Bacalaureat – Științele Naturii | Sorin Tiplea

VIII. LIMITE DE FUNCȚII. FUNCȚII CONTINUE

ELEMENTE DE TEHNICĂ MATEMATICĂ

➢ Dreapta reală încheiată ℝ̅

- Mulțimea ℝ ̅ = ℝ ∪ {−∞, +∞} poartă denumirea de dreapta reală încheiată.
- Regulile de calcul cu simbolurile −∞ și +∞ sunt următoarele:
La adunare: 𝑎 + ∞ = +∞; 𝑎 − ∞ = −∞; ∞ + ∞ = +∞ și −∞ − ∞ = −∞, ∀ 𝑎 ∈ ℝ.
+∞, 𝑎 > 0 −∞, 𝑎 > 0
La înmulțire: 𝑎 ⋅ (+∞) = { ; 𝑎 ⋅ (−∞) = { , (+∞) ⋅ (+∞) = +∞,
−∞, 𝑎 < 0 +∞, 𝑎 < 0
(−∞) ⋅ (+∞) = −∞ și (−∞) ⋅ (−∞) = +∞.
𝑎 +∞ +∞, 𝑎 > 0 −∞ −∞, 𝑎 > 0
La împărțire: = 0, ∀ 𝑎 ∈ ℝ ; ={ ; ={ .
±∞ 𝑎 −∞, 𝑎 < 0 𝑎 +∞, 𝑎 < 0
+∞, 𝑎 > 1 0, 𝑎 > 1
La ridicarea la putere: 𝑎 +∞ = { ; 𝑎−∞ = { ; (+∞)+∞ = +∞;
0, 𝑎 ∈ (−1,1) +∞, 𝑎 ∈ (0,1)
(+∞)−∞ = 0.
0 ±∞
- Cazurile de nedeterminare: ; ; 0 ⋅ (±∞); +∞ − ∞; (+∞)0 ; 00 și 1±∞ .
0 ±∞

➢ Vecinătate. Punct de acumulare

Definiție: Orice interval deschis ce conține numărul real 𝑎, se numește vecinătate a numărului
𝑎. Mulțimea tuturor vecinătăților numărului 𝑎 se notează cu 𝒱(𝑎).
Definiție: Orice interval de forma (𝑏, +∞), 𝑏 ∈ ℝ, se numește vecinătate a lui +∞.
Definiție: Orice interval de forma (−∞, 𝑏), 𝑏 ∈ ℝ, se numește vecinătate a lui −∞.
Definiție: Spunem că un număr 𝑎 ∈ ℝ ̅ este punct de acumulare al mulțimii 𝐴 ⊆ ℝ, dacă
oricare ar fi 𝑉, o vecinătate a punctului 𝑎, atunci 𝐴 ∩ (𝑉 ∖ {𝑎}) ≠ ∅.
Observație: Un punct de acumulare al unei mulțimi poate să aparțină sau nu mulțimii
respective. De asemenea, un punct al unei mulțimi poate fi sau nu punct de acumulare al
mulțimii date.
Exemplu: Dacă mulțimea 𝐴 = (−1,3] ∪ {4}, atunci mulțimea tuturor punctelor de acumulare
este [−1,3].
1
 Bacalaureat – Științele Naturii | Sorin Tiplea

➢ Limita unei funcții într-un punct

Definiție: Fie funcția 𝑓: 𝐴 → ℝ și 𝑎 un punct de acumulare al mulțimii 𝐴. Spunem că funcția 𝑓
are limita 𝑙 ∈ ℝ̅ în punctul 𝑎, dacă pentru orice vecinătate 𝑉 ∈ 𝒱(𝑙), există o vecinătate 𝑈 ∈
𝒱(𝑎), astfel încât 𝑓(𝑥) ∈ 𝑉, oricare ar fi 𝑥 ∈ 𝐴 ∩ (𝑈 ∖ {𝑎}). Scriem, 𝑙𝑖𝑚𝑓(𝑥) = 𝑙.
𝑥→𝑎
Observație: În mod similar se definesc limitele laterale ale funcției 𝑓 în punctul 𝑎. Acestea se
𝑙𝑠 (𝑎) = 𝑙𝑖𝑚𝑓(𝑥)
𝑥↗𝑎
notează: { . Dacă un punct este punct de acumulare doar la stânga pentru
𝑙𝑑 (𝑎) = 𝑙𝑖𝑚𝑓(𝑥)
𝑥↘𝑎
domeniul de definiție al funcției, atunci limita funcției în acel punct, dacă există, este
considerată limita la stânga. Similar pentru punctele de acumulare doar la dreapta pentru
domeniul de definiție al funcției.
Teoremă: Fie funcția 𝑓: 𝐴 → ℝ și 𝑎 un punct de acumulare bilateral al mulțimii 𝐴. Funcția 𝑓
are limită în punctul 𝑎 dacă și numai dacă funcția are limite laterale în punctul 𝑎 și acestea
sunt egale, adică: 𝑙𝑖𝑚𝑓(𝑥) = 𝑙 ⇔ 𝑙𝑖𝑚𝑓(𝑥) = 𝑙𝑖𝑚𝑓(𝑥) = 𝑙.
𝑥→𝑎 𝑥↗𝑎 𝑥↘𝑎

