Capitolul I

SERII NUMERICE

Definiţie. Fie {𝑎𝑛 }∞ 𝑛=1 un șir de numere reale. Se numeşte serie numerică o expresie de forma
𝑎1 + 𝑎2 +. . . +𝑎𝑛 +. .. Se notează: ∑∞ 𝑛=1 𝑎𝑛 .
Numerele 𝑎1 , 𝑎2 , . . . , 𝑎𝑛 , … se numesc termeni ai seriei, iar 𝑎𝑛 se numeşte termen general sau
termen de rang n al seriei.
Suma ∑𝑛𝑘=1 𝑎𝑘 a primilor 𝑛 termeni ai seriei se numeşte sumă parţială de rang 𝑛 a acestei
serii şi se notează cu 𝑆𝑛 . Astfel:
𝑆1 = 𝑎1 ,
𝑆2 = 𝑎1 + 𝑎2 ,
………………………
𝑆𝑛 = 𝑎1 + 𝑎2 + ⋯ + 𝑎𝑛 ,
……………………………
Definiţie. Dacă șirul {𝑆𝑛 }∞ ∞
𝑛=1 al sumelor parţiale ale seriei ∑𝑛=1 𝑎𝑛 este convergent și lim 𝑆𝑛 =
𝑛→∞
𝑆, atunci se spune că seria este convergentă, iar numărul S se numeşte suma acestei serii. Se
notează: ∑∞𝑛=1 𝑎𝑛 = 𝑆.
Dacă șirul {𝑆𝑛 }∞
𝑛=1 este divergent, atunci se spune că seria dată este divergentă.

Expresia 𝑅𝑛 = 𝑆 − 𝑆𝑛 se numește restul seriei.

1 1
Exemplu. Să se calculeze suma seriei (dacă există): 𝟏. ∑∞
𝑛=1 2𝑛−1 ; 𝟐. ∑∞
𝑛=1 𝑛(𝑛+1).

Soluție: 1. Conform formulei pentru suma primilor 𝑛 termeni ai progresiei geometrice,

1
1 1 1 (1− 𝑛 ) 1
2
𝑆𝑛 = 1 + 2 + 4 + ⋯ + 2𝑛−1 = 1 = 2 (1 − 2𝑛).
1−
2

1
Atunci lim 𝑆𝑛 = lim 2 (1 − 2𝑛) = 2 = 𝑆.
𝑛→+∞ 𝑛→+∞
1 1
Am obținut că seria ∑∞ ∞
𝑛=1 2𝑛 este convergentă și ∑𝑛=1 2𝑛−1 = 2.

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
2. 𝑆𝑛 = 1∙2 + 2∙3 + 3∙4 + ⋯ + (𝑛−1)∙𝑛 + 𝑛∙(𝑛+1) = (1 − 2) + + (2 − 3) + ... + (𝑛−1 − 𝑛) +
1 1 1
(𝑛 − 𝑛+1) = 1 − 𝑛+1.
1 1
Atunci lim 𝑆𝑛 = lim (1 − 𝑛+1) = 1 = 𝑆. Astfel am obținut că seria ∑∞
𝑛=1 𝑛(𝑛+1) este
𝑛→+∞ 𝑛→+∞
∞ 1
convergentă și ∑𝑛=1 = 1.
𝑛(𝑛+1)
𝒂
Seria geometrică ∑∞
𝒏=𝟏 𝒂𝒒
𝒏−𝟏
este convergentă către suma 𝑺 = 𝟏−𝒒 numai dacă |𝒒| <
1.
Teoremă. (criteriul necesar de convergenţă) Dacă seria ∑∞
𝑛=1 𝑎𝑛 este convergentă, atunci
lim 𝑎𝑛 = 0.
𝑛→+∞

1
Consecință. Dacă lim 𝑎𝑛 ≠ 0, atunci seria ∑∞
𝑛=1 𝑎𝑛 este divergentă.
𝑛→+∞

Exemplu. Să se cerceteze convergenţa seriei cu termenul general

𝑛−1 𝑛2
1. 𝑎𝑛 = ; 2. 𝑎𝑛 = 𝑛2 arcsin 2𝑛4 +1 .
𝑛
𝑛−1
Soluție: 1. Întrucât lim 𝑎𝑛 = lim = 1 ≠ 0, seria dată este divergentă.
𝑛→+∞ 𝑛→+∞ 𝑛
𝑛2
𝑛2 arcsin 𝑛2 𝑛2 1
2 2 2𝑛4 +1
2. lim 𝑎𝑛 = lim 𝑛 arcsin 2𝑛4 +1 = lim 𝑛 𝑛2
∙ 2𝑛4+1 = lim 𝑛2 2𝑛4+1 = 2 ≠ 0,
𝑛→+∞ 𝑛→+∞ 𝑛→+∞ 𝑛→+∞
2𝑛4 +1

seria dată este divergentă.

𝟏
Seria armonică generalizată (seria Dirichlet) ∑∞
𝒏=𝟏 𝒏𝜶 este divergentă pentru 𝜶 ≤ 𝟏 și
este convergentă pentru 𝜶 > 1.

SERII CU TERMENI POZITIVI. CRITERII DE CONVERGENŢĂ

Definiţie. Seria ∑∞
𝑛=1 𝑎𝑛 , unde 𝑎𝑛 > 0, 𝑛 = 1,2, . . ., se numeşte serie cu termeni pozitivi.

Teoremă. O serie cu termeni pozitivi este convergentă dacă și numai dacă șirul sumelor parțiale
este mărginit.
Teoremă. (criteriul de comparaţie cu inegalități) Fie ∑∞ ∞
𝑛=1 𝑎𝑛 şi ∑𝑛=1 𝑏𝑛 două serii cu
termeni pozitivi. Fie că există un rang 𝑁 astfel încât 𝑎𝑛 ≤ 𝑏𝑛 pentru orice 𝑛 ≥ 𝑁.
a) Dacă seria ∑∞ ∞
𝑛=1 𝑏𝑛 este convergentă, atunci este convergentă şi seria ∑𝑛=1 𝑎𝑛 ;
b) Dacă seria ∑∞ ∞
𝑛=1 𝑎𝑛 este divergentă, atunci este divergentă şi seria ∑𝑛=1 𝑏𝑛 .

1
Exemplu. Să se cerceteze convergenţa seriei ∑∞
𝑛=2 √𝑛2 .
−1
1 1 1
Soluție: Întrucât pentru 𝑛 ≥ 2 avem √𝑛2 −1
≥ 𝑛 > 0, din divergenţa seriei armonice ∑∞
𝑛=2 𝑛
1
rezultă divergenţa seriei ∑∞
𝑛=2 √𝑛2 . −1

Teoremă. (criteriul de comparație la limită) Fie că pentru seriile cu termeni pozitivi ∑∞

𝑛=1 𝑎𝑛
𝑎
şi ∑∞ 𝑛
𝑛=1 𝑏𝑛 există lim 𝑏 = 𝐾. Dacă:
𝑛→+∞ 𝑛
a) 0 < 𝐾 < +∞, atunci seriile ∑∞ ∞
𝑛=1 𝑎𝑛 şi ∑𝑛=1 𝑏𝑛 au aceeaşi natură de convergenţă;
b) 𝐾 = 0 şi seria ∑∞ ∞
𝑛=1 𝑏𝑛 este convergentă, atunci este convergentă şi seria ∑𝑛=1 𝑎𝑛 ;
c) 𝐾 = +∞ şi seria ∑∞ ∞
𝑛=1 𝑏𝑛 este divergentă, atunci este divergentă şi seria ∑𝑛=1 𝑎𝑛 .

Dacă 𝑲 = 𝟏, vom spune că termenii 𝒂𝒏 și 𝒃𝒏 sunt echivalenţi când 𝒏 → +∞. Se

notează 𝒂𝒏 ~𝒃𝒏 .
√ 2𝑛 𝑛+1
Exemplu. Să se cerceteze convergenţa seriei ∑∞
𝑛=1 3𝑛3 +𝑛+1.
Soluție: Notăm cu 𝑎𝑛 termenul general al seriei date şi cu 𝑏𝑛 termenul general al seriei Dirichlet
𝑎𝑛 2𝑛√𝑛+1 1 2
cu 𝛼 = 3⁄2. Întrucât 𝐾 = lim = lim (3𝑛3 +𝑛+1 : 𝑛3⁄2 ) = 3 din convergenţa seriei Dirichlet
𝑛→+∞ 𝑏𝑛 𝑛→+∞
cu 𝛼 = 3⁄2 > 1 rezultă convergenţa seriei date.

2
Teoremă. (criteriul d’Alembert) Fie că pentru seria cu termeni pozitivi ∑∞
𝑛=1 𝑎𝑛 există limita
𝑎𝑛+1
lim 𝑎 = 𝑙.
𝑛→∞ 𝑛
a) Dacă 𝑙 < 1, atunci seria ∑∞
𝑛=1 𝑎𝑛 este convergentă;

b) Dacă 𝑙 > 1, atunci seria ∑∞

𝑛=1 𝑎𝑛 este divergentă.
3𝑛
Exemplu. Să se cerceteze convergenţa seriei ∑∞
𝑛=1 𝑛4 +1.
𝑎𝑛+1 3𝑛+1 3𝑛 3𝑛
Soluție: 𝑙 = lim = lim ((𝑛+1)4 +1 : 𝑛4 +1) = 3 > 1, de unde rezultă că seria ∑∞
𝑛=1 𝑛4 +1
𝑛→+∞ 𝑎𝑛 𝑛→+∞
este divergentă.
Teoremă. (criteriul radical Cauchy) Fie că pentru seria cu termeni pozitivi ∑∞
𝑛=1 𝑎𝑛 există
𝑛
limita lim √𝑎𝑛 = 𝑙.
𝑛→+∞

a) Dacă 𝑙 < 1, atunci seria ∑∞𝑛=1 𝑎𝑛 este convergentă;

∞
b) Dacă 𝑙 > 1, atunci seria 𝑛=1 𝑎𝑛 este divergentă.
∑
3𝑛−1 2𝑛
Exemplu. Să se cerceteze convergenţa seriei ∑∞
𝑛=1 (7𝑛+2) .

3𝑛−1𝑛 2𝑛 3𝑛−1 2
Soluție: Întrucât 𝑙 = lim √(7𝑛+2) = lim (7𝑛+2) =
𝑛→+∞ 𝑛→+∞
9
= 49 < 1, seria dată este convergentă.
Teoremă. (criteriul integral Cauchy). Fie seria cu termeni pozitivi ∑∞ 𝑛=1 𝑎𝑛 și fie 𝑓 o funcţie
nenegativă continuă şi descrescătoare pe [1, +∞), care verifică condiţia 𝑓(𝑛) = 𝑎𝑛 , 𝑛 = 1,2, …
𝑛
Fie 𝑙𝑛 = ∫1 𝑓(𝑥)𝑑𝑥, 𝑛 = 1,2, . .. Atunci seria ∑∞
𝑛=1 𝑎𝑛 este convergentă atunci și numai atunci
∞
când este convergent șirul {𝑙𝑛 }𝑛=1 .

