Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Academia de Studii Economice din Moldova

Catedra “Bussines si Administrarea Afacerilor”

Referat
La disciplina
MACROECONOMIE

Tema: “Cauzele și consecințele deficitului bugetar în

Republica Moldova”

Efectuat:
Pleşca Emilia, BA194
Controlat:
Balan Aliona

Chișinău 2019

1
Cuprins
Introducere.......................................................................................................................................3
I. CONCEPT, CAUZE, EFECTE ALE DEFICITULUI BUGETAR.............................................4
Cauzele primordiale de sporire a deficitului bugetar în Republica Moldova sunt:.........................7
II. Surse de finanţare a deficitului bugetar în Republica Moldova.................................................8
Sursele principale de acoperire a deficitului bugetar în Republica Moldova :..............................10
CONCLUZII..................................................................................................................................13
Bibliografie....................................................................................................................................15

2
 Introducere
Între principiile gestiunii bugetare în accepţiunea clasică, echilibrul anual al bugetului
este considerat drept „principiul de aur”, anualitatea şi echilibrul fiind legate indisolubil.
Echilibrul bugetar se referă la păstrarea egalităţii dintre veniturile şi cheltuielile bugetare, atât la
întocmirea planului financiar centralizat anual, cât şi pe perioada de execuţie a acestuia.
Ca urmare a creşterii mai rapide a cheltuielilor comparativ cu sporirea veniturilor publice,
bugetele se întocmesc şi se încheie tot mai frecvent cu deficit, care este opusul excedentului
bugetar – când suma veniturilor publice depăşeşte valoarea cheltuielilor publice. În situaţiile în
care, încă din faza de elaborare a bugetului, se constată că soldul acestuia este negativ, este vorba
despre un deficit bugetar.
Excedentul sau deficitul bugetar depinde, in mare parte, de venit. La nivelurile scazute
ale venitului, bugetul este deficitar, deoarece platile guvemamentale sunt mai mari decat
incasarile realizate din colectarea impozitului pe venit. In contrast, excedentul bugetar va fi
mare, daca venitul este mare, datorita volumului impozitelor Incasate. De asemenea, aceasta
formula demonstreaza ca deficitul bugetar nu depinde doar de politicile adoptate de puterea
publica reflectate in cota de impozitare, cheltuieli si transferuri de sume - ci si de orice alt factor
care ar putea produce oscilatia nivelului venitului.

