Academia de Studii Economice

Facultatea de Economie Teoretică și Aplicată

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator știintific: Autor:

Lect. Univ. Dr. FRĂȚILĂ ALEXANDRA ANDREI IOAN ALEXANDRU

București
2016
 Academia de Studii Economice
Facultatea de Economie Teoretică și Aplicată

ANALIZA SUSTENABILITĂȚII DATORIEI PUBLICE ÎN U.E.

- LUCRARE DE LICENȚĂ -

Coordonator știintific: Autor:

Lect. Univ. Dr. FRĂȚILĂ ALEXANDRA ANDREI IOAN ALEXANDRU

București
2016

2
 Cuprins

INTRODUCERE...................................................................................................................... 4
CAPITOLUL 1: STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU ............................................. 5
1.1 Definirea conceptului ......................................................................................................... 5
1.2 Scopurile contractării datoriei publice ............................................................................ 5
1.3 Determinarea limitei datoriei publice sustenabile și a insolvenței .............................. 11
CAPITOLUL 2: O ANALIZĂ A PROBLEMELOR PREZENTE ÎN PORTUGALIA ȘI
ROMÂNIA.............................................................................................................................. 14
2.1 Datoria Publică................................................................................................................. 14
2.2 Structura datoriei publice ............................................................................................... 16
2.3 Rata de creștere economică ............................................................................................. 18
2.4 Soldul bugetar .................................................................................................................. 19
2.5 Politicile fiscal-bugetare aplicate în România și Portugalia ........................................ 22
CAPITOLUL 3: CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ........................................................ 24
Bibliografie ............................................................................................................................. 25

3
 INTRODUCERE

Lucrarea numită "Analiza sustenabilității datoriei publice în U.E." prezintă politic ile
fiscale aplicate în Uniunea Europeană și modurile de care statele se folosesc pentru a menține
datoria publică la un nivel sustenabil. Am ales această temă în contextul impus de recenta criză
economică și aderării României la Uniunea Europeană în anul 2007, dorind să observ evoluția
țării din punct de vedere al sustenabilității datoriei publice în perioada 2007 - 2015 prin
comparație cu un alt stat membru de o perioadă mai lungă de timp.
Pe parcursul acestei lucrări îmi propun să analizez modul în care statele Uniunii Europene
au fost afectate după criza economică din anul 2008 și modurile prin care acestea au reușit sau
nu să mențină datoria publică la un nivel sustenabil.
Structura lucrării este alcătuită din trei capitole, unul teoretic, unul de analiză a
indicatorilor și un ultim capitol ce conține concluzii și sugestii.
Primul capitol denumit "Elemente teoretice ale datoriei publice" abordează teme precum
cheltuielile guvernamentale, deficite bugetare și reglementările Europene, dar și internaționa le
în domeniul datoriei publice și sustenabilității ei.
Al doilea capitol "Analiza problemei datoriei publice în Portugalia și România" aduce în
discuție situațiile prezente în perioada 2007 - 2015 și aduce explicații pentru datele prezentate
pentru o mai bună înțelegere a fenomenelor petrecute în contextul crizei economice.
Ultimul capitol intitulat "Concluzii și recomandări" oferă argumente pentru modul de
acțiune al fiecărei țări și încearcă să desemneze un model din punctul de vedere al
sustenabilității datoriei publice. În același timp sunt oferite sfaturi pentru acțiunile întreprinse.

4
 CAPITOLUL 1: STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU

1.1 Definirea conceptului

Datoria publică reprezintă totalitatea obligațiilor interne sau externe ale unui stat într- un
anumit moment, provenind din împrumuturi guvernamentale sau contractate de diferite
instituții ale statului.
Obligațiile reprezintă angajamente ce se leagă de contractarea împrumuturilor, cum ar fi:
rambursarea împrumutului, plata dobânzilor și a comisioanelor sau a unor avantaje acordate
creditorilor.
Gradul de îndatorare al unei țări se calculează ca un raport între PIB și soldul datoriei
publice, rezultând un procent din PIB. Acest indicator ne arată valoarea procentuală din PIB
care trebuie alocată intr-un an pentru rambursarea totală a datoriei publice.

1.2 Scopurile contractării datoriei publice

Nevoia de a atinge nivelul minim de trai, de a creea locuri de muncă, de a dezvolta

infrastructura și încercarea de a crește numărul de zone împădurite, pot trece cu ușurință peste
veniturile guvernului. Guvernul poate cheltui în exces din veniturile disponibile pe termen scurt
prin emisiune de numerar sau prin îndatorare.
Metoda emisiunii de numerar ar influența direct creșterea cantitității monetare (aceasta
generand inflație), majoritatea economiștilor resping această metoda de a finanța deficite le.
Cea de-a doua metodă, a datoriei publice, a fost considerată indezirabilă pentru o perioadă
lungă de timp, însă în zilele noastre îndatorarea guvernelor este acceptată, atâta timp cât este
în concordanță cu finanțe publice coerente.
Principiile unor finanțe publice coerente sunt bazate pe ideea că deficitele structurale
trebuie evitate. Primul economist care a susținut această idee a fost John Maynard Kaynes 1 ,
într-o perioadă când Franța se confrunta cu un deficit fiscal major. Conform lui Kaynes, în timp
ce un guvern ar trebui să înregistreze deficite în timpul recesiunilor, acestea ar trebui
compensate de excedente în timpul expansiunilor.