SERII CU TERMENI DE SEMNE ALTERNANTE. CRITERIUL LEIBNIZ

Definiţie. O serie în care oricare doi termeni vecini au semne diferite se numeşte serie cu
termeni de semne alternante sau serie alternantă.
Teoremă. (criteriul Leibniz) Dacă termenii seriei alternante ∑∞ 𝑛=1(−1)
𝑛+1
𝑐𝑛 verifică
condiţiile:
1. 𝑐1 ≥ 𝑐2 ≥. . . ≥ 𝑐𝑛 ≥. .., adică șirul {𝑐𝑛 }∞
𝑛=1 este monoton descrescător;
2. lim 𝑐𝑛 = 0,
𝑛→∞
atunci această serie este convergentă şi suma S a seriei nu întrece primul termen, adică 𝑆 ≤ 𝑐1 .
(−1)𝑛+1
Exemplu. Seria ∑∞
𝑛=1 este convergentă, deoarece sunt verificate ambele condiții ale
𝑛
criteriului Leibniz:
1 1 1
𝑐𝑛 = 𝑛 > 𝑛+1 = 𝑐𝑛+1 , 𝑛 = 1,2, . .., şi lim 𝑐𝑛 = lim = 0.
𝑛→∞ 𝑛→∞ 𝑛

Definiție. Seria cu termeni arbitrari ∑∞

𝑛=1 𝑎𝑛 , 𝑎𝑛 ∈ ℝ, se numește absolut convergentă dacă
este convergentă seria 1 + 2 . . +|𝑎𝑛 |+. . . = ∑∞
|𝑎 | |𝑎 |+. 𝑛=1|𝑎𝑛 |.

Teoremă. Convergența absolută a unei serii implică convergența acestei serii.

Definiţie. Dacă seria ∑∞ ∞
𝑛=1 𝑎𝑛 este convergentă, iar seria ∑𝑛=1|𝑎𝑛 | este divergentă, atunci seria
∑∞
𝑛=1 𝑎𝑛 se numeşte semiconvergentă.

3
 SERII DE PUTERI
Definiţie. Fie {𝑎𝑛 }∞
𝑛=0 un șir de numere reale. Se numeşte serie de puteri o serie de funcții de
forma
∞

∑ 𝑎𝑛 𝑥 𝑛 = 𝑎0 + 𝑎1 𝑥 + 𝑎2 𝑥 2 +. . . +𝑎𝑛 𝑥 𝑛 +. . .,
𝑛=0

unde 𝑥 este o variabilă reală.

Despre seria ∑∞ 𝑛
𝑛=0 𝑎𝑛 𝑥 se spune că este centrată în punctul 𝒙 = 𝟎. Printr-o schimbare de
variabilă 𝑥 = 𝑦 − 𝑦0 seria ∑∞ 𝑛 ∞ 𝑛
𝑛=0 𝑎𝑛 𝑥 ia forma ∑𝑛=0 𝑎𝑛 (𝑦 − 𝑦0 ) , care se numește serie de
puteri centrată în punctul 𝒚𝟎 . Este evident că prin schimbarea de variabilă de la o serie centrată
în orice punct se poate trece la o serie centrată în origine, deaceea în continuare vom restrânge
teoria generală la cazul seriilor centrate în origine.
Teoremă (Abel). Dacă seria de puteri ∑∞ 𝑛=0 𝑎𝑛 𝑥
𝑛
este convergentă într-un punct 𝑥0 ≠ 0 ,
atunci ea este absolut convergentă în orice punct 𝑥, care verifică condiţia |𝑥| < |𝑥0 |. Mai
∞ 𝑛
mult, seria ∑𝑛=0 𝑎𝑛 𝑥 este uniform convergentă pe [−𝑟, 𝑟] ⊂ (−|𝑥0 |, |𝑥0 | ), ∀ 𝑟 > 0.
Dacă însă seria ∑∞ 𝑛
𝑛=0 𝑎𝑛 𝑥 este divergentă într-un punct 𝑥1 , atunci ea este divergentă şi în
orice punct 𝑥, care verifică condiţia |𝑥| > |𝑥1 |.
Din teorema Abel rezultă că există un număr pozitiv 𝑅, astfel încât seria ∑∞ 𝑛
𝑛=0 𝑎𝑛 𝑥 este
convergentă în orice 𝑥 ∈ (−𝑅, 𝑅) şi este divergentă în orice 𝑥 ∈ (−∞; −𝑅) ∪ (𝑅; +∞). În acest
caz intervalul (−𝑅, 𝑅) se numeşte interval de convergenţă, iar numărul 𝑅 se numeşte rază de
convergenţă a seriei de puteri.
În cazul în care seria ∑∞ 𝑛
𝑛=0 𝑎𝑛 𝑥 este convergentă numai în 𝑥 = 0, se spune că raza de
convergenţă a seriei este egală cu zero. Dacă însă această serie este convergentă în orice 𝑥 real,
atunci se spune că raza de convergenţă este +∞, iar intervalul de convergenţă este (−∞, +∞).
Raza de convergenţă a seriei poate fi determinată după una dintre formulele: 𝑹 =
𝒂𝒏 𝟏
𝐥𝐢𝐦 | | sau 𝑹 = 𝒏 .
𝑛→+∞ 𝒂𝒏+𝟏 𝐥𝐢𝐦 √|𝒂𝒏 |
𝒏→+∞
Notă. Determinarea domeniului de convergență al unei serii de puteri presupune determinarea
intervalului de convergență și studierea convergenței seriei la capetele intervalului de
convergență.
𝑥𝑛
Exemplu. Să se determine raza, intervalul şi domeniul de convergenţă a seriei ∑∞
𝑛=1 𝑛2𝑛 .
Soluție: Determinăm raza de convergenţă
𝑎𝑛 2𝑛+1 (𝑛+1)
𝑅 = lim |𝑎 | = lim = 2.
𝑛→∞ 𝑛+1 𝑛→∞ 2𝑛 𝑛
Intervalul de convergenţă este (−2,2).
Pentru a determina domeniul de convergenţă trebuie să cercetăm convergenţa seriei în
extremităţile −2 şi 2 ale intervalului de convergenţă.
(−2)𝑛 (−1)𝑛
Pentru 𝑥 = −2 obținem seria alternantă ∑∞
𝑛=1 = ∑∞
𝑛=1 , care este convergentă,
2𝑛 𝑛 𝑛
conform criteriului Leibniz.
2𝑛 1
Pentru 𝑥 = 2 obținem seria armonică ∑∞ ∞
𝑛=1 2𝑛 𝑛 = ∑𝑛=1 𝑛, care este divergentă.
Astfel am obținut că domeniul de convergenţă al seriei date este [−2,2).

4
Teoremă. Dacă seria de puteri ∑∞ 𝑛=0 𝑎𝑛 𝑥
𝑛
are raza de convergenţă 𝑅 > 0, atunci suma acestei
serii este o funcţie continuă pe segmentul [−𝑟, 𝑟], oricare ar fi 𝑟 ∈ (0, 𝑅).
Teoremă. Dacă seria de puteri ∑∞ 𝑛=0 𝑎𝑛 𝑥
𝑛
are raza de convergenţă 𝑅 > 0 şi suma ei este 𝑆(𝑥),
atunci această serie poate fi integrată termen cu termen pe oricare segment [𝑎, 𝑏] ⊂ [−𝑅, 𝑅].
Teoremă. Dacă seria de puteri ∑∞ 𝑛=0 𝑎𝑛 𝑥
𝑛
are raza de convergenţă 𝑅 > 0, atunci ea poate fi
derivată termen cu termen pe segmentul [−𝑟, 𝑟], oricare ar fi 𝑟 ∈ (0, 𝑅). Seria obținută este de
asemenea convergentă.
SERII TAYLOR
Fie funcția 𝑓 definită în punctul 𝑥 = 𝑥0 , care posedă derivate până la ordinul 𝑛 + 1
inclusiv într-o vecinătate a punctului 𝑥 = 𝑥0 .
𝑓 (𝑘) (𝑥0 )
Atunci 𝑓(𝑥) = ∑𝑛𝑘=0 (𝑥 − 𝑥0 )𝑘 + 𝑅𝑛 (𝑥), unde 𝑅𝑛 (𝑥) se numește rest. Una dintre
𝑘!
𝑓 (𝑛+1) (𝜁)
reprezentările lui 𝑅𝑛 (𝑥) este 𝑅𝑛 (𝑥) = (𝑛+1)!
(𝑥 − 𝑥0 )𝑛+1 , unde 𝜁 este un punct situat între 𝑎
𝑓 (𝑘) (𝑥0 )
și 𝑥, numită forma Lagrange a restului. Formula 𝑓(𝑥) = ∑𝑛𝑘=0 (𝑥 − 𝑥0 )𝑘 + 𝑅𝑛 (𝑥) se
𝑘!
numește formula Taylor a funcției 𝑓 în punctul 𝑥 = 𝑥0 .
𝑓 (𝑘) (0)
În cazul particular 𝑥0 = 0 obținem 𝑓(𝑥) = ∑𝑛𝑘=0 𝑥 𝑘 + 𝑅𝑛 (𝑥)
𝑘!
numită formulă Maclaurin.
Dacă funcţia 𝑓 posedă derivate de orice ordin în 𝑥 = 𝑥0 şi lim 𝑅𝑛 (𝑥) = 0, atunci trecând
𝑛→∞
𝑓 (𝑘) (𝑥0 )
la limită, când 𝑛 → +∞ în egalitatea 𝑓(𝑥) = ∑𝑛𝑘=0 (𝑥 − 𝑥0 )𝑘 + 𝑅𝑛 (𝑥), obţinem
𝑘!
𝑓 ′ (𝑥0 ) 𝑓 ′′ (𝑥0 ) 𝑓 (𝑛) (𝑥0 )
𝑓(𝑥) = 𝑓(𝑥0 ) + (𝑥 − 𝑥0 ) + (𝑥 − 𝑥0 )2 + . . . + (𝑥 − 𝑥0 )𝑛 + ⋯
1! 2! 𝑛!
numită serie Taylor a funcţiei 𝑓 în vecinătatea punctului 𝑥 = 𝑥0 .
În cazul când 𝑥0 = 0 obţinem seria Maclaurin:
𝑓 ′ (0) 𝑓 ′′ (0) 𝑓 (𝑛) (0)
𝑓(𝑥) = 𝑓(0) + 𝑥+ 𝑥 2 +. . . + 𝑥 𝑛 +. ..
1! 2! 𝑛!

Serile Taylor ale unor funcții elementare în 𝒙𝟎 = 𝟎

𝒙𝒏
𝒆𝒙 = ∑∞
𝒏=𝟎 𝒏! , 𝒙 ∈ (−∞, +∞).

𝒙𝟐𝒏+𝟏
𝐬𝐢𝐧𝒙 = ∑∞
𝑛=0(−𝟏)
𝒏+𝟏
(𝟐𝒏+𝟏)!
, 𝒙 ∈ (−∞, +∞).

𝒙𝟐𝒏
𝐜𝐨𝐬𝒙 = ∑∞ 𝒏
𝑛=0(−𝟏) (𝟐𝒏)! , 𝒙 ∈ (−∞, +∞).
𝒎(𝒎−𝟏)…(𝒎−𝒏+𝟏)
(𝟏 + 𝒙)𝒎 = 1 + ∑∞
𝑛=1 𝒙𝒏 , 𝒙 ∈ (−𝟏, 𝟏).
𝒏!
𝟏
= ∑∞ 𝒏 𝒏
𝑛=0(−𝟏) 𝒙 , 𝒙 ∈ (−𝟏, 𝟏).
𝟏+𝒙

𝒙𝒏+𝟏
𝐥𝐧(𝟏 + 𝒙) = ∑∞
𝑛=0(−𝟏)
𝒏
, 𝒙 ∈ (−𝟏, 𝟏).
𝒏+𝟏
(−𝟏)𝒏
Pentru cazul când 𝑥 → 1, 𝑥 < 1 obținem 𝐥𝐧 𝟐 = ∑∞
𝑛=0 .
𝒏+𝟏

𝒙𝟐𝒏+𝟏 𝛑 (−𝟏)𝒏
𝐚𝐫𝐜𝐭𝐠𝒙 = ∑∞ 𝒏
𝑛=0(−𝟏) 𝟐𝒏+𝟏 , 𝒙 ∈ (−𝟏, 𝟏); = ∑∞
𝑛=0 𝟐𝒏+𝟏 .
𝟒
𝟏⋅𝟑⋅…⋅(𝟐𝒏−𝟏) 𝒙𝟐𝒏+𝟏
𝐚𝐫𝐜𝐬𝐢𝐧𝒙 = 𝒙 + ∑∞
𝑛=1 ⋅ 𝟐𝒏+𝟏 , 𝒙 ∈ (−𝟏, 𝟏).
𝟐⋅𝟒⋅…⋅(𝟐𝒏)
5
 𝝅 𝟏⋅𝟑⋅...⋅(𝟐𝒏−𝟏) 𝒙𝟐𝒏+𝟏
𝐚𝐫𝐜𝐜𝐨𝐬𝒙 = 𝟐 − 𝒙 − ∑∞
𝑛=1 ⋅ 𝟐𝒏+𝟏 , 𝒙 ∈ (−𝟏, 𝟏).
𝟐⋅𝟒⋅...⋅(𝟐𝒏)
𝒙𝟐𝒏+𝟏
𝐬𝐡𝒙 = ∑∞
𝑛=0 (𝟐𝒏+𝟏)! , 𝑥 ∈ (−∞, +∞);

𝒙𝟐𝒏
𝐜𝐡𝒙 = ∑∞
𝑛=0 (𝟐𝒏)! , 𝑥 ∈ (−∞, +∞).

