Datoria publică

 
             
 
              Datoria publică reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale
statului, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de Guvern,
prin Ministerul Finanţelor Publice, sau de autorităţile administraţiei publice locale de la diverşi
creditori, persoane fizice sau juridice rezidente sau nerezidente în România.
              Obligaţiile reprezintă angajamentele care decurg din contractarea împrumuturilor, şi
anume: rambursarea împrumutului, plata dobânzilor, a comisioanelor, a unor avantaje speciale
acordate creditorilor.
              Datoria publică se stabileşte şi se gestionează în mod distinct pe cele două forme ale ei:
datoria publică guvernamentală şi datoria publică locală.
DATORIA PUBLICĂ GUVERNAMENTALĂ = parte din datoria publică, care reprezintă
totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului, la un moment dat, provenind din
împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, în
numele României, de pe pieţele financiare.
DATORIA PUBLICĂ LOCALĂ = parte din datoria publică, care reprezintă totalitatea
obligaţiilor financiare interne şi externe ale autorităţilor administraţiei publice locale, la un
moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe pieţele
financiare.
              Împrumuturile contractate de autorităţile administraţiei publice locale, ce sunt
instrumente ale datoriei publice locale, fac parte din datoria publică a României, dar nu
reprezintă datorii sau răspunderi ale Guvernului.
              De asemenea, datoria publică în funcţie de termen se clasifică astfel: datorie publică pe
termen scurt (flotantă); datorie publică pe termen mediu şi lung (consolidată).
              Datoria publică se poate prezenta şi în funcţie de înscrisurile emise sau alte modalităţi
de gestionare, precum şi pe categorii de creditori (în cazul datoriei externe).
              În funcţie de calitatea creditorilor, datoria publică poate fi: datorie publică brută, fiind
dată de valoareatotală a împrumuturilor, indiferent unde sunt plasate acestea; datorie publică netă,
în care nu intră valoarea împrumuturilor plasate la instituţiile statului.
              Obligaţiile statului rezultate din împrumuturile contractate şi garantate de stat pe o
perioadă de un an sunt limitate de plafonul de îndatorare publică stabilit annual prin lege.
Plafonul de îndatorare publică, respectiv totalitatea obligaţiilor financiare pe care le pot
contracta şi garanta autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pe o perioadă de 1 an,
care este stabilit annual prin lege. Acesta cuprinde plafonul de îndatorare publică internă şi
plafonul de îndatorare publică externă.
  Managementul datoriei publice
Conţinutul şi importanţa managementului datoriei publice
Managementul datoriei publice constă în stabilirea unei strategii de gestiune a datoriei
statului aptă de a mobiliza sumele necesare finanţării, de a realiza obiectivele de risc şi de cost
stabilite de către autorităţi, precum şi celelalte obiective fixate de acestea, cum ar fi dezvoltarea şi
menţinerea unei pieţe a titlurilor de stat performante.
În contextul mai larg al politicilor economice naţionale, statele trebuie să vegheze ca atât
nivelul, cât şi ritmul de creştere al datoriei publice să fie sustenabile, iar serviciul datoriei publice
să poată fi asigurat în diverse situaţii respectând obiectivele de cost şi de risc. Este necesară, de
asemenea, menţinerea îndatorării sectorului public pe o traiectorie viabilă, precum şi punerea în
practică a unei strategii credibilă de reducere a nivelului datoriei, dacă acesta este axcesiv.
Datoria publică trebuie structurată adecvat în ceea ce priveşte ratele dobânzii, scadenţele
şi moneda în care sunt contractate împrumuturile. O slabă structurare, referitor la elementele
prezentate mai sus, precum şi existenţa unui nivel ridicat al garanţiilor acordate de Guvern
împrumuturilor contractate de instituţiile publice sau de agenţii economici privaţi au constituit
factori ce au contribuit la declanşarea sau propagarea crizelor economice. De exemplu, crizele au
fost deseori declanşate de strategii care au privilegiat excesiv economiile de costuri ale
împrumuturilor, concretizate prin împrumuturi pe termen scurt sau cu o rată variabilă a dobânzii.
Acestea expun bugetul de stat unui risc grav dacă, în momentul refinanţării, condiţiile pieţei se
modifică nefavorabil.