3
 I. CONCEPT, CAUZE, EFECTE ALE DEFICITULUI BUGETAR.
Bugetul statului este reflectarea situaţiei economice a ţării, de aceea constituirea,
adoptarea şi executarea acestuia se găsesc nu doar în atenţia puterii executive şi legislative, ci şi
în atenţia opiniei publice.
Problema deficitului bugetar vizează nu doar aspectele politice, dar şi cele sociale,
precum redistribuirea echitabilă a bunurilor sociale şi a distribuirea resurselor între generaţii. Nu
se poate admite ca o generaţie să-şi asume asupra sa riscuri exagerate, cauzate de generaţiile
precedente. Însă, echitatea distribuţiei deficitului bugetar între generaţii depinde de sistemul
fiscal şi sistemul de cheltuieli al statului.
Economiştii ce pledează pro deficit bugetar, explică necesitatea unei astfel de politici
pentru întărirea economiei în condiţiile dispariţiei încrederii în capacitatea guvernării. După
Keynes, economiştii susţin că în aceste cazuri deficitul bugetar este necesar pentru restabilirea
încrederii, anticipînd, astfel, recesiunea sau depresia economică.
Aceste argumente pot fi justificate, dar nu întotdeauna acceptate, în deficitul bugetar, în
condiţii actuale, îşi găsesc reflectarea problemele de lungă durată, diferite de cele pe care le
înanintează teoria keynesistă.
Astfel, problemele deficitului bugetar trebuie analizate prin prizma consecinţelor de lungă
durată, ce se pot extinde asupra cîtorva generaţii la rînd.
Odată cu trecerea Republicii Moldova la economia de piaţă, elaborarea unui sistem
eficient de relaţii bugetare la toate nivelele autorităţilor publice devine o condiţie decisivă în
realizarea reformelor. Totodată, atît în aspect teoretic cît şi în aspect practic a constituirii
bugetului, rolul şi importanţa acestuia, ca instrument activ de influenţă asupra economiei, crează
apariţia multor probleme, soluţionarea cărora ar permite intensificarea influenţei bugetului
asupra relaţiilor de piaţă şi au drept scop ieşirea ţării din criza economică îndelungată. În legătură
cu cele expuse, este logică analiza apariţiei deficitului bugetar şi posibilităţile de remediere a
acestuia.
Majoritatea guvernelor, atît în ţările dezvoltate cît şi în ţările în curs de dezvoltare, în
ultimul timp şi în ţările emergente, nu pot acoperi cheltuielile pe baza veniturilor, formînd astfel
deficitul bugetar al statului. Apare întrebarea despre dimensiunile admisibile ale deficitului,
despre impactul acestuia asupra economiei pe termen lung şi pe termen scurt, şi despre
posibilitatea de acoperire a acestuia.
Odată cu trecerea la economia de piaţă problema deficitului bugetar a devenit una din
problemele primordiale, pe care guvernul Republicii Moldova este obligat să o soluţioneze.
Statul permanent se confruntă cu soluţionarea problemelor legate de inflaţie, şomaj,
deficitului cronic al bugetului de stat.
4
 Deficitul bugetar – depăşirea cheltuielilor bugetare asupra veniturilor bugetare – este un
fenomen financiar, cu care pe parcursul istoriei s-au confruntat absolut toate ţările lumii.
Deficitul care provine din diferenţa dintre suma cheltuielilor publice ocazionate de plăţile
prin transferuri şi cele pentru cumpărare de bunuri şi servicii publice, pe de o parte, şi suma
veniturilor publice, pe de altă parte, este considerat deficit primar. Dacă se întregesc cheltuielile
publice cu plăţile de dobânzi aferente împrumutului public, se obţine deficitul total.
Deficitul total înregistrat într-un an poate fi divizat în două componente:
- deficitul structural, care apare atunci când bugetul ajustat în mod ciclic este în deficit.
Bugetul ajustat în mod ciclic se referă la o economie care asigură folosirea deplină a forţei de
muncă ş i reprezintă deficitul/surplusul bugetar care va exista dacă economia asigură folosirea
deplină a forţei de muncă (când venitul naţional obţinut este egal cu venitul naţional potenţial);
- deficitul ciclic, care este definit ca deficitul bugetar total minus deficitul structural.
Dacă nu reuşesc să efectueze ajustarea cheltuielilor publice la nivelul veniturilor publice,
autorităţile publice trebuie să găsească soluţii pentru finanţarea deficitului bugetar creat.
Deficitul bugetar poate să apară atât în ţări cu economie dezvoltată, cât şi în ţări cu
economie în curs de dezvoltare sau în tranziţie, iar cauzele pot fi generate de propria economie
sau de conjunctura internaţională. Concret, printre aceste cauze se numără:
▪ nivelul şi fluctuaţiile produsului intern brut, care reprezintă una din cauzele interne ce
duc la apariţia sau creşterea deficitului bugetar, prin încetinirea ritmului de creştere a veniturilor
publice. În schimb, într-o economie dezvoltată, cu agenţi economici puternici, cu o pondere
ridicată a populaţiei ocupateşi cu o populaţie cu veniturişi averi ridicate, în care disciplina
financiară este respectată, veniturile publice care alimentează bugetul naţional se vor încasa în
cuantum ridicatşi la termenele prevăzute, ceea ce creează premisele acoperirii cheltuielilor
publice;
▪ gradul de redistribuire a produsului intern brut poate conduce la dezechilibre între
veniturileşi cheltuielile publice, în condiţiile în care cresc componentele privind ajutorul
deşomajşi asistenţa socială. Pe de o parte, gradul redus de ocupare a forţei de muncă implică
încasări bugetare mai scăzute din impozitul pe venit, contribuţii la asigurări sociale ş.a., iar pe de
altă parte, necesită eforturi suplimentare din partea autorităţilor publice pentru protecţie socială;
▪ creşterea cheltuielilor publice pentru înarmare a fost adesea una dintre cauzele care au
dus la depăşirea veniturilor publice de către cheltuielile publice;
▪ fenomenele conjuncturale internaţionale îşi transmit influenţa prin intermediul cursului
de schimbşi al ratei dobânzii. Astfel, în anii ’70 - ’80, numeroaseţări (dezvoltateşi în curs de
dezvoltare) s-au confruntat cu deficite bugetare puternice în urma crizei petroluluişi accentuării
cursei înarmărilor. În funcţie de gradul de dezvoltare economică, diferite state au depăşit situaţia
5
mai uşor sau mai greu, în unele situaţii influenţele negative fiind propagate (transferate) de la ţări
bogate spre ţări sărace.
Efectele în plan economic şi social ale deficitului bugetar sunt multiple.
Existenţa deficitului bugetar conduce la:
▪ creşterea datoriei publice şi, implicit, a serviciului acesteia, respectiv cheltuielile publice
privind rambursările, dobânzileşi comisioanele exigibile în fiecare an pentru stingerea datoriei
publice. Paralel cu sporirea cheltuielilor publice pe această cale, are loc o realocare a fondurilor
publice în detrimentul furnizării bunurilorşi serviciilor publice către populaţie;
▪ deficitul bugetar contribuie la creşterea ratei dobânzii pe piaţă, prin sporirea cererii de
credite publice necesare acoperirii deficitului. În plus, creditul public, intrând în competiţie cu
creditul particular (fenomenul de evicţiune), se opune investiţiilor private, încetinind ritmul
creşterii economice;
▪ în condiţiile în care împrumutul public este contractat de o generaţieşi este achitat de o
alta, apare o distribuire între generaţii a beneficiilorşi costurilor acestuia, care poate fi
considerată ca fiind inechitabilă, în funcţie de scopul iniţial al creditului public.
În ultimii ani s-a produs o disociere între principiile echilibrului şi anualităţii bugetare
concomitent cu accentuarea rolului de instrument de intervenţie în activitatea economică al
bugetului de stat prin venituri, cheltuieli şi prin soldul acestuia.
Astfel, s-a emis tot mai des părerea potrivit căreia deficitul bugetar voluntar devine un
mijloc de relansare a activităţii economice, în condiţiile în care conjunctura nu are deja caracter
inflaţionist.
În funcţie de nevoile perioadei, se poate acţiona asupra cererii de bunurişi servicii publice
prin utilizarea unor fonduri de acţiune conjuncturală. Astfel se realizează o politică bugetară
suplă, în cadrul căreia cheltuielile publice pot fi redimensionate în raport cu mărimea acestor
fonduri. Totodată, în condiţiile în care nu se operează modificări în reglementarea impozitelor,
veniturile fiscale pot constitui instrumente de reglare conjuncturală.
Apariţia acestuia este determinată de mai multe motive, printre care pot fi evidenţiate
următoarele:
• descreşterea producţiei sociale;
• chetuieli exagerate în realizarea programelor sociale aprobate;
• creşterea sectorului economiei tenebre;
• majorarea cheltuielilor marginale în cadrul producţiei sociale;
• emisiuni necondiţionate a banilor.