Problema 1. Să se arate că seria dată este convergentă și să se calculeze suma ei:

  
18 4
2.  2 3.  2
2
1.  2 . . .
n = 9 n − 14 n + 48 n =9 n − 13n + 40 n =8 n − 12n + 35
  
36 6 54
4. n
n =8
2
− 11n + 28
. 5. n
n=7
2
− 10n + 24
. 6. n
n =7
2
− 9n + 18
.
  
8 72 10
7. n
n =6
2
− 8n + 15
. 8. 
n = 6 n − 7 n + 10
2
. 9. n
n =5
2
− 6n + 8
.
  
90 12 18
10. 
n = 5 n − 5n + 4
2
. 11. 
n = 4 n − 4n + 3
2
. 12. n
n=4
2
−n−2
.
  
16 30
 n
2
13.
n = 0 n + 4n + 3
2
. 14. 
n = 0 4 n + 8n + 3
2
. 15.
n =10
2
− 14n + 48
.
  
54 36 72
16. 
n = 9 n − 11n + 28
2
. 17. 
n = 9 n − 12n + 35
2
. 18. n
n =8
2
− 9n + 18
.
  
12 60
 n
9
19.
n = 8 n − 10n + 24
2
. 20. 
n =1 9n + 21n − 8
2
. 21.
n =7
2
− 8n + 15
.
  
36 54
 n
6
22.
n = 6 n − 5n + 4
2
. 23. 
n =1 9n + 12n − 5
2
. 24.
n =3
2
+n−2
.
  
6 18 24
25. 
n = 5 n − 4n + 3
2
. 26. 
n =3 n − n − 2
2
. 27. n
n =1
2
+ 4n + 3
.
  
36 72 54
28. n
n=2
2
+n−2
. 29. n
n=0
2
+ 6n + 8
. 30. n
n =0
2
+ 5n + 4
.

  
8 6
 33. 
1
31. 
n =1 16n − 8n − 3
. 32. . .
n =1 16n + 8n − 15 n =1 9n + 6n − 8
2 2 2

  
48
n
6 5
34. 
n =1 4n − 9
2
. 35. 
n =1 25n − 5n − 6
2
. 36.
n=6
2
− 6n + 8
.
  
4 8 9
37. 
n =1 4n + 4n − 3
2
. 38. 
n =1 16n − 8n − 15
2
. 39. 
n =1 9n + 3n − 20
2
.

  
36

24 1
40. 
n = 2 9n − 12n − 5
2
. 41.
n = 0 n + 7 n + 10
2
. 42. n
n =1
2
+ 13n + 42
.

  
18
n
7 1
43.  . 44.  . 45. .
n =1 49n − 7 n − 12
2
n =0 49n − 70n − 24
2
n=7
2
− 7n + 10
  
36

1 1
46. 
n = 2 9n − 3n − 2
2
. 47.
n = 0 n + 7 n + 10
2
. 48. n
n =1
2
+ 15n + 56
.
 
1 1
49. n
n =0
2
+ 7n + 12
. 50.  4n
n =0
2
+ 16n + 15
.

6
 Exemplu rezolvat

1
Să se arate că seria dată este convergentă și să se calculeze suma seriei:  16n
n =1
2
− 8n − 3
.

 3  1
Rezolvare: 16n 2 − 8n − 3 = 16  n −   n +  = ( 4n − 3)( 4n + 1) .
 4  4
1 A B
Descompunem termenul general: an = = + ,
( 4n − 3)( 4n + 1) 4n − 3 4n + 1
1 = A ( 4n + 1) + B ( 4n − 3) , 1 = ( 4 A + 4B ) n + ( A − 3B ) ,
 1
 A =
4 A + 4 B = 0  4 . Deci, a = 1 / 4 − 1 / 4 .
 
 A − 3B = 1 4n − 3 4n + 1
n
B = − 1

 4
Aflăm suma primilor n termeni ai seriei:
1 1 1 1 1 1 1 1  1 1 
Sn =  1 − + − + − + ... + − = 1 −

4n − 3 4n + 1  4  4n + 1 
.
4  5 5 9 9 13
1  1  1
Determinăm suma seriei numerice: S = lim Sn = lim  1 −  = , deci seria este
n → 4 n→  4n + 1  4
1
convergentă și suma este S = .
4
Problema 2. Utilizând criteriul lui D’Alembert să se stabilească natura seriei:

n +1 
4n  2n +1 ( n3 + 1)
1.  n . 2.  . 3.  .
n = 2 2 ( n − 1)! n =1 ( n)! n =1 (n + 1)!

10 n n ! 
( 2n + 2 ) ! 
n+5
 2 ( 3n + 5) .
2
4. 
n =1 (2 n )!
. 5.
n =1
n
6. 
n =1 n !
sin n .
3
  
1 5 nn n! 1
7. 
n =1 n !
arctg .
n
8.  n
n =1 3 n !
. 9.  ( 2n )! tg 5
n =1
n
.

 6n ( n 2 − 1) 
4n n 2 
nn
10.  . 11.  . 12.  (n !) .
n =1 ( n + 2 ) !
2
n =1 n! n =1


72n 
4n n ! 
1  3  5  ...  ( 2n − 1)
13.  ; 14.  . 15.  .
n =1 (2 n − 1)! n =1 (3n )! n =1 3n (n + 1)!
( n!)
2

n +1  

16.  n . 17.  . 18.  n !sin 2 .
n = 2 2 ( n − 1)! n =1 ( 3 + 1) ( 2n ) !
n n
n =1


( n + 1)! . 20. 

5n 3 n 2 
2n n !
19. 
n =1 nn n =1 ( n + 1)!
. 21.  n .
n =1 n


5n ( n + 1)! 
3n 
3  5  7  ...  ( 2n + 1)
22.  . 23.  . 24.  .
n =1 4 ( n + 2)! n =1 2  5  8  ...  ( 3n − 1)
n
n =1 (2n)!

1 4  7  ...  ( 3n − 2 ) 
( 2n ) ! 
( 3n + 2 )!
25. 
n =1 7  9 11  ...  ( 2n + 5 )
. 26. 2
n =1
n
+3
. 27. n =1 10n n 2
.

7
 4n −1 n 2 + 5
 
n! 3 n 
5n n !
28.  . 29.  n . 30.  n .
n=2 (n − 1)! n =1 3 + 2 n =1 n


2 n +1 7 n (2n + 1)
  4n +1 ( n 2 + 3n + 1)
31.  n . 32.  . 33.  .
n = 2 3 ( n − 1)! n =1 ( n)! n =1 (n + 1)!

11n (3n − 2) n ! 
( n + 2 )! 
3n + 7 2
34. 
n =1 (2n)!
. 35. 
n =1 5 ( 6 n + 15 )
n
. 36. 
n =1 n!
tg n .
5
  
1 1 2n n n n! 1
37.  n ! arcsin n .
n =1
38. 5
n =1
n
n!
. 39.  ( 2n )! sin 7
n =1
n
.

 3n ( n 2 + 4n − 1) 
6n n3 
n n +1
40. 
n =1 n!
. 41. 
n =1 ( 3n + 2 ) !
. 42. 
n =1 ( n !)
2
.


53n 
4 n ( n + 1)! 
1  3  5  ...  ( 2n + 1)
43. 
n =1 (2 n + 1)!
. 44. 
n =1 (4n)!
. 45. 
n =1 7 n (2n + 1)!
.

( n !)
2

n −1  

46.  n . 47.  . 48.  n!tg 2 .
n = 2 3 ( n + 1)! n =1 ( 2 − 1) ( 2n ) !
n n
n=2


( n + 2 )! 
3n 5 n 4
49.  3 (n + 1)
n =1
n n
. 50. 
n =1 (2n + 1)!
.

Exemplu rezolvat

7 3n
Utilizând criteriul lui D’Alembert să se stabilească natura seriei  ( 2 n − 5) ! .
n =3

3( n +1)
73 n + 3
3n
7 7
Rezolvare: an = , an +1 = = .
( 2n − 5 ) ! ( 2 ( n + 1) − 5)! ( 2n − 3)!
lim
an +1
= lim
7 3n + 3

( 2n − 5)! = lim 73
= 0  1 , deci seria este convergentă.
n →+ a n→+ ( 2n − 3) ! 7 3n n→+ ( 2n − 4 )( 2n − 3)
n

Problema 3. Utilizând criteriul Cauchy (radical), să se stabilească natura seriei:

− n2 n n2

1 n  
 2n  
 2n 2 + 1 
1.  n   . 2.  n 4   . 3.   2  .
n =1 3  n + 1  n =1  3n + 5  n =1  n + 1 

n2 n2 n2

 1 1 
 2n + 1  
 4n − 3 
4.  1 +   n . 5.    . 6.    .
n =1  n 4 n =1  3n − 2  n =1  5n + 1 

n2
 2n + 2  3 
 n  
 n 
7.    n . 8.    . 9.  n arcsin n
.
n =1  3n + 1  n =1  10n + 5  n =1 4n
n2 n2
 n −1  n
 n
 n+2 

 2n + 3 

10.    . 11.    n. 12.    .
n =1  3n − 1  n =1  n  5 n =1  n + 1 

n2 2 n +1
 3n + 2 
 n 
 n +1  
 n 
13.  n  2
 . 14.    . 15.    .
n =1  4n − 1  n = 2  2n − 3  n =1  3n + 1 

8
 n

 2n − 1  2 2n +1
 

16.    . 17.  n . 18. n 2
sin n .
n =1  3n + 1  n =1 n n =1 2n
n3

n3 
 n  

19.  . 20.    . 21.  n arctg 3 n
.
( ln n ) n =1  3n − 1 
n
n=2 n =1 3n

 n−2 
   3n
3n n 5
22. 
n =1 (2 n + 1)
n
. 23.  2n−1 e− n .
n =1
24. 
n=2
3
n  .
 2n + 1 
2 2n

n n+2
n

 2n  
 n 
25.    .
n =1  4 n + 3 
26. 
n =1 (2 n + 1)
2 n 2
. 27. 
n =1
n  .
 3n − 1 
2

 3n − 1 
 2n
 n +1 n 3n + 2
 n 


1
28. 
n =1 2
n 
 n 
 . 29. 
n =1 5
n
. 30. n  .
n =1  4 n + 2 

n2 n n2

1  2n − 1  
 3n  
 2n 2 + 1 
31.  n   . 32.  n  5
 . 33.   2  .
n =1 5  2n + 1  n =1  4n + 7  n =1  2n − 1 

n2
  4n − 3 
 3n  n

 3n + 1   
 36.   arcsin
1
34.     n. 35.  sin 3  .  .
n =1  3n − 2  7 n =1  n  n =1  8n + 1 
n2
 3n + 2  5 
 n
 5n + 1 
 
37.    n . 38.    . 39.  n arc tg n
.
n =1  4n + 7  n =1  5n + 8  n =1 4n
n2 n2
 2n − 1  n
 n

 3n + 2  1 
 2n + 3  1
40.     n. 41.    n. 42.     n.
n =1  3n − 1  3 n =1  2n + 3  3 n =1  n + 1  5
n2
 4n + 2 
 n  2n
 n +1 

 2n 
43.  n  3
 . 44.    3 .
n
45.    .
n =1  7n − 1  n = 2  2n − 3  n =1  5n + 1 
n

 8n − 1  3 
3n +1 

46.    . 47.  . 48.  n tg 3 n
.
n =1  27 n + 1  n =1 ( n + 1)
n
n =1 4n
n3

n5  3n + 1 

49.  . 50.    .
( ln(n + 1) ) n =1  3n − 1 
n
n =1

Exemplu rezolvat
( n + 1)
 n2

Utilizând criteriul Cauchy (radical), să se stabilească natura seriei 

n =1 n n  3n
2 .

