Matematici speciale

Integrarea functiilor complexe

Martie 2018
ii
“Be yourself, everyone else is already taken.”
Oscar Wilde

Integrarea functiilor complexe

5
Integrala Riemann a unei functii cu valori complexe se defineste in mod natural
prin:

Integrala Riemann:
Fie 𝑓 : [𝑎, 𝑏] → C o functie continua. Definim integrala lui 𝑓 pe [𝑎, 𝑏] prin:
∫︁ 𝑏 ∫︁ 𝑏 ∫︁ 𝑏
𝑓 (𝑡)𝑑𝑡 := Re(𝑓 (𝑡))𝑑𝑡 + 𝑖 Im(𝑓 (𝑡))𝑑𝑡
𝑎 𝑎 𝑎

Exemplu:
⃒𝜋 (︃ ⃒𝜋 )︃
∫︁ 𝜋 ∫︁ 𝜋 ∫︁ 𝜋 ⃒ ⃒
cos 𝑡 + 𝑖 · sin 𝑡𝑑𝑡 = cos 𝑡𝑑𝑡 + 𝑖 · sin 𝑡𝑑𝑡 = sin 𝑡⃒ + 𝑖 − cos 𝑡⃒
⃒ ⃒
0 0 0 ⃒ ⃒
0 0
= 0 + 𝑖 · 2 = 2𝑖.

Pentru a defini insa integrala unor functii complexe este nevoie de un studiu
amanuntit al curbelor si al unor clase de multimi in planul complex.

1
Curbe in planul complex:
Prin curba in planul complex vom intelege o aplicatie continua:

𝑐 : [𝑎, 𝑏] → C, 𝑎 < 𝑏,

intre un interval compact si multimea numerelor complexe. Orice curba va avea

o reprezentare:
𝑐(𝑡) = 𝑥(𝑡) + 𝑖 · 𝑦(𝑡), 𝑡 ∈ [𝑎, 𝑏]
O curba se numeste neteda daca este derivabila cu derivata continua.

Exemplu:
∙ Fie 𝑧1 = 𝑥1 + 𝑦1 si 𝑧2 = 𝑥2 + 𝑦2 . Segmentul dintre punctele 𝐴(𝑥1 , 𝑦1 )
si 𝐵(𝑥2 , 𝑦2 ) reprezinta de fapt o curba 𝑐 : [0, 1] → C :

𝑐(𝑡) = 𝑧1 + 𝑡(𝑧2 − 𝑧1 ) = 𝑥(𝑡) + 𝑖 · 𝑦(𝑡), 𝑡 ∈ [0, 1],

unde 𝑥(𝑡) = 𝑥1 + 𝑡(𝑥2 − 𝑥1 ) si 𝑦(𝑡) = 𝑦1 + 𝑡(𝑦2 − 𝑦1 ).

∙ Un cerc de raza 𝑅 si centru 𝑀 (𝑥0 , 𝑦0 ) poate fi interpretat ca fiind o
curba 𝑐 : [0, 2𝜋] → C :

𝑐(𝑡) = (𝑥0 + 𝑅 cos 𝑡) + 𝑖 · (𝑦0 + 𝑅 sin 𝑡), 𝑡 ∈ [0, 2𝜋].

Curbe netede pe portiuni :

O curba se numeste neteda pe portiuni daca exista o partitie:

𝑎 = 𝑎0 < 𝑎1 < . . . < 𝑎𝑛 = 𝑏

astfel ca 𝑐 sa fie neteda pe fiecare interval (𝑎𝑘 , 𝑎𝑘+1 ), 0 ≤ 𝑘 < 𝑛 − 1.

Domeniu:

Multimea 𝐷 ⊂ C se numeste dome-

niu daca este deschisa si pentru orice
𝑧1 , 𝑧2 ∈ 𝐷 exista o curba 𝑐 ⊂ 𝐷 care
uneste 𝑧1 cu 𝑧2 .