Statistici privind evoulutia datoriei publice totale in Romania (interna si externa) exprimate in mld euro
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
8,7 10,3 12,6 12,5 13,7 15,7 18,3 22,6 24,6 30,8
 La sfarsitul lui 2007, potrivit Eurostat, cele mai mici rate ale datoriei publice guvernamentale s-
au inregistrat in Estonia, 3,4%, Luxemburg, 6,8%, Letonia, 9,7% si Romania, 13%. La polul
opus, se afla state precum Italia, care a inregistrat cea mai mare datorie publica din UE, de 104%,
sau Grecia, cu o rata a datoriei de 94,5% si Belgia, cu 84,9%. Ungaria a inregistrat o datorie
publica de 66%, Germania, 65%, Franta 64,2%, Portugalia, 63,6%, iar Malta, 62,6%.

Datoria publica a Romaniei a crescut de patru ori in ultimul deceniu, ajungand in februarie la
155 de miliarde de lei (37,7 mld. euro). Numai in ultimul an si jumatate in contul datoriei statului
s-au adaugat peste 63 de miliarde de lei (aproximativ 15,4 mld. euro) din imprumutul de la FMI,
din emisiunea de eurobonduri lansata de Finante in martie 2010 si din vanzarea de titluri de stat
catre bancile locale, arata datele Ministerului de Finante. In acelasi timp, serviciul datoriei a sarit
de patru ori in 2009, pana la 56,7 miliarde de lei (13,3 mld. euro), pe seama refinantarilor
titlurilor de stat, in conditiile in care Finantele s-au imprumutat pe termen foarte scurt pentru a
sustine cheltuielile cu salariile si pensiile. Din ce vor fi platite aceste datorii daca economia nu-si
revine si pe ce s-a dus aceasta datorie, atat timp cat proiectele de autostrazi si cai ferate
stagneaza? Cat de periculoasa este acumularea rapida de datorii, in conditiile in care Guvernul nu
face aparatul de stat mai eficient, iar risipirea banilor continua?

Datoria publica a Romaniei ca pondere in Produsul Intern Brut (PIB) nu este foarte mare
comparativ cu situatia tarilor din regiune, situandu-se la sfarsitul lunii februarie la 28,8%, in
conditiile in care in Ungaria, de exemplu, depaseste 70% din PIB.

Studiu privind datoria publica a Romaniei

 Tema de cercetare abordata este extrem de actuala in contextul crizei economico-financiare
globale si cu atat mai evidenta in Romania, tara care la finele anului 2009 inregistreza un procent
negativ de crestere. Din pacate, specialisti in domeniu nu sunt consultati si nu se preiau masurile
propuse de acestia. Asa se face ca oameni care cunosc in profunzime fenomenul si pot ajuta la
trecerea mai usoara peste actuala criza, ne referim aici la specialisti romani care pe baza ana-
lizelor FMI cu aplicabiltate la realitatile economico-sociale si politce natioale pot oferi
guvernantilor solutii concrete in traversarea scurta si fara cutremure de mare magnitudine a
actualei crize economice, sunt putin solicitati.Consider ca cresterea datoriei publice si a
deficitului bugetar au devenit o problema cruciala in multe state industrializate sau emergente. In
ultimele decenii, foarte multe state au acumulat importante stocuri de datorie publica, de regula
urmate de cresteri ale dimensiunii sectorului public si de politici fiscale si bugetare imprudente.
Nevoia de o coordonare a policilor fiscale si bugetare in Uniunea Economica si Monetara,
constientizarea faptului ca acumularea unei datorii publice mari reprezinta o amenintare pentru
generatiile urmatoare, cresterea presiunii fiscale pe o piata cu tendinte de globalizare si impactul
pe care procesul de imbatranire al populatiei il va avea asupra finantelor publice au starnit
controverse, atat in mediul academic, cat si in presa. A imprumuta resurse in mod continuu si a le
putea mentine nivelul constant in timp presupune a avea o datorie publica sustenabila, obiectiv
important al oricarei politici fiscale a unui stat. O datorie publica sustenabila este rezultatul pietei
si al deciziilor de politica fiscala si bugetara.
Finantarea cheltuielilor publice, ca expresie a nevoilor societatii, se realizeaza prin intermediul:
- Resurselor financiare publice prelevate de la contribuabili si evidentiate in bugetul general
consolidat, pe componentele sale;
- Fondurilor externe nerambursabile
- Imprumuturilor interne si externe, garantate direct sau indirect de catre autoritatile
administratiei publice, atat centrale cat si locale.

