Legăturile matematicii cu realitatea sunt mai indirecte,

mai greu sesizabile decât în cazul fizicii, chimiei sau biologiei.

In acelaşi timp, matematica posedă, într-o măsură mai mare
poate decât orice altă disciplină, capacitatea de a surprinde,
de a contrazice prin rezultatele ei intuiţiile comune. Este greu
de găsit o ştiinţă care să fie atât de bogată în rezultate şi en-
tităţi paradoxale cum este matematica. “
Solomon Marcus
(Şocul matematicii, Editura Albatros, Bucureşti, 1987,
pp. 115-116)
 Exemplele prezentate în cadrul diferitelor teorii matematice au rolul de
a ilustra definiţiile, precum şi funcţionarea teoremelor. Totodată, atunci
când se prezintă o definiţie, se dau exemple de obiecte matematice care
satisfac definiţia (care arată că definiţia este consistentă), dar şi exemple de
obiecte care nu o satisfac (definiţia nu este banală).
Aşa se procedează în analiza matematică la prezentarea definiţiilor
pentru şir convergent, limită de funcţie, funcţie continuă, funcţie cu
proprietatea lui Darboux (a valorilor intermediare), funcţie derivabilă,
funcţie care admite primitive, funcţie integrabilă etc.
Un contraexemplu distruge o afirmaţie presupusă aplicabilă tuturor
obiectelor de o anumită categorie: contraexemplu este un obiect din
categoria vizată, la care afirmaţia pretins-generală nu se aplică.
 Contraexemplele vin să pună în evidenţă anumite „delimitări “ teoretice, în
principal, în următoarele moduri:
 arată cum, uneori, o legitate aparent plauzibilă nu se validează;
 arată cum, atunci când nu sunt îndeplinite toate cerinţele din ipoteza unei
teoreme, concluzia poate să nu mai fie valabilă, adică teorema să nu mai
funcţioneze (pe scurt, arată cum omiterea unor cerinţe din ipoteza unei
teoreme poate s-o invalideze);
 arată că unele cerinţe din ipotezele teoremelor reprezintă doar condiţii
suficiente (nu şi necesare!)
 argumentează, pentru cazuri individuale de teoreme, situația generală că
reciprocele unor teoreme nu sunt adevărate.
 Exemple şi contraexemple referitoare la funcţii, limite, continuitate
O funcţie care nu admite limită la +∞
Exemplul 1. Fie funcţia 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓 𝑥 = 𝑠𝑖𝑛𝑥.
Stabilirea rezultatului constă în a arăta că nu este îndeplinită condiţia din
teorema de caracterizare a limitelor de funcţii cu ajutorul şirurilor.
Se poate proceda în două moduri:
(i) Fie șirurile (𝑥𝑛′ )𝑛 și (𝑥𝑛′′ )𝑛 , de termenul general:
′
𝜋 ′′
𝜋
𝑥𝑛 = + 2𝑛𝜋, 𝑥𝑛 = − + 2𝑛𝜋.
2 2
Atunci 𝑥𝑛′ → +∞ și 𝑥𝑛′′ → +∞, când 𝑛 → +∞. Avem
𝜋
𝑓(𝑥𝑛′ ) = 𝑠𝑖𝑛 + 2𝑛𝜋 = 1,
2
′′
𝜋
𝑓(𝑥𝑛 ) = 𝑠𝑖𝑛 − + 2𝑛𝜋 = −1
2
și 𝑓(𝑥𝑛′ ) → 1, 𝑓(𝑥𝑛′′ ) → −1, atunci când 𝑛 → +∞.
(ii) Fie șirul (𝑥𝑛 )𝑛 de termenul general
𝜋
𝑥𝑛 = + 𝑛𝜋.
2
Rezultă că 𝑥𝑛 → +∞ și
𝜋
𝑓(𝑥𝑛 ) = 𝑠𝑖𝑛 + 𝑛𝜋 = (−1)𝑛 ,
2
care are două limite diferite și este divergent.
 Contraexemplul, ca instrument în analizarea corectitudinii unor enunţuri

In procesul evaluării critice a unor afirmaţii (teoreme sau enunţuri de

probleme), dacă planează vreun dubiu asupra corectitudinii lor, există o cale de
clarificare a acesteia, deseori mai scurtă decât încercarea de a parcurge o
demonstraţie, eventual greoaie şi care poate ascunde vicii mai dificil de detectat.
Această cale este aceea de a se încerca, dacă este posibil, construirea rapidă a unui
contraexemplu care, eventual, să arate nevalabilitatea afirmaţiei.
Astfel, contraexemplul apare ca instrument în analizarea corectitudinii unor
enunţuri, cât şi a evitării unor posibile greşeli. Să trecem la câteva exemplificări.