1Keynes, J.M., 1923. A Tract on Monetary Reform. The Collected Writings of John
Maynard Kaynes, Vol. IV, Macmillan, 1971;

5
 În contextul teoriei keynesiene, se credea că finanțarea datoriei estenecesara pentru
asigurarea unui nivel adecvat al cererii agregate, "cand investițiile private sunt insuficie nte
pentru absorbirea economiilor acumulate intr-o perioadă relativ lungă de timp"2 . Această
presupunere aparține lui Evsey Domar, care a încercat să demonstreze că o îndatorare continuă
a guvernului rezultă într-un coeficient al datoriei publice mereu în creștere, situație care va
necesita taxe din ce în ce mai mari pentru a fi rezolvată. Într-un final această situație va duce
întreaga economie în colaps si va rezulta în renegarea datoriei, cunoscut în termeni economic i
ca și default suveran. Domar a demonstrat că o pondere constantă a deficitului în raport cu
produsul intern brut (PIB) asigură nu doar convergența ponderii datoriei în PIB, dar și a
ponderii ratei dobânzii în PIB. Prin urmare și taxele sunt necesare pentru ca ajustarea plățilo r
dobânzilor să conveargă la valori finite ca un procent din PIB.
În timp ce Domar asuma că gradul de îndatorare trebuie să conveargă la o valoare finită
pentru a evita creșterea poverii taxelor, alți economiști precum Buiter, Blanchard, Chouraqui,
Hagemann și Sartor, credeau că gradul de îndatorare trebuie să tindă la niveul său inițial. Buiter
a definit o politică sustenabilă drept una care este capabilă să își mențină o proportie a valorii
nete a sectorului public la producția nivelului actual.3
Pe de altă parte, Blanchard, împreună cu Chouraqui, Hagemann și Sartor, considerau că
politica fiscală este sustenabilă atunci când datoria publică nu crește exagerat, iar guvernele nu
sunt forțate să crească taxele, să micșoreze cheltuielile, să monetizeze deficitul fiscal sau să
repudieze datoria publică. Economiștii anterior menționați au impus restricția ca valoarea
prezentă a viitoarelor surplusuri să egaleze valoarea curentă a nivelului datoriei publice, ei au
considerat că la momentul t, guvernul trebuie să împrumute bani pentru a-și finanța deficitul
(diferența dintre cheltuieli și venituri guvernamentale), plățile dobânzilor aferente anului
precedent, și datoria publică aferentă anului precedent. Așadar, ecuația contrângerii bugetare
aferentă guvernului este de forma:

𝐵𝑡 = 𝐺𝑡 − 𝑅𝑡 + 𝐵𝑡−1 + 𝑖𝐵𝑡−1 = 𝐺𝑡 − 𝑅𝑡 + (𝑖 + 1)𝐵𝑡−1 (1)

2 Domar, E., 1944. The Burden of the Debt and the National Income. American Economic
Review, Vol. 34, No. 4, December, pp.798-827;
3 Buiter, W.H., 1985. A Guide to Public Sector Debt and Deficits. Economic Policy, Vol. 21

(November), pp 13-79;

6
 Unde:
𝐵𝑡 = valoarea totală a datoriei publice în momentul t;
𝐺𝑡 = cheltuieli guvernamentale fără dobânzi (incluzând transferurile și cheltuielile de
capital) în momentul t;
𝑅𝑡 = venituri guvernamentale;
𝑖 = rata dobânzii pentru împrumuturi guvernamentale
Această ecuație descrie dinamica acumulării de datorie. Dacă guvernul înregistrează un
deficit, datoria va crește cu un procent care depășește rata dobânzii, iar dacă guvernul
înregistrează un surplus, datoria va crește cu un procent mai mic decât rata dobânzii.
Toate condițiile menționate anterior au fost folosite în studii empirice ale sustenabilității,
astfel încât nu este întotdeauna clar dacă diferiți autori vorbesc despre același subiect atunci
cand se încearcă evaluarea sustenabilității finanțelor publice. Absența unei teorii clare de
referință pentru evaluarea sustenabilității a susținut deseori utilizarea unor definiții și indicator i
ad-hoc. Spre exemplu, Organizația pentru Cooperare Economica și Dezvoltare s-a bazat doar
pe soldul bugetului ajustat ciclic ca indicator al politicii fiscale. În lucrarea sa "Sugestii pentru
un nou set de indicatori fiscali", Oliver Blanchard dezbate avantajele, dar și dezavantaje le
soldului bugetului ajustat ciclic și conclude că utilizarea unui singur indicator este insuficie nt.
Blanchard sugerează că Organizația pentru Cooperare Economica și Dezvoltare ar trebui să
evidențieze în evaluările oficiale ale politicii fiscale următorul set de indicatori:
1. Indexul schimbării discreționare, care ar trebui să estimeze partea modificată de
schimbări ale mediului economic și partea modificată de schimbări ale politicii;
2. Cei trei indicatori ai sustenabilității: decalajul primar și diferența impozitării pe termen
mediu și lung;
3. Cei trei indicatori ai impactului fiscal: deficitul inflaționist ajustat, nivelul cheltuielilo r
guvernamentale, și un index care să evidențieze efectele programelor de pensionare.
Confuzia cauzată de absența unor indicatori de referință a devenit evidentă în definițiile
regulilor fiscale ale Uniunii Monetare Europene. Tratatul de la Maastricht, Articolul 109j(1),
intrat în vigoare la data de 1 Noiembrie 1993, necesită sustenabilitatea poziției financiare a
guvernului pentru a putea adera la Uniunea Monetară Europeană. Articolul 104c(2) 4 definește
criteriul de evaluare al sustenabilității furnizând următoarele valori de referință pentru deficite
și raporturile datoriei în PIB:

4Sursa: http://europa.eu/eu- law/decision-

making/treaties/pdf/treaty_on_european_union/treaty_on_european_union_en.pdf

7
  3% pentru procentul planificat sau actual al deficitului guventamental în produsul intern
brut calculat la prețurile pieței;
 60% pentru procentul datoriei publice în produsul intern brut calculat la prețurile pieței.