➢ Operații cu funcții care au limită

Teoremă: Fie 𝑓, 𝑔: 𝐷 → ℝ și 𝑎 un punct de acumulare pentru mulțimea 𝐷. Dacă, operațiile de
mai jos au sens (adică dacă nu ne situăm în cazurile de nedeterminare) atunci au loc
următoarele relații:
- 𝑙𝑖𝑚(𝑓(𝑥) ± 𝑔(𝑥)) = 𝑙𝑖𝑚𝑓(𝑥) ± 𝑙𝑖𝑚𝑔(𝑥);
𝑥→𝑎 𝑥→𝑎 𝑥→𝑎
- 𝑙𝑖𝑚𝑐 ⋅ 𝑓(𝑥) = 𝑐 ⋅ 𝑙𝑖𝑚𝑓(𝑥);
𝑥→𝑎 𝑥→𝑎
- 𝑙𝑖𝑚(𝑓(𝑥) ⋅ 𝑔(𝑥)) = 𝑙𝑖𝑚𝑓(𝑥) ⋅ 𝑙𝑖𝑚𝑔(𝑥);
𝑥→𝑎 𝑥→𝑎 𝑥→𝑎
𝑓(𝑥) 𝑙𝑖𝑚 𝑓(𝑥)
- 𝑙𝑖𝑚 = 𝑥→𝑎 ;
𝑥→𝑎 𝑔(𝑥) 𝑙𝑖𝑚 𝑔(𝑥)
𝑥→𝑎
𝑙𝑖𝑚 𝑔(𝑥)
𝑔(𝑥) 𝑥→𝑎
- 𝑙𝑖𝑚(𝑓(𝑥)) = (𝑙𝑖𝑚𝑓(𝑥)) .
𝑥→𝑎 𝑥→𝑎

➢ Limitele funcțiilor elementare

Teoremă: Dacă 𝑓: 𝐷 → ℝ este o funcție elementară și 𝑎 ∈ 𝐷, atunci funcția are limită în
punctul 𝑎 și 𝑙𝑖𝑚𝑓(𝑥) = 𝑓(𝑎). (reamintim câteva dintre funcțiile elementare: polinomiale,
𝑥→𝑎
raționale, exponențiale, logaritmice, trigonometrice).
Observație: Practic, atunci când calculăm limita unei funcții, înlocuim variabila cu numărul
corespunzător. Dacă nu obținem un caz de nedeterminare, atunci calculul respectiv
reprezintă chiar valoarea limitei.