Rezolvare: Conform criteriului radical Cauchy avem:

𝑛 (𝑛+1)𝑛2 (𝑛+1)𝑛 1 𝑛+1 𝑛 1 𝑛+1 𝑛 1 1 𝑛
𝑙𝑖𝑚 𝑛√𝑎𝑛 = 𝑙𝑖𝑚 √ 2 = 𝑙𝑖𝑚 = 3 𝑙𝑖𝑚 ( ) = 3 𝑙𝑖𝑚 ( ) = 3 𝑙𝑖𝑚 (1 + 𝑛) =
𝑛→∞ 𝑛→∞ 𝑛𝑛 ⋅3𝑛 𝑛→∞ 3𝑛𝑛 𝑛→∞ 𝑛 𝑛→∞ 𝑛 𝑛→∞
𝑒
< 1, deci seria este convergentă.
3
Problema 4. Să se demonstreze că:
n!
= 0.
nn
= 0.
( 2n )!! = 0.
1. lim 2. lim 3. lim
n → n n n → ( 2n ) ! n → nn

( 2n ) ( 2n )! = 0.
n
nn
4. lim = 0. 5. lim 6. lim = 0.
n → ( 2n − 1)! n → 2n 2 ! n →
( n !)
2

9
 ( 2n )!! = 0. n2
= 0.
( n + 1)! = 0.
7. lim n2
8. lim 9. lim
n →
2 n → n ! n → nn
nn
= 0.
( 2n − 1)! = 0. 3n n
= 0.
10. lim 11. lim 12. lim
n → ( 2n + 1) ! n → nn n → ( 2n − 1) !

3n ! nn n5
13. lim = 0. 14. lim = 0. 15. lim = 0.
n → ( n ) !3 n → ( 2n ) !
2
n →
2n
23n
= 0.
( n + 2 )! = 0. nn
= 0.
16. lim 17. lim 18. lim
n → n ! n → nn n → ( 2n − 1) !

( 2n + 1)!! = 0. ( 2n ) ( 4n )! = 0.
n

19. lim 20. lim = 0. 21. lim

n → n n n → ( 2n + 1)! n →
2n
2

nn n3 n!
22. lim = 0. 23. lim = 0. 24. lim = 0.
( n + 1)!
2 2
n → n → n2 n →
2 2n

( n + 3)! = 0. nn
= 0.
( 2n + 3)!! = 0.
25. lim 26. lim 27. lim
n → nn n → ( 2n + 3 ) ! n → nn

( 5n ) ( 5n )!
n
nn
28. lim = 0. 29. lim = 0. 30. lim = 0.
n → ( 2n + 1)! n →
2n
2
n →
( n + 2 )!
2

n2 + 1
= 0.
( 2n ) ! n!
= 0.
31. lim 32. lim = 0. 33. lim
n → ( 2 n ) !!
2 2
n → n →
3n 5n
( n !)
2
32 n 4n 2
34. lim = 0. 35. lim = 0. 36. lim = 0.
n → n ! n → n ! n → ( 2 n ) !

( n + 1)! nn 2n  n !
37. lim = 0. 38. lim = 0. 39. lim = 0.
( )
n → 2 n 2 n ! n → 3n n ! n → ( 2n + 1) !

2n +1 ( n3 + 1) n2 72n
40. lim = 0. 41. lim = 0. 42. lim = 0.
n → ( n + 1)! n → ( n + 2 ) ! n → ( 2n − 1) !

43. lim
3n
= 0. 44. lim
n!
= 0. 45. lim
( 2n + 1)! = 0.
( )
n → n + 2 !4n n →
7 n2 n→ nn
( n + 1) ( 2n − 1)
n /2 3
n!
46. lim = 0. 47. lim n = 0. 48. lim = 0.
n → 5 ( n + 3) !
n → n! n → ( 2n ) !
n+2 n2 + 1
49. lim = 0. 50. lim = 0.
n → n ! n → ( n + 1) !

Exemplu rezolvat
n!
Să se demonstreze că lim = 0.
n → n n

10
 
n! n!
Rezolvare: Cercetăm la convergență seria n
n =1
n
conform criteriului D’Alembert: an =
nn
,

an +1 =
( n + 1) ! .
( n + 1)
n +1

𝑎𝑛+1 (𝑛+1)!𝑛𝑛 𝑛𝑛 𝑛 𝑛 1 1
𝑙𝑖𝑚 = 𝑙𝑖𝑚 (𝑛+1)𝑛+1𝑛! = 𝑙𝑖𝑚 (𝑛+1)𝑛 = 𝑙𝑖𝑚 (𝑛+1) = 𝑙𝑖𝑚 𝑛 = 𝑒 < 1,
𝑛→∞ 𝑎𝑛 𝑛→∞ 𝑛→∞ 𝑛→∞ 𝑛→∞ (1+ 1 )
𝑛

n!
deci seria este convergentă. Conform criteriului necesar de convergență rezultă că lim = 0.
n → nn

Problema5. Să se calculeze suma seriei cu exactitatea  .


( −1) n +1 
( −1) n +1 
( −1) n +1
1.  ,  = 0,01. 2.  ,  = 0,01. 3.  ,  = 0,001.
( 2n )
3
n =1 3n 2 n =1 n! n =1


( −1)n 
2n + 1 
( −1)n
4.  ,  = 0,001. 5.  ( −1) 3 n
,  = 0,01. 6.  ,  = 0,0001.
n =1 n ! ( 2n + 1) n =1 n ( n + 1) n =1 ( 3n + 2 ) !


n 
n2 
( −1) n
7.  ( −1)n
n =1 2n
,  = 0,1. 8.  ( −1) n
n =1 3n
,  = 0,1. 9.  ( 2n + 1)
n =0
3
,  = 0,0001.


( −1)n ( −1)n

 n
 2
10.   −  ,  = 0,01. 11.  ,  = 0,001. 12.  ,  = 0,0001.
n =0  5 n =1 ( 2n ) ! n =0 ( 2n + 1) !


( −1)n

 n
 2
15. 
n
13.  ( −1) n ,  = 0,0001.
n
14.   −  ,  = 0,1. ,  = 0,001.
n =1 7 n =0  3 n =1 ( 2n − 1) !

( −1) n
 
( −1)n 
2n + 1
16.  ,  = 0,01. 17.  ,  = 0,00001. 18.  ( −1)n ,  = 0,001.
n =0 3n ! n =1 ( 2n ) !2n n =1 ( 2n ) ! n !
( −1) n

( −1) n
 
( −1)n
19.  n ,  = 0,001. 20.  n ,  = 0,0001. 21.  ,  = 0,00001.
n =1 2 n ! n =1 3 n ! n =1 ( 2n ) ! n !


( −1)n 
( −1)n ( −1) n

22.  n ,  = 0,001. 23.  n ,  = 0,001. 24.  3 ,  = 0,01.
n =0 3 ( n + 1) n =0 4 ( 2n + 1) n =1 n

2n 
( −1) n ( −1) n

25.  ( −1) n ,  = 0,001. 26.  ,  = 0,001. 27.  3 ,  = 0,01.
( n + 1) ( n + 1) n =1 n + 1
n n
n =0 n =0

 
( −1) n ( −1) n

,  = 0,01. 29. 
2
28.  ( −1) 2 n
,  = 0,001. 30.  ,  = 0,01.
n ( n + 3) n =0 ( n + 1) n =0 2 + n
3 2 3
n =1


n 
( −1)n ( −1) n

31.  ( −1)n ,  = 0,001. 32.  ,  = 0,01. 33.  ,  = 0,01.
(1 + n )
2 2
n5 n =0 n
3 4
n =1 n =0


( −2) n 
( −1) n 
( −1) n ( n + 5)
34.  (n)
n =0
n
,  = 0,001. 35.  ( 2n − 1)
n =0
2
,  = 0,01. 36. 
n =0 3n
,  = 0,001.


( −1)n +1 ( −1) n
 
( −1) n
37.  ,  = 0,0001. 38.  ,  = 0,01. 39.  ( 2 n + 5) ,  = 0,0001.
n =1 ( 3n − 2 ) ! n =0 ( 2n + 1) n
n
n =0

11
 
( −1)n 
( −1) n 
( −1)n
40. 
n =1 ( 3n − 1) !
,  = 0,001. 41. 
n =0 1 + n
4
,  = 0,001. 42. 
n =0 3 ( n + 2 )
n
,  = 0,001.


( −1) n +1 
( −1) n 
( −1) n
43. 
n =0 n
,  = 0,1. 44.  6 ( 2n + 5)
n =0
n 2
,  = 0,001. 45. 
n =0 2n + 1
,  = 0,1.


n 
( −1) n
46.  (−1)n
n =1 ( 2n − 1) ( 2n + 1)
2 2
,  = 0,001. 47. 
n =0 n ( 2n + 1)
,  = 0,01.

( −1) n +1  n

n+5 
 1 
48.  ( −1)
n =0 3n
,  = 0,01.
n
49.  2 ,  = 0,01. 50.
n =1 3n + 1
 (−1)
n =1
n +1
  ,  = 0,01.
 2n + 7 

Exemplu rezolvat

( −1) n +1 
Să se calculeze suma seriei cu exactitatea  :  ,  = 0,1.
n =1 n n

( −1) n +1
Rezolvare: Cercetăm dacă seria alternantă n =1 n n
este convergentă, folosind criteriului

Leibniz. Avem: an = 1 , lim 1 = 0 și șirul a n  este monoton descrescător. Deci seria este
n n n → n n
convergentă. Termenul al cincilea al seriei este mai mic decât 0,1. Astfel, pentru calcularea
sumei seriei vom calcula suma primilor patru termeni:

( −1) n +1 1 1 1 1

n =1 n n
= − + −
2 2 3 6 4 5
 0, 4733 .

Problema 6. Să se determine raza de convergență, intervalul și domeniul de convergență ale

seriei date:
  
( x − 3) n ( x − 2) n n( x − 1) n
1. 
n =1 n n
. 2. n =1 n3 n
. 3. 
n =1 n +1
.

  
2 ( x − 3)
n n
( x − 1) n
( x − 3) n
4. 
n =1 n
. 5. 2
n =1
n
3n − 1
. 6. 
n =1 10 n
n
.

  
n ( x − 5) n ( x − 2) n n( x − 2) n
7. 
n =1 n+2
. 8. n =1 n 3
3 n
. 9. 
n =1 n2 +1
.

  
( x − 3) n ( x − 2) n ( x − 4) n
10. n =1 n 5
2 n
. 11. n =1 n2 n
. 12. n =1 n 5n
.

  
n( x − 2) n 3 n ( x − 4) n ( x − 3) n
13. n =1 n+3
. 14. 
n =1 n n
. 15. 4
n =1
n
2n + 1
.