2
Domeniu simplu conex:

𝐷 este un domeniu si curba inchisa 𝛾

aflata in 𝐷 poate fi contractata pana
devine un punct al multimii respective.
(nu are gauri)

Domeniu multiplu conex:

Un domeniu care nu este simplu conex

se numeste multiplu conex.(are gauri)

Integrala in planul complex:

Fie 𝐷 ∈ C un domeniu, 𝑓 : 𝐷 → C o functie continua si 𝑐 : [𝑎, 𝑏] → 𝐷 o curba
neteda. Atunci definim integrala curbilinie complexa a lui 𝑓 pe curba 𝑐 prin:
∫︁ ∫︁ 𝑏
𝑓 (𝑧)𝑑𝑧 = 𝑓 (𝑐(𝑡)) · 𝑐′ (𝑡)𝑑𝑡
𝑐 𝑎

Cand 𝑐 este doar neteda pe portiuni definim:

∫︁ 𝑛−1
∑︁ ∫︁ 𝑎𝑘+1
𝑓 (𝑧)𝑑𝑧 = 𝑓 (𝑧)𝑑𝑧.
𝑐 𝑘=0 𝑎𝑘

pentru partitia corespunzatoare.

Exemplu:
Calculam: ∫︁
1
𝑑𝑧,
𝑐 𝑧
unde 𝑐 este cercul unitate.
Pentru inceput curba 𝑐 are reprezentarea parametrica:

𝑐(𝑡) = cos 𝑡 + 𝑖 sin 𝑡, 𝑡 ∈ [0, 2𝜋].

3
 Conform definitiei:
∫︁ 2𝜋 ∫︁ 2𝜋
cos 𝑡 − 𝑖 sin 𝑡
∫︁
1 1 ′
𝑑𝑧 = (cos 𝑡 + 𝑖 sin 𝑡) 𝑑𝑡 = (− sin 𝑡 + 𝑖 cos 𝑡)𝑑𝑡
𝑐 𝑧 0 cos 𝑡 + 𝑖 sin 𝑡 0 cos2 𝑡 + sin2 𝑡
∫︁ 2𝜋 ∫︁ 2𝜋
= (cos 𝑡 − 𝑖 sin 𝑡)(− sin 𝑡 + 𝑖 cos 𝑡)𝑑𝑡 = 𝑖 𝑑𝑡 = 2𝜋𝑖.
0 0

Proprietati
∫︁ elementare ale∫︁integralelor∫︁complexe:
i) 𝛼𝑓 (𝑧) + 𝛽𝑓 (𝑧)𝑑𝑧 = 𝛼 𝑓 (𝑧)𝑑𝑧 + 𝛽 𝑔(𝑧)𝑑𝑧, 𝛼, 𝛽 ∈ C.
𝑐 𝑐 𝑐
∫︁ ∫︁ ∫︁
ii) 𝑓 (𝑧)𝑑𝑧 = 𝑓 (𝑧)𝑑𝑧 + 𝑓 (𝑧)𝑑𝑧,
𝑐1 ∪𝑐2 𝑐1 𝑐2

Remarca:
∙ Integrala complexa nu depinde de parametrizarea curbei.
∙ Integrala complexa curbilinie depinde de orientarea curbei ! Daca notam
prin 𝑐− curba 𝑐 data cu orientarea inversa, atunci:
∫︁ ∫︁
𝑓 (𝑧)𝑑𝑧 = − 𝑓 (𝑧)𝑑𝑧.
𝑐− 𝑐

Recuperarea unui rezultat clasic:

Fie 𝐷 ⊂ C deschisa si 𝑓 : 𝐷 → C continua. O primitiva a lui 𝑓 este o functie
olomorfa 𝐹 : 𝐷 → C pentru care 𝐹 ′ = 𝑓 . Atunci pentru orice curba neteda pe
portiuni 𝑐 aflata in 𝐷 are loc:
∫︁
𝑓 (𝑧)𝑑𝑧 = 𝐹 (𝑐(𝑏)) − 𝐹 (𝑐(𝑎)).
𝑐