În plus, pentru a face prevederile Tratatului mai precise și operaționale, în luna Iunie a
anului 1997, Consiliul European a adoptat un proiect al Pactului de Stabilitate și Dezvoltare 5 .
Pactul de Stabilitate și Dezvoltare este un set de reguli pentru coordonarea politicilor fiscale
naționale destinat statelor din Uniunea Monetară Europeană. A fost stabilit pentru a proteja
politicile fiscale sănătoase ca o cerință importantă pentru buna funcționare a Uniunii. Pactul
este construit dintr-o arie preventivă și una descurajatoare. In conformitate cu dispozițiile
brațului protector al pactului, statele membre sunt solicitate să depună programe anuale de
stabilitate sau de convergență, care să arate modul în care își propun să realizeze sau să mențină
o politică fiscală sănătoasă pe termen mediu luând în considerare impactul bugetar al
îmbătrânirii populației. Brațul descurajator reglementează procedura unui deficit excesiv. Dacă
se decide că deficitul este excesiv, conform Tratatului de la Maastricht, Consiliul European
emite recomandări pentru statele membre în cauză pentru a corecta deficitul și un interval de
timp pentru a adopta măsurile necesare. Neconformarea cu procedurile poate atrage după sine
aplicarea de sancțiuni statelor membre.
Sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice este de asemenea luată în considerare
în evaluarea programelor de sustenabilitate și convergență. În deceniile următoare, mărimea și
structura pe vârste a populației Europene va suferi schimbări demografice majore. Îmbătrânir ea
populației va impune provocări din punct de vedere economic, bugetar și social. Ca răspuns
pentru această problemă, Comisia Europeană a publicat un raport special unde a concluzio na t
că dacă guvernele Uniunii Europene își vor continua politicile curente, datoria publică va crește
semnificativ în următoarele decenii. Atât consolidarea fiscală, cât și reformele economice la
scară largă trebuie să rezolve problema îmbătrânirii. Construirea unei ajustări bugetare durabile
în această direcție va contribui semnificativ la îmbunătățirea sustenabilității fiscale.
O altă instituție care încurajează statele să adopte politici fiscale și economice coerente
este Fondul Monetar Internațional (FMI). FMI lucrează cu Banca Mondială pentru a promova
sisteme financiare elastice în întreaga lume prin intermediul Programului de Evaluare al
Sectorului Financiar. Ajutat de experți proveniți dintr-o varietate de agenții naționale și
organisme de standardizare, personalul FMI și al Băncii Mondiale evaluează stabilitatea

5 Sursa: http://ec.europa.eu/economy_finance/economic_governance/sgp/index_en.htm

8
sistemului financiar al unei țări prin identificarea punctelor sale tari și slabe, determină cum
sunt abordate sursele de risc, analizează nevoile de dezvoltare ale sectoarelor financiare și ajută
la prioritizarea răspunsurilor politicilor.
Instrumentul principal de creditare al Fondului Monetar Internațional este acordul, creat
în anul 1952 și reformat în anul 2009. Toate statele membre care se confruntă cu nevoia de
finanțare externă sunt eligibile pentru un acord cu politicile FMI. Durata unui acord cu FMI
este flexibilă, în mod normal se întinde pe o durată de unul până la doi ani, dar nu mai mult de
trei ani. Noua structură a acordurilor cu FMI a extins sfera acordurilor de precauție cu acces
rapid, un tip de asigurare împotriva nevoilor de finanțare mari.
Problema unui deficit bugetar nesustenabil este determinată de creșterea datoriei publice ,
care va trebui plătită în viitor. Dacă rata dobânzii depășește ritmul de creștere economică,
datoria publică va crește mai repede decât produsul intern brut. Eventual, această dinamică va
rezulta intr-un deficit nesustenabil care necesită corectări. Dinamica datoriei poate fi analiza tă
pornind de la formula constrângerii bugetare a guvernului.

𝐺 − 𝑇 + 𝑟 × 𝐵 = ∆𝐵 + ∆𝑀

𝐵 ∆𝐵 ∆𝑀 (A)
(𝑔 − 𝑡) + 𝑟 = +
𝑌 𝑌 𝑌

𝐵 ′ 𝐵′ × 𝑌 𝐵 × 𝑌′ ∆𝐵 𝐵 × ∆𝑌 ∆𝐵 (B)
( ) = − ⟹ 𝑏̇ = − ⟹
𝑌 𝑌2 𝑌2 𝑌 𝑌2 𝑌
𝐵 ∆𝑌
= 𝑏̇ + ×
𝑌 𝑌

Dacă introducem ecuația (A) în ecuația (B), vom obține

𝐵 𝐵 ∆𝑌 ∆𝑀
(𝑔 − 𝑡) + 𝑟 = 𝑏̇ + × +
𝑌 𝑌 𝑌 𝑌
∆𝑌
Notăm = 𝑥, iar rezultatul va fi ecuația (C)
𝑌

𝐵 ∆𝑀 (C)
𝑏̇ = (𝑔 − 𝑡) + (𝑟 − 𝑥) −
𝑌 𝑌

Dacă r < x, atunci un surplus bugetar (g - t) sau o rezervă monetară va fi necesară. Procentul
datorie/PIB va deveni stabil în ecuația (D)

9
 𝐵 ∆𝑀 (D)
(𝑟 − 𝑥) = + (𝑡 − 𝑔)
𝑌 𝑌
Ecuația D arată că atunci când rata dobânzii raportată la datoria publică crește mai rapid
decât produsul intern brut, procentul dintre datorie și PIB crește fără limită. În alte cuvinte,
deficitul poate ajunge la cote alarmante. Creșterea acumulării de datorie poate fi oprită dacă
deficitul (exprimat ca un procent din PIB) se transformă într-un surplus (g - t) < 0. Astfel, dacă
rata dobânzii depășește rata de creștere economică, fie stabilizarea excedentului (t > g), ori
creșterea cantității monetare vor fi necesare pentru a stabiliza procentul dintre datorie și PIB6 .
Pe de altă parte, ecuația D arată că stabilizarea datoriei publice la un nivel sustenabil depinde
de: capacitatea economiei naționale de a genera surplusuri, dobânzile la care piețele acordă
împrumuturi statului, în conformitate cu prima de risc, dar și rata sa proprie de creștere
economică.
Dacă o țară face parte dintr-o uniune monetară, atunci efectele sunt cu atât mai importante.
O țară care are de-a face cu probleme legate de sustenabilitatea bugetului sau a sustenabilită ții
datoriei publice generează externalități negative în interiorul uniunii monetare. În cazul în care
o țară permite creșterea deficitului bugetar curent astfel încât rata dobânzii raportată la datoria
publică depășește rata de creștere economică, atunci va fi constrânsă din ce în ce mai mult să
facă apel la piețele de capital din uniunea monetară, astfel generând presiuni, adică creșteri ale
ratei dobânzii. Dar creșterea ratei dobânzii rezultă în creșterea poverii datoriei pentru celelalte
state ale uniunii monetare. Dacă guvernele acestor țări decid să stabilizeze procentul datoriei
în PIB, atunci vor fi forțate să adopte politici fiscale restrictive. Prin urmare, o creștere
nesustenabilă a deficitelor bugetare ale unor state vor forța celelalte țări ale uniunii monetare
să urmeze politici deflaționiste și exact aceste țări susțin necesitatea unui mecanism de control
care să impună restricții pentru amploarea deficitelor bugetare posibile. O altă posibilă
externalitate negativă al deficitelor bugetare nesustenabile afectează banca centrală din
interiorul uniunii monetare, Banca Centrală Europeană în cazul nostru. Țările afectete de
creșterea ratelor dobânzii ar putea impune presiuni asupra băncii centrale, însemnând relaxarea
politicilor monetare. Astfel, politicile fiscale nesustenabile promovate de guvernele naționa le
ar putea intra în conflict cu politicile monetare care acoperă întreaga uniune monetară. 7

