Universitatea “Dunărea de Jos” din Galați

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Finanțe și Bănci anul 3, grupa 2

Fundamente teoretice ale finanțării deficitului bugetar

Dimensionarea deficitului bugetar
Finanțarea deficitului bugetar

Profesor coordonator, Studentă,

Lect.dr. Iacob Doina Popa Elena-Maria

Galați 2023

1
 Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………….3
Dimensionarea deficitului bugetar…………………………………………………….5
Finanțarea deficitului bugetar…………………………………………………………8
Modalități de finanțare a deficitului bugetar în România…………………………….11
Concluzii și propuneri………………………………………………………………...15
Bibliografie……………………...……………………………………………………16

2
 Introducere
Scurt istoric
Noțiunea de buget s-a folosit de-a lungul cursului destul de frecvent, asociind-o cu alte cuvinte
pentru a forma expresii ca: bugetul statului, fond bugar, mecanism bugetar, parghiile bugetare,
politici bugetare etc. Acestea sunt, de altfel, sensurile cele mai uzuale astăzi.
Termenul este însă mult mai vechi. Etimologic, cuvântul “buget” provine din latinescul „bulgo”,
care înseamnă o pungă sau un sac cu bani. Aticul bulgo se folosea la romani cu scopul de sac de
piele pe care patricienii îl purtau la braț.
Cu timpul, noțiunea este legată din ce în ce mai mult de veniturile și cheltuielile statului, de unde
și expresia consacrată bugetul „statului”.
Noțiunea de buget pătrunde în vocabularul economic mult mai târziu decât noțiunea de finanțare
și anume la începuturile capitalismului, când burghezia, nemulțumită de privilegiile fiscale ale
nobililor și ale clerului, precum și de abuzurile și risipa săvârșite de către domnitor, încearcă să
facă ordine în finanțele publice, pretinzând monarhului să prezinte anual Parlamentului lista
veniturilor și cheltuielilor statului în vederea autorizării acestora de către forul legislativ al țării.
Un astfel de document este înfățișat pentru prima dată Parlamentului în Anglia încă de la
începutul secolului al XIII-lea. În limbajul oficial, termenul se introduce mult mai târziu, abia
după revoluția franceză, primind totodată sens juridic și sens financiar(economic).
În sens juridic, bugetul este definit ca un act, un document sau o listă a veniturilor și
cheltuielilor statului prevăzute și autorizate a se realiza într-o anume perioadă de timp, de obicei
un an, cu aprobarea Parlametului.
Cea mai simplă „definiţie” a deficitului bugetar, arată că acesta apare ca un sold negativ al
bugetului analizat, între veniturile încasate şi cheltuielile efectuate la nivelul unui exerciţiu
financiar.
În literatura de specialitate, autori precum Dornbusch şi Fischer (1990), reliefau posibilitatea
ca responsabilii politicilor publice să apeleze la finanţarea deficitului bugetar printr-o serie de
modalităţi şi anume:
 prin reducerea cheltuielilor bugetare;
 prin creşterea veniturilor fiscale;
 prin emisiune monetară;
 prin apelarea la împrumuturi interne şi externe, generatoare de datorie publică.

3
Fiecare modalitate de finanţare a deficitului este controversată. Nu există o metodă mai bună
sau mai rea, pentru fiecare există argumente pro şi contra în funcţie de specificul economic,
politic şi social unde se aplică.
Deficitul bugetar, din alt punct de vedere, poate fi acoperit prin apelarea de împrumuturi de
la instituţii financiare internaţionale, bănci comerciale, agenţi economici sau chiar de la
populaţie.
Într-o economie în plină dezvoltare, este important ca măsurile de politică fiscală, bugetară şi
monetară să menţină constant gradul de îndatorare pe termen lung, astfel că volumul datoriei
publice să crească în acelaşi ritm cu PIB nominal. Deficitul bugetar care va asigura stabilitatea
raportului dintre datorie şi PIB este egal cu produsul dintre volumul datoriei publice şi rata de
creştere a PIB nominal.