4
 Exemplu:
Functia 𝑓 (𝑧) = 𝑧 are primitiva:

𝑧2
𝐹 (𝑧) = .
2
Fie acum 𝑐 semicercul cercului unitate (considerat cu orientarea pozitiva)
situat intre punctele 𝐴(−1, 0) si 𝐵(1, 0). Acest semicerc considerat ca
fiind o curba admite parametrizarea 𝑐(𝑡) = cos 𝑡 + 𝑖 sin 𝑡 pentru 𝑡 ∈ [𝜋, 2𝜋],
deoarece 𝑧𝐴 = −1 + 0𝑖 = cos 𝜋 + 𝑖 sin 𝜋 si 𝑧𝐵 = 1 + 0 · 𝑖 = cos 2𝜋 + 𝑖 sin 2𝜋.

∫︁
𝑧𝑑𝑧 = 𝐹 (𝑐 (2𝜋)) − 𝐹 (𝑐(𝜋)) = (1 + 𝑖 · 0)2 − (−1 + 𝑖 · 0)2 = 1 − 1 = 0
𝑐
Pe de alta parte:
∫︁ ∫︁ 2𝜋
𝑧𝑑𝑧 = (cos 𝑡 + 𝑖 sin 𝑡)(cos 𝑡 + 𝑖 sin 𝑡)′ 𝑑𝑡
𝑐 𝜋
∫︁2𝜋
= (cos 𝑡 + 𝑖 sin 𝑡)(− sin 𝑡 + 𝑖 cos 𝑡)𝑑𝑡
𝜋
⃒2𝜋 ⃒2𝜋
∫︁ 2𝜋
cos(2𝑡) ⃒⃒ cos(2𝑡) ⃒⃒
= − sin(2𝑡) + 𝑖 sin(2𝑡)𝑑𝑡 = ⃒ −𝑖 ⃒ =0
𝜋 2 ⃒ 2 ⃒
𝜋 𝜋

Serii de puteri:
∞
1 ∑︁
= 1 + 𝑧 + 𝑧2 + . . . 𝑧𝑛 + . . . = 𝑧𝑛, |𝑧| < 1
1−𝑧 𝑛=0
∞
𝑧2 𝑧𝑛 ∑︁ 𝑧𝑛
𝑒𝑧 = 1 + 𝑧 + + ... + ... =
2! 𝑛! 𝑛=0
𝑛!
∞
𝑧3 𝑧5 ∑︁ (−1)𝑛 𝑧 2𝑛+1
sin 𝑧 = 𝑧 − + − ... =
3! 5! 𝑛=0
(2𝑛 + 1)!

5
Serii de puteri:
∞
𝑧2 𝑧4 ∑︁ (−1)𝑛 𝑧 2𝑛
cos 𝑧 = 1 − + − ... =
2! 4! 𝑛=0
(2𝑛)!

In general pentru functii olomorfe are loc formula de dezvoltare in serie Taylor:
∞
∑︁ 𝑓 (𝑛) (𝑧0 )
𝑓 (𝑧) = · (𝑧 − 𝑧0 )𝑛
𝑛=0
𝑛!

Dezvoltarea in serie Laurent:

Fie 𝑓 o functie olomorfa in coroana

circulara 𝑟 < |𝑧 − 𝑧0 | < 𝑅. Atunci ea
poate fi dezvoltata in serie Laurent in
punctele acestei multimi:

𝑛=∞
∑︁
𝑓 (𝑧) = 𝑎𝑛 (𝑧 − 𝑧0 )𝑛 .
𝑛=−∞

Coeficientii dezvoltarii sunt dati prin:

∫︁
1 𝑓 (𝑤)
𝑎𝑘 = 𝑑𝑤, 𝑘 = 0, ±1, ±2, . . . ,
2𝜋𝑖 𝑐 (𝑤 − 𝑧0 )𝑘+1

unde 𝑐 este o curba inchisa simpla, positiv orientata, care este situata in totali-
tate in 𝑟 < |𝑧 − 𝑧0 | < 𝑅 si contine punctul 𝑧0 in interiorul sau.