Teoremă. Dacă șirul (𝑥𝑛 )𝑛 are limită, lim𝑛→∞ 𝑥𝑛 = 𝑎, atunci acest șir este
mărginit.
Afirmația inversă?
Afirmația inversă nua are loc.

Exemplul 2. Șirul cu termenul general

𝑥𝑛 = (−1)𝑛
este mărginit
𝑥𝑛 ∈ −1; 1 , 𝑥𝑛 = 1,
însă acest șir nu are limită
1, pentru 𝑛 par
lim 𝑥𝑛 =
𝑛→∞ −1, pentru 𝑛 impar

Exemplul 3. Dacă un şir (𝑥𝑛 )𝑛 tinde la +∞, atunci, începând de la un

rang, el este strict crescător.
Eroarea este uşor detectabilă şi se evidenţiază prin construirea următorului
contraexemplu:
3𝑛, pentru 𝑛 par
𝑥𝑛 = 2 + −1 𝑛 𝑛 =
𝑛, pentru 𝑛 impar
Acest șir tinde la +∞, dar nu este strict crescător cu începere de la nici un rang.
Exemplul 4. Dacă un şir (𝑥𝑛 )𝑛 , cu toți termenii pozitivi este nemărginit, atunci
lim𝑛→∞ 𝑥𝑛 = +∞.

Greşeala este uşor vizibilă şi se semnalează imediat ca atare, cu ajutorul unui

contraexemplu alcătuit:
𝑛, pentru 𝑛 par
𝑥𝑛 =
1, pentru 𝑛 impar
Șirul este nemărginit, dar nu are limita +∞.

Adăugarea unei condiții suplimentare transformă acest enunț incorect într-un

enunț corect: Dacă un șir (𝑥𝑛 )𝑛 este nemărginit și crescător, atunci
lim𝑛→∞ 𝑥𝑛 = +∞.
Teoremă. Dacă şirurile (𝑎𝑛 )𝑛 și (𝑏𝑛 )𝑛 sunt convergente, atunci șirurile:
(𝑎𝑛 )𝑛 + (𝑏𝑛 )𝑛 , (𝑎𝑛 )𝑛 − (𝑏𝑛 )𝑛 , (𝑎𝑛 )𝑛 ∙ (𝑏𝑛 )𝑛 , (𝑎𝑛 )𝑛 : (𝑏𝑛 )𝑛 sunt convergente și
lim (𝑎𝑛 + 𝑏𝑛 ) = lim 𝑎𝑛 + lim 𝑏𝑛
𝑛→∞ 𝑛→∞ 𝑛→∞
lim (𝑎𝑛 − 𝑏𝑛 ) = lim 𝑎𝑛 − lim 𝑏𝑛
𝑛→∞ 𝑛→∞ 𝑛→∞
lim (𝑎𝑛 ∙ 𝑏𝑛 ) = lim 𝑎𝑛 ∙ lim 𝑏𝑛
𝑛→∞ 𝑛→∞ 𝑛→∞
lim 𝑎𝑛
𝑎𝑛 𝑛→∞
lim = , lim 𝑏 ≠ 0.
𝑛→∞ 𝑏𝑛 lim 𝑏𝑛 𝑛→∞ 𝑛
𝑛→∞
Propoziția reciprocă nu este adevărată: Dacă șirurile
(𝑎𝑛 )𝑛 + (𝑏𝑛 )𝑛 , (𝑎𝑛 )𝑛 − (𝑏𝑛 )𝑛 , (𝑎𝑛 )𝑛 ∙ (𝑏𝑛 )𝑛 , (𝑎𝑛 )𝑛 : (𝑏𝑛 )𝑛
sunt convergente, nu rezultă că șirurile (𝑎𝑛 )𝑛 și (𝑏𝑛 )𝑛 sunt convergente.
Exemplul 5. Șirurile
1, 0, 1, 0, … , 1, 0, …
0, 1, 0, 1, … , 0, 1, …
nu sunt convergente, deși suma lor
1, 1, 1, 1, … , 1, 1, …
și produsul lor
0, 0, 0, 0, … , 0, 0, …
sunt convergente fiind constante.
Exemplul 6. Șirurile egale
1, 2, 1, 2, … , 1, 2, …
1, 2, 1, 2, … , 1, 2, …
nu sunt convergente, în timp ce șirul cât
1, 1, 1, 1, … , 1, 1, …
este convergent, fiind constant.
Observație. În cazul când 𝑎𝑛 → +∞ și 𝑏𝑛 → −∞, despre șirul 𝑎𝑛 + 𝑏𝑛 nu putem afirma
nimic. Uneori șirul sumă are limită finită sau infinită, alteori nu are limită.
Mai mult, oricare ar fi 𝑎 ∈ ℝ, putem găsi un șir 𝑎𝑛 → +∞ și un șir 𝑏𝑛 → −∞ încât
𝑎𝑛 + 𝑏𝑛 → 𝑎.
De aceea nu se acordă nici un sens scrierii ∞ − ∞.
Spunem că operația ∞ − ∞ nu este definită, sau că este o operație fără sens.
Exemplul 7.
𝑎𝑛 : 1, 2, 3, … , 𝑛, … 𝑎𝑛 → +∞
𝑏𝑛 : 𝑎 − 1, 𝑎 − 2, 𝑎 − 3, … , 𝑎 − 𝑛, … 𝑏𝑛 → −∞
(𝑎𝑛 + 𝑏𝑛 ): 𝑎, 𝑎, 𝑎, … , 𝑎, … 𝑎𝑛 + 𝑏𝑛 → 𝑎