DATORIA PUBLICĂ este definita ca fiind totalitatea obligatiilor financiare interne sau externe
ale statului, la un moment dat, provenind din imprumuturi contractate direct sau garantate de
Guvern, prin Ministerul Economiei si Finantelor, sau de catre autoritatile administratiei publice
locale, de la diversi creditori, persoane fizice sau juridice, rezidente sau nerezidente in Romania.
Distinctia intre obligatiile financiare ale autoritatilor publice centrale si locale este:
- datorie publica guvernamentala, ce exprima totalitatea obligatiilor financiare interne si externe
ale statului, la un moment dat, provenind din imprumuturile contractate direct sau garantate de
Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice, in numele Romaniei, de pe pietele financiare.
- datorie publica locala, ce evidentiaza totalitatea obligatiilor financiare externe si externe ale
autoritatilor administratiei publice locale, la un moment dat, provenind din imprumuturi
contractate direct sau garantate de acestea de pe pietele financiare.
Analizand datoria publica publica a Romaniei se poate constata ca desi nivelul ei creste de la an
la an, ajungand de la 43706 miliarde lei in anul 2002 la 82324.3 mld. lei in 2007, practic efortul
statului pentru stingerea obligatiilor financiare scade intrucat ritmul de crestere al produsului
intern brut depaseste ritmul de crestere al datoriei. Astfel, ponderea datoriei publice descreste de
la 28, 9% la inceputul perioadei de analiza pana la 18.4% in anul 2006. Incepand cu anul 2007
ponderea datoriei guvernamentale in produsul intern brut creste ajungand la aproximativ 30% in
2009, observam acest lucru in graficul nr. 1.
In lucrarea “Finante publice”, Iulian Vacarel precizeaza ca raportul dintre datoria publica si PIB
trebuie privit cu prudenta deoarece la acelasi procent din PIB, povara datoriei publice este mult
mai greu de suportat de o tara in curs de dezvoltare, cum este cazul Romaniei, decat de una
dezvoltata. Indicatorul astfel stabilit arata in ce masura valoarea adaugata intr-un an este grevata
de datoria publica, sau, altfel spus, daca datoria publica ar trebui rambursata integral in anul de
referinta, c$t din produsul intern brut ar trebui utilzat? %n cazul Romaniei 30%. Gradul de
indatorare publica a Romaniei, inregistrat in ultimii ani, se situeaza pe un trend ascendent ince-
pand cu anul 2007, dar desi gradul de indatorare publica este in crestere atingand 30% din
produsul intern brut in 2009, este net inferior plafonului de 60% stabilit prin Tratatul de la
Maastricht.