Exemplu:
sin 𝑧
Consideram functia 𝑓 (𝑧) = pe care dorim sa o dezvoltam in serie
𝑧2
Laurent in jurul lui 𝑧0 = 0 si putem considera 𝑧 ca facand parte din
coroana circulara 0 < |𝑧| < ∞.
Cu ajutorul dezvoltarii in serie Taylor:

𝑧3 𝑧5 𝑧7
sin 𝑧 = 𝑧 − + − + ...
3! 5! 7!
obtinem dezvoltarea in serie Laurent in jurul lui 𝑧0 = 0:

sin 𝑧 1 𝑧 𝑧3 𝑧5
𝑓 (𝑧) = 2
= − + − + ...
𝑧 𝑧 3! 5! 7!

6
 1 1
deci 𝑎𝑛 = 0 pentru 𝑛 < −1, 𝑎−1 = 1, 𝑎0 = 0, 𝑎1 = − 3! , 𝑎2 = 0, 𝑎3 = 5! si
asa mai departe. 

Singularitati izolate:
Fie 𝐷 ⊂ C, 𝑧0 ∈ 𝐷 si 𝐹 : 𝐷∖{𝑧0 } → C olomorfa. Atunci numim 𝑧0 singularitate
izolata a lui 𝑓.

In cele ce urmeaza vom dori sa clasificam singularitatile izolate ale unei

functii.

Caracterizarea singularitatilor izolate prin intermediul seriilor Lau-

rent:

Functia 𝑓 poseda in 𝑧0 ∈ C o singularitate izolata. Atunci numim 𝑧0 :

i) o singularitate aparenta a lui 𝑓 , daca in dezvoltarea in serie Laurent in
jurul lui 𝑧0 toti 𝑎𝑛 cu 𝑛 < 0 sunt nuli:

𝑓 (𝑧) = 𝑎0 + 𝑎1 (𝑧 − 𝑧0 ) + 𝑎2 (𝑧 − 𝑧0 )2 + . . .

ii) un pol de ordinul m al lui 𝑓, daca in dezvoltarea in serie Laurent 𝑎𝑛 = 0

pentru 𝑛 < −𝑚 :

𝑎−𝑚 𝑎−(𝑚−1)
𝑓 (𝑧) = 𝑚
+ + . . . + 𝑎0 + 𝑎1 (𝑧 − 𝑧0 ) + 𝑎2 (𝑧 − 𝑧0 )2 + . . .
(𝑧 − 𝑧0 ) (𝑧 − 𝑧0 )𝑚−1

iii) o singularitate esentiala, cand dezvoltarea Laurent admite o infinitate de

termeni cu exponent negativ:

𝑎−2 𝑎−1
𝑓 (𝑧) = . . . + + + 𝑎0 + 𝑎1 (𝑧 − 𝑧0 ) + 𝑎2 (𝑧 − 𝑧0 )2 + . . .
(𝑧 − 𝑧0 )2 𝑧 − 𝑧0

Teorema de caracterizare a polilor:

Functia 𝑓 are in 𝑧0 un pol de ordin 𝑚 daca si numai daca exista o functie 𝑔
olomorfa in 𝑧0 astfel ca 𝑔(𝑧0 ) ̸= 0 iar intr-o vecinatate a lui 𝑧0 avem:

𝑔(𝑧)
𝑓 (𝑧) =
(𝑧 − 𝑧0 )𝑚

7
 Consecinta
Daca functia 𝑓 are in 𝑧0 un pol, atunci:

lim |𝑓 (𝑧)| = ∞
𝑧→𝑧0

Exemplu:
cos 𝑧
𝑓 (𝑧) = are in 𝑧0 = 𝑖 un pol de ordin 2, verificam usor ca cos(𝑖) ̸= 0
(𝑧 − 𝑖)2
iar cos 𝑧 este olomorfa in orice punct din C.