Exemplul 8.
𝑎𝑛 : 2, 4, 6, … , 2𝑛, … 𝑎𝑛 → +∞
𝑏𝑛 : −1, −2, −3, … , −𝑛, … 𝑏𝑛 → −∞
(𝑎𝑛 + 𝑏𝑛 ): 1, 2, 3, … , 𝑛, … 𝑎𝑛 + 𝑏𝑛 → +∞

Exemplul 9.
𝑎𝑛 : 1, 2, 3, … , 𝑛, … 𝑎𝑛 → +∞
𝑏𝑛 : −2, −4, −6, … , −2𝑛, … 𝑏𝑛 → −∞
(𝑎𝑛 + 𝑏𝑛 ): −1, −2, −3, … , −𝑛, … 𝑎𝑛 + 𝑏𝑛 → −∞

Exemplul 10.
𝑎𝑛 : 2, 2, 4, 4, … , 2𝑛, 2𝑛, … 𝑎𝑛 → +∞
𝑏𝑛 : −1, −2, −3, −4, … , −2𝑛 + 1, −2𝑛, … 𝑏𝑛 → −∞
(𝑎𝑛 + 𝑏𝑛 ): 1, 0, 1, 0, … , 1, 0, … nu are limită
Observație. În cazul când 𝑎𝑛 → 0 și 𝑏𝑛 → +∞ sau 𝑏𝑛 → −∞ , despre șirul (𝑎𝑛 ∙ 𝑏𝑛 ) nu
putem afirma nimic. Uneori șirul produs are limită finită sau infinită, alteori nu are
limită. Mai mult, oricare ar fi 𝑎 ∈ ℝ, putem găsi un șir 𝑎𝑛 → 0 și un șir 𝑏𝑛 → +∞
(sau 𝑏𝑛 → −∞) astfel încât
𝑎𝑛 ∙ 𝑏𝑛 → 𝑎.
De aceea nu se acordă nici un sens scrierii 0 ∙ (+∞) sau 0 ∙ (−∞).
Spunem că operațiile 0 ∙ (+∞) și 0 ∙ (−∞) nu sunt definite, sau că sunt operații fără
sens.

Exemplul 11.
𝑎 𝑎 𝑎
𝑎𝑛 : 𝑎, , , … , , … 𝑎𝑛 → 0
2 3 𝑛
𝑏𝑛 : 1, 2, 3, … , 𝑛, … 𝑏𝑛 → +∞
(𝑎𝑛 ∙ 𝑏𝑛 ): 𝑎, 𝑎, 𝑎, … , 𝑎, … 𝑎𝑛 ∙ 𝑏𝑛 → 𝑎
Exemplul 12.
1 1 1
𝑎𝑛 : 1, , , … , , … 𝑎𝑛 → 0
2 3 𝑛
𝑏𝑛 : 1, 4, 9, … , 𝑛2 , … 𝑏𝑛 → +∞
(𝑎𝑛 ∙ 𝑏𝑛 ): 1, 2, 3, … , 𝑛, … 𝑎𝑛 ∙ 𝑏𝑛 → +∞

Exemplul 13.
1 1 1
𝑎𝑛 : −1, − , − , … , − , … 𝑎𝑛 → 0
2 3 𝑛
2
𝑏𝑛 : 1, 4, 9, … , 𝑛 , … 𝑏𝑛 → +∞
(𝑎𝑛 ∙ 𝑏𝑛 ): −1, −2, −3, … , −𝑛, … 𝑎𝑛 ∙ 𝑏𝑛 → −∞