6 Grauwe de, P. (2003). Economics of Monetary Union, Oxford University Press, Fourth
Edition
7 Grauwe de, P. (2003). Economics of Monetary Union, Oxford University Press, Fourth

Edition

10
 1.3 Determinarea limitei datoriei publice sustenabile și a insolvenței

Sustenabilitatea relației descrise mai sus poate totodată fi văzută dintr-o altă perspectivă.
Astfel, relația dintre (𝑟 − 𝑥) × 𝑑, care nu reprezintă decât nevoia de finanțare, și surplusul,
sau mai degrabă capacitatea unui stat de a genera surplusuri primare (pb) determină nivelul
sustenabil de datorie publică a unui stat8 . Este bine cunoscut faptul că un nivel din ce în ce mai
crescut al datoriei publice determină o politică fiscală și o datorie din ce în ce mai puțin
sustenabilă. Aceasta pentru că (ceteris paribus) o datorie mai mare necesită un surplus primar
mai mare pentru a contrabalansa dezechilibrul. Mai mult de atât, rate mai mari ale datoriei în
PIB sunt deseori asociate cu rate ale dobânzii mai mari și foarte probabil rate scăzute de creștere
economică, creând din nou un surplus primar prea mare pentru a fi capabil să contrabalanse ze
dezechilibrul din nou. Ipotezele precum existența de rate ale dobânzii ridicate sau de rate
scăzute ale creșterii economice rezultă în dinamici nefavorabile ale datoriei publice, astfel
necesitând o creștere a soldului primar pentru a stabiliza cota datoriei publice în PIB, care ar
putea mai departe determina modificări în analiza sustenabilității datoriei publice.
Dovezile empirice arată că statele care pornesc de la cote mari ale datoriei publice în PIB
sunt mai sensibile la șocuri create de creșterea ratei dobânzii sau de încetinirea creșterii
economice. Cu cât este mai mare nivelul inițial al datoriei, cu atât este mai mare impactul
creșterii ratei dobânzii sau încetinirea creșterii economice asupra surplusului primar necesar
pentru a menține datoria stabilă. După anumite niveluri, o datorie publică de amploare rezultă
în rate scăzute de creștere economică pe termen lung9 .

8 International Monetary Fund (2011). From Recession to Recovery: How soon and how
strong?, World Economic Outlook, Chapter 3, World Economic and Financial Surveys
(Washington)
9 Kumar, M.S., Jaejoon, W., 2010, "Public Debt and Growth", Working Paper, 10/174

(Washington, International Monetary Fund)

11
 Graficul 1.1: Limita sustenabilității datoriei publice

Punctul d* este punctul în care (𝑟 − 𝑥) × 𝑑 este egal cu pb și reprezintă nivelul sustenabil

de datorie publică. Se poate observa că în prima parte a graficului curba care descrie capacitatea
de a genera surplus (funcția de reacție pb) este mai elastică decât în a doua parte. Aceasta
înseamnă că, începând cu nivelul inițial al datoriei scăzute, atunci cu necesitatea de a genera
surplus este relativ scăzută. În a doua parte, capacitatea de a genera surplus se satisface, arătând
că după nivelul d*, orice creștere a datoriei va solicita o creștere a surplusului. După cum am
arătat anterior, dacă rata de creștere economică este mai mică decât dobânda la care statul
acordă împrumuturi, atunci va fi necesară generarea de surplusuri pentru a stabiliza datoria.
Capacitatea de a genera surplusuri a unei economii este determinată de o estimare bazată pe
funcția de reacție a politicii fiscale.
Metoda de investigare a funcției de reacție a politicii fiscale determină cum reacționează
guvernele la povara datoriei.
Funcția reacției fiscale este bazată pe ecuația a constrângerii bugetare (ecuația 1). Această
ecuație va fi rezolvată pas cu pas pentru a obține următoarele rezultate:
𝑖−𝑔 (2)
−𝑝𝑡 = 𝑏
1 + 𝑔 𝑡 −1

𝑝𝑡 = 𝑓(𝑏𝑡 −1 ) + 𝜀 (3)

12
 Conform rezultatelor obținute, există un raport pozitiv între îndatorare și soldul primar.
Prin urmare, funcția reacției fiscale poate fi estimată prin regresarea soldului bugetar în datoria
publică.
Mai mult decât atât, ecuația (2) poate fi văzută ca o regulă fiscală pentru estimarea
surplusului necesar pentru stabilizarea raportului cu datoria publică.
Studii care investighează funcția de reacție a politicii fiscale se folosesc de o varietate de
variabile precum: ciclul de afaceri, cheltuielile guvernamentale temporare, inflația, rata
dobânzii, surplusul social, reguli fiscale, instituții, etc. Toate aceste variabile independente pot
fi rezumate printr-o singură variabilă. Astfel, o formă mai generală a funcției reacției fiscale
este:
𝑝𝑡 = 𝑓(𝑏𝑡−1 ) + 𝑍𝑡 + 𝜀 (4)

Un exemplu de studiu în care această formulă a fost folosită este:

 De Mello L. (2005): "Estimating the fiscal reaction function: The case study of debt
sustainability in Brazil". Analiza empirică, bazată pe date lunare din perioada 1995 - 2004,
sugerează că toate instituțiile guvernamentale reacționează puternic la schimbări ale nivelului
de îndatorare prin ajustarea țintelor surplusului bugetar. În plus, guvenrul central a urmat o
politică bazată pe taxare si cheltuieli. Schimbările de venit au fost puterninc afectate de
cheltuieli.