2
 Bacalaureat – Științele Naturii | Sorin Tiplea

- Câteva dintre limitele unor funcții elementare în puncte de acumulare dar care nu sunt
din domeniul de definiție:
1. 𝑙𝑖𝑚 (𝑎𝑛 𝑥 𝑛 + 𝑎𝑛−1 𝑥 𝑛−1 + ⋯ + 𝑎0 ) = 𝑎𝑛 ⋅ (±∞)𝑛 ;
𝑥→±∞
0, 𝑛 < 𝑚
𝑎𝑛
𝑎𝑛 𝑥 𝑛 + 𝑎𝑛−1 𝑥 𝑛−1 + ⋯ + 𝑎0 ,𝑛 = 𝑚
2. 𝑙𝑖𝑚 = 𝑏𝑚
𝑥→±∞ 𝑏𝑚 𝑥 𝑚 + 𝑏𝑚−1 𝑥 𝑚−1 + ⋯ + 𝑏0 𝑎𝑛
⋅ (±∞)𝑛−𝑚 , 𝑛 > 𝑚
{𝑏𝑚
0, 𝑎 ∈ (0,1) +∞, 𝑎 ∈ (0,1)
3. 𝑙𝑖𝑚 𝑎 𝑥 = { ; 𝑙𝑖𝑚 𝑎 𝑥 = { ;
𝑥→∞ +∞, 𝑎 > 1 𝑥→−∞ 0, 𝑎 > 1
+∞, 𝑎 > 1 −∞, 𝑎 > 1
4. 𝑙𝑖𝑚 𝑙𝑜𝑔𝑎 𝑥 = { ; 𝑙𝑖𝑚 log 𝑎 𝑥 = { ;
𝑥→+∞ −∞, 𝑎 ∈ (0,1) 𝑥↘0 +∞, 𝑎 ∈ (0,1)
5. 𝑙𝑖𝑚𝜋
𝑡𝑔 𝑥 = +∞; 𝑙𝑖𝑚 𝜋
tg 𝑥 = −∞;
𝑥↗ 𝑥↘
2 2
6. 𝑙𝑖𝑚 𝑐𝑡𝑔 𝑥 = −∞; 𝑙𝑖𝑚 ctg 𝑥 = +∞;
𝑥↗0 𝑥↘0
𝜋 𝜋
7. 𝑙𝑖𝑚 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥 = ; 𝑙𝑖𝑚 arctg 𝑥 = − .
𝑥→∞ 2 𝑥→−∞ 2

➢ Limite remarcabile
𝑠𝑖𝑛 𝑥 tg 𝑥 ln(1 + 𝑥) 𝑎𝑥 − 1
𝑙𝑖𝑚 = 1; 𝑙𝑖𝑚 = 1; 𝑙𝑖𝑚 = 1; 𝑙𝑖𝑚 = ln 𝑎 ;
𝑥→0 𝑥 𝑥→0 𝑥 𝑥→0 𝑥 𝑥→0 𝑥
(1 → 𝑥)𝑛 − 1 1 1 𝑥
𝑙𝑖𝑚 = 𝑟; 𝑙𝑖𝑚(1 + 𝑥)𝑥 = ⅇ; 𝑙𝑖𝑚 (1 + ) = ⅇ.
𝑥→0 𝑥 𝑥→0 𝑥→∞ 𝑥
Aceste limite se pot generaliza astfel: Dacă 𝑙𝑖𝑚𝑢(𝑥) = 0, atunci au loc următoarele:
𝑥→𝑎
𝑠𝑖𝑛 𝑢(𝑥) tg 𝑢(𝑥) ln(1 + 𝑢(𝑥)) 𝑎𝑢(𝑥) − 1
𝑙𝑖𝑚 = 1; 𝑙𝑖𝑚 = 1; 𝑙𝑖𝑚 = 1; 𝑙𝑖𝑚 = ln 𝑎 ;
𝑥→𝑎 𝑢(𝑥) 𝑥→𝑎 𝑢(𝑥) 𝑥→𝑎 𝑢(𝑥) 𝑥→𝑎 𝑢(𝑥)
𝑟 1
(1 + 𝑢(𝑥)) − 1 𝑢(𝑥)
𝑙𝑖𝑚 = 𝑟; 𝑙𝑖𝑚(1 + 𝑢(𝑥)) = ⅇ.
𝑥→𝑎 𝑢(𝑥) 𝑥→𝑎
Teoremă: Fie 𝑓, 𝑔: 𝐷 → ℝ și 𝑎 este un punct de acumulare pentru domeniul de definiție. Dacă
𝑙𝑖𝑚𝑓(𝑥) = 0 și 𝑔 este mărginită într-o vecinătate a lui 𝑎, atunci 𝑙𝑖𝑚𝑓(𝑥) ⋅ 𝑔(𝑥) = 0.
𝑥→𝑎 𝑥→𝑎

➢ Calculul unor limite de șiruri în cazurile de nedeterminare

0 ±∞
- Pentru cazurile de nedeterminare și se pot utiliza limitele prezentate mai sus precum
0 ±∞
și regulile lui l’Hospital care expun:
𝑓 ′ (𝑥) 𝑓(𝑥)
1. Dacă 𝑙𝑖𝑚𝑓(𝑥) = 0 și 𝑙𝑖𝑚𝑔(𝑥) = 0 și există 𝑙𝑖𝑚 𝑔′ (𝑥) = 𝑙 atunci există și 𝑙𝑖𝑚 𝑔(𝑥) = 𝑙.
𝑥→𝑎 𝑥→𝑎 𝑥→𝑎 𝑥→𝑎
𝑓 ′ (𝑥) 𝑓(𝑥)
2. Dacă 𝑙𝑖𝑚𝑓(𝑥) = ±∞ și 𝑙𝑖𝑚𝑔(𝑥) = ±∞ și există 𝑙𝑖𝑚 ′ (𝑥) = 𝑙 atunci există și 𝑙𝑖𝑚 = 𝑙.
𝑥→𝑎 𝑥→𝑎 𝑥→𝑎 𝑔 𝑥→𝑎 𝑔(𝑥)