Teorema de caracterizare a singularitatilor aparente:

Singularitatea 𝑧0 este o singularitate aparenta daca si numai daca limita
lim 𝑓 (𝑧) exista in C.
𝑧→𝑧0

Exemplu:
sin 𝑧
Functia 𝑓 (𝑧) = are o singularitate aparenta in 𝑧0 = 0. Daca incercam
𝑧
sa aplicam teorema de caracterizare a polilor observam ca sin 0 = 0 deci
nu se poate aplica. In schimb fie dezvoltam in serie Laurent in jurul lui 𝑧0
si folosind deja mentionata dezvoltare:

𝑧3 𝑧5
sin 𝑧 = 𝑧 − + − ...
3! 5!
vedem ca:
sin 𝑧 𝑧2 𝑧4
=1− + − ...
𝑧 3! 5!
si prin urmare nu avem termeni cu exponent negativ deci 𝑧0 este singular-
itate aparenta conform definitiei.
In acelasi timp putem observa ca
sin 𝑧
lim =1
𝑧→0 𝑧
deci aplicand teorema de caracterizare ajungem la acelasi rezultat.


Teorema de caracterizare a singularitatilor esentiale:

Singularitatea 𝑧0 este o singularitate esentiala daca si numai daca limita
lim 𝑓 (𝑧) nu exista iar lim |𝑓 (𝑧)| =
̸ ∞.
𝑧→𝑧0 𝑧→𝑧0

8
 Exemplu:
1
Functia 𝑓 (𝑧) = 𝑒 𝑧 are in 𝑧0 = 0 o singularitate esentiala.
1 1
Metoda 1: Limita lim𝑧→0 𝑒 𝑧 nu exista si lim𝑧→0 |𝑒 𝑧 | ≠ ∞.
Pentru prima limita alegem 𝑧𝑛 = 𝑛1 → 0 si 𝑤𝑛 = − 𝑛1 → 0. Atunci
𝑓 (𝑧𝑛 ) = 𝑒𝑛 si 𝑓 (𝑤𝑛 ) = 𝑒−𝑛 dar:

lim 𝑓 (𝑧𝑛 ) = ∞̸=0 = lim 𝑓 (𝑤𝑛 )

𝑛→∞ 𝑛→∞

Pentru a argumenta relatia lim𝑧→0 |𝑓 (𝑧)| = ̸ ∞ putem considera aceleasi

siruri. Atunci |𝑒𝑧 | = 𝑒𝑥 , pentru 𝑧 = 𝑥 + 𝑖𝑦 ∈ C si prin urmare:

lim |𝑓 (𝑧𝑛 )| = ∞̸=0 = lim |𝑓 (𝑤𝑛 )|.

𝑛→∞ 𝑛→∞

Metoda 2: Pe de alta parte putem sa dezvoltam in serie Laurent functia

1
𝑓 (𝑧) = 𝑒 𝑧 in jurul punctului 𝑧0 = 0. Pornim din nou de la dezvoltarea in
serie Taylor, de data aceasta a lui 𝑒𝑧 in 𝑧0 = 0:

𝑧2 𝑧3
𝑒𝑧 = 1 + 𝑧 + + + ...
2! 3!
De unde rezulta:
1 1 1 1
𝑒𝑧 = 1 + + + + ...
𝑧 2!𝑧 2 3!𝑧 3
Aceasta ultima identitate arata ca dezvoltarea Laurent a lui 𝑓 in jurul lui
𝑧0 = 0 are o infinitate de termeni cu exponent negativ.

Reziduul unei functii:

Fie 𝐷 ⊂ C deschisa, 𝑧0 ∈ 𝐷, 𝑓 : 𝐷 ∖ {𝑧0 } → C olomorfa si 𝜀 > 0, astfel ca

𝐷(𝑧0 , 𝜀) ⊂ 𝐷. Atunci numim:
∫︁
1
Res(𝑓, 𝑧0 ) = 𝑓 (𝑧)𝑑𝑧
2𝜋𝑖
|𝑧−𝑧0 |=𝜀

reziduul lui 𝑓 in 𝑧0 .

Remarca:
∙ Reziduul nu depinde de alegerea razei 𝜀.
∙ 𝑧0 nu trebuie sa fie in mod obligatoriu o singularitate dar cand nu este
singularitate reziduul va fi 0.