13
 CAPITOLUL 2: O ANALIZĂ A PROBLEMELOR PREZENTE ÎN
PORTUGALIA ȘI ROMÂNIA

Scopul acestui studiu este reprezentat de analiza evoluției indicatorilor înainte, în timpul
și după terminarea crizei din anul 2008. Voi analiza totodată și măsurile adoptate de către statul
Portughez și cel Românesc pentru depășirea perioadei de criză economică și financiară și cum
au contribuit acestea la menținerea unui nivel sustenabil al datoriei publice.

2.1 Datoria Publică

Dată fiind situația economică dificilă impusă de criza din anul 2008 putem anticipa că
datoria va urma un trend ascendent, însă putem compara nivelurile datoriilor Portugaliei și
României în diferitele contexte.

Graficul 2.1.1: Datoria publică rezentată ca procent din PIB

130
120
110
100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Portugalia 68.4 71.7 83.6 96.2 111.4 126.2 129 130.2 129
România 12.7 13.2 23.2 29.9 34.2 37.4 38 39.8 38.4

Grafic realizat personal pe baza datelor furnizate de Eurostat

Nivelul datoriei publice în condițiile post-criză a urmat un trend ascendent în majoritatea

statelor lumii, fie din cauza scăderii efective a produsului intern brut sau a finanțării deficitului
din surse externe ale statului.
Datoria publică a Portugaliei a crescut alarmant, în momentul de față măsurând
aproximativ 130% din valoarea PIB. Se poate observa că din anul 2007 până în anul 2015

14
datoria publică a Portugaliei a avut un parcurs ascendent, cu excepția anului 2015, singur ul
care a adus o scădere a acestei valori de 1,2%, o schimbare aproape insesizabilă.
Datoria publică a României a urmat un același tip de trend ca și cel al Portugaliei, însă
valorile de referință sunt indubitabil cu totul altele. Valoarea datoriei în anul 2007 avea valoarea
de 12,7% din produsul intern brut (PIB), iar maximul a fost înregistrat în anul 2014 cand a fost
înregistrată valoare de 39,8%. Anul 2015 a adus o scădere a valorii de 1,4%, datoria ajungând
la 38,4% din PIB.
Putem observa totuși că nivelul inițial al datoriei determină o creștere mult mai mare în
cazul Portugaliei. Astfel, în condiții de criză Romania înregistrează o creștere totală de
aproximativ 30% din PIB, iar Portugalia o creștere de aproximativ 50% din PIB.
În anul 2015 statisticile conturau un parcurs destul de bun pentru Portugalia. Banca
Centrală Europeană raporta că titlurile de stat se tranzactionau la un nivel record de 1,5%.
Scăderea costurilor îndatorării era considerat unul dintre cele mai încurajatoare aspecte ale
programului de ajustare al Portugaliei.
În ultima perioadă însa, rapoartele arată că prospectele pozitive nu s-au dovedit a fi
îndeajuns de încurajatoare.
În ciuda ajutorului oferit de Banca Centrală Europeană, titlurile de stat ale Portugaliei au
ajuns la 3,2%, iar în luna februarie au sărit de 4%, cel mai ridicat nivel al ultimilor doi ani,
datoria tării subperformând-o chiar pe cea a Italiei sau Spaniei.
Fondul Monetar Internațional previzionează o scădere a ratei de creștere a PIB-ului la
1,4%, față de 1,5% în anul 2015, în timp ce Banca Centrala a Portugaliei și-a revizuit
previziunile din cauza exporturilor mult mai slabe. 10
Conform Tratatului de la Maastricht, statele membre ale Uniunii Europene trebuie să
întrunească două criterii pentru a avea o politică bugetară performantă:
 un deficit bugetar de cel mult 3%;
 datorie publică ce nu depășește 60% din PIB. 11
Astfel putem observa că Portugalia s-a situat constant în perioada 2007-2015 peste pragul
de 60% din PIB, în timp ce România a respectat constant pragul, astfel datoria Portugaliei fiind
considerată nesustenabilă, iar cea a României ca fiind sustenabilă.

10 Sursa: https://next.ft.com/content/b1aef4be- fc12-11e5-b5f5-070dca6d0a0d

11Sursa: http://europa.eu/eu- law/decision-
making/treaties/pdf/treaty_on_european_union/treaty_on_european_union_en.pdf

15
 2.2 Structura datoriei publice

Datoria publică este formată din trei componente și anume: numerarul și depozitele,
creanțele și creditele, fiecare poate influența nivelul datoriei publice în mod diferit.
Graficul 2.2.1: Structura datoriei publice a Portugaliei prezentată ca procent din PIB
130.0
120.0
110.0
100.0
90.0
80.0
70.0
60.0
50.0
40.0
30.0
20.0
10.0
0.0
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Numera r și Depozite Crea nțe Credite

Grafic realizat personal pe baza datelor furnizate de Eurostat

Componenta principală din totalul datoriei publice a Portugaliei este constituită de creanțe,
însă nu aceasta este componenta ce a adus datoria publică la nivelul maxim de 130,2%. În
condițiile economice post criză creditele au ajuns la un maxim de 55,7% din PIB în anul 2013,
în ciuda faptului că inițial în anul 2007 se afla la o valoare de 9,9% din PIB.
Nivelul numerarului și al depozitelor a rămas la un nivel mai mult sau mai puțin constant
sub 10% din PIB, singura excepție fiind anul 2015, când s-a atins nivelul maxim de 10,5%.
Datoria publică a Portugaliei a atins în anul 2014 pragul de 130% din PIB, și este
prognozată doar o scădere ușoară. O relaxare pro-ciclică a politicii fiscale în special la
începuturile anilor 2000 a contribuit la acumularea de datorie publică. După ce pragul maxim
de 130,2% din PIB la sfârșitul anului 2014, această valoare a scăzut ușor la 129,1% din PIB,
fiind prognozată o scădere la 128,5% din PIB în anul 2016. Scăderea ratei de îndatorare în anul
2015 a fost mai mică decât fusese prognozată inițial din cauza amânării vânzării Novo Banc,
impactul rezoluției Banif, dar și al altor revizuiri statistice. Raportul este prognozat să scadă

16
decât într-o măsură foarte mică în 2016 datorită unei proiecții de creștere a depozitelor de
trezorerie. Cu toate acestea o scădere mai pronunțată este previzionată pentru anul 2017, la
127,2% din PIB, în conformitate cu redresarea economică continuă și a unui surplus bugetar.