DATORIA GUVERNAMENTALA
In general, statul apeleaza la imprumuturi din doua motive: fie pentru acoperirea necesitatilor de
trezorerie, fie a necesitatilor de echilibru bugetar. In prima situatie statul doreste sa isi completeze
resursele financiare (provenite din taxe, impozite, contributii, alte venituri) intrucat nu are sufi-
ciente lichiditati in trezorerie. Aceste goluri de casa se produc datorita unor nonconcordante intre
termenele la care se incaseaza veniturile si cele la care se efectueaza cheltuieli. Imprumuturile
pentru mentinerea echilibrului bugetar se fac in scopul acoperirii deficitelor bugetare (Venituri<
Cheltuieli→ Deficit bugetar→ Credit public).
Astfel putem afirma ca datoria publica are drept cauza, in principal, aceste necesitati de trezorerie
si de echilibru financiar, dar si altele definite prin lege precum efectuarea de investitii,
refinantarea datoriei publice, consolidarea rezervei valutare, pe care statul urmareste sa le acopere
prin contractarea unor imprumuturi.
O situatie care ar duce la scaderea cheltuielilor bugetare, dar in acelasi timp la cresterea
veniturilor este implementarea unei politici bugetare care sa imbine fiscalitatea cu imprumuturile.
Veniturile dobandite prin constrangere sa fie folosite pentru acoperirea deficitelor bugetare, iar
resursele financiare care genereaza datorii publice, pentru investitii in dezvoltarea economiei
nationale, pentru obiective si actiuni cu caracter productiv (cercetare stiintifica, modernizarea
invatamantului, a agriculturii). “Imprumutul este un procedeu mai lejer decat impozitul deoarece
el nu priveaza definitiv contribuabilul de bani. Impozitul mareste fiscalitatea. De aceea, daca
pragul acesteia este atins, atunci cand statul are nevoie de resurse suplimentare poate apela la
imprumuturi”.
In prezent, dobanda si celelalte cheltuieli ale datoriei publice sunt platite din venituri bugetare,
sau mai rau din contractarea unor noi credite pentru acoperirea celor vechi. %n acest sens
“contractarea in mod ritmic a unor imprumuturi creeaza un efect nefavorabil asupra statului,
micsorandu-i credibilitatea”. Acest lucru nu face decat sa prelungeasca si sa mareasca dependenta
statului de banii altor tari, organizatii sau proprii cetateni.
Folosirea resurselor financiare din imprumuturi in cazul unor activitati productive inseamna, de
fapt, transformarea acestora in capital real generator de valoare adaugata. Astfel cheltuielile cu
dobanda pot fi acoperite din valoarea adaugata nou creata, pe cand daca din sumele imprumutate
se finanteaza cheltuieli neproductive (cheltuieli militare, pentru asigurarea ordinii publice) plata
dobanzii si a ratelor imprumutului se va face din venituri ordinare (impozite, taxe) ceea ce va
determina o crestere a fiscalitatii in viitor.
In vederea cunoasterii marimii, structurii si evolutiei datoriei publice la nivelul Romaniei, in
continuare am realizat o analiza a datoriei publice guvernamentale intre anii 2002- 2009.
Potrivit OUG nr. 64 din 2007 privind datoria publica, datoria publica guvernamentala reprezinta
totalitatea obligatiilor statului la un moment dat, provenind din finantarile rambursabile angajate
pe baze contractuale sau garantate de Guvern prin Ministerul Economiei si Finantelor.
Analizand datoria publica guvernamentala a Romaniei se poate constata ca desi nivelul ei creste
de la an la an, ajungand de la 43 632 mld.lei in anul 2002 la 76 161 mld. lei in 2007 respectiv 137
602.31 mld lei in 2009, practic efortul statului pentru stingerea obligatiilor financiare scade
intrucat ritmul de crestere al produsului intern brut depaseste ritmul de crestere al datoriei. Astfel
ponderea datoriei publice descreste de la 28.8% pana la 17.4% in anul 2006. Incepand cu anul
2007 ponderea datoriei guvernamentale in produsul intern brut creste ajungand la 28,01% in
2009.
Analizand structura pe instrumente de datorie, am observat ca sursa de finantare a deficitului
bugetar in perioada 2002-2005 au fost certificatele de trezorerie, ulterior strategia Ministerului
fiind de extindere a maturitatii titlurilor de stat emise pe piata interna. Imprumuturile de stat au
inregistrat o tendinta descrescatoare pana in anul 2008 ca pondere in total datorie, reprezentand la
sfarsitul anului 2007 38,2%, respectiv 32,68% in 2008 in timp ce finantarea temporara din
disponibilitatile contului curent general al trezoreriei statului a inregistrat la sfarsitul lui 2007 o
crestere semnificativa, ajungand la 38,6% , 39,36% in 2008, exceptie fiind anul 2009 - 21% in
total datorie publica guvernamentala.

Pana la stingerea lor, imprumuturile de stat externe greveaza an de an bugetul de stat cu

cheltuieli in lei, iar balanta de plati cu cheltuieli in valuta. Este mai usor de suportat serviciul
datoriei publice interne in moneda nationala, decat serviciul datoriei publice externe in valuta,
intrucit procurarea resurselor valutare necesare acestuia din urma este dependenta de volumul
exporturilor de bunuri si servicii, de intrarea in tara a altor fluxuri in valuta, de marimea
rezervelor valutare, de evolutia cursului de schimb al monedelor in care au fost contractate
imprumuturile externe, precum si de nivelul dobanzilor, cand acestea nu sunt fixe, ci fluctuante.
Potrivit Tratatului de la Maastricht, nivelul datoriei publice al statelor Uniunii Europene nu
trebuie sa depaseasca 60% din PIB. Din acest punct de vedere, se poate aprecia ca Romania se
incadreaza in grupa tarilor cu o datorie publica sustenabila, avand inca un grad de indatorare
redus. Cu toate acestea, experti in domeniu considera ca mentinerea unui raport echilibrat intre
serviciul datoriei si nivelul exporturilor necesita pastrarea sub control a deficitului bugetar si a
balantei de plati externe.