9
Curba inchisa simpla:
O curba inchisa 𝑐 : [𝑎, 𝑏] → C se numeste simpla, atunci cand pe intervalul [𝑎, 𝑏)
este injectiva. Din punct de vedere geometric asta inseaman ca nu are puncte
de auto-intersectie.

Teorema reziduurilor:
Fie 𝐷 ⊂ C un domeniu, 𝑧1 , 𝑧2 , . . . , 𝑧𝑛 puncte distincte in 𝐷 si 𝑓 :
𝐷 ∖ {𝑧1 , 𝑧2 , . . . , 𝑧𝑛 } → C olomorfa.

Atunci pentru orice curba neteda pe

portiuni, inchisa simpla si pozitiv
orientata 𝑐, care se afla in totalitate
in 𝐷 si contine in interior punctele
𝑧1 , 𝑧2 , . . . , 𝑧𝑛 avem relatia:

∫︁ 𝑛
∑︁
𝑓 (𝑧)𝑑𝑧 = 2𝜋𝑖 Res(𝑓, 𝑧𝑘 ).
𝑐 𝑘=1

Remarca:
Pentru o curba 𝑐 orientata negativ se obtine:
∫︁ 𝑛
∑︁
𝑓 (𝑧)𝑑𝑧 = −2𝜋𝑖 Res(𝑓, 𝑧𝑘 ).
𝑐 𝑘=1

10
 Exemplu:

Vom evalua urmatoarea integrala:

𝑧3 + 3
∫︁
𝑑𝑧
𝑐 𝑧(𝑧 − 𝑖)2

unde 𝑐 este curba din desenul ala-

turat:

Se observa usor ca 𝑐 = 𝑐1 ∪ 𝑐2 si 𝑐2 este orientata pozitiv iar 𝑐1 este

𝑧3 + 3
orientata negativ. Functia 𝑓 (𝑧) = are o singularitate izolata in
𝑧(𝑧 − 𝑖)2
𝑐1 in punctul 𝑧1 = 0 si alta in 𝑐2 in punctul 𝑧2 = 𝑖.
Pentru inceput avem:

𝑧3 + 3 𝑧3 + 3 𝑧3 + 3
∫︁ ∫︁ ∫︁
2
𝑑𝑧 = 2
𝑑𝑧 + 2
𝑑𝑧
𝑐1 ∪𝑐2 𝑧(𝑧 − 𝑖) 𝑐1 𝑧(𝑧 − 𝑖) 𝑐2 𝑧(𝑧 − 𝑖)

Apoi conform teoremei reziduurilor:

𝑧3 + 3
∫︁ (︂ 3 )︂
𝑧 +3
(⋆) 2
𝑑𝑧 = −2𝜋𝑖 · Res , 0
𝑐1 𝑧(𝑧 − 𝑖) 𝑧(𝑧 − 𝑖)2

si
𝑧3 + 3 𝑧3 + 3
∫︁ (︂ )︂
(⋆⋆) 𝑑𝑧 = 2𝜋𝑖 · Res , 𝑖 .
𝑐2 𝑧(𝑧 − 𝑖)2 𝑧(𝑧 − 𝑖)2


Din moment ce reziduurile devin instrumente importante in calculul integralelor

avem nevoie de metode mai rapide de evaluare a acestora.

Calculul reziduurilor:

i) Daca functia olomorfa 𝑓 are in punctul 𝑧0 un pol de ordin 𝑚, 𝑚 ≥ 1,

atunci:
1 𝑑𝑚−1
Res(𝑓, 𝑧0 ) = lim ((𝑧 − 𝑧0 )𝑚 𝑓 (𝑧))
(𝑚 − 1)! 𝑧→𝑧0 𝑑𝑧 𝑚−1
Pentru un pol simplu (𝑚 = 1) avem:

Res(𝑓, 𝑧0 ) = lim (𝑧 − 𝑧0 )𝑓 (𝑧).

𝑧→𝑧0

11
Calculul reziduurilor:

ii) In general:

Res(𝑓, 𝑧0 ) = 𝑎−1 ,
1
unde 𝑎−1 este coeficientul lui dezvoltarea Laurent a lui 𝑓 in jurul
𝑧 − 𝑧0
punctului 𝑧0 .