Graficul 2.2.2: Structura datoriei publice a României prezentată ca procent din PIB
40.0
36.0
32.0
28.0
24.0
20.0
16.0
12.0
8.0
4.0
0.0
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Numera r și Depozite Crea nțe Credite

Grafic realizat personal pe baza datelor furnizate de Eurostat

Putem observa că structura datoriei României s-a comportat în mare parte asemănător cu
cea a Portugaliei chiar dacă nu vorbim despre aceleași valori raportate la PIB. Astfel, creanțele
au crescut de la valoarea de 4,3% din PIB la valoarea maximă de 27,6%, iar numerarul și
depozitele și-au păstrat o valoare insignifiant de mică.
Indicatorul care se comportă diferit în cazul României este cel al creanțelor, care are
valoarea de 7,3% din PIB în anul 2007, în anul 2008 înregistrând chiar o scădere de 0,1%. Anul
2009 aduce însă o creștere majoră la 11% din PIB, urmând un trend ascendent până în anul
2011 când atinge valoarea de 14,2% după acest an înregistrându-se un trend descendent al
creditelor, statul începând să își achite din datoriile externe.
În cazul României creanțele sunt elementul determinant al datoriei publice, însă dat fiind
faptul că vorbim despre o datorie mult mai mică decât cea a Portugaliei și nivelul creditelor
este unul important.
Analiza structurii datoriei publice a României indică faptul că există riscuri pe termen scurt
în vederea denominării monedelor străine, dar nu ridică suspiciuni asupra stabilității structurii
datoriei.

17
 Cea mai mare parte a numerarului din datoria publică Românească este constituidă din
Euro, reprezentând o valoare de 50%, iar aproximativ 40% din acest total sunt monede
naționale, respectiv RON. Restul de 10% sunt monede precum USD și altele.

2.3 Rata de creștere economică

Ratele de creștere ale Romaniei și Portugaliei au fost dur afectate de criza economică,
încetinind ritmul de dezvoltare și afectând bunăstarea populatiilor. Acest subcapitol urmărește
evoluția ratei de creștere economică și aduce argumente pentru înțelegerea modificărilor.

Graficul 2.3.1: Rata de creștere economică a statelor Portugalia și Romania

8.5
7.0
5.5
4.0
2.5
1.0
-0.5
-2.0
-3.5
-5.0
-6.5
-8.0
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Portugal 2.5 0.2 -3.0 1.9 -1.8 -4.0 -1.1 0.9 1.5
Romania 6.9 8.5 -7.1 -0.8 1.1 0.6 3.5 3.0 3.8

Grafic realizat personal pe baza datelor furnizate de Eurostat

Conform graficului 2.3.1 putem observa că anii 2007 și 2008 au clasat rata de creștere
economică a României pe un trend ascendent, atingându-se chiar valoarea maximă de 8,5% în
timp ce Portugalia mergea pe un trend descendent. Anul 2009 a adus scăderi majore ale ratei
de creștere economică, acesta fiind anul în care Uniunea Europeană a resimțit cel mai puternic
prezența crizei economice, în cazul României completându-se cu o creștere de 10 procente a
datoriei publice. Scăderea ratei de creștere economică s-a resimțit diferit în cele două state,
România înregistrând o rată de creștere negativă de -7,1%, iar Portugalia una de -3% în anul
2009.

18
 Putem observa totuși că variația între rata de creștere pozitivă și negativă este mult mai
mare decât în cazul României care a mai înregistrat o rată negativă doar în anul 2010, după
acesta revenind pe un trend ascendent.
Datoria publică din ce în ce mai mare a Portugaliei, care a trecut de pragul de 100% din
PIB în anul 2011, a adus țării trei ani de rate de creștere economică negative, explicând astfel
ratele de creștere pozitive modeste din anii 2014 și 2015.

2.4 Soldul bugetar

Pentru a putea oferi o judecată de valoare cu privire la situația datoriei publice soldul
bugetar este un element cheie ce trebuie analizat pentru a putea decide dacă țara se află într- o
situație de deficit sau surplus bugetar, astfel putând ajusta în concordanță politicile aplicate.

Graficul 2.4.1: Evoluția soldului bugetar în perioada 2007-2015, prezentat ca % din PIB
-12.0
-9.8 -11.2
-10.0

-9.5 -7.4
-8.0 -7.2

-5.7
-6.0 -5.5 -6.9 -4.8
-4.4
-5.4
-4.0 -3.0
-3.8
-3.7
-2.0 -2.8 -0.9 -0.7
-2.1
0.0
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Portugal Romania

Grafic realizat personal pe baza datelor furnizate de Eurostat

În perioada 2007-2008 atât România, cât și Portugalia s-au aflat în situații de deficit
bugetar constant. Cel mai accentuat deficit înregistrat în România a fost în anul 2009 de 9,5%
din PIB, urmând a fi urmat de o evoluție aproape asimptotică spre valoarea de 0 deficit bugetar,
în anul 2015 înregistrându-se valoarea de 0,7% din PIB deficit bugetar.
Portugalia a înregistrat variații de-a lungul perioadei, aflîndu-se în situația celui mai mare
deficit bugetar în anul 2011, când a înregistrat valoarea de 11,2% din PIB, până în anul 2013
aflându-se pe un trend descendent al deficitului, anul 2014 venind ca o surpriză cu o creștere a