DATORIA EXTERNA
In continuare mi-am indreptat atentia spre datoria externa a Romaniei, in tarile in curs de
dezvoltare, in general, investitiile sunt superioare economiilor, intrucat nevoia de echipament
tehnologic este foarte mare, in timp ce economiile diferitelor categorii de agenti economici
(populatie, intreprinderi, stat) nu se dovedesc pe masura acesteia. Administratiile publice au, in
general, resurse limitate si cheltuieli curente ridicate (aparare, sanatate, fondul de salarii,
subventiile si dobanzile asupra datoriei publice reprezentand o pondere mult mai ridicata decat in
tarile industrializate). Intrucat creditul public presupune apelarea la economiile interne (ale
particularilor si ale intreprinderilor) sau contractarea de datorii externe, iar de multe ori
economiile populatiei si ale agentilor economici interni – datorita conditiilor prezentate mai sus –
nu sunt suficiente pentru sustinerea unor proiecte publice de anvergura, se recurge la solutia
contractarii de datorii externe. Daca in tarile dezvoltate datoria publica provine in cea mai mare
parte din surse interne, aceste tari dispunand de o piata interna larga a capitalului de imprumut,
tarile in curs de dezvoltare apeleaza pe o scara mult mai larga la surse straine, aceasta nu numai
din cauza slabei dezvoltari a pietei interne a capitalului de imprumut, dar si a insuficientei
resurselor valutare obtinute din comertul exterior. Nevoia de contractare a creditelor externe, in
conditiile unei insuficiente a fondurilor financiare interne, este generata de necesitatea sustinerii
unor programe de dezvoltare, de investitii, prin intermediul carora se realizeaza dezvoltarea
economiei nationale, cresterea economica, imbunatatirea conditiilor de trai ale populatiei.
Soldul balantei de plati are o semnificatie deosebita pentru economia unei tari. Daca acest sold
este negativ, se evidentiaza faptul ca economia respectiva consuma si investeste mai mult decat
produce. Pentru a finanta consumul si investitiile suplimentare este necesar apelul la creditele
externe. Acestea nu contribuie la cresterea economica in conditiile in care sunt utilizate pentru
finantarea activitatilor neproductive sau pentru contrabalansarea exporturilor excesive de capital.
De fapt, in acest caz, imprumuturile respective ar putea chiar agrava presiunile ce se exercita
asupra operatiunilor bugetare de administrare publica si asupra balantei de plati. De aceea, o
utilizare ineficienta a intrarilor de capital strain poate provoca in final o criza a datoriei.
In Romania s-a manifestat o tendinta generala de crestere a datoriei publice externe de la un an
la altul, cu exceptia perioadei anului 2006, cand aceasta a inregistrat o scadere fata de anul 2005,
urmand ca in anul 2007 sa se reia cresterea cu 4,28%.
Ponderile datoriei publice externe directe si garantate in totalul datoriei publice externe a
fluctuat putin in perioada 2002 (77,75%, respectiv 21,25%), fata de anul 2009 (87,93%, respectiv
12,07%), ceea ce demonstreaza ca oportunitatile sectorului privat de a obtine garantii pentru
imprumuturi au ramas aproximativ aceleasi in decursul celor 8 ani, acest lucru il putem observa
in graficele 8 si 9 din anexe.
La inceputul lunii iulie 2004, FMI a aprobat derularea, pe o perioada de 2 ani, a unui nou acord
stand-by de tip preventiv cu Romania, care nu presupunea tragerea sumelor creditului.
Obiectivele principale avute in vedere in cadrul noului aranjament se refereau la consolidarea
stabilizarii macroeconomice, reducerea graduala a inflatiei pana in 2006, mentinerea deficitului
de cont curent in limite sustenabile si a unor rezerve valutare la un nivel confortabil.
Aparitia crizei economice si diminuarea accesului la pietele financiare face ca in octombrie
2008 Romania a incheiat un nou acord stand-by cu Fondul Monetar International, Comisia
Europeana, Banca Mondiala si BERD pentru o finantare de circa 20 miliarde euro. Romania are
un acord stand-by cu FMI pe doi ani, pentru suma de 12,95 miliarde euro, bani care intra in
rezerva BNR, pachetul total de finantare externa, de la Fond, Uniunea Europeana (5 miliarde de
la CE), Banca Mondiala (1 miliard) si BERD-BEI-International Finance Corporation (1 miliard)
insumand 19,95 miliarde euro.
Prima transa a imprumutului de la FMI, in suma de 5 miliarde euro, a fost contractata de catre
Banca Nationala a Romaniei, pentru sustinerea balantei de plati si a avut ca destinatie
consolidarea rezervelor valutare ale tarii iar fondurile respective au jucat un rol important in
reducerea rezervelor minime obligatorii in valuta ale bancilor romanesti, ajutand la crearea de
lichiditati corespunzatoare in piata monetara.
Acest imprumut nu reprezinta datorie publica potrivit Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.
64/2007 privind datoria publica, rambursarea urmand sa fie efectuata din sursele proprii ale BNR.