6
Cauzele primordiale de sporire a deficitului bugetar în Republica Moldova sunt:
1) Datoria externă constituie aproximativ 75% din PIB, pe când, conform experienţei
internaţionale, pentru funcţionarea normală a sistemului economic se permite o cotă parte a
datoriilor externe ce nu depăşeşte 40%. Statul depune eforturi enorme pentru deservirea datoriei
externe;
2) Cheltuielile de deservire a datoriei externe sunt de 10,4% din volumul exportului, în timp ce
nivelul admisibil este considerat de pînă la 5%;
3) Orientarea geografică a comerţului exterior nu este perfectă. Astfel, exportul într-o ţară şi
importul dintr-o ţară nu trebuie să depăşească corespunzător 30 şi 20% din volumul total, pe cînd
indicatorii relaţiilor noastre cu Rusia sunt corespunzător 60% şi 30%;
5) Deficitul balanţei comerciale ;
6) Indicatorul de eschivare de la plata impozitelor este foarte înalt şi prezintă un pericol pentru
siguranţa economică a statului;
7) Volumul investiţiilor străine este insuficient. Prevalează tendinţa de migrare a capitalului peste
hotarele ţării, fapt ce denotă decapitalizarea economiei.
La elaborarea strategiei de diminuare a deficitului bugetar este necesar să ne conducem de
următoarele:
1) echilibrul bugetului şi depăşirea cheltuielilor bugetare asupra veniturilor bugetare nu trebuie
analizate în calitate de componente inalienabile a unei economii cu dezvoltare dinamică.
Experienţa internaţională demonstrează că la anumite etape de dezvoltare a societăţii, în condiţii
specifice pentru fiecare stat, este justificat pe deplin deficitul bugetar.
2) mărimea deficitului bugetar, conform experienţei internaţionale, nu trebuie să depăşească
limita prestabilită în cuantum de 2-3% din produsul intern brut. Prezenţa deficitului, ce depăşeşte
limitele stabilite, necesită aplicarea anumitor măsuri care ar conduce la diminuarea, cît mai
rapidă, a deficitului;
3) pentru acoperirea deficitului bugetar se pot aplica diverse forme ale creditului de stat (atît
intern cît şi extern). Creşterea, în continuu, a masei monetare care nu corespunde cantităţii
mărfurilor şi serviciilor în circulaţie, trebuie privită ca o modalitate ce încalcă legea circulaţiei
monetare, şi, din aceste considerente, este inadmisibilă. Deficitul poate fi acoperit doar în bază
de împrumut prin lansarea pe piaţa financiară a hîrtiilor de valoare de stat;
4) pentru depăşirea deficitului bugetar este nevoie de „tratarea”economiei, căci fără de asigurarea
dinamismului în dezvoltarea acesteea şi a eficienţei reale nu va fi posibilă atingerea stabilităţii
financiare a ţării, fiind, totuşi, însoţite de cele mai progresive măsuri economice de remediere.