19
deficitului la 7,2%, urmând să revină la valoarea de aproximativ 4% în 2015, la fel ca cea din
2013.
În timpul crizei, Portugalia a înregistrat deficite fiscale ridicate și și-a asumat semnifica tiv
datoriile companiilor de stat, iar aceste acțiuni au avut ca rezultat o creștere majoră a datoriei
publice. În ultimii ani consolidarea fiscală a Portugaliei a fost bazată în principal pe măsuri de
creștere a veniturilor în locul unor reduceri de cheltuieli permanente.
Finanțele publice Românești au fost stabile în 2015, dar sunt anticipate deteriorări datorită
creșterilor de cheltuieli publice și tăierilor de TVA, cât și alte taxe. România și-a atins ținta pe
termen mediu a anului 2014 cu privire la deficitul de sub 1% din PIB. În anul 2015,
îmbunătățirea colectării taxelor a permis României să își mențină obiectivul pe termen mediu
în ciuda derapajelor de cheltuieli. Noile tăieri de taxe din anul 2016 și creșterea salariilor din
domeniul public prognozează o escaladare a deficitului de 3,75% din PIB până în 2017. Se
prognozează că datoria publică va crește la 40% din PIB în aceeasi perioadă 12 .
Totuși, pentru a putea menține o datorie publică sustenabilă conform Tratatului de la
Maastricht este necesară și menținerea unui deficit bugetar de maxim 3% din PIB.
Portugalia a întrunit acestă cerință numai în anul 2007, când deficitul a fost de exact 3%,
iar în perioada 2008 - 2015, deficitul a variat de la un maxim de 11,2% din PIB la un minim de
3,8% din PIB. În graficul 2.4.1 se poate observa că anul 2014 a adus un dezechilibru al
deficitului bugetar, într-o perioadă extrem de bună pentru România.
România a înregistrat în anul 2007 un deficit de 2,8% din PIB, urmând ca în perioada
2008-2012 să nu întrunească cerința Tratatului de la Maastricht datorită crizei economice
declanșată în anul 2008. Este de remarcat că în perioada 2009-2015 deficitul bugetar a scăzut
constant, în anul 2015 ajungând la un minim istoric al perioadei analizate de 0,7% din PIB.
Putem observa că în perioada 2010-2013 atât Portugalia, cât și România au urmat un trend
descendent al deficitului bugetar semn că în acea perioadă ambele state își reveneau după
problemele suferite în urma crizei economice din anul 2008, în anul 2009 simțindu-se un
adevărat șoc bugetar.

12 Sursa: http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2016/cr2016_romania_en.pdf

20
 Graficul 2.5: Soldul bugetar structural
-9
-8
-8
-7 -6.2
-6
-5 -5.6
-4 -3.1
-3 -2
-2 -3 -1.4
-2.6
-1 -0.6
0 -0.2
2010 2011 2012 2014 2015

Portugal Romania

Grafic realizat personal pe baza datelor furnizate de AMECO

Soldul bugetar structural urmează în ambele țări un trend ascendent din anul 2007 până în
anul 2014, iar în anul 2015 atât Portugalia cât și România se confruntă cu o descreștere a
soldului structural.
În lipsa unei consolidări structurale în Portugalia, nivelul ridicat al datoriei publice este nu
poate decât scădea într-o măsură foarte mică datorită deficitelor bugetare și a creșterii
economice modeste. Instabilitatea datoriei publice este agravată de volatilitatea ratei dobânzii,
deficiențe în managementul finanțelor publice și o cotă mare a cheltuielilor publice 13 .
Dacă balanța structurală ar converge către un obiectiv pe termen mediu, datoria publică a
României ar experimenta o scădere la aproximtiv 35% din PIB până în 2026. Într-un scenariu
în care soldul structural se dezvoltă în concordanță cu ramura preventivă a Pactului de
Stabilitate și Creștere, și luând în calcul ajustarea fiscală, datoria publică a României s-ar
reduce cu 27 de puncte procentuale până în 2026 față de un scenariu normal.
Nu se previzionează riscuri fiscale pe termen scurt. Pe o perioadă de un an, România nu
pare să aibă riscuri fiscale majore din puctul de vedere al soldului bugetar structural.

13 Sursa: http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2016/cr2016_portugal_en.pdf

21
 2.5 Politicile fiscal-bugetare aplicate în România și Portugalia

Strategia guvernamentală a României are ca țel să restabilească încrederea și stabilitatea

finanțelor publice pe termen scurt si mediu, prin promovarea unui mix coerent de măsuri care
să diminueze deficitul bugetar, nevoile de finanțare în timp ce se alocă un nivel mare de fonduri
pentru investițiile publice. 14

O componentă importantă a consolidării fiscale este maximizarea absorbției de fonduri

structurale pentru finanțarea investițiilor publice, susținerea revenirii economice și pentru a
compensa parțial pentru inactivitatea sectorului privat. Nivelul investițiilor va fi susținut
datorită impactului pozitiv asupra populației, dar și al potențialului de creștere economică, însă
finanțarea se va concentra pe atragerea de Fonduri Europene.
Obiectivele fiscale ale României au fost ajustate ca o reacție la criza economică apărută în
anul 2008, dar prioritățile fundamentale au continuat să asigure sustenabilitatea pe termen
mediu și lung a finanțelor publice și o diviziune corectă a cheltuielilor, a poverii taxelor între
generații și pe termen scurt a susținut și politica monetară.
Obiectivele urmărite dupa declanșarea crizei:
 Ajustarea sustenabilă a deficitului bugetar pentru încadrarea în limita de 3% din
PIB impusă de Tratatul de la Maastricht;
 Construirea unui sistem fiscal-bugetar eficient pe termen mediu;
 Îmbunătățirea administrării sistemului de taxe prin reformarea și reducerea
costurilor;
 Îmbunătățirea nivelului de eficiență al alocării fondurilor publice prin menționarea
unor obiective exacte, în principal în proiectele de investiții ce pot atrage
investitorii străini;
 Îmbunătățirea sustenabilității sistemului de protecție socială.
Pentru a putea scădea deficitul bugetar România a introdus în contextul crizei economice
o creștere a Taxei pe Valoarea Adaugată (TVA) la procentul de 24% din valoarea produsului,
taxă care mai târziu in anii 2014 și 2015 a fost scăzută pentru produsele elementare precum
pâinea sau alte produse alimentare. S-a introdus o acciză pentru produsele alcoolice, dar s-a și
eliminat taxarea pentru produsele/serviciile comercializate de firme care și-au declarat deschisă
procedura de insolvență, cât și plata obligația de a plăti TVA pentru bunurile importate.