A doua transa de la FMI a avut ca destinati bugetul de stat, pentru a acoperi o parte din deficit, si
nu la rezerva valutara de la BNR, asa cum s-a intamplat cu prima transa. Luna septembrie (2009)
a marcat obtinerea aprobarii Consiliului Executiv al FMI pentru eliberarea celei de-a doua transe
din imprumut, in valoare de 1,9 miliarde de euro.
Romania inregistra la finalul lunii decembrie 2009 o datorie externa in crestere cu 6.47% fata
de finalul lui 2008, conform raportarii Bancii Nationale a Romaniei.
Datoria pe termen mediu si lung reprezenta 80.72% din totalul datoriei externe a Romaniei la
finalul lunii noiembrie 2009, potrivit datelor Bancii Nationale a Rom$niei, iar ponderea datoriei
pe termen scurt a scazut usor, la 19,28%.
Din punctul de vedere al structurii se pot observa doua trenduri:
- pana in 2007 a fost un trend de crestere a datoriei pe termen scurt in totalul datoriei externe de
la 14,91% in 2004 la 33,97% in 2007
- incepand cu 2008 un trend de diminuare, ajungand de la 32,57% in noiembrie 2008 la 19,28%
decembrie 2009 ^n timp ce datoria publica pe termen mediu si lung creste.

Analiza statistica – Coeficient de corelatie Pearson

In continuare am realizat un calcul si o analiza a coeficientilor de corelatie partiala a indicatorilor:
datorie publica totala, publica externa si datorie publica interna, pe de o parte, si valoarea cursului
de schimb LEU-EURO, pe de alta parte.Interesant, dupa parerea mea, este abordarea influentei
politicii datoriei publice – a datoriei publice interne respectiv externe, asupra cursului de schimb
leu-euro, urmarit in ultimii 9 ani. Pentru realizarea acestui demers, am considerat variabila de tip
efect, cursul de schimb leu-euro stabilit de BNR pentru fiecare an din perioada 2002-2009.
Pentru a cunoaste cu exactitate influenta pe care o exercita datoria publica asupra cursului de
schimb, adica pentru a cunoaste sensul si intensitatea legaturii dintre acesti indicatori, calculam
coeficientului de corelatie Pearson, folosind datele Ministerului de Finante ^n ceea ce priveste
datoria publica respectiv cursul leu-euro stabilit pentru fiecare an de BNR .
Karl Pearson defineste intensitatea legaturii dintre variabilele y si x in functie de ponderea pe
care o detine variatia lui y datorata influentei lui x in variatia totala a lui y. Apropierea de 0
inseamna legatura slaba, iar apropierea de 1 inseamna o legatura puternica.
In situatia analizata, incerc sa surprind intensitatea legaturii dintre variabila y-cursul de schimb
respectiv x1,x2,x3 –datorie totala, datorie externa si datorie interna in functie de ponderea pe care
o detine variatia lui y-cursul de schimb datorata influentei datoriei publice in variatia totala a
datoriei.
In analiza mea, pentru realizarea corelatiei intre indicatori am utilizat programul statistic SPSS
si am constatat ca intre cursul de schimb si datoria publica totala exista o legatura destul de
puternica, coeficientul Pearson are valoare de 0,536. Insa o legatura de intensitate mare exista
intre datoria externa si cursul leu-euro, asadar cresterea datoriei externe a tarii va determina
cresterea cursului de schimb si anume deprecierea monedei nationale.
Sunt constienta de faptul ca variabila efect din modelul meu, cursul de schimb este influentat de
o multitudine de factori economici sau politici insa m-am gandit ca ar fi interesant de analizat in
ce masura, prin excluderea celorlalti factori, cursul de schimb este influentat de datoria publica.
 Din analiza statistica realizata prin intermediul coeficientului de corelatie Pearson se observa o
situatie, care poate fi justificata de atacurile speculative asupra cursului de schimb ce determina
devalorizare, atacuri cauzate de cumpararea de moneda straina pentru plata datoriei externe.
Astfel, in toata aceasta perioada, se observa ca intre cursul de schimb si datoria externa exista o
legatura directa de intensitate mare, actionand direct asupra raportului leu-euro