  
( x − 2) n n ( x − 3) n ( x − 4) n
16. n =1 6n n
. 17. 
n =1 n+5
. 18. n =1 n 5
3 n
.

  
n( x − 1) n ( x − 1) n ( x − 1) n
19.  n =1 n3 + 2
. 20. 
n =1 n 6
2 n
. 21. 
n =1 n3 n
.

  
( x − 3) n n( x + 1) n 4 n ( x + 2) n
22. n =1 n 4n
. 23. 
n =1 n2 + 3
. 24. 
n =1 n n
.

12
   
( x + 2) n ( x + 3) n n ( x + 4) n
25. 3n =1
n
4n + 1
. 26. 
n =1 4 n
n 2
. 27. 
n =1 n3 + 5
.

  
( x + 3) n n( x + 2) n ( x + 4) n
28. 
n =1 n 4
3 n
. 29. 
n =1 n + 3
2
. 30. 
n =1 n 7
3 n
).


( x − 2) n 
( x + 2) n 
n 2 ( x + 1) n
31. 
n =1 n
. 32. 
n =1 n  5
n
. 33. 
n =1 2 n + 1
2
.


3n ( x + 5) n 
(2 x − 1) n 
( x − 2) n
34.  3
. 35.  n
2n + 3
. 36. 
n =1 8 n
n 3
.
n =1 n2 n =1 5


n 3 ( x + 4) n 
( x + 2) n 
n( x − 2) n
37. 
n =1 n 3 + 2n
. 38. 
n =1 n 7
4 n
. 39. 
n =1 n2 +1
.


( x + 1) n 
( x + 3) n 
( x + 3)n
40.  n
. 41.  3
. 42.  .
n =1 5 n n n =1 n n n =1
4
n3

n ( x + 8)n 
6n ( x + 2) n 
( x + 1) n
43. 
n =1 n+3
. 44. 
n =1 n n
. 45. 5
n =1
n
3n + 4
.


( x + 2) n 
n ( x + 5)
n 
( x + 1) n
46.  . 47.  n+5
. 48.  2
n =1 n 25
n /2
.
n =1 3n 5 n4 n =1


n 2 ( x + 4) n 
(2n − 1)( x + 2) n
49. 
n =1 2n 3 + 1
. 50. 
n =1 n 2 3n
.

Exemplu rezolvat
Să se determine raza de convergență, intervalul și domeniul de convergență ale seriei
( x − 2)
 n

 ( −1)
n
.
n =1 2n n + 1
an 2 n +1 n + 2 n+2
Rezolvare: Aflăm raza de convergență: R = lim = lim n = 2 lim = 2.
n → an +1 n→ 2 n + 1 n → n +1
Deci x − 2  2  x  (0;4) - intervalul de convergență.

1
Pentru x = 0 , obținem seria 
n =1 n +1
, care este divergentă deoarece termenii ei sunt mai mari

decât termenii seriei armonice.


1
Pentru x = 4 , obținem seria  ( −1)
n
, care este convergentă conform criteriului Leibniz.
n =1 n +1
Prin urmare, domeniul de convergență al seriei date este ( 0;4  .

Problema7. Să se calculeze integrala cu exactitatea 0,001.

0,1 0,1 1

e  sin (100 x ) dx. 3.  cos x 2dx.

−6 x 2 2
1. dx. 2.
0 0 0
0,5
dx 1 − e −2 x
0,1 1
ln (1 + x 5)
4. 
0
4
1+ x 4
. 5. 0 x dx. 6. 
0
x
dx.

13
 1,5 0,2 0,2

 sin ( 25 x ) dx.
dx
  e −3 x dx.
2
2
7. . 8. 9.
0
3
27 + x 3
0 0

1 − e− x
0,5 1 0,2

 cos ( 4 x ) dx.
dx
10. 2
11.  . 12. 0 x dx.
0 0
4
16 + x 4
0,4
ln (1 + x 2 ) 2
dx
0,3

 dx. 14.   e dx.

−2 x 2
13. . 15.
0
x 0
3
64 + x 3
0
0,4 2 0,2 1,5
 5x 
 cos ( 25 x ) dx.
dx
 sin  
2
16.  dx. 17. 18. .
0
2  0 0
4
81 + x 4
1 − e− x 2
0,4 0,1
ln (1 + 2 x ) 2,5
dx
19.  dx. 20.  dx. 21.  .
0
x 0
x 0
3
125 + x 3
0,4 0,5 0,4 2
 5x 
e  sin ( 4 x ) dx. 24.  cos   dx.
−3 x 2 4 2
22. dx. 23.
0 0 0  2 
2 0,5 2,5
dx dx dx
25. 
0
4
256 + x 4
. 26. 
0
3
1+ x 2
. 27. 
0
4
625 + x 4
.

1 0,5 1
dx
 e 30.  sin x 2 dx.
−3 x 2
25
28. . 29. dx.
0
3
8 + x3 0 0

ex − 1
0,1 0,1 0.5

 cos (100 x ) dx.  x

2 2
31. 32. dx. 33. cos 3 xdx.
0 0
x 0

1 − cos x
0.5 0,4 0,8

 ln (1 + x ) dx.  xe − x 4 dx. 
2
34. 35. 36. dx.
0 0 0
x
0,5
arctgx 2 0,8
1 − cos x
0,1
ln (1 + x )
37. 0
x2
dx. 38. 0 x dx. 39. 
0
x
dx.

e −2 x
1 1 2,5 2

40.  cos xdx. 3

41.  x sin xdx. 42.  dx.
0 0 0 x
1 2 0.5 0,5
x
43.  cos dx.  e
−x 2
2 10
44. x sin 5 xdx. 45. dx.
0
4 0 0
0,2 0.5 0.5

  ln (1 + x ) dx. 
−x
46. xe dx. 47. 3
48. 1 + x 2 dx.
0 0 0

x − arctgx
1 0,5

x 
2
49. sin xdx. 50. dx.
0 0
x2

Exemplu rezolvat
1

Să se calculeze integrala cu exactitatea 0,0001:  cos xdx.

0

Rezolvare: În seria Mac-Laurent pentru funcția cos x , vom înlocui x cu x . Obținem

14
 x x 2 x3 x 4
cos x = 1 − + − + − ( x  0) .
2! 4! 6! 8!
Integrând, vom obține
1
1
 x2 x3 x4 x5 
0
1 1 1 1
cos xdx =  x − + − + −  = 1 − 2!2 + 4!3 − − 6!4 + 8!5 − ⋯
 2!2 4!3 6!4 8!5 0
Termenul al cincilea al seriei este mai mic decât 0,0001. Astfel, pentru calcularea integralei vom
1
1 1 1
calcula suma primilor patru termeni:  cos xdx  1 − + −  0, 7635 .
0
4 72 2880

15
 Capitolul II

FUNCŢII DE DOUĂ ŞI MAI MULTE VARIABILE.

Definiţie. Dacă fiecărei perechi de numere reale (𝑥; 𝑦) din mulțimea 𝐷 ⊆ 𝑅 2 i se pune în
corespondență un număr real 𝑧 binedeterminat (după o lege careva 𝑓), atunci vom spune că pe
mulțimea 𝐷 este definită funcția de dou𝐚̆ variabile 𝑧 = 𝑓(𝑥, 𝑦). Mărimile variabile 𝑥 și 𝑦 se
numesc argumenţi, iar z - funcție de aceşti argumenţi. Mulțimea 𝐷 = 𝐷(𝑓) se numeşte
domeniu de definiție.
Domeniul de definiţie al unei funcţii de două variabile are ilustrare geometrică. Fie că în
plan este fixat un sistem cartezian rectangular de coordonate. Fiecărei perechi de numere (𝑥, 𝑦) îi
corespunde punctul 𝑀(𝑥, 𝑦) al planului 𝑥𝑂𝑦. Astfel, domeniul de definiţie al unei funcţii 𝑧 =
𝑓(𝑥, 𝑦) este reprezentat de o mulţime de puncte din planul 𝑥𝑂𝑦. Această mulţime de asemenea
se numeşte domeniu de definiţie al funcției.
Pentru funcţia 𝑧 = ln(𝑥 2 − 3𝑦 + 6) domeniul de definiţie rezultă din condiția 𝑥 2 − 3𝑦 +
𝑥2
6>0 sau 𝑦 < + 2. Deci, 𝐷(𝑓) este mulțimea punctelor planului 𝑥𝑂𝑦 de pe parabola 𝑦 =
3
𝑥2
+ 2 şi din exteriorul ei.
3

Definiţie. Se numeşte derivată parţială a funcţiei 𝑧 = 𝑓(𝑥, 𝑦) în raport cu x valoarea

Δx 𝑧 𝑓(𝑥+∆𝑥,𝑦)−𝑓(𝑥,𝑦)
limitei lim = lim , cu condiţia că această limită există.
Δx→0 Δ𝑥 Δ𝑥 →0 Δ𝑥
∂𝑓(𝑥,𝑦) ∂𝑧
Se notează cu 𝑓𝑥′ (𝑥, 𝑦), , , 𝑧𝑥′ .
∂𝑥 ∂𝑥
∂𝑧 Δy 𝑧
Analog se defineşte derivata parţială a funcţiei 𝑧 = 𝑓(𝑥, 𝑦) în raport cu y: = lim
∂y Δy→0 Δy
𝑓(𝑥,𝑦+∆𝑦)−𝑓(𝑥,𝑦)
= lim .
Δy→0 Δy
Derivatele de mai sus se numesc derivate parţiale de ordinul întâi ale funcţiei 𝑧 = 𝑓(𝑥, 𝑦).
Remarcă. Din definiţia derivatelor parţiale rezultă că la calcularea derivatei parţiale în
raport cu x, variabila y se consideră constantă, iar atunci când se calculează derivata parţială în
raport cu variabila y, constantă se consideră variabila x. Acest fapt ne permite să folosim regulile
şi formulele de derivare ale funcţiei de o singură variabilă.
Exemplu. Derivatele parţiale ale funcţiei 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 3 − 3𝑥 2 𝑦 + 2𝑥𝑦 2 + 𝑦 3 sunt:
𝑓𝑥′ (𝑥, 𝑦) = 3𝑥 2 − 6𝑥𝑦 + 2𝑦 2 , 𝑓𝑦′ (𝑥, 𝑦) = −3𝑥 2 + 4𝑥𝑦 + 3𝑦 2 .
Exemplu. Derivatele parţiale ale funcţiei 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 𝑦 .