4
 Dimensionarea deficitului bugetar

Dimensionarea deficitului bugetar este un aspect crucial al gestionării finanțelor publice pentru
orice țară. Deficitul bugetar reprezintă diferența dintre cheltuielile guvernamentale și veniturile
guvernamentale într-un anumit interval de timp, de obicei, pe o perioadă de un an fiscal.
Dimensionarea acestui deficit implică evaluarea corectă a nevoilor și priorităților guvernului în
raport cu resursele financiare disponibile.
Factori importanți ai dimensionării deficitului bugetar:
1. Venituri și Cheltuieli:
 Evaluarea Veniturilor: Guvernul trebuie să estimeze cu acuratețe veniturile pe care
le va obține în următorul an fiscal. Aceste venituri pot proveni din impozite, taxe, taxe
vamale, împrumuturi etc.
 Estimarea Cheltuielilor: Este important să se estimeze cu atenție cheltuielile
necesare pentru a susține programele și serviciile publice. Aceste cheltuieli pot
include educație, sănătate, infrastructură, apărare și altele.
2. Obiectivele Economice:
 Stimularea Creșterii Economice: Deficitul poate fi utilizat strategic pentru a
stimula creșterea economică prin investiții în proiecte de infrastructură sau prin
măsuri fiscale.
 Controlul Inflației: Dimensionarea deficitului trebuie să fie compatibilă cu
obiectivele de control al inflației pentru a menține stabilitatea economică.
3. Datoria Publică:
 Durabilitatea Datoriei: Guvernele trebuie să evalueze dacă nivelul de împrumuturi
necesare pentru a finanța deficitul este sustenabil pe termen lung fără a crea o povară
excesivă asupra generațiilor viitoare.
4. Situația Economică Globală
 Impactul Factorilor Externi: Schimbările în economia globală, cum ar fi
recesiunile globale sau crizele financiare, pot afecta veniturile și cheltuielile
guvernului.
5. Politici Fiscale și Monetare
 Coerența cu Politicile Fiscale și Monetare: Dimensionarea deficitului trebuie să fie
în concordanță cu politicile fiscale și monetare ale guvernului pentru a evita
dezechilibrele și a menține stabilitatea economică.
6. Evaluarea Riscurilor
 Identificarea și Gestionarea Riscurilor: Guvernul trebuie să identifice și să
gestioneze riscurile asociate cu estimările privind veniturile și cheltuielile pentru a
evita neplăceri bugetare neașteptate.

5
De asemenea, mai întâlnim și următoarele aspecte:

1. Politici Fiscale:
 Contraciclicitate: Deficitul poate fi utilizat ca instrument contraciclic pentru a atenua
impactul recesiunilor economice prin stimularea cheltuielilor guvernamentale sau
reducerea impozitelor.
 Ajustări Automate: Sistemele fiscale pot fi proiectate pentru a avea ajustări
automate în funcție de starea economică, ajutând la menținerea echilibrului bugetar în
mod automat.
2. Responsabilitate Fiscală:
 Reguli Fiscale: Unele țări adoptă reguli fiscale care impun limite pentru deficitul
bugetar sau nivelul datoriei publice pentru a asigura o gestionare responsabilă a
finanțelor.
 Transparență și Guvernanță: Un proces transparent de elaborare a bugetului și o
guvernanță solidă sunt esențiale pentru a evita abuzurile și cheltuielile ineficiente.
3. Impactul Social:
 Echitate Socială: Dimensionarea deficitului ar trebui să țină cont de principiile
echității sociale pentru a asigura distribuirea corectă a beneficiilor și sarcinilor
financiare în cadrul societății.
 Protecția Grupurilor Vulnerabile: Cheltuielile guvernamentale ar trebui să includă
măsuri de protecție socială pentru grupurile vulnerabile pentru a promova coeziunea
socială.
4. Investiții și Dezvoltare:
 Investiții în Capital Uman și Fizic: Deficitul bugetar poate fi direcționat către
investiții în educație, sănătate și infrastructură pentru a sprijini dezvoltarea pe
termen lung.
 Inovație și Tehnologie: Cheltuielile guvernamentale pot viza stimularea inovației și
adoptarea tehnologiei pentru a îmbunătăți competitivitatea economică.
5. Gestionarea Riscurilor:
 Variabilitatea Veniturilor: Guvernele ar trebui să fie conștiente de riscul asociat cu
variabilitatea veniturilor, cum ar fi schimbările în conjunctura economică sau
fluctuațiile piețelor financiare globale.
 Diversificarea Sursele de Venit: Dependenta excesivă de anumite surse de venit
poate expune bugetul la riscuri semnificative, iar diversificarea poate ajuta la
atenuarea acestor riscuri
6. Comunicare și Educație Publică:
 Comunicare Eficientă: Guvernele ar trebui să comunice clar politicile fiscale și
motivele din spatele dimensiunii deficitului pentru a câștiga încrederea publicului și
a evita neînțelegerile.