Perspective
In obiectivele incluse in Strategia privind administrarea datoriei publice guvernamentale pe
termen mediu, printre care cele mai importante sunt:
1. cresterea controlata a datoriei publice guvernamentale;
2. reducerea costurilor cu datoria publica guvernamentala pe termen mediu si lung;
3. limitarea riscurilor aferente portofoliului de datorie publica guvernamentala;
4. dezvoltarea pietei titlurilor de stat.

CONCLUZII
Construirea treptata a unei economii de piata nu a fost si nu este usoara pentru Romania,
dificultatile neintarziind sa apara si incetinind procesul tranzitiei, schimbarile structurale in cadrul
economiei si, ulterior, alinierea acestora la standardele europene.
Pentru realizarea acestui obiectiv, statul roman a avut nevoie de infuzii masive de capital, care nu
au fost intotdeauna utilizate in scopuri bine definite, pe baza unei evaluari corecte a prioritatilor
(o greseala a constituit-o, spre exemplu, axarea spre consum si nu spre latura productiva a
datoriei publice externe pentru o lunga perioada de timp). Aceste neajunsuri au determinat si o
anumita reticenta a institutiilor financiare internationale in acordarea de imprumuturi in unele
perioade si au facut ca fluxurile de capital strain sa ocoleasca teritoriul Romaniei un interval
destul de indelungat, in conditiile in care tara se confrunta cu deficit de reurse. Astfel, acumularea
deficitelor externe in fiecare an a condus, de asemenea, la intarzierea procesului de tranzitie.
De aceea, in lipsa unor fluxuri considerabile de capital strain, contractarea de imprumuturi
externe s-a facut in mare parte pentru sustinerea balantei de plati (deci, in scopuri de consum), in
primii ani ai tranzitiei statul roman apeland la creditorii multilaterali ca imprumutatori de ultima
instanta, si in proportii mai mici pentru proiecte social-economice de care Romania avea nevoie.
Mai mult, nu a existat, cel putin pana in anul 1999, o gestionare eficienta a datoriei publice,
contractarea acesteia ducand la cresteri ale serviciului datoriei superioare imprumuturilor externe
care l-au generat.
In ultimii ani, insa, s-a produs o ameliorare a fluxurilor de capital, care, pe fondul evolutiei mai
lente a datoriei publice externe, au facut ca lucrurile sa se indrepte mai sigur pe directia urmata de
tarile cu reforma avansata in prezent.
Anul 2008 si aparitia crizei economice a facut ca datoria externa sa creasca din nou ^ncepand
cu anul 2009. De data asta motivul care a dus la noi imprumuturi a fost generat de instabilitatea
de pe pietele financiare internationale, care a dus la o diminuare a fondurilor externe disponibile,
pe fondul unor iesiri importante de capital.
Ingrijorarea de a intra in incapacitate de plata, instabilitatea politica interna si datoria ridicata pe
termen scurt, au dus la inflamarea pietei valutare prin atacuri speculative la adresa monedei
nationale si la scaderea rating-ului Romaniei de catre institutiile internationale. Toti acesti factori,
colaborati cu situatia economica mondiala din 2008 si 2009 au facut ca accesul Romaniei la
finantarea pe pietele internationale sa fie limitat. Acordurile incheiate cu institutiile internationale
si calmarea situatiei politice a dus la o relativa stabilitate economica. Cu toate acestea, lipsesc
masurile de stimulare a economiei.
Ca si pana acuma, imprumuturile externe sunt utilizate pentru acoperirea deficitului de cont
curent, deci, sunt din nou axate spre consum. Romania nu stie sa-si gestioneze ^ntr-un mod
eficient datoria publica externa, motiv pentru care politica datoriei externe este prinsa ^ntr-un
cerc vicios- cel al consumului.
Desi datoriile publice imprima o imagine negativa, datorita cheltuielilor bugetare pe care le
produc, efectele lor pozitive nu sunt de neglijat. Cu ajutorul creditelor publice, prin intermediul