16
 Rezolvare. Avem 𝑓𝑥′ (𝑥, 𝑦) = 𝑦𝑥 𝑦−1 , 𝑓𝑦′ (𝑥, 𝑦) == 𝑥 𝑦 𝑙𝑛𝑥.
În mod similar sunt definite derivatele parţiale de ordinul întâi pentru funcţia de n variabile.
Diferenţiala totală de ordinul întâi a funcţiei 𝑧 = 𝑓(𝑥, 𝑦) în punctul 𝑀(𝑥, 𝑦) este 𝒅𝒛 =
𝝏𝒛 𝝏𝒛
𝒅𝒙 + 𝝏𝒚 𝒅𝒚.
𝝏𝒙
Ecuaţia planului tangent la suprafaţa 𝑺: 𝒛 = 𝒇(𝒙, 𝒚) în punctul 𝑃0 (𝑥0 , 𝑦0 , 𝑧0 ), unde 𝑧0 =
𝑓(𝑥0 , 𝑦0 ), este 𝒛 − 𝒛𝟎 = 𝒇′𝒙 (𝒙𝟎 , 𝒚𝟎 )(𝒙 − 𝒙𝟎 )+ 𝒇′𝒚 (𝒙𝟎 , 𝒚𝟎 )(𝒚 − 𝒚𝟎 )
Ecuaţia normalei la suprafaţa 𝑺: 𝒛 = 𝒇(𝒙, 𝒚) în punctul 𝑃0 (𝑥0 , 𝑦0 , 𝑧0 ) este
𝒙−𝒙𝟎 𝒚−𝒚𝟎 𝒛−𝒛𝟎
′ = ′ = .
𝒇 (𝒙 ,𝒚 )
𝒙 𝟎 𝟎𝒇 (𝒙 ,𝒚 )
𝒚 𝟎 𝟎 −𝟏
Dacă suprafaţa S este dată de ecuaţia 𝐹(𝑥, 𝑦, 𝑧) = 0 atunci:
Ecuaţia planului tangent la S în punctul 𝑃0 (𝑥0 , 𝑦0 , 𝑧0 ), este 𝑭′𝒙 (𝑷𝟎 )(𝒙 −
𝒙𝟎 )+ 𝑭′𝒚 (𝑷𝟎 )(𝒚 − 𝒚𝟎 )+ 𝑭′𝒛 (𝑷𝟎 )(𝒛 − 𝒛𝟎 ) = 𝟎
𝒙−𝒙 𝒚−𝒚 𝒛−𝒛
Ecuaţia normalei la suprafaţă în punctul 𝑃0 (𝑥0 , 𝑦0 , 𝑧0 ): 𝑭′ (𝑷𝟎) = 𝑭′ (𝑷𝟎) = 𝑭′ (𝑷𝟎 ).
𝒙 𝟎 𝒚 𝟎 𝒛 𝟎

Definiţie. Punctul M 0 ( x0 , y0 ) se numeşte punct de maxim (minim) local al funcţiei

z = f ( x, y ) definită pe un domeniu D  R2 , iar M 0 ( x0 , y0 ) un punct interior al domeniului D,
dacă există o vecinătate V a lui M 0 ( x0 , y0 ) , astfel încât pentru orice M ( x, y ) din V D( f )
avem că f ( x0 , y0 )  f ( x, y) ( f ( x0 , y0 )  f ( x, y) ) .
Punctele de maxim şi cele de minim local se numesc puncte de extrem local. Valorile
funcţiei în punctele de maxim şi cele de minim local se numesc maximele, respectiv, minimele
funcţiei. Minimele şi maximele funcţiei se mai numesc extreme ale funcţiei.
Definiţie. Punctul M 0 ( x0 , y0 ) în care derivatele parţiale se anulează simultan, se numeşte
punct staţionar.
Fie funcţia z = f ( x, y) şi M 0 ( x0 , y0 ) un punct staționar, în care există derivatele parţiale
de ordinul doi continui.
" " " 𝐴𝐵
Notăm: 𝐴 = 𝑓𝑥𝑥 (𝑥0 , 𝑦0 ), 𝐵 = 𝑓𝑥𝑦 (𝑥0 , 𝑦0 ), 𝐶 = 𝑓𝑦𝑦 (𝑥0 , 𝑦0 ), Δ = | |.
𝐵𝐶
Teoremă. Fie că funcţia z = f ( x, y ) are derivate parţiale pînă la ordinul 3, inclusiv, continui
în careva domeniu ce conţine punctul staţionar M 0 ( x0 , y0 ) .
1) Dacă A  0,   0 , atunci M 0 este punct de minim.
2) Dacă A  0,   0 , atunci M 0 este punct de maxim.
3) Dacă   0 , atunci M 0 nu este punct de extrem (este punct “şa”).
4) Dacă  = 0 , nu putem afirma nimic despre M 0 (este nevoie de un studiu suplimentar).

Problema1. Să se determine domeniul de definiție al funcției date și ilustrarea geometrică a

domeniului de definiție:
1. 𝑓(𝑥, 𝑦) = √4 − 𝑥 2 + 𝑦. 2. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛(6 − 𝑥 2 + 𝑦 2 ).
3. 𝑓(𝑥, 𝑦) = √𝑦 + √𝑥 − 𝑦 2 . 4. 𝑓(𝑥, 𝑦) = √−𝑥 + 𝑦 2 + 4.
5. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛(𝑦 + 1) + √𝑥 2 − 𝑦. 6. 𝑓(𝑥, 𝑦) = √𝑥 2 + 𝑦 2 − 4𝑥.

17
 1 4𝑥−3𝑦+2
7. 𝑓(𝑥, 𝑦) = + √𝑥 + 𝑦 2 . 8. 𝑓(𝑥, 𝑦) = √ .
√𝑥+𝑦 𝑥−𝑦
𝑥 2 +𝑦 2
9. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛(𝑦 + 2𝑥 + 𝑥 2 ). 10. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛 ( 𝑥+𝑦 2 ).
𝑥
11. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛(5 − 𝑥 2 − 𝑦 2 ). 12. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛 (𝑦 2).
1
13. 𝑓(𝑥, 𝑦) = + √𝑦. 14. 𝑓(𝑥, 𝑦) = √𝑥 − √𝑦.
√4−𝑥 2 −𝑦 2

15. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑜𝑠(1 − 𝑦𝑥). 16. f ( x, y ) = arcsin ( x 2 − y ) .

17. f ( x, y ) = y 2 + x 2 − 4 y . (
18. f ( x, y ) = ln 4 x − x 2 − y 2 . )
19. f ( x, y ) = 2 / ( 6 x + 2 y − x 2 − y 2 ) . 20. f ( x, y ) = − x 2 − y 2 + 2 x .

21. f ( x, y ) = arccos ( x 2 + y ) . 22. f ( x, y ) = 3x + y 2 − 9.

23. f ( x, y ) = 2 x − y − x 2 − y 2 . 24. f ( x, y ) = ln ( x 2 + y − 3) .

25. f ( x, y ) = 4 x 2 − y 2 . 26. f ( x, y) = 4 y / ( x − 3 y + 1).

27. f ( x, y ) = xy / ( x 2 + y 2 ) . 28. f ( x, y ) = arcsin ( x / y 2 ) .

29. f ( x, y ) = ln ( y 2 − x 2 ) . 30. f ( x, y) = x / ( 3 + x − y ).
31. f ( x, y) = arccos ( x + 2 y ) . 32. f ( x, y) = arcsin ( 2x − y ) .

33. f ( x, y ) = ln ( 9 − x 2 − y 2 ) . 34. f ( x, y ) = 3x + y − x 2 − y 2 .

35. f ( x, y ) = 1/ x 2 + y 2 + x + y . 36. f ( x, y) = ( 4 x + y ) / ( 2 x − 5 y ).
3x − 2 y
37. f ( x, y) = 38. f ( x, y ) = 5 x + y / ( 4 − x 2 − y 2 ) .
x + y2 − 4
2

39. f ( x, y ) = ln ( 2 x − y 2 + 4 ) . 40. f ( x, y) = ( x − 4 y ) / y.
x2 + y 2 + 4 x
41. f ( x, y ) = 1 − x 2 − y . 42. f ( x, y ) = e .

43. f ( x, y ) = 1/ x + y 2 − 1. 44. f ( x, y ) = 4 xy / x 2 − y 2 .

45. f ( x, y ) = 3xy / ( x − 5 y 2 + 10 y ) . 46. f ( x, y ) = x 2 + 2 xy − 3 y 2 .

(
47. f ( x, y ) = ln y − x 2 + 2 x . ) 48. f ( x, y ) = x + y 2 − x .

x2 + y 2
49. f ( x, y ) = 4 x − x 2 − y 2 . 50. f ( x, y ) = .
3x − y − 3
Exemplu rezolvat: Să se determine domeniul de definiție al funcției date și ilustrarea
geometrică a domeniului de definiție: Y

2 xy
f ( x, y ) = 9 − x 2 − y 2 + .
x2 + y 2 − 4
O 2 3

Rezolvare: (Vezi figura). X

18
 
9 − x − y  0
2 2

x + y  3
2 2 2

D( z ) :  2   2 ,

 x + y 2
− 4  0 
 x + y 2
 2 2

Problema 2: Să se determine derivatele parțiale și diferențiala totală ale funcției:

1. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛(𝑦 2 − 𝑒 −𝑥 ); 2. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛 √𝑥𝑦;
3. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔(𝑥 2 + 𝑦 2 ) 4. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑐𝑜𝑠(𝑥 3 − 2𝑥𝑦);
5. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑠𝑖𝑛 √𝑦/𝑥 3 ; 6. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑡𝑔(𝑥 3 + 𝑦 2 );
2 +𝑦 2
7. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑐𝑡𝑔√𝑥𝑦 3 ; 8.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑒 −𝑥 ;
9. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛(3𝑥 2 − 𝑦 4 ); 10. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑜𝑠(𝑦/𝑥);
11. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑡𝑔(𝑥𝑦 2 ); 12. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑐𝑜𝑠 √𝑥 2 + 𝑦 2

13. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑠𝑖𝑛 √𝑥 − 𝑦 3 ; 14.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑡𝑔(𝑥 3 𝑦 4 );

2 −𝑦 5
15. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑐𝑡𝑔(3𝑥 − 2𝑦); 16. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑒 2𝑥 ;
17. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛(√𝑥𝑦 − 1); 18. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛(2𝑥 3 𝑦)

19. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔(𝑥 2 /𝑦 3 ); 20. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑐𝑜𝑠(𝑥 − √𝑥𝑦 3 );

𝑥+𝑦 2𝑥−𝑦 2
21.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑠𝑖𝑛 𝑥−𝑦; 22. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑡𝑔 ;
𝑥

𝑥 2 +𝑦 2
23. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑐𝑡𝑔√𝑥−𝑦; 24. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑒 −√𝑥 ;

25. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛(3𝑥 2 − 𝑦 2 ); 26. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑜𝑠(𝑥 − 𝑦 2 );

𝑥3 𝑥−𝑦
27. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑡𝑔 ; 28. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑐𝑜𝑠 𝑥 2 +𝑦 2;
𝑦

𝑦 3 +𝑦 3 )
29. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑠𝑖𝑛 √𝑥+𝑦; 30. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑒 −(𝑥 ;

𝑥+𝑦 3 2 +5𝑦 2
31. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 1−𝑥𝑦; 32. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑒 − √𝑥 ;
𝑥2
33. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛 √𝑥 2 + 𝑦 2 ; 34. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑜𝑠 ( 𝑦 );
𝑥
35. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛 (2𝑦); 36. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛(𝑒 2𝑥 + 𝑒 𝑦 );

3 𝑥 3𝑦
37. 𝑓(𝑥, 𝑦) = √𝑥 2 + 𝑦 2 + 3𝑥𝑦; 38. 𝑓(𝑥, 𝑦) = √𝑦 2 − ;
𝑥

𝑥2
39. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 4𝑒 𝑦−2𝑥+2 ; 40. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐 𝑡 𝑔 ( 𝑦 );
2 −𝑦 2 )
41. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑐 𝑡 𝑔√𝑥 2 + 𝑦 2 ; 42. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑒 𝑐𝑜𝑠(𝑥 ;
𝑥𝑦 𝑥
43. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛 𝑥 3+𝑦 3; 44. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛 𝑡 𝑔 (𝑦);

45. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐 𝑡 𝑔(𝑥𝑦) + 𝑒 𝑥+𝑦 ; 46.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐 𝑡 𝑔√𝑥 2 − 𝑦 2 ;

19
 2 +𝑦 2 ) 𝑥𝑦
47.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑒 𝑡𝑔(𝑥 ; 48.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛 𝑥 2+𝑦;
𝑦
49. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛( 𝑐𝑡𝑔 (𝑥 )); 50. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐 𝑡 𝑔(𝑥 + 𝑦) + 𝑒 −2𝑥𝑦 .