7
 În programul măsurilor concrete de diminuare a deficitului bugetar trebuie incluse şi
realizate următoarele măsuri, care pe de o parte ar stimula fluxul disponibilităţilor băneşti în
fondul bugetar al ţării, pe de altă parte – ar contribui la micşorarea cheltuielilor de stat.
Practica internaţională, în ceea ce priveşte diminurea deficitului bugetar, aplică pe larg
atragerea în ţară a capitalului străin. Prin intermediul acestuia simultan se soluţionează mai multe
probleme, nu doar probleme cu caracter fiscal ci şi cele cu caracter economic:
• se extinde baza de producere a mărfurilor şi serviciilor;
• apar noi contribuabili (respectiv, se majorează fluxul veniturilor
în buget);
• se ameliorează situaţia balanţei de plăţi.
Metodele de acoperire a deficitului bugetar constituie un factor important în definirea
succesului în ceea ce ţine de eforturile direcţionate spre atingerea stabilităţii, care joacă un rol
deosebit în procesul reformelor economice. Deşi, situaţii similare se pot observa în orice structuri
economice, considerăm că este necesară o cercetare mai detaliată a legităţii în cauză aplicate în
cadrul unei economii emergente, cu scopul de a evalua alternativele pe care le are. Modelarea
situaţiei reale demonstrează că pentru dezvoltarea continuă a economiei nicidecum nu este
indiferentă alegerea pachetului de finanţare.

II. Surse de finanţare a deficitului bugetar în Republica Moldova

O problemă foarte importantă i de mare actualitate în legătură cu deficitul bugetar o
reprezintă depistareaşi îmbinarea modalităţilor de finanţare a acestuia.
Problema finanţării deficitului bugetar are două moduri de rezolvare: emisiunea
monetară ş i împrumutul de stat.
a) Emisiunea monetară (monetizarea deficitului bugetar) constă în vânzarea de active
lichide băncilor comercialeşi are un pronunţat caracter inflaţionist. În cadrul acestui proces,
Ministerul Finanţelor Publice vinde titluri de stat Băncii Naţionale, care, pe această cale, acordă
statului un împrumut. Pe măsură ce Banca Naţională achiziţionează titluri de stat, ea oferă
băncilor comerciale rezerve suplimentare de active lichideşi astfel sporeşte masa monetară din
economie. Banca Naţională poate cumpăra titluri de stat de pe piaţa secundară, ceea ce constituie
un echivalent modern al emisiunii monetare.
Monetizarea deficitului bugetar are caracter inflaţionist până în momentul în care economia se
îndreaptă spre un nou echilibru pe termen lung, cu un nivel mai ridicat al preţurilor. De
asemenea, dacă autorităţile publice decid să continue această politică de la un an la altul, va
rezulta o creştere corespunzătoare a ofertei monetare, accentuând inflaţia.

