12.

INDICATORI DE APRECIERE A DATORIEI PUBLICE EXTERNE

Datoria publica totala =datoria publica interna+datoria publica externa

Datoria publica externa =Deficit bugetar-cheltuieliveniturile V-C=X
Cheltuieli bugetare :
- permanente –salarii, pensii, investitii
- nepermanente (ocazionale)- cheltuieli puternice
- Deficitul se acopera din surse interne si externe
- Surse interne – emiterea d etitluri de stat (imprumuturi ale statului), detinatorii de titluri pot fi
persoane fizice, juridce , banci
- Surse externe= datorii externe- titluri de stat in valuta (pe piata externa); imprumuturi directe
acordate de catre banci straine , fonduri funciare

- gradul de indatorare a unei tari fata de strainatate

1. marimea absoluta a datoriei externe
2. datoria medie pe locuitor- se obtine din datoria locala/nr. locuitori
3. raportul dintre datoria externa si PIB(lim max 60%)
4. raportul dintre datoria externa si exporturi
5. raportul dintre serviciul datoriei externe si PIB(rate+dobanda anuala))tari puternic
indatorate :>80%, mediu inadorate intre 45-80% si putin indatorate <45%
6. raportul dintre serviciul datoriei externe si export

Datoria publică reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului, la un
moment dat, provenind din împrumuturi contractate directe sau garantate de Guvern, prin
Ministerul Finanţelor Publice, sau de autorităţile administraţiei publice locale de la diverşi
creditori, persoane fizice sau juridice rezidente sau nerezidente în România.
Banca Mondială defineşte datoria publică ca fiind suma dintre datoria publică şi datoria
publică garantată.
Aceste două categorii sunt definite după cum urmează:
a) datoria publică reprezintă suma obligaţiilor interne şi externe ale debitorilor publici. Din
categoria debitorilor publici fac parte: Guvernul şi agenţiile sale, unităţile administrativ-teritoriale
şi agenţiile acestora, organismele publice autonome cum ar fiîntreprinderile de stat şi filialele în
care statul are o participaţie majoră. Obligaţiile organismelor publice neguvernamentale includ
împrumuturi care pot fi şi garantate şi negarantate de guvern
a) datoria publică garantată reprezintă suma tuturor obligaţiilor interne şi externe din sectorul privat,
a căror garanţie a rambursării la scadenţă este asigurată de către o entitate publică.
Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială clasifică datoria unei ţări ca datorie publică
internă şi datorie publică externă în funcţie de rezidenţa creditorului. Ca urmare se pot distinge
următoarele forme:
 Datoria în moneda ţării debitoare şi în valută deţinută de nerezidenţi formeazădatoria externă;
 Datoria în moneda ţării debitoare şi în valută deţinută de rezidenţi formează datoria internă
Indicatori privind datoria publică internă
Analiza datoriei publice interne poate fi efectuată cu ajutorul unui indicator numit serviciul datoriei
publice interne (SDPI). Acesta reflectă volumul resurselor financiare publice alocate pentru acoperirea
obligaţiilor interne, la nivelul unui exerciţiu financiar.

Efortul financiar sau povara datoriei publice se exprimă cu ajutorul mai multor indicatori, printre
care:
* mărimea absolută şi mărimea medie pe un locuitor a serviciului datoriei publice;
* raportul dintre serviciul datoriei publice şi PIB;
* raportul dintre serviciul datoriei publice şi totalul cheltuielilor publice;
* ponderea serviciului datoriei publice în totalul cheltuielilor bugetare după caz.
Structura datoriei publice are în vedere gradul de exigibilitate al acesteia. Sumele exigibile la termen scurt
formează datoria flotantă, iar cele exigibile la termene mijlocii şi lungi formează datoria consolidată.
Structura datoriei publice diferă de la o ţară la alta şi chiar de la o perioadă la alta, în funcţie de condiţiile
financiare monetare.
În funcţie de termenul la care obligaţia devine exigibilă, datoria publică se împarte în trei
categorii(figura 2).

Figura 2. Structura datoriei publice în funcţie de termenul la care obligaţia devine exigibilă

Datoria publică externă

Noţiunea de datorie externă este mai largă decât aceea de datorie publică externă, deoarece
cuprinde pe lângă datoria publică externă directă şi garantată şi datoria negarantată public (privată sau
comercială). Astfel, pentru datoria externă există mai multe interpretări:
datorie externă brută în sens larg - cuprinde sumele de bani şi alte valori pe care rezidenţii unei ţări,
persoane fizice şi juridice, le datorează străinătăţii la un moment dat.
Aici sunt cuprinse toate obligaţiile băneşti faţă de străinătate, cu caracter public sau privat, indiferent de
gradul lor de exigibilitate, de existenţa sau nu a unei garanţii.
Această interpretare nu are decât un caracter teoretic, întrucât nu are aplicabilitate în practică, datorită
dificultăţii de exprimare a tuturor obligaţiilor existente la un moment dat faţă de străinătate;
datorie externă brută în sens restrâns - cuprinde obligaţiile băneşti faţă de străinătate, cu
următoarele excepţii: creditele pe termen scurt (sub 1 an); investiţii străine directe; ajutoare cu caracter
nerambursabil; împrumuturile externe cu o perioadă de graţie de 10-15 ani sau mai mare;
împrumuturile acordate de unii creditori externi sucursalelor, filialelor sau alte reprezentante ale
acestora în condiţii mai avantajoase decât cele practicate pe piaţa mondială; creditele contractate de
persoane fizice sau juridice, negarantate de autorităţile publice competente;