Formulele integrale ale lui Cauchy

=⇒ Fie 𝐺 un domeniu simplu conex si 𝑓 : 𝐷 → C olomorfa. Atunci
pentru orice curba inchisa neteda pe portiuni 𝑐 din 𝐷 are loc:
∫︁
𝑓 (𝑧)𝑑𝑧 = 0,
𝑐

deoarece Res(𝑓, 𝑧0 ) = 𝑎−1 = 0 pentru o functie olomorfa in 𝑧0 .

=⇒ Fie 𝐺 un domeniu si 𝑓 : 𝐷 → C olomorfa. Atunci pentru o multime
𝐷(𝑧0 , 𝜀) ⊂⊂ 𝐷 :

𝑓 (𝑛) (𝑧0 )
∫︁
𝑓 (𝑧)
𝑑𝑧 = 2𝜋𝑖 ,
(𝑧 − 𝑧0 )𝑛+1 𝑛!
|𝑧−𝑧0 |=𝜀

deoarece 𝑧0 este un pol pentru functia din interiorul integralei si:

𝑑𝑛 𝑓 (𝑛) (𝑧0 )
(︂ )︂ (︂ )︂
𝑓 (𝑧) 1 𝑛+1 𝑓 (𝑧)
Res , 𝑧0 = lim (𝑧 − 𝑧0 ) =
(𝑧 − 𝑧0 )𝑛+1 𝑛! 𝑧→𝑧0 𝑑𝑧 𝑛 (𝑧 − 𝑧0 )𝑛+1 𝑛!

pentru orice functie olomorfa 𝑓 .

Exemplu:
In ultimul exemplu ambele singularitati sunt poli, deoarece:
𝑧 3 +3
𝑧3 + 3 (𝑧−𝑖)2
𝑓 (𝑧) = =
𝑧(𝑧 − 𝑖)2 𝑧
3 𝑔(𝑧)
𝑧 +3
si notand 𝑔(𝑧) = (𝑧−𝑖) 2 avem scrierea 𝑓 (𝑧) = 𝑧 , iar 𝑔 este olomorfa in
𝑧1 = 0 si 𝑔(0) ̸= 0.
Din teorema de carcterizare a polilor rezulta ca 𝑓 are in 𝑧1 = 0 un pol
simplu. Din aceasta cauza:
(︂ 3
𝑧3 + 3 𝑧3 + 3
)︂
𝑧 +3 3
Res , 0 = lim (𝑧 − 0) = lim = = −3
𝑧(𝑧 − 𝑖)2 𝑧→0 𝑧(𝑧 − 𝑖)2 𝑧→0 (𝑧 − 𝑖)2 −1

12
 Prin urmare:
𝑧3 + 3
∫︁
(⋆) 𝑑𝑧 = −2𝜋𝑖 · (−3) = 6𝜋𝑖.
𝑐1 𝑧(𝑧 − 𝑖)2

Pe de alta parte:
3
𝑧 +3
𝑧3 + 3 𝑧
𝑓 (𝑧) = =
𝑧(𝑧 − 𝑖)2 (𝑧 − 𝑖)2
3
si ℎ(𝑧) = 𝑧 𝑧+3 este olomorfa si are proprietatea ℎ(𝑖) ̸= 0. Asadar 𝑓 are in
𝑧2 = 𝑖 un pol de ordinul doi. Deci:

𝑧3 + 3 3
(︂ )︂ (︂ )︂
𝑑 2 𝑧 +3
Res , 𝑖 = lim (𝑧 − 𝑖)
𝑧(𝑧 − 𝑖)2 𝑧0 →𝑖 𝑑𝑧 𝑧(𝑧 − 𝑖)2
(︂ 3
3𝑧 2 · 𝑧 − (𝑧 3 + 3)
)︂
𝑑 𝑧 +3
= lim = lim
𝑧0 →𝑖 𝑑𝑧 𝑧 𝑧0 →𝑖 𝑧2
−2𝑖 − 3
= = 2𝑖 + 3.
−1
𝑧3 + 3
∫︁
=⇒ (⋆⋆) 2
𝑑𝑧 = 2𝜋𝑖 · (2𝑖 + 3) = −4𝜋 + 6𝜋𝑖
𝑐2 𝑧(𝑧 − 𝑖)