14 Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/pdc/Romanianconvergenceprogram.pdf

22
 S-a introdus o taxă pe profit, dar s-a aprobat conform legii 329/Noiembrie 2009 scutirea
de la plata taxei pe profit pentru profiturile reinvestite.
Politicile fiscale aplicate în România ca răspuns la criza economică s-au dovedit a fi
eficiente, drept dovadă având evolutia deficitului bugetar care din anul 2009 a avut un trend
descrescător, astfel ajungând de la valoarea de 9,5% din PIB la 0,7% din PIB. Totodată se
încearcă și transparentizarea, stabilizarea si creșterea nivelului de predictibilitate al sistemului
public.
Portugalia s-a axat mai mult pe reformarea structurală a sistemului, astfel sistemul de
pensii a fost ajustat pentru ca pe termen lung să se reducă acoperirea beneficiilor. Pensiile deja
plătite au ajutat la minimizarea impactului crizei economice, dar principalul pilon au rămas tot
transferurile de stat.
S-a implementat o reformă în sistemul de sănătate, introducând elemente de tip electronic
precum rețetele de tip electronic care ajută la scăderea costurilor pe termen lung.
Sistemul portughez de taxare a fost revizuit, introducând taxe precum impozitul pe profit,
dar comparat cu România, Portugalia a introdus acest sistem abia în anul 2014 și taxe de mediu
introduse abia în anul 2015, deducând că Portugalia nu a dedus riscurile impuse de criză decât
dupa ce efectele negative s-au propagat în economie.
Baza de acoperire a TVA-ului a fost mărită între anii 2011 și 2013 pentru a putea aduce
mai multe venituri la bugetul de stat.
Marea problemă prezentă în sistemul de taxare Portughez este nesiguranța și
impredictibilitatea, iar din această cauză nu se pot introduce alte metode de taxare doarece
acestea nu ar face decât să destabilizeze un sistem și-așa fragil.
Portugalia își propune să aplice sistemul de taxare folosit și în România în domeniul
proprietăților imobiliare. Astfel Portugalia va face tranziția de la taxarea tranzacțiilo r
imobiliare, care este peste media Uniunii Europene, către un sistem de taxare recurent pe
proprietate.

23
 CAPITOLUL 3: CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Atât Portugalia, cât și România s-au confruntat cu situații dificile în perioada crizei, dar și
post criză, până când deficitele bugetare majore acumulate s-au redus.
Fiecare țară a pornit de la un nivel diferit al datoriei publice, nivel care s-a dovedit în cazul
Portugaliei să atragă după sine un nivel din ce în ce mai mare al raportului datoriei în produsul
intern brut. Chiar dacă valoarea datoriei publice Românești este mult mai mică decât cea
Portugheză, împovărarea populației nu a fost neapărat mai blândă.
Portugalia a făcut progrese majore în ceea ce privește în ceea ce privește stabilizarea
sectorului financiar, procedurilor de insolvență, funcționarea pieței muncii, educație și
sustenabilitatea fiscală pe termen lung.
Portugalia are un nivel prea mare al datoriei publice, cumulând 130% în 2014, care este
programată să fie redusă gradual cu trecerea anilor. Nivelul foarte mare al datoriei publice a
culminat cu deficite considerabile face Portugalia să fie extrem de vulnerabilă la schimbăr i
economice. În același timp există un risc pe termen mediu al sustenabilității datoriei publice.
Principala problemă ce a condus la actuala valoare a datoriei publice a Portugaliei, de
aproximativ 130% din PIB, a fost reacția lentă și implementarea târzie a reformelor în sistemul
de taxare, fapt ce nu s-a întâmplat și în România.
Datorită schimbărilor timpurii ale sistemului de taxare Românesc, nivelul datoriei publice
nu a crescut atât de dramatic ca și cel al Portugaliei, păstrându-l în limita de maxim 60% din
PIB impusă de Tratatul de la Maastricht.
Portugalia trebuie să îndeplinească regula impusă de Tratatul de la Maastricht legată de
valoarea procentului deficitului bugetar de maxim 3%, din anul 2010 făcând pași importanți
către încadrarea în acest procent. După întrunirea acestui aspect își poate pune problema
respectării pragului de 60% din PIB pentru valoarea maximă a datoriei publice.
Este evident faptul că strategia aplicată de România este un model mult mai bun în
comparația cu Portugalia, timpul de raspuns la problemele impuse de condițiile economice
internaționale fiind unul din factorii cheie, drept dovadă stând chiar decizia Portugaliei de a
aplica unele tehnici de taxare prezente în Romania, precum impozitul pe proprietate.

24
 Bibliografie

Buiter, W.H., (1985). "A Guide to Public Sector Debt and Deficits" , Economic Policy, Vol. 21

Domar, E., (1944). "The Burden of the Debt and the National Income" , American Economic
Review, Vol. 34, No. 4

Grauwe de, P. (2003). "Economics of Monetary Union" , Oxford University Press, Fourth
Edition

Keynes, J.M., (1923). "A Tract on Monetary Reform. The Collected Writings of John Maynard
Kaynes", Vol. IV, Macmillan, 1971

Kumar, M.S., Jaejoon, W., (2010), "Public Debt and Growth", Working Paper, 10/174
(Washington, International Monetary Fund)

Consiliul Comunitatii Europene, Treaty on European Union, disponibil online la adresa:

http://europa.eu/eu- law/decision-
making/treaties/pdf/treaty_on_european_union/treaty_on_european_union_en.pdf

Comisia Europeană, Pactul de stabilitate și creștere, disponibil online la adresa:

http://ec.europa.eu/economy_finance/economic_governance/sgp/index_en.htm

FMI, "From Recession to Recovery: How soon and how strong?", 2011, World Economic
Outlook, disponibil online la adresa:
https://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2009/01/pdf/c3.pdf

Financial Times, 2016, London, disponiblil online la adresa:

https://next.ft.com/content/b1aef4be- fc12-11e5-b5f5-070dca6d0a0d

Comisia Europeană, Country Report Romania, 2016, disponibil online la adresa:

http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2016/cr2016_romania_en.pdf

Comisia Europeană, Country Report Portugal, 2016, disponibil online la adresa:

http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2016/cr2016_portugal_en.pdf

Guvernul României, Convergence Programme 2009-2012, Martie 2010, disponibil online la

adresa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/pdc/Romanianconvergenceprogram.pdf

25