3
 Bacalaureat – Științele Naturii | Sorin Tiplea

- Cel mai adesea, celelalte cazuri de nedeterminare, se reduc la cazurile anterioare dacă se
𝑓
utilizează următoarele scrieri: 𝑓 ⋅ 𝑔 = 1 , dacă 𝑔 nu se anulează, iar 𝑓 𝑔 = ⅇ 𝑔 𝑙𝑛 𝑓 , dacă funcția
𝑔

𝑓 este pozitivă.
- În mod particular, pentru cazul 1∞ se poate utiliza și următoarea scriere:
𝑔(𝑥) 𝑙𝑖𝑚 𝑔(𝑥)(𝑓(𝑥)−1)
𝑙𝑖𝑚(𝑓(𝑥)) = ⅇ 𝑥→𝑎 .
𝑥→𝑎

➢ Asimptote
Definiție: Dacă există 𝑙𝑖𝑚 𝑓(𝑥) = 𝑙 ∈ ℝ, atunci spunem că funcția 𝑓 admite asimptotă
𝑥→∞
orizontală la +∞ dreapta de ecuație 𝑑: 𝑦 = 𝑙.
𝑓(𝑥)
Definiție: Dacă există 𝑙𝑖𝑚 = 𝑚 ∈ ℝ∗ și 𝑙𝑖𝑚 (𝑓(𝑥) − 𝑚𝑥) = 𝑛 ∈ ℝ, atunci spunem că
𝑥→∞ 𝑥 𝑥→∞
dreapta de ecuație 𝑦 = 𝑚𝑥 + 𝑛 este asimptotă oblică la +∞ pentru graficul funcției 𝑓.
Observații:
1) Graficul unei funcții nu poate admite simultan asimptotă orizontală și oblică la +∞.
2) În mod similar se definesc asimptotele orizontale și oblice la −∞.
Definiție: Dacă există cel puțin una dintre limitele laterale în punctul 𝑎, punct de acumulare
pentru domeniul funcției 𝑓, și aceasta este +∞ sau −∞, atunci spunem că dreapta de ecuație
𝑥 = 𝑎 este asimptotă verticală la graficul funcției 𝑓.

➢ Funcții continue
Definiție: Spunem că funcția 𝑓: 𝐷 → ℝ este continuă în punctul 𝑎 ∈ 𝐷 ce este și punct de
acumulare pentru 𝐷, dacă există 𝑙𝑖𝑚𝑓(𝑥) = 𝑓(𝑎). Dacă 𝑎 ∈ 𝐷 este punct izolat, atunci se
𝑥→𝑎
consideră că funcția este continuă.
Observație: Similar se definește continuitate la stânga și la dreapta
- 𝑓 este continuă la stânga în punctul 𝑎 dacă există 𝑙𝑖𝑚𝑓(𝑥) = 𝑓(𝑎);
𝑥↗𝑎
- 𝑓 este continuă la dreapta în punctul 𝑎 dacă există 𝑙𝑖𝑚𝑓(𝑥) = 𝑓(𝑎);
𝑥↘𝑎
Teoremă: O funcție este continuă într-un punct din domeniu, punct de acumulare bilateral,
dacă și numai dacă este continuă la stânga și la dreapta, adică:
𝑓 continuă în 𝑎 ⇔ 𝑙𝑖𝑚𝑓(𝑥) = 𝑙𝑖𝑚𝑓(𝑥) = 𝑓(𝑎) (∗)
𝑥↗𝑎 𝑥↘𝑎
Definiție: Spunem că funcția 𝑓 este continuă pe mulțimea 𝐴 dacă este continuă în orice punct
al mulțimii 𝐴.
Teoremă: Orice funcție elementară este continuă pe domeniul maxim de definiție.
Definiție: Fie o funcție 𝑓: 𝐷 → ℝ. Dacă funcția nu este continuă în punctul 𝑎 ∈ 𝐷 atunci
spunem că 𝑎 este punct de discontinuitate.
Observație: Punctele de discontinuitate se clasifică în două categorii:

4
 Bacalaureat – Științele Naturii | Sorin Tiplea

- Puncte de discontinuitate de speța întâi – sunt acele puncte în care există limitele
laterale în punct, acestea sunt finite dar nu are loc egalitatea (∗).
- Puncte de discontinuitate de speța a doua – toate celelalte puncte de discontinuitate
care nu sunt de speța întâi.