investitiilor, statul poate impulsiona anumite zone ale tarii sau sectoare ale economiei unde
rezultatele nu sunt conform asteptarilor. Un alt efect important generat de datoria publica este
restabilirea echilibrului financiar precum si corectarea ciclului economic. In ultima perioada, se
observa ca tendinta la nivel mondial, chiar si in cazul tarilor dezvoltate, incheierea exercitiului
financiar cu deficit bugetar. Aceste cheltuieli trebuie acoperite, neputand fi transmise in exercitiul
financiar urmator. Imprumutirile de stat ofera categoriilor sociale cu disponibilitati banesti un
plasament sigur si remunerator. Spre deosebire de impozitele directe, aceste resurse puse la
dispozitia statului sunt insotite de o contraprestatie (dobanda, castigul, scutirea de taxe). Acest
lucru evidentiaza rolul in redistribuirea Produsului Intern Brut al datoriei publice, fiecarui plus de
cheltuieli revenindu-i un plus de venituri.
Insa efectul cel mai important, find influentat de toate cele mentionate mai sus, este redarea
increderii investitorilor straini si atragerea de noi investitori.
Imprumuturile de stat sunt generatoare de cheltuieli bugetare, insa folosite ca instrumente de
interventie a statului in economie contribuie la corectarea ciclului economic, impulsionarea
economiei stagnante sau restabilirea echilibrului economic.
Pentru Romania important nu este atat momentul iesirii din criza, cat mijloacele prin care se va
relansa economia. In ultimii cinci ani, principalul motor al cresterii a fost consumul, care s-a
dovedit neviabil, deoarece nu s-a bazat pe resurse interne, ci pe indatorare externa. Cand
creditorii ne-au constrans sa facem ordine in cheltuielile publice, iar bancile au inghetat
creditarea, motorul cresterii s-a oprit, ceea ce a dus la regres. Daca reluarea cresterii prin consum
ar fi o utopie, care ar putea fi solutia pentru Romania? Tarile care au iesit cel mai bine din actuala
criza au fost cele cu politici macroeconomice prudente si cu economii orientate spre export.
Romania are marele avantaj de a putea exporta servicii invizibile (transporturi, turism). Daca ne
orientam spre exporturi, indeosebi de servicii, vom reusi sa relansam economia pe baze
sanatoase.
In contextul globalizarii pietelor financiare, sunt necesare politici de finante publice care sa
asigure stabilitatea si conditiile necesare dezvoltarii statelor in contextul impus de Tratatul de la
Maastricht. Prin urmare, guvernele statelor membre trebuie sa acorde atentie politicilor fiscale si
bugetare in vederea asigurarii sustenabilitatii pe termen lung.
Daca pe termen scurt in Romania nu exista riscuri privind sustenabilitatea finantelor publice, pe
termen mediu si lung, existenta unor finante publice sanatoase poate deveni o problema. Romania
are in prezent o pondere relativ redusa a datoriei publice in PIB, cel putin comparativ cu media
europeana, dar ritmul de crestere al acesteia a fost destul de alert in anul 2009 (in numai 10 luni
ponderea datoriei publice in PIB s-a dublat, crescand cu 105%), dupa ce cunoscuse reduceri
substantiale incepand cu anul 2003. Ritmul de crestere este periculos in lipsa unor masuri de
consolidare fiscala, in prezent problema principala constituind-o nivelul deficitului bugetar
consolidat.
Contextul economico-social global si national actual, coroborat cu necesitatea imperioasa a
identificarii de masuri stiintifice propozabile guvernantilor in abordarea crizei, impun continuarea
cercetarii stiintifice a temei atat la nivel european, cat si local.

Bibliografie:

www.money.ro

www.wall-street.ro

www.euractiv.ro/.../Datoria-publica-a-Romaniei

www.scribd.com

www.financiarul.com/.../datoria-publica-va-fi-principala-problema-a- urmatorilor-ani.html