8
 b) Finanţarea deficitului bugetar prin credit public. În general, împrumutul generează
starea de echilibru între nevoia crescută de resurse a debitoruluişi nevoia de fructificare a
resurselor excedentare aflate la creditori. Din cauza efectelor negative ale creşterii inflaţiei în
situaţia monetizării deficitului bugetar, soluţia rămasă pentru acoperirea acestuia este recurgerea
la împrumuturi publice de pe piaţa internă sau externă. Caşi în cazul agenţilor economici, este
necesar ca „profitul” pe termen mediuşi lung al împrumutului public contractat pentru finanţarea
cheltuielilor publice să fie acoperitor pentru serviciul datoriei publice.
Cu alte cuvinte, statul trebuie să utilizeze împrumutul pentru finanţarea de bunuri publice
solicitate de piaţă în ansamblul ei, astfel încât, pe cât posibil, să nu se producă o pierdere de
utilitate din cauza alocării resurselor prin intermediul deficitului bugetar.
În cadrul economiei, în condiţiile unui anumit volum al resurselor financiare libere,
contractarea de credite publice poate să conducă la reducerea investiţiilor particulare. Pentru ca
pe ansamblu procesul investiţional să nu aibă de suferit, ar trebui ca statul să utilizeze
cheltuielile publice într-o proporţie mai accentuată pentru investiţii productive (şosele,
autostrăzi, construirea de spitale, investiţii în capital uman etc.). Atâta timp cât investiţiile
publice sunt la fel de productive caşi cele particulare, în viitor nu se vor reduce nici stocul de
capitalşi nici venitul naţional. Altfel spus, este necesar ca împrumuturile publice să fie
direcţionate către acele cheltuieli publice care finanţează bunuri de capital productive. În acest
fel, finanţarea unui deficit bugetar ridicat (politică bugetară expansio- nistă), deşi va tempera
investiţiile particulare, va conduce totuşi la o creştere economică, întrucât investiţiile totale nu
sunt afectate.
Pentru finanţarea deficitului bugetar, Ministerul Finanţelor Publice emite titluri de stat pe
care le vinde către public, obligându-se să plătească annual deţinătorilor acestor înscrisuri
(creditorilor) o anumită sumă reprezentând dobândaşi apoi să ramburseze sumele împrumutate la
scadenţă. Împrumutul public conduce la reducerea rezervelorşi ofertei de monedă din economie.
Prin împrumutul public se acoperă deficitul bugetar pe termen scurt fără să aibă loc o
creştere a fiscalităţii, dar costurile legate de rambursarea împrumutului implică o creştere în
viitor a cheltuielilor publice (nemaifiind în totalitate dedicate finanţăriişi serviciilor publice
viitoare).
În timp ce excedentul bugetar este o formă a economisirii publice, deficitul bugetar reprezintă
dezeconomisire publică (reducerea ratei de economisire la nivel guvernamental). Deficitul bugetar
este echivalent cu scăderea economisirii (economisirea naţională se situează sub nivelul celei
particulare), iar efectele ei pot fi pozitive sau negative.

9
 Principalele surse de finanţare a deficitului bugetar în Republica Moldova sunt creditele
BNM, veniturile din realizarea hîrtiilor de valoare de stat, creditele altor instituţii financiare şi
împrumuturile externe.
Sursele externe, de asemenea, reprezintă una din resursele importante în acoperirea
deficitului bugetar. Şi în acelaşi timp, împrumuturile externe condiţionează creşterea datoriei
externe a Republicii Moldova. Astfel, rezultă că sursele de finanţare a deficitului bugetar conduc
la majorarea datoriei interne şi externe, iar creşterea acestora favorizează sporirea datoriei de
stat.

Sursele principale de acoperire a deficitului bugetar în Republica Moldova :