➢ Teoreme importante în teoria funcțiilor continue pe un interval

În cele ce urmează vom considera o funcție 𝑓: 𝐼 → ℝ, unde 𝐼 este un interval de numere reale.
Teoremă (lema lui Bolzano): Dacă funcția 𝑓 este continuă pe 𝐼 și există 𝑎, 𝑏 ∈ 𝐼 astfel încât
𝑓(𝑎) ⋅ 𝑓(𝑏) < 0, atunci există cel puțin un număr real 𝑐 ∈ (𝑎, 𝑏) astfel încât 𝑓(𝑐) = 0.
Observație: Din punct de vedere algebric, teorema precedentă ne spune că, în condițiile date,
ecuația 𝑓(𝑥) = 0 are cel puțin o soluție.
Consecința 1. Dacă o funcție este continuă pe un interval 𝐼 și nu se anulează pe acesta, atunci
ea păstrează semn constant pe acel interval.
Observație: Această consecință ne permite să rezolvăm inecuații de forma 𝑓(𝑥) < 0, sau (≤,
>, ≥), unde 𝑓 este o funcție continuă. Se procedează: se rezolvă ecuația asociată 𝑓(𝑥) = 0,
iar soluțiile acesteia împarte domeniul de definiție în mai multe subintervale pe care funcția
nu se mai anulează. Se calculează valoarea funcției în câte un punct din fiecare subinterval
pentru a determina semnul funcției pe acesta.
Consecința 2. Dacă o funcție este continuă pe un interval 𝐼, atunci imaginea oricărui
subinterval al intervalului 𝐼, este tot un interval. (adică orice funcție continuă are proprietatea
lui Darboux)
Consecința 3. Dacă funcția 𝑓: [𝑎, 𝑏] → ℝ este continuă pe [𝑎, 𝑏] și este monoton crescătoare,
atunci 𝐼𝑚 𝑓 = [𝑓(𝑎), 𝑓(𝑏)], iar dacă funcția este monoton descrescătoare atunci 𝐼𝑚 𝑓 =
[𝑓(𝑏), 𝑓(𝑎)].

Aplicații propuse
1. Calculați următoarele limite de funcții:

2𝑥 − 6 𝑥 2 + 2𝑥 + 1 𝑥2 − 1
𝑎) 𝑙𝑖𝑚 ; 𝑏) 𝑙𝑖𝑚 ; 𝑐) 𝑙𝑖𝑚 ;
𝑥→3 5𝑥 − 15 𝑥→−∞ 𝑥 2 + 𝑥 + 2 𝑥→1 3𝑥 − 3
−3𝑥 6 + 2𝑥 4 + 1 2𝑥 − 9 √3𝑥 + 3 − √𝑥 + 7
𝑑) 𝑙𝑖𝑚 ; ⅇ) 𝑙𝑖𝑚 ; 𝑓) 𝑙𝑖𝑚 ;
𝑥→−∞ 2𝑥 3 + 4𝑥 − 1 𝑥→∞ √𝑥 2 + 3𝑥 + 2 𝑥→2 4𝑥 − 8
√𝑥 2 + 2𝑥 + 2 2𝑥 2 + 3𝑥 𝑖) 𝑙𝑖𝑚 (√𝑥 2 + 4𝑥 + 2 − 𝑥) ;
𝑔) 𝑙𝑖𝑚 ; ℎ) 𝑙𝑖𝑚 ( − 2𝑥) ; 𝑥→∞
𝑥→−∞ 3𝑥 − 1 𝑥→∞ 𝑥−1
2𝑥 + 3𝑥 𝑠𝑖𝑛 5𝑥 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 2𝑥
𝑗) 𝑙𝑖𝑚 ; 𝑘) 𝑙𝑖𝑚 ; 𝑙) 𝑙𝑖𝑚 .
𝑥→∞ 1 + 3𝑥 𝑥→0 𝑥 𝑥→0 𝑠𝑖𝑛 3𝑥