Exemplu rezolvat: Să se determine derivatele parțiale și diferențiala totală ale funcției

𝑦
𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛 (𝑥 ).
1
Rezolvare: Deoarece (𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛 𝑢)′ = √1−𝑢2 𝑢′ , avem
1 𝑦 ′ 𝑥 𝑦 𝑦
𝑓𝑥′ (𝑥, 𝑦) = ⋅( ) = ⋅ (− 2 ) = −
2 𝑥 𝑥 √𝑥 2 − 𝑦 2 𝑥 𝑥√𝑥 2 − 𝑦 2
√1 − 𝑦2
𝑥
1 1 𝑥 1
𝑓𝑦′ (𝑥, 𝑦) = ⋅ = = .
𝑦 2 𝑥 𝑥√𝑥 2 − 𝑦2 √𝑥 2 − 𝑦2
√1 − 2
𝑥
Diferențiala totală a funcției este:
𝑦 1
𝑑𝑧 = 𝑓𝑥′ 𝑑𝑥 + 𝑓𝑦′ 𝑑𝑥 = − 𝑑𝑥 + 𝑑𝑦.
𝑥√𝑥 2 − 𝑦 2 √𝑥 2 − 𝑦 2

Problema 3. Să se scrie ecuația planului tangent și a normalei la suprafața S în punctul

𝑀0 (𝑥0 , 𝑦0 , 𝑧0 ):
1. S : x2 + y 2 + z 2 + 6z − 4x + 8 = 0, M 0 ( 2, 1, −1) .
2. S : x2 + z 2 − 4 y 2 = 2xy, M 0 ( −2, 1, 2) .
3. S : x2 + y 2 + z 2 − xy + 3z = 7, M 0 (1, 2, 1) .
4. S : x2 + y 2 + z 2 + 6 y + 4x = 8, M 0 ( −1, 1, 2) .
5. S : 2x2 − y 2 + z 2 − 4z + y = 13, M 0 ( 2, 1, −1) .
6. S : x2 + y 2 + z 2 − 6 y + 4z + 4 = 0, M 0 ( 2, 1, −1) .
7. S : x2 + z 2 − 5 yz + 3 y = 46, M 0 (1, 2, − 3) .
8. S : x2 + y 2 − xz − yz = 0, M 0 ( 0, 2, 2) .
9. S : x2 + y 2 + 2 yz − z 2 + y − 2z = 2, M 0 (1, 1, 1) .
10. S : y 2 − z 2 + x2 − 2xz + 2x = z, M 0 (1, 1, 1) .
11. S : z = x2 + y 2 − 2xy + 2x − y, M 0 ( −1, −1, −1) .
12. S : z = y 2 − x2 + 2xy − 3 y, M 0 (1, −1, 1) .
13. S : z = x2 − y 2 − 2xy − x − 2 y, M 0 ( −1, 1, 1) .
14. S : x2 − 2 y 2 + z 2 + xz − 4 y = 13, M 0 (3, 1, 2) .
15. S : 4 y 2 − z 2 + 4 xy − xz + 3z = 9, M 0 (1, − 2, 1) .
16. S : z = x2 + y 2 − 3xy − x + y + 2, M 0 ( 2, 1, 0) .
17. S : 2x2 − y 2 + 2z 2 + xy + xz = 3, M 0 (1, 2, 1) .
18. S : x2 − y 2 + z 2 − 4x + 2 y = 14, M 0 (3, 1, 4) .

20
19. S : x2 + y 2 − z 2 + xz + 4 y = 4, M 0 (1, 1, 2) .
20. S : x2 − y 2 − z 2 + xz + 4x = −5, M 0 ( −2, 1, 0) .
21. S : x2 + y 2 − xz + yz − 3x = 11, M 0 (1, 4, −1) .
22. S : x2 + 2 y 2 + z 2 − 4xz = 8, M 0 ( 0, 2, 0) .
23. S : x2 − y 2 − 2z 2 − 2 y = 0, M 0 ( −1, −1, 1) .
24. S : x2 + y 2 − 3z 2 + xy = −2z, M 0 (1, 0, 1) .
25. S : 2x2 − y 2 + z 2 − 6x + 2 y + 6 = 0, M 0 (1, −1, 1) .
26. S : x2 + y 2 − z 2 + 6xy − z = 8, M 0 (1, 1, 0) .
27. S : z = 2x2 − 3 y 2 + 4x − 2 y + 10, M 0 ( −1, 1, 3) .
28. S : z = x2 + y 2 − 4xy + 3x −15, M 0 ( −1, 3, 4) .
29. S : z = x2 + 2 y 2 + 4xy − 5 y −10, M 0 ( −7, 1, 8) .
30. S : z = 2x2 − 3 y 2 + xy + 3x + 1, M 0 (1, −1, 2) .
31. S : 4x2 − y 2 + z 2 + xz + 4 = 5, M 0 ( −1, 1, 0) .
32. S : x2 − y 2 + 3z 2 − xy = 3z, M 0 (1, −1, 1) .
33. S : 2x2 + y 2 + z 2 + 6z + 4x − 8 = 1, M 0 (3, 1, −1) .
34. S : x2 − y 2 + 2z 2 + xy + xz = 2, M 0 (1, − 2, 1) .
35. S : z = 2x2 + 3 y 2 − 4x − y + 8, M 0 ( −1, 1, 0) .
36. S : z = 3x2 − y 2 + xy + 4x + 1, M 0 (1, 1, − 2) .
37. S : x2 + y 2 + xz − 3x = 0, M 0 ( −1, 4, 0) .
38. S : z = 3x2 + 2 y 2 + xy − 2, M 0 (3, 1, − 4) .
39. S : y 2 − 2z 2 + 3xy − xz + 3z = 10, M 0 ( 0, 2, 1) .
40. S : x2 − y 2 + 2z 2 + xy = −2, M 0 (1, 0, 1) .
41. S : x2 + y 2 − 3z 2 − xz = −4, M 0 (1, 0, 1) .
42. S : 3x2 + y 2 − xz + yz = 0, M 0 ( 0, 2, 3) .
43. S : z = 5x2 − 2 y 2 + xy − y + 10, M 0 ( −6, 1, 7 ) .
44. S : x2 + y 2 + 6xy − y + z = 2, M 0 (1, −1, 1) .
45. S : x2 + 4 y 2 − 3z 2 + xy − 5 = 2z, M 0 ( 2, − 2, 1) .

46. 𝑆: 𝑥 2 − 3𝑦 2 − 3𝑧 2 + 2𝑥𝑦 − 5 = 0, 𝑀0 (−2, ,2,3).

47. 𝑆: 𝑥 2 − 𝑦 2 − 2𝑧 2 − 5 = 2𝑦, 𝑀0 (0, −1,1).

48. 𝑆: 𝑧 = 𝑥 2 + 4𝑦 2 + 𝑥𝑦 − 31, 𝑀0 (3, −1,2).

49. 𝑆: 𝑥 2 + 2𝑦 2 + 𝑥𝑦 − 7 = 2𝑧, 𝑀0 (1,2, −1).

50. 𝑆: 𝑧 = 2𝑥 2 + 3𝑦 2 − 3𝑧 2 + 4𝑥𝑦 − 15, 𝑀0 (−2, −2,1).

21
 Exemplu rezolvat: Să se scrie ecuația planului tangent și a normalei la suprafața
S : x 2 z − xyz + y 2 − x − 3 = 0 în punctul 𝑀0 (−2; 3; −0,8).
Rezolvare: Fie F (x, y, z ) = x 2 z − xyz + y 2 − x − 3 . Calculăm valorile derivatelor parțiale în M 0 .
Avem Fx = 2 xz − yz − 1, Fx(M 0 ) = 4,6 ; Fy = − xz + 2 y , Fy( M 0 ) = 4, 4 ; Fz = x 2 − xy ,
Fz(M 0 ) = 10 . Ecuația planului tangent: 4,6 ( x + 2) + 4, 4 ( y − 3) + 10 ( z + 0,8) = 0 
x + 2 y − 3 z + 0,8
4,6 x + 4,4 y + 10 z + 4 = 0 . Ecuația normalei la suprfață în M 0 : = = .
4,6 4, 4 10

Problema 4. Să se găsească derivatele parțiale de ordinul doi.

" "
Să se demonstreze că 𝑓𝑥𝑦 (𝑥, 𝑦) = 𝑓𝑦𝑥 (𝑥, 𝑦).
2 −𝑦 2
1. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑒 𝑥 ; 2. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 𝑦 𝑠𝑖𝑛 𝑥 − 3𝑦;
3. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔𝑥 + √𝑦;
5. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 5𝑥𝑦 4 + 2𝑥 2 𝑦 7 ;
7. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛(3𝑥 2 − 2𝑦 2 );
9. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛(𝑥 + 𝑦);
3
11. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑒 7𝑥 𝑦 − √𝑥𝑦;
13. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑒 𝑥+𝑦−4 ;
15. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑐𝑡𝑔(𝑦/𝑥);
17. 𝑓(𝑥, 𝑦) = cos (3𝑥 2 𝑦 + 1);
19. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑠𝑖𝑛( 2𝑥 2 𝑦 2 + 𝑥 3 − 𝑦 3 );
21. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛( 2𝑥 − 𝑦 + 1);
23. 𝑓(𝑥, 𝑦) = √3𝑥 2 − 𝑦 2 + 𝑥;
25. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑜𝑠(𝑥 + 𝑦);
27. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑐𝑜𝑠 2 ( 𝑥 3 − 𝑦 3 );
29. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑒 𝑦−𝑥 ;
31. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔√𝑥/𝑦;
33. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛 √𝑥 2 + 𝑦 2 ;
35. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛(𝑥 + √𝑥 2 + 𝑦 2 );
𝑥
37. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑡𝑔 (𝑦);
39. 𝑓(𝑥, 𝑦) = √1 + 𝑥 2 + 𝑦 2 ;
3
41. 𝑓(𝑥, 𝑦) = √(𝑥 2 − 𝑦 3 )2 ;
43. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛(𝑒 𝑥 + 𝑒 −𝑦 );
45. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛(𝑒 −𝑥 + 𝑒 −2𝑦 );
47. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛(3𝑥 2 + 𝑦 3 );
49. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑜𝑠( 𝑥 + 2𝑦);
4. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛(𝑥𝑦) − 3𝑥𝑦 2 ;
6. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑐𝑜𝑠(𝑥 2 − 𝑦 2 ) + 𝑥 3 ;
8. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛(5𝑥𝑦 2 ) − 3𝑥 3 𝑦 4 ;
10. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐 𝑡 𝑔(2𝑥 − 𝑦);
12. 𝑓(𝑥, 𝑦) = √𝑥 2 + 𝑦 2 − 2𝑥𝑦;
14. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑐𝑜𝑠(3𝑥 + 𝑦) − 𝑥 2 ;
𝑥+𝑦
16. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑡𝑔 (𝑥−𝑦);
18. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛(𝑥 + 𝑥𝑦 − 𝑦 2 );
20. 𝑓(𝑥, 𝑦) = √3𝑥 2 − 2𝑦 2 + 5;
22. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑡𝑔(𝑥 − 𝑦);
24. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑐𝑜𝑠( 𝑥 2 𝑦 2 − 3);
26. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛(𝑦 2 − 𝑥 2 + 3);
28. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛( 7𝑥 − 𝑥 3 𝑦 2 + 𝑦 4 );
30. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔(2𝑥 − 𝑦);
𝑥+𝑦
32. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥−𝑦;
34. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛(𝑥𝑦 + 𝑙𝑛 𝑥 𝑦);
36. 𝑓(𝑥, 𝑦) = (𝑥 3 + 𝑦 3 − 𝑥𝑦 2 )3 ;
38. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛 √𝑥𝑦 2 ;
40. 𝑓(𝑥, 𝑦) = √𝑥𝑦 + ln (𝑥 3 − 𝑦);
42. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛(𝑥 2 + 𝑦 2 );
44. 𝑓(𝑥, 𝑦) = √𝑥 + 𝑦 2 + 3;
46. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑡𝑔(𝑥𝑦 2 );
48. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙𝑛(3𝑥 2 − 4𝑦 2 );
50. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑐𝑜𝑠( 𝑥 2 𝑦 − 7).