1. Finanţare bancară internă accelerează tempourile inflaţiei şi conduce în final la
hiperinflaţie, ca parte componentă inflaţionistă a achitării procentelor. La avantajele acestei surse
putem atribui faptul că există posibilitatea de a evita, pe termen scurt, sporirea datoriei externe şi,
totodată, dimensiunile datoriei de stat în calcule reale, apărute la începutul perioadei de
transziţie, este în continuă descreştere
Este important de menţionat că accelerarea tempourilor inflaţioniste este condiţionată, în mare
măsură, de plata dobînzii aferente la împrumuturile bancare efectuate de guvern, similar situaţiei
cu achitarea dobînzilor aferente deţinătorilor de obligaţiuni, care ar fi condus la o presiune
suplimentară asupra echilibrului bugetar.
Pentru stoparea inflaţiei, guvernul va fi nevoit să achite dobînzile nu doar în baza sistemului
bancar, ci să apeleze şi la alte surse. În acest sens, finanţarea bancară va constitui doar o sursă
temporară de acoperire a deficitului bugetar.
Finanţarea bancară internă este aplicată în cazurile când:
• datoria externă este mare;
• ratele dobînzilor pe piaţa internă sunt menţinute la un nivel înalt, şi finanţarea privilegiată din
sursele externe este exclusă (de regulă, din motivul datoriei externe);
• datoria de stat internă a atins deja limita maximă – ceea ce, deseori, serveşte ca motiv al
preţului înalt la credite;
• rezervele sunt epuizate.
2. Finanţarea internă non-bancară poate părea una din cele mai raţionale metode de
finanţare a deficitului bugetar. Similar situaţiei cu finanţarea din surse externe, această metodă
permite evitarea presiunii inflaţioniste; analogic finanţării interne bancare metoda diminuiază
presiunea asupra balanţei comerciale şi sporirea datoriei externe. Însă, principalul dezavantaj,
fără îndoială, este impactul deflaţionist asupra altor sectoare ale economiei.

10
În baza celor expuse mai sus înaintăm următoarea constatare: finanţarea internă non-bancară va
fi metoda cu cele mai mici cheltuieli doar în cazurile când:
• este complicat procesul monitorizării eliberării creditelor sectorului privat;
• există o elasticitate relativă a ofertei interne;
• finanţarea din sursele externe este relativ costisitoare;
• există o datorie internă neînsemnată;
• se constată un deficit al altor tipuri de active;
• inflaţia, care însoţeşte perioada de trecere la economia de piaţă, a atins tempouri înalte şi este
inevitabilă.
3.Utilizarea surselor externe de finanţare aplică în viitor o povară nesemnificativă
asupra echilibrului bugetar şi în acest sens restrîns minimizează cheltuielile aferente perioadei de
tranziţie. Însă, aceasta se întîmplă doar în cazul cînd nivelul dobînzilor de pe piaţa internă
depăşesc nivelul mondial şi există posibilitatea de a menţine un curs valutar stabil.
Deoarece finanţarea din surse externe, conform condiţiilor modelului nostru corespunde
sarcinii de atenuare a restricţiilor la resurse, ea (finanţarea) diminuiază presiunea inflaţionistă.
Deşi, în rezultatul apariţiei deficitului comercial, economia se confruntă cu problema datoriei
interne. Deoarece balanţa comercială cu timpul se înrăutăţeşte, economia va fi nevoită tot mai
mult să pună accentul şi să se bazeze pe ramurile ce sunt orientate spre export, cu scopul de a
evita apariţia crizei de îndatorare.
În acest context rezultă, că atragerea disponibilităţilor din surse externe poate fi
preferabilă pentru economia în tranziţie când: se va reuşi negocierea finanţării de concesiune; pe
piaţa internă va fi înregistrat un deficit acut de capital în condiţiile profiturilor interne înalte;
balanţa comercială va fi relativ „sănătoasă” în prezenţa perspectivelor favorabile de extindere a
pieţii; datoria internă va fi nesemnificativă; persistă probabilitatea inflaţiei, în plus tentativele de
a o evita devin sarcină primordială.
Nu este posibilă selectarea unei anumite metode de finanţare fără de a lua în calcul
diferenţa dintre ratele dobînzilor de pe piaţa internă şi de pe cea internaţională. Deficitul este
acoperit dintr-un număr egal de surse interne şi externe. Dar pentru primul caz cu dobînzi joase,
iar pentru al doilea – cu dobînzi înalte, indică că costul intern înalt al capitalului complică
esenţial problema acoperirii deficitului. În cazul ratelor dobînzilor mari deficitul bugetar se va
menţine la un înalt nivel, tempourile inflaţiei se vor accelera (deoarece o parte a cheltuielilor
aferente achitării dobînzilor este acoperită, în fine, din credite bancare), balanţa comercială se
„deteriorează” (deoarece cealaltă parte a cheltuielilor aferentă achitării dobînzilor este finanţată
din surse externe).