datoria externă în interpretarea Băncii Mondiale şi a celorlalte in instituţii di n sistemul său -

cuprinde sumele datorate unor creditori publici şi privaţi, în valută,bunuri sau servicii, cu o perioadă
de rambursare mai mare de un an şi sumele datorate de persoane private, dar garantate de o autoritate
publică. În cadrul acestei interpretări nu sunt cuprinse următoarele categorii: datoria persoanelor
private către străinătate negarantată de autorităţile publice; datoria din tranzacţiile cu Fondul Monetar
Internaţional; datoria care poate fi achitată, la opţiunea debitorului, în moneda ţării sale; sumele
datorate unor creditori rezidenţi în străinătate, pentru care nu au fost stabilite termene de plată;
datoria externă netă - diferenţa dintre activele publice şi private ale rezidenţilor unei ţări în
străinătate (disponibilităţi valutare, împrumuturi acordate, investiţii directe, titluri, diverse alte creanţe
şi valori) şi activele deţinute de rezidenţii străini în ţara considerată (împrumuturi primite de la
 guverne, agenţii guvernamentale şi alte entităţi publice; credite primite de la bănci private, organisme
financiare şi alţi
creditor;, investiţii de capital, titluri, disponibilităţi valutare şi alte valori aparţinând unor persoane
publice sau private străine). Adesea, în datoria externă netă se includ numai creanţele lichide sau uşor
realizabile faţă de străinătate, în timp ce celelalte creanţe care nu pot fi uşor mobilizate sunt excluse
din calcul
După criteriul stadiului de derulare a împrumuturilor, datoria publică externă se
clasifică astfel:
datorie publică externă contractată, reprezintă totalitatea valorii contractelor de împrumut încheiate;
datoria publică externă angajată (utilizată sau trasă), este constituită din suma împrumuturilor care au
fost trase (utilizate sau angajate), din volumul creditelor contractate;
datoria publică externă efectivă, reprezintă diferenţa dintre datoria angajată şi ratele de capital
rambursate, respectiv ceea ce mai are de plătit efectiv o ţară către creditorii săi externi.

Cel mai important indicator de analiză a datoriei publice externe îl reprezintă serviciul datoriei publice
externe (SDPE) şi arată nivelul cheltuielilor aferente acestei datorii la nivelul fiecărui an financia

Astfel, gradul de îndatorare al unei ţări faţă de străinătate se exprimă cu ajutorul mărimii absolute
a datoriei externe, al mărimii medii a datoriei respective pe un locuitor, al raportului dintre datoria
externă şi PIB şi al raportului dintre datoria externă şi încasările dintre exportul de bunuri şi
servicii

Principalii indicatori ai datoriei externe sunt:

 indicatorul datoriei externe totale – arată suma datorată străinătăţii la un moment dat, se
determină prin transformarea valutelor în care a fost exprimată datoria externă într-o valută de
largă circulaţie internaţională;
 indicatorul datoriei externe medii pe locuitor se determină prin împărţirea datoriei externe
totale, exprimate într-o valută de largă circulaţie internaţională la numărul populaţiei şi serveşte la
efectuarea de comparaţii în timp pe plan naţional şi internaţional;
 indicatorul privind raportul dintre datoria externă şi PIB arată cât din PIB al anului considerat
ar fi necesar pentru rambursarea acelei datorii;
 indicatorul privind raportul dintre datoria externă şi exporturile de bunuri şi servicii - arată
în cât timp s-ar putea rambursa datoria unei ţări faţă de străinătate pe seama valutei încasate din
vânzările de bunuri şi prestările de servicii peste graniţă

Sustenabilitatea datoriei publice externe este reflectată în principal de indicatorul “rata serviciului
datoriei”, respectiv raportul dintre SDPE şi exportul de bunuri şi servicii şi arată ce sumă din încasările
din export acoperă plata serviciului la nivelul unui an.
Povara datoriei externe se determină cu ajutorul mai multor indicatori şi anume:
 raportul dintre SDE şi exportul de bunuri şi servicii;
 raportul dintre SDE şi PIB;
 raportul dintre dobânda aferentă datoriei externă şi exporturi