bugetului general

determinate de condiții speciale de finanțare și de caracterul lor provizoriu.

Principii bugetare

Elaborarea și execuția bugetului de stat se bazează pe unele reguli și principii, mai

mult sau mai puțin rigide. Principiile bugetare clasice sunt: unitatea, universalitatea,
anualitatea și specializarea bugetară - formulate încă din secolul al XIX-lea.

Unitatea oferă o imagine globală a resurselor publice și a utilizării lor, deoarece

veniturile și cheltuielile statului sunt incluse într-un document unic. Există o abatere de
la acest principiu: elaborarea mai multor bugete pe lângă bugetul general (bugete
anexe, conturi speciale de trezorerie, bugete autonome s.a.).

Universalitatea. Toate veniturile și cheltuielile statului trebuie să fie înscrise în buget.

Respectarea acestui principiu are ca efect evitarea risipei de fonduri publice și

facilitarea controlului parlamentar.

Întocmirea bugetului general după principiul bugetelor nete sau mixte constituie o
abatere de la 'universalitate'.

Anualitatea înseamna autorizarea prin lege a cheltuielilor și veniturilor bugetare pentru

o perioadă de douăsprezece luni.

Justificarea este dată de faptul că într-un an pot fi dimensionate realist cheltuielile

sociale și încadrarea lor în bugete plurianuale; controlul parlamentar este asigurat
anual.
 2) Bugetul familiei

Este un proiect de acumulare şi gestionare a veniturilor unei familii pe o durată lungă

( 5-10 ani), sau pe o durată scurtă ( o zi, o săptămână, o lună, un an).

Principii de alcătuire a bugetului familiei

• Bugetul trebuie să fie echilibrat la capitolul venituri şi cheltuieli

• Se dă prioritatea cheltuielilor urgente şi de importanţă vitală

• Bugetul familiei trebuie să fie cunoscut de toţi membrii familiei

3) Bugetul personal
Este printre cele mai importante concepte ale finanțelor private. Într-un buget personal
sunt identificate toate sursele de venit și cheltuieli și este dezvoltat un plan pentru
veniturile în exces care trebuie cheltuite sau economisite, ori constituie o sursă de
finanțare în cazul unei penurii. Un buget personal este de folos, ca și orice alt buget,
numai atunci când este administrat cu grijă.

Înclinația spre economisire se manifestă prin tendința de a nu cheltui tot venitul.

Economisirea se realizează ca diferență între venituri și cheltuieli.

Metode de acoperire a deficitului bugetar

În cazul în care bugetul familiei este deficitar (veniturile < cheltuielile), pentru a echilibra
cele două capitole ale bugetului putem să:

1. ajustăm o serie de cheltuieli;

2. identificăm soluții de majorare a veniturilor familiei;
3. apelăm la prieteni sau rude care ne pot oferi împrumuturi pe termen scurt;
4. apelăm la împrumuturi bancare.
Metode de utilizare a economiilor

În cazul în care bugetul familiei este excedentar (veniturile > cheltuielile), economiile le
putem utiliza pentru:

1. crearea unui depozit bancar;

2. achiziționarea unor proprietăți;
3. deschiderea unei afaceri;
4. dezvoltarea personală.