6
  Educație Financiară: O populație educată financiar poate înțelege mai bine nevoia
și impactul deficitului bugetar asupra economiei și vieții cotidiene.
7. Sustenabilitatea Mediului:
 Investiții Verzi: În contextul creșterii preocupărilor legate de schimbările climatice,
guvernele pot considera includerea în buget a măsurilor care susțin tranziția către o
economie verde și durabilă.
8. Globalizarea și Interdependența:
 Conexiuni Economice Internaționale: Factorii globali, cum ar fi schimbările în
comerțul internațional și relațiile economice, pot afecta veniturile și cheltuielile
guvernamentale, necesitând o adaptare continuă a planurilor bugetare.
9. Teoria Ciclurilor Economice:
 Fazele Ciclului Economic: În timpul fazelor de expansiune economică, guvernul
poate încerca să reducă deficitul sau să atingă un echilibru bugetar pentru a evita
supraîncălzirea economiei, în timp ce în perioade de recesiune, deficitul poate crește
pentru a stimula activitatea economică.
10. Răspuns la Crize și Evenimente Neprevăzute:
 Flexibilitate Bugetară: Este important ca bugetul să fie suficient de flexibil pentru a
permite guvernului să răspundă la evenimente neprevăzute, cum ar fi catastrofe
naturale sau crize economice.
11. Evaluarea Eficienței Cheltuielilor:
 Analiza Cost-Beneficiu: Guvernele ar trebui să analizeze eficiența cheltuielilor
pentru a se asigura că banii publici sunt utilizați în mod judicios și că obiectivele
sociale și economice sunt atinse.
12. Evaluarea Rating-urilor de Credit:
 Creditabilitatea Țării: Un deficit bugetar persistent și o creștere a datoriei publice
pot afecta rating-urile de credit ale țării, ceea ce poate duce la costuri mai mari pentru
împrumuturile viitoare.
13. Participarea Cetățenilor:
 Consultare Publică: Implicarea cetățenilor în procesul bugetar poate aduce
perspective diferite și poate contribui la creșterea legitimității deciziilor
guvernamentale.
14. Monitorizarea și Evaluarea Continuă:
 Indicatori de Performanță: Implementarea indicatorilor de performanță și
monitorizarea constantă a impactului politicilor bugetare ajută guvernul să ajusteze
strategiile în timp util.
15. Gestionarea Inegalităților Sociale:
 Redresarea Disparităților: Un deficit bugetar poate fi utilizat pentru a aborda
inegalitățile sociale prin investiții în programe sociale și educaționale.
16. Integrarea Tehnologiei:
 Inovație Tehnologică în Administrarea Bugetară: Utilizarea tehnologiilor digitale
poate îmbunătăți eficiența în colectarea veniturilor, gestionarea cheltuielilor și
monitorizarea bugetului.

7
 Finanțarea deficitului bugetar

Finanțarea deficitului bugetar se referă la procesul prin care guvernele obțin resurse financiare
pentru a acoperi diferența dintre veniturile și cheltuielile lor, rezultând într-un deficit bugetar.
Acest proces implică atragerea de fonduri din diverse surse pentru a satisface nevoile financiare
ale guvernului și pentru a asigura continuitatea funcționării sale. Finanțarea deficitului bugetar
poate implica împrumuturi, emisiune de titluri de stat, impozite suplimentare sau alte modalități
de a obține resurse financiare.
Finanțarea deficitului bugetar reprezintă o decizie strategică a guvernului și este esențială pentru
menținerea stabilității financiare și economice pe termen lung.
Există două tipuri de surse de finanțare a deficitului bugetar:
1. Surse de finanțare interne
2. Surse de finanțare externe
Dintre sursele de finanțare interne amintim:
● finanțare bancară internă;
● sume provenite din privatizare;
● valorificarea activelor statului;
● împrumuturi de stat.
Dintre sursele de finanțare externă amintim:
● împrumuturi externe;
● finanțare bancară externă;
● emisiunea de titluri de stat pe piața externă; etc.
Există mai multe modalități prin care un guvern poate finanța un deficit bugetar, iar acestea pot
include:
1. Emisiunea de Titluri de Stat:
Guvernul emite titluri de stat (sau obligațiuni) pe piața financiară pentru a împrumuta bani de la
investitori. Acești investitori cumpără titluri de stat, iar guvernul se obligă să plătească dobânzi
periodice și să returneze suma împrumutată la scadență.
2. Împrumuturi de la Bănci Centrale:

8
Guvernul poate apela la băncile centrale pentru a obține împrumuturi. Aceste împrumuturi sunt
adesea utilizate pentru a acoperi necesități temporare de finanțare, dar trebuie să fie gestionate cu
grijă pentru a evita inflația.
3. Credite de la Instituții Financiare Internaționale:
Guvernele pot solicita împrumuturi de la instituții financiare internaționale precum Fondul
Monetar Internațional (FMI) sau Banca Mondială. Aceste organizații pot furniza împrumuturi cu
condiții specifice și, uneori, cer reforme economice sau fiscale în schimbul sprijinului financiar.
4. Impozite și Taxe:
O altă modalitate de finanțare a deficitului bugetar este să crească veniturile prin introducerea de
noi impozite sau majorarea celor existente. Cu toate acestea, această abordare poate avea
consecințe asupra activității economice și poate afecta contribuabilii.
5. Vânzarea de Active:
Guvernul poate vinde active, cum ar fi proprietăți sau participații la întreprinderi, pentru a obține
venituri și a acoperi deficitul bugetar. Această opțiune poate însă genera opoziție publică și
necesită o gestionare atentă.

6. Influențarea Masei Monetare:

Guvernul poate influența masa monetară prin intermediul băncii centrale, de exemplu, prin
emisiunea de bani. Cu toate acestea, această abordare trebuie gestionată cu precauție pentru a
evita inflația excesivă.
7. Parteneriate Public-Private:
Guvernul poate recurge la parteneriate public-private pentru a finanța proiecte de infrastructură
sau pentru a dezvolta alte inițiative. Acest lucru implică colaborarea cu sectorul privat, care poate
investi în proiecte în schimbul unor beneficii financiare sau fiscale.
8. Program de Austeritate(reducere a consumului):
Guvernul poate alege să implementeze măsuri de austeritate pentru a reduce cheltuielile și a
echilibra bugetul. Aceasta poate include tăieri de cheltuieli, înghețarea salariilor sau reducerea
beneficiilor sociale.
9. Fonduri de Rezervă sau Surplusuri Anterioare:
Unele guverne au fonduri de rezervă sau au acumulat surplusuri bugetare în trecut. Acestea pot fi
utilizate pentru a acoperi deficitul bugetar în perioadele de nevoie.
10. Contribuții din Sectorul Public și Privat:
Guvernul poate obține finanțare prin parteneriate cu organizații din sectorul public și privat sau
prin atragerea de investiții în proiecte guvernamentale.

9
Finanțarea deficitului bugetar este o alegere complexă, iar guvernele trebuie să echilibreze
nevoile de finanțare cu impactul asupra economiei și societății. Gestionarea corectă a deficitului
bugetar este crucială pentru menținerea stabilității financiare și evitarea problemelor precum
inflația excesivă sau instabilitatea economică.

10
 Modalități de finanțare a deficitului bugetar în România

1. Finanțarea deficitului bugetar prin creșterea fiscalității

Modalitatea de finanţare a deficitului bugetar prin creşterea fiscalităţii se concretizează în
sporirea volumului taxelor şi impozitelor în vederea reducerii dezechilibrelor bugetare.
Datorită influenţelor, în general negative, în activitatea economică, aproape în toate cazurile o
creştere a fiscalităţii, prin efectul direct de deturnare a resurselor financiare dinspre decizia
economică privată pentru investiţie sau consum spre consumul redistributiv al statului,
conduce la slăbirea efortului de dezvoltare, prin slăbirea capacităţii de a investi, şi la
reducerea cererii solvabile a consumatorilor intermediari şi finali, cu efect nefavorabil asupra
raportului cerere-ofertă pe piaţă.