11
 În cazul cînd nu este posibil de a recurge la finanţarea din surse externe, comportamentul
ratelor dobînzii de pe piaţa internă devin indicatorul primordial al capacităţii economiei de a
confrunta deficitul bugetar în perioada tranziţiei.
În cazul lipsei restricţiilor la finanţarea din surse externe, nivelul dobînzilor de pe piaţa
internă nu mai are nici o importanţă.
Rezultatele obţinute în procesul acoperirii deficitului bugetar depind, de asemenea, de tempourile
reale ale creşterii economice.
Finanţarea bancară, în cea mai mică măsură, influenţează nivelul preţurilor în virtutea
minimizării restricţiilor ce ţin de ofertă.

12
 CONCLUZII
Deși din an în an se colectează venituri tot mai mult în termeni nominali, totuși în termeni
reali această creștere este negativă.
Printre cauzele acestei tendințe se numără:
 Corelarea între ponderea enormă a economiei tenebre ca raport către PIB și evaziunea
fiscală;
 Din cauza evaziunii fiscale povara fiscală cade asupra acelor contribuabili cinstiți,
numărul cărora este mic și în continuare descreștere;
 Lobbismul unor inițiative de iertare a sancțiunilor și restanțelor la plățile în buget, fapt ce
determină comportamentul de așteptare a unor noi iertări în continuare;
 Indisciplina financiară a agenților economici.
Provoacă îngrijorări situația privind cheltuielile bugetare ce țin de deservirea datoriei de stat.
Tendințle de creștere continuă a acestor cheltuieli demonstrează situația dificilă în care se află
Guvernul Republicii Moldova. Conform tendințelor stabilite în economia națională în ultimii ani,
putem constata că Moldova este afectată de așa-numitul „mecanism de autoreproducere a
datoriei” care poate fi descris prin următoarele efecte: crește deficitul bugetar primar →se
majorează volumul de noi credite → crește datoria publică → cresc cheltuielile pentru deservirea
datoriei publice → crește deficitul bugetar general → apelarea la noi credite → din nou crește
datoria publică → etc.
Cheltuielile bugetare pentru deservirea datoriei de stat enorme în mare măsură substituie
activitatea investițională a statului.
În timpul apropiat problemele bugetare se pot agrava și mai mult. Aceasta poate fi
condiționat de faptul că unele reforme economice vor necesita mijloace financiare publice
adiționale pe termen scurt în sume mari, în special pentru dezvoltarea infrastructurii economice,
finanțarea pierderilor băncilor și crearea programelor provizorii de susținere socială a șomerilor
și păturilor social-vulnerabile. Este mare probabilitatea că statul va fi nevoit să recurgă la
emiterea banilor pentru finanțarea deficitului, adică se pot crea premise pentru majorarea
inflației.
Pentru ameliorarea situației bugetare în Republica Moldova se propun următoarele
măsuri:
 Diminuarea rolului statului în economia națională prin crearea codițiilor favorabile de
dezvoltare a sectorului privat. Aceasta va permite reducerea considerabilă a infrastructurii
statului, finanțate de la buget, precum și vor apărea posibilități de diminuare a poverii

13
 fiscale pentru stimularea unei creșteri economice ulterioare, acompaniată de activizarea
investițiilor;
 Stabilirea principiului conform căruia modificări în legislația fiscală pot fi operate doar o
singură dată pe an – odată cu adoptarea legii bugetare anuale, fapt ce va permite
asigurarea stabilității regulilor fiscale și evitarea incertitudinii condiților de impozitare;
 Diminuarea cheltuielilor pentru întreținerea administrației publice locale și centrale în
condițiile diminuării rolului statului în economia națională.

14
 Bibliografie
1. Batişcev R. Factori care generează deficitul bugetar în Republica Moldova. Economica, nr. 6,
Chişinău, 2002, ASEM
2. Batişcev R. Probleme ale atragerii şi utilizării investiţiilor străine. Economica, nr. 1, Chişinău,
2003, ASEM
3. Batişcev R. Investiţii străine directe: cauze şi dificultăţi. Economica, nr. 2, Chişinău, 2003,
ASEM
4. Batişcev R. Problemele principale ale finanţării externe. Economica, nr.3.
5. Raport privind executarea bugetului public național în 10 luni ale anului 2015
<http://www.mf.gov.md/files/reports/Raport%20privind%20executarea%20BPN%20la
%2031.10.2015.pdf>
6. Notă informativă la proiectul de lege a bugetului de stat pe anul 2015
http://contabilsef.md/newsview.php?l=ro&idc=13&id=11890&t=/Noutati/Noutati-
generale/Proiectul-de-lege-a-bugetului-de-stat-pe-anul-2015

15