5
 Bacalaureat – Științele Naturii | Sorin Tiplea

2. Calculați următoarele limite de funcții:

1 𝑏) 𝑙𝑖𝑚ⅇ −𝑥 𝑐𝑜𝑠 𝑥 ; 1
𝑎) 𝑙𝑖𝑚 ⋅ 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥 ; 𝑥→∞ 𝑐) 𝑙𝑖𝑚 𝑥 𝑠𝑖𝑛 ;
𝑥→∞ 𝑥 𝑥→∞ 𝑥
𝑠𝑖𝑛 2𝑥 1+𝑥 𝑥+1 𝑥 𝑥−1 𝑥
𝑑) 𝑙𝑖𝑚 ( ) ; ⅇ) 𝑙𝑖𝑚 ( ) ; 𝑓) 𝑙𝑖𝑚 ( ) ;
𝑥→0 𝑥 𝑥→∞ 2𝑥 + 3 𝑥→∞ 𝑥 + 1
𝑥2 − 1
𝑥−1 2𝑥 − 1 𝑙𝑛(1 + 𝑥)
𝑔) 𝑙𝑖𝑚 ( 2 ) ; ℎ) 𝑙𝑖𝑚 ; 𝑖) 𝑙𝑖𝑚 ;
𝑥→∞ 𝑥 + 𝑥 𝑥→0 𝑥 𝑥→0 2𝑥
𝑥 1 − 𝑐𝑜𝑠 𝑥 2𝑥
𝑥2 + 𝑥 + 1 1 𝑥+1
𝑗) 𝑙𝑖𝑚 ( 2 ) ; 𝑘) 𝑙𝑖𝑚 ;
𝑥→∞ 𝑥 +1 𝑥→0 𝑥2 𝑙) 𝑙𝑖𝑚 ( 2 ) ;
𝑥→∞ 𝑥

3. Determinați asimptotele orizontale ale graficelor funcțiilor de mai jos:

𝑥−1 𝑥
𝑎) 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = 2 ; 𝑏) 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = ;
𝑥 +1 √𝑥 2 + 1
𝑐) 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = 𝑥 − √𝑥 2 + 2; 𝑑) 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = 𝑥 ⋅ ⅇ −𝑥 ;

4. Determinați asimptotele oblice ale graficelor funcțiilor de mai jos:

𝑥 3 + 3𝑥 2 + 2 2𝑥 2 − 𝑥 + 1
𝑎) 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = ; 𝑏) 𝑓: ℝ ∖ {1} → ℝ, 𝑓(𝑥) = ;
𝑥2 + 1 𝑥−1
𝑐) 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = 𝑥 + 2 arctg 𝑥 ; 𝑑) 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = 𝑥(1 + ⅇ −𝑥 ).

5. Determinați asimptotele verticale ale graficelor funcțiilor de mai jos:

𝑥 𝑥2 + 1
𝑎) 𝑓: ℝ ∖ {−1} → ℝ, 𝑓(𝑥) = ; 𝑏) 𝑓: ℝ ∖ {−2,1} → ℝ, 𝑓(𝑥) = ;
𝑥+1 2 − 𝑥 − 𝑥2
𝑐) 𝑓: (−1,1) → ℝ, 𝑓(𝑥) = ln(1 − 𝑥 2 ) ; 𝑑) 𝑓: (0, +∞) → ℝ, 𝑓(𝑥) = 𝑥 − ln 𝑥.

ⅇ 𝑥−2 , 𝑥≤2
6. Studiați continuitatea funcției 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = { 2 în punctul 𝑥 = 2.
𝑥 − 3𝑥 + 3, 𝑥 > 2
5𝑥 − 9, 𝑥 ≤ 2
7. Demonstrați că funcția 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = {4𝑥−8 este continuă pe ℝ.
2
, 𝑥>2
𝑥 −4
8. Determinați semnul funcției 𝑓: (0, +∞) → ℝ, 𝑓(𝑥) = 𝑙𝑛 𝑥 − 3.
9. Fie funcția 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = 𝑥 3 + 3𝑥 − 10. Demonstrați că există un număr 𝑎 ∈ (1,2) pentru
care 𝑓(𝑎) = 0.
𝑥 2 −𝑥−12
10. Determinați 𝑥 ∈ ℝ, pentru care ≥ 0.
3𝑥 −9
11. Determinați toate numerele 𝑥 ∈ (0, +∞), pentru care (𝑥 2 − 9)(𝑙𝑛 𝑥 − 1) < 0.
12. Fie funcția 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = (2𝑥 − 4)(4𝑥 − 16). Demonstrați că 𝑓(𝑥) ≥ 0, ∀ 𝑥 ∈ ℝ.