Exemplul 14.
1 1 1 1 1
𝑎𝑛 : 1, , , , … , , … 𝑎𝑛 → 0
2 3 4 2𝑛−1 2𝑛
𝑏𝑛 : 2, 2, 6, 4, … , 4𝑛 − 1, 2𝑛, … 𝑏𝑛 → +∞
(𝑎𝑛 ∙ 𝑏𝑛 ): 2, 1, 2, 1, … , 2, 1, … nu are limită
Exemple şi contraexemple referitoare la derivabilitate, contactul
graficelor, asimptote
Funcţii continue, nederivabile într-un punct, diferite aspecte
Imediat după introducerea noţiunii de derivată, se demonstrează că
orice funcţie derivabilă într-un punct este şi continuă în acel punct.
Reciproca afirmaţiei nu este adevărată: este posibil ca o funcţie să fie
continuă într-un punct 𝑥0 , fără să fie derivabilă în acel punct.
Exemplul 15. Contraexemplul uzual este cel al funcţiei modul,
𝑥 → 𝑓 𝑥 = 𝑥 , 𝑥 ∈ ℝ.
Funcţia este continuă în 0, dar nu este derivabilă în acest punct, deoarece se
obţine (folosind definiţia) că 𝑓𝑠′ 0 = −1 și 𝑓𝑑′ 0 = 1
(deci punctul 𝑥0 = 0 este un punct unghiular). Este un exemplu perfect corect,
dar el nu relevă toate nuanţele care ar trebui cunoscute, în această problematică.
 In primul rând, tocmai simplismul dat de coincidenţa semitangentelor
în origine cu graficul poate deruta, ceea ce recomand, tocmai din acest
motiv, prezentarea şi a unui alt exemplu.
Exemplul 16. 𝑓 𝑥 = 𝑥 2 − 1 , cu 𝑥0 = −1 și 𝑥1 = 1.
𝑓𝑠′ −1 = −2, 𝑓𝑑′ −1 = 2
𝑓𝑠′ 1 = −2, 𝑓𝑑′ 1 = 2
Exemplul 17.
3
𝑓 𝑥 = 𝑥 , cu 𝑥0 = 0.
În punctul 𝑥0 = 0 funcția este continue, dar nederivabilă, pentru că 𝑓 ′ 0 = ∞.
 O funcţie care are derivată într-un punct, dar este discontinuă în acel punct
Bineînţeles, va fi vorba de o derivată infinită în acel punct!
Exemplul 18. Să considerăm funcţia 𝑓: ℝ → ℝ,
1 + 𝑥, pentru 𝑥 ≥ 0
𝑓 𝑥 =
− −𝑥, pentru 𝑥 ≤ 0
Obţinem (utilizând definiţia), că
𝑓𝑠′ 0 = +∞, 𝑓𝑑′ 0 = +∞
deci funcţia 𝑓 are derivata +∞ în punctul 𝑥0 = 0.
Dar f este discontinuă în acest punct!

Teorema de continuitate a funcţiilor derivabile nu este

aplicabilă în acest exemplu,
deoarece nu îndeplinită ipoteza de finitudine a derivatei în punctul considerat 𝑥0 = 0.
În altă ordine de idei, se observă că funcţia 𝑓 este convexă la stânga punctului 𝑥0 = 0
și concavă la dreapta, dar, totuşi, punctul 𝑥0 = 0 nu este punct de inflexiune.
Acest exemplu arată de ce, în definiţia punctului de inflexiune, trebuie cerută şi condiţia
În altă ordine de idei, se observă că funcţia 𝑓 este convexă la stânga punctului 𝑥0 = 0
și concavă la dreapta, dar, totuşi, punctul 𝑥0 = 0 nu este punct de inflexiune.
Acest exemplu arată de ce, în definiţia punctului de inflexiune, trebuie cerută şi condiţia
de continuitate a funcţiei.

Considerând graficul funcţiei 𝑓 putem spune că acesta a fost

obţinut printr-o rupere în punctul de abscisă 𝑥0 = 0 şi
translatarea cu o unitate în sensul pozitiv al axei Oy a porţiunii
pozitive a graficului funcţiei 𝑓: ℝ → ℝ,
𝑥, pentru 𝑥 ≥ 0
𝑔 𝑥 =
− −𝑥, pentru 𝑥 ≤ 0

Totodată, exemplul acestei funcţii 𝑔 𝑥 mai arată că, spre deosebire de 𝑓 𝑥 , dacă
derivata unei funcţii este infinită într-un punct, nu rezultă neapărat că funcţia este
discontinuă în acest punct.
O curbă logaritmică tangentă la curba exponenţială în aceeaşi bază
Fie 𝑎 un număr real, 𝑎 > 1. Să considerăm funcţiile
𝑓: ℝ → 0, +∞ : 𝑓 𝑥 = 𝑎 𝑥 și
𝑔: 0, +∞ → ℝ, 𝑔 𝑥 = log 𝑎 𝑥.
In acele cărţi introductive de algebră sau analiză matematică în care sunt
prezentate şi funcţiile elementare, graficele sunt trasate ca în figura
 Dar, dacă baza 𝑎 are o anumită valoare particulară, anume 𝑎 = 𝑒 1/𝑎 ,
atunci, cele două grafice sunt tangente, anume în punctul 𝑀0 (𝑒; 𝑒)