2. Finanţarea deficitelor bugetare excesive prin reducerea cheltuielilor publice

Această finanțare poate constitui o soluţie corespunzătoare, însă este eficientă doar pe
termen scurt. Practicarea unei politici bugetare restrictive, cel puţin prin reducerea consumului
guvernamental, poate avea rezultate pozitive asupra echilibrului financiar public. Promovarea
unei astfel de politici pe termen lung va fi urmată, cu certitudine, de consecinţe negative ce
vor afecta creşterea economică. Problema care se pune în cazul promovării unei politici
bugetare restrictive se referă la categoriile de cheltuieli bugetare care se vor reduce.
În acest context, pot să apară dificultăţi legate, pe de o parte, de impactul social al unei astfel
de politici, iar, pe de altă parte, de discuţiile care se vor purta la nivelul guvernului între
ministerele din componenţa acestuia, în cadrul cărora fiecare reprezentat va încerca protejarea
intereselor pe care le reprezintă.
O politică bugetară restrictivă poate fi implementată în situaţii de criză, când statele se
confruntă cu deficite publice excesive care conduc, de regulă, la creşterea inflaţiei, la
fluctuaţii ale cursului de schimb şi care afectează întreg sistemul economic. În astfel de
cazuri, trebuie să se urmărească raţionalizarea cheltuielilor publice prin reducerea cheltuielilor

11
neproductive şi creşterea cheltuielilor destinate investiţiilor în infrastructură şi în capitalul
uman.
3. Finanțarea prin emisiunea de monedă națională
O altă modalitate utilizată în acoperirea deficitelor bugetare, care poate avea impact negativ
puternic asupra corelaţiilor la nivelul economiei financiare şi reale, o reprezintă emisiunea
suplimentară, neacoperită, de monedă naţională. Aceasta nu face decât să conducă la o sporire
necontrolată şi nejustificată a masei monetare, agravând pe termen imediat fenomenele
inflaţioniste din economie. Dacă puterea publică nu poate ajusta cheltuielile publice la nivelul
veniturilor sau dacă prin efectuarea cheltuielilor respective se urmăreşte obţinerea de rezultate
mai bune în domeniul ocupării forţei de muncă, se pune problema finanţării deficitului
bugetar, care se poate realiza fie prin emisiune monetară, fie sau prin împrumuturi de stat.
Procesul de monetizare a deficitului bugetar este în mod clar inflaţionist până în momentul în
care economia se îndreaptă spre un nou echilibru pe termen lung, cu un nivel ridicat al
preţurilor. Dacă guvernul decide să menţină această politică o perioadă mai lungă, va rezulta o
creştere corespunzătoare a ofertei monetare, adică o continuare a inflaţiei.
Procesul emisiunii monetare, adică vânzarea de active lichide băncilor comerciale, este numit
monetizarea deficitului și are un pronunțat caracter inflaționist, în mod practic, fenomenul se
produce astfel: Ministerul Finanțelor poate vinde titluri de stat (bonuri de tezaur sau alte
instrumente specifice) Băncii Nationale, care în acest mod 'acordă împrumut' Ministerului
Finanțelor (statului), determinând astfel scăderea volumului valoric al titlurilor de stat
obținute de public.
Pe măsură ce Banca Naționala cumpără titluri de stat, ea oferă băncilor comerciale rezerve
suplimentare de active lichide și astfel crește cantitatea de bani din economie. Banca
Naționala poate cumpăra titluri de stat de pe piața secundară pentru determinarea vânzărilor
de astfel de titluri.

4. Finanţarea deficitului prin datorie publică

Presupune apelarea la împrumuturi de pe piaţa internă sau internaţională pentru a acoperi
deficitele bugetare. Dacă analizăm problema recurgerii la

12
împrumut de către stat pentru finanţarea deficitului bugetar, se poate considera că elementul
primordial care trebuie să stea la baza deciziei este constituit de necesitatea ca „profitul” pe
termen mediu şi lung realizat prin finanţarea cheltuielilor publice să fie suficient de mare
pentru a acoperi serviciul datoriei.