si in concluzie:
𝑧3 + 3
∫︁
𝑑𝑧 = 6𝜋𝑖 + −4𝜋 + 6𝜋𝑖 = −4𝜋 + 12𝜋𝑖.
𝑐 𝑧(𝑧 − 𝑖)2

Teorema semireziduurilor:
Fie 𝐷 ⊂ 𝐷 un domeniu simplu conex si 𝑐 o curba simpla inchisa, neteda pe
portiuni in domeniul 𝐷. Consideram o functie 𝑓 care admite in interiorul curbei
𝑐 un numar finit de singularitati izolate 𝑧1 , 𝑧2 , . . . , 𝑧𝑛 si un numar finit de poli
simpli 𝑤1 , 𝑤2 , . . . , 𝑤𝑝 situati pe curba 𝑐 astfel ca:

𝑓 : 𝐷 ∖ {𝑧1 , 𝑧2 , . . . , 𝑧𝑛 , 𝑤1 , 𝑤2 , . . . , 𝑤𝑝 } → C

este olomorfa. Atunci:

i) daca 𝑐 admite o tangenta unica in 𝑤1 , 𝑤2 , . . . 𝑤𝑝 atunci:
∫︁ 𝑛
∑︁ 𝑝
∑︁
𝑓 𝑑𝑧 = 2𝜋𝑖 Rez(𝑓, 𝑧𝑘 ) + 𝜋𝑖 Rez(𝑓, 𝑤𝑗 )
𝑐 𝑘=1 𝑗=1

ii) daca 𝛼𝑗 este unghiul dintre semitangentele in 𝑤𝑗 la 𝑐:

∫︁ 𝑛
∑︁ 𝑝
∑︁
𝑓 𝑑𝑧 = 2𝜋𝑖 Rez(𝑓, 𝑧𝑘 ) + 𝑖 (𝜋 − 𝛼𝑗 )Rez(𝑓, 𝑤𝑗 )
𝑐 𝑘=1 𝑗=1

13
 Exemplu:

Vom calcula integrala:

𝑒𝑧
∫︁
𝑑𝑧,
𝑐 𝑧(𝑧 − 2)

unde 𝑐 este curba alaturata. Se ob-

serva usor ca cele doua singularitati
ale integrandului sunt 𝑧1 = 0 si
𝑧2 = 2 ambele fiind poli simpli iar
ultima fiind siituata pe curba.
In punctul 𝑧2 curba nu admite o tangenta unica iar unghiul format de
semitangente va fi 𝛼 = 𝜋2 . Conform teoremei semireziduurilor avem:

𝑒𝑧
∫︁
𝜋
𝑑𝑧 = 2𝜋𝑖Rez(𝑓, 0) + 𝑖(𝜋 − )Rez(𝑓, 2)
𝑐 𝑧(𝑧 − 2) 2

Pentru poli simpli avem formulele:

𝑒𝑧 1
Rez(𝑓, 0) = lim (𝑧 − 0) =− ,
𝑧→0 𝑧(𝑧 − 2) 2

𝑒𝑧 𝑒2
Rez(𝑓, 2) = lim (𝑧 − 2) = .
𝑧→0 𝑧(𝑧 − 2) 2
In concluzie:
𝑒𝑧 𝜋 𝑒2
∫︁
𝑑𝑧 = −𝜋𝑖 + 𝑖
𝑐 𝑧(𝑧 − 2) 2 2


14
 Bibliografie

[1] D. G. Zill, P. D. Shanahan. A First Course in Complex Analysis with

Applications, Jones and Bartlett Publishers, Inc., 2003.
[2] K. Fritzsche. Grundkurs Funktionentheorie: Eine Einführung in die kom-
plexe Analysis und ihre Anwendungen, Spektrum Akademischer Verlag
Heidelberg, 2009.

15