Finanțarea nemonetară a deficitului bugetar – Împrumutul public

Sub aspect juridic, împrumutul de stat apare ca o înțelegere intervenită între o persoană fizică
sau juridică, pe de o parte, și statul, pe de alta, prin care prima consimte să pună la dispoziția
statului o sumă de bani, sub formă de împrumut, pe o perioadă determinată, iar aceasta din
urmă se angajează să o ramburseze la termenul stabilit și să achite dobânda și alte costuri
aferente.
Împrumutul public presupune acceptarea unor condiții de acordare a creditului. Referitor la
dobândă, în cazul împrumuturilor publice cu destinație neproductivă aceasta este plătită din
impozite și taxe, pe când în cazul împrumuturilor cu destinație productivă dobânda se va
suporta, în ultimă instanță, din valoarea nou creată în urma utilizării productive a
împrumuturilor.
Împrumuturile de stat prezintă urmatoarele trăsături caracteristice:
 au caracter contractual
 au un caracter rambursabil
La plasarea unui împrumut, statul stabilește termenul de rambursare a acestuia care poate fi
mai apropiat sau mai îndepărtat, în funcție de evoluția previzibilă a veniturilor și a
cheltuielilor publice. De la această regulă, fac excepție împrumuturile perpetue, la emiterea
cărora angajamentul statului se limitează la plata unei anumite dobânzi creditorilor săi, pe o
perioadă de timp nedeterminată, fără să se stabilească un termen de restituire a împrumutului
propriu zis.
Împrumutul de stat asigură deținătorilor de înscrisuri publice, pe lângă rambursare a sumei
împrumutate, și o anumită contraprestație. Pentru a putea intra în posesia sumei de bani care
îi lipsește și a o folosi potrivit trebuințelor sale, statul se angajează să achite sistematic,

13
deținătorilor de înscrisuri publice 'prețul' acestei folosințe. 'Prețul' la care ne referim îmbracă
forma dobânzii, forma câștigului ori ambele forme, după caz, la care se adaugă adesea și alte
avantaje materiale.
Statul apelează la împrumuturi fie din necesități de trezorerie, fie din necesități de echilibru
bugetar. În primul caz, veniturile bugetare ordinare prevăzute a se realiza în anul considerat
acoperă integral cheltuielile bugetare. Deși pe întregul an bugetul de stat se prezintă echilibrat,
totuși pe parcursul acestuia, și mai ales în primele luni ale anului, poate să nu existe o
concordanță deplină între termenele la care se încasează veniturile și cele la care se efectuează
cheltuielile. Ca urmare, în unele perioade plățile devansează încasările, ceea ce provoacă un
gol de casă, adică o insuficiență temporară de resurse, în timp ce în altele se înregistrează un
plus de resurse față de ritmul normal al plăților.

14
 Concluzii și propuneri
Concluzii
Dimensionarea și finanțarea deficitului bugetar trebuie să fie echilibrate pentru a asigura
atingerea obiectivelor economice și sociale fără a crea dezechilibre financiare semnificative.
Procesul de dimensionare și finanțare a deficitului bugetar trebuie să fie strategic și adaptat la
schimbările în conjunctura economică și la nevoile societății.
Utilizarea unei game variate de surse de finanțare, cum ar fi emisiunea de titluri de stat,
împrumuturi internaționale și parteneriate public-private, poate contribui la diversificarea
riscurilor și la optimizarea costurilor financiare.
Propuneri
Direcționarea deficitului bugetar către proiecte de investiții care să stimuleze creșterea
economică și să creeze locuri de muncă.
Adoptarea unei abordări prudente în gestionarea datoriei publice, cu strategii pentru refinanțare
și evitarea riscurilor excesive.
Dezvoltarea parteneriatelor public-private pentru a atrage investiții private în proiecte de
dezvoltare și pentru a reduce presiunea asupra bugetului public.
Dezvoltarea unui plan bugetar pe termen lung care să cuprindă obiective strategice și măsuri
pentru creșterea eficienței fiscale.

15
 Bibliografie
Georgescu, M., Andrada, Administrarea finanțelor publice și a bugetului, Ediția a II-a, Editura
Pro Universitaria, București, 2009
Nancu, D, Buget și trezorerie publică, suport de curs, Constanța, 2012
https://www.studocu.com/ro/document/academia-de-studii-economice-din-bucuresti/finante-
publice-public-finance/tema-12-deficitul-bugetar/2304919?origin=home-recent-1
https://mrfinance.ro/glossary/d/deficitul-bugetar/
https://ro.scribd.com/document/466319561/Metode-de-Finantare-a-Deficitului-Bugetar-in-
Romania

16