Exemplu rezolvat: Să se găsească derivatele parțiale de ordinul doi ale funcției

𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑒 𝑥 (𝑠𝑖𝑛 𝑦 + 𝑐𝑜𝑠 𝑥). Să se demonstreze că 𝑓𝑥𝑦
" "
(𝑥, 𝑦) = 𝑓𝑦𝑥 (𝑥, 𝑦).
Rezolvare: Avem:
22
𝑓𝑥′ (𝑥, 𝑦) = 𝑒 𝑥 (𝑠𝑖𝑛 𝑦 + 𝑐𝑜𝑠 𝑥) + 𝑒 𝑥 (− 𝑠𝑖𝑛 𝑥) = 𝑒 𝑥 (𝑠𝑖𝑛 𝑦 + 𝑐𝑜𝑠 𝑥 − 𝑠𝑖𝑛 𝑥),
𝑓𝑦′ (𝑥, 𝑦) = 𝑒 𝑥 𝑐𝑜𝑠 𝑦,
″
𝑓𝑥𝑥 (𝑥, 𝑦) = 𝑒 𝑥 (𝑠𝑖𝑛 𝑦 + 𝑐𝑜𝑠 𝑥 − 𝑠𝑖𝑛 𝑥) + 𝑒 𝑥 (− 𝑠𝑖𝑛 𝑥 − 𝑐𝑜𝑠 𝑥) = 𝑒 𝑥 (𝑠𝑖𝑛 𝑦 − 2 𝑠𝑖𝑛 𝑥),
"
𝑓𝑥𝑦 (𝑥, 𝑦) = 𝑒 𝑥 𝑐𝑜𝑠 𝑦,
″
𝑓𝑦𝑥 (𝑥, 𝑦) = 𝑒 𝑥 𝑐𝑜𝑠 𝑦,
″ ″ ″
𝑓𝑦𝑦 (𝑥, 𝑦) = −𝑒 𝑥 𝑠𝑖𝑛 𝑦. Deci, 𝑓𝑥𝑦 = 𝑓𝑦𝑥 .
Problema 5. Să se cerceteze la extrem funcția:
1. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 + 𝑥𝑦 + 𝑦 2 − 3𝑥 − 6𝑦.
3. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥𝑦 2 (1 − 𝑥 − 𝑦).
𝑥2 𝑦2
5. 𝑓(𝑥, 𝑦) = + 2𝑥𝑦 + − 4𝑥 − 5𝑦.
2 2
7.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 3 + 3𝑥𝑦 2 − 15𝑥 − 12𝑦.
9. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 2𝑥 3 − 𝑥𝑦 2 + 5𝑥 2 + 𝑦 2 .
11.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 3 + 8𝑦 3 − 6𝑥𝑦 + 1.
13.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 3 − 6𝑥𝑦 + 𝑦 2 − 39𝑥 + 18𝑦 + 20. 14. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 3 + 3𝑥𝑦 2 − 15𝑥 − 12𝑦.
15. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 + 𝑥𝑦 + 𝑦 2 − 2𝑥 − 𝑦.
17.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 3 + 8𝑦 3 − 6𝑥𝑦 + 5.
19.𝑓(𝑥, 𝑦) = 1 + 6𝑥 − 𝑥 2 − 𝑥𝑦 − 𝑦 2
21.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 3 + 𝑦 3 − 3𝑥𝑦.
23.𝑓(𝑥, 𝑦) = 3𝑥 3 + 3𝑦 3 − 9𝑥𝑦 + 10.
25.𝑓(𝑥, 𝑦) = 4(𝑥 − 𝑦) − 𝑥 2 − 𝑦 2 .
27.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 + 𝑥𝑦 + 𝑦 2 − 6𝑥 − 9𝑦.
29.𝑓(𝑥, 𝑦) = (𝑥 − 5)2 + 𝑦 2 + 1.
31.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 √𝑦 − 𝑥 2 − 𝑦 + 6𝑥 + 3.
33.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥𝑦(12 − 𝑥 − 𝑦).
35.𝑓(𝑥, 𝑦) = 2𝑥𝑦 − 3𝑥 2 − 2𝑦 2 + 10.
37.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑦√𝑥 − 𝑦 2 − 𝑥 + 6𝑦.
39.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥𝑦(6 − 𝑥 − 𝑦).
41.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 + 𝑥𝑦 + 𝑦 2 − 2𝑥 − 𝑦.
43.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥𝑦 − 3𝑥 2 − 2𝑦 2 .
45.𝑓(𝑥, 𝑦) = 2(𝑥 + 𝑦) − 𝑥 2 − 𝑦 2 .
47.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 + 𝑦 3 − 27𝑦 − 3
49. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥𝑦(𝑥 + 𝑦 − 24)
Exemplu rezolvat: Să se cerceteze la extrem funcția: 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 3 + 𝑦 3 − 3𝑥𝑦.
2. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 3𝑥𝑦 2 − 𝑥 3 − 15𝑥 − 36𝑦 + 9.
4. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 2𝑥 3 + 2𝑦 3 − 36𝑥𝑦 + 430.
6.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥𝑦(𝑥 + 𝑦 − 1).
8.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 − 𝑥𝑦 + 𝑦 2 + 9𝑥 − 6𝑦 + 20.
10.𝑓(𝑥, 𝑦) = 2𝑥𝑦 − 4𝑥 − 2𝑦 + 5.
2𝑥 3
12.𝑓(𝑥, 𝑦) = − + 2𝑥𝑦 − 𝑦 2 − 1.
3
16.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑦√𝑥 − 2𝑦 2 − 𝑥 + 14𝑦.
18. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 1 + 15𝑥 − 2𝑥 2 − 𝑥𝑦 − 2𝑦 2 .
20.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 + 𝑦 2 − 6𝑥𝑦 − 39𝑥 + 18𝑦
22.𝑓(𝑥, 𝑦) = 2𝑥 3 + 2𝑦 3 − 6𝑥𝑦 + 5.
24. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 + 𝑥𝑦 + 𝑦 2 + 𝑥 − 𝑦 + 1.
26.𝑓(𝑥, 𝑦) = 6(𝑥 − 𝑦) − 3𝑥 2 − 3𝑦 2 .
28.𝑓(𝑥, 𝑦) = (𝑥 − 2)2 + 2𝑦 2 − 10.
30.𝑓(𝑥, 𝑦) = 2𝑥𝑦 − 2𝑥 2 − 4𝑦 2 .
32.𝑓(𝑥, 𝑦) = 2𝑥𝑦 − 5𝑥 2 − 3𝑦 2 + 2.
34.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥𝑦 − 𝑥 2 − 𝑦 2 + 9.
36.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 3 + 8𝑦 3 − 6𝑥𝑦 + 1.
38.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 − 𝑥𝑦 + 𝑦 2 + 9𝑥 − 6𝑦 + 20.
40.𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 + 𝑦 2 − 𝑥𝑦 + 𝑥 + 𝑦.
42.𝑓(𝑥, 𝑦) = (𝑥 − 1)2 + 2𝑦 2 .
44. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 + 3(𝑦 + 2)2 .
46. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 12𝑥𝑦 − 4𝑥 3 − 2𝑦 3 − 7
48. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 2𝑥 3 + 𝑦 2 − 12𝑥 2 − 3
50. 𝑓(𝑥, 𝑦) = 8𝑥𝑦 − 4𝑥 2 − 2𝑦 2 + 5
23
 𝑓𝑥′ = 0 3𝑥 2 − 3𝑦 = 0 𝑥2 − 𝑦 = 0
Rezolvare: Determinăm punctele staționare: { ⇔ { ⇔ { .
𝑓𝑦′ = 0 3𝑦 2 − 3𝑥 = 0 𝑦2 − 𝑥 = 0

Rezolvând acest sistem obținem punctele: M1 ( 0,0 ) și M (1,1) .

" (𝑥, " (𝑥, " (𝑥,
Găsim: 𝑓𝑥𝑥 𝑦) = 6𝑥, 𝑓𝑥𝑦 𝑦) = 3, 𝑓𝑦𝑦 𝑦) = 6𝑦.
1) În punctul M1 ( 0,0 ) avem 𝐴 = 𝑓𝑥𝑥
″ (0,0) ″ (0,0)
= 0, 𝐵 = 𝑓𝑥𝑦 ″ (0,0)
= −3, 𝐶 = 𝑓𝑦𝑦 = 0,
mărimea  = −9  0 , adică în punctul M 1 nu există extrem.
2) În punctul M 2 (1,1) avem 𝐴 = 𝑓𝑥𝑥
″ (1,1) ″ (1,1)
= 6, 𝐵 = 𝑓𝑥𝑦 ″ (1,1)
= −3, 𝐶 = 𝑓𝑦𝑦 = 6, mărimeа
 = 27  0 și A = 6  0 ; deci, în acest punct funcția își atinge minimul local: zmin = −1.

Problema 6. Să se afle cea mai mare și cea mai mică valori ale funcției 𝑧 = 𝑓(𝑥, 𝑦) în domeniul
mărginit și închis D :
1. z = 3x2 + 2 xy − 4 y 2 + 2 x − 3 y + 1, D : x = 3, y = 1, y − x − 3 = 0 ;
2. z = 2 x2 + 6 xy − 3 y 2 + 5x + 2 y − 3, D : x = −2, y = 0, x + y − 2 = 0
3. z = 3x 2 − 4 xy + 2 y 2 − 2 x + 3 y − 5, D : y = 2 x, y = 6, x = 1 ;
4. z = −2 x2 + 5xy + 4 y 2 + 2 x − 5 y + 1, D : x = 1, y = −1, x + y − 4 = 0
5. z = −5x 2 + 10 xy + 3 y 2 − 4 x + 6 y + 4 ; D : x = −1, y = 1, x + y − 3 = 0 ;
6. z = 3x2 − 7 xy − 2 y 2 − 4 x + 7 y − 2, D : x = 3, y = 1, y − x − 2 = 0 ;
7. z = −3x2 − 6 xy + 2 y 2 + 3x − 8 y + 1, D : x = 1, y = −1, x + y − 4 = 0
8. z = − x2 + 8xy + 4 y 2 − 4 x + 8 y − 1, D : x = 1, y = 3, x + y − 6 = 0 ;
x
9. z = 4 x 2 − 5 xy + 7 y 2 − 6 x + 4 y + 2, D : y = , y = 3, x = 2 ;
2
x
10. z = − x 2 − 3xy + 6 y 2 − 3x + 4 y − 2, D : y = , x = 4, y = 0 ;
2
11. z = 3x + 2 xy − 4 y + 2 x − 3 y + 1, D : x = 3, y = 0, y − x − 3 = 0 ;
2 2

12. z = 2 x2 + 6 xy − 3 y 2 + 5x + 2 y − 3, D : x = −1, y = 0, x + y − 2 = 0 ;
x
13. z = 3x 2 − 4 xy + 2 y 2 − 2 x + 3 y − 5, D : y = , y = 3, x = 1 ;
2
14. z = −2 x2 + 5xy + 4 y 2 + 2 x − 5 y + 1, D : x = 2, y = −1, x + y − 4 = 0 ;
z = −5 x 2 + 10 xy + 3 y 2 − 4 x + 6 y + 4,
15. ;
D : x = −1, y = 1, 3 x + 2 y − 6 = 0
16. z = 3x2 − 7 xy − 2 y 2 − 4 x + 7 y − 2, D : x = 4, y = 1, y − x − 2 = 0 ;
17. z = −3x2 − 6 xy + 2 y 2 + 3x − 8 y + 1, D : x = 1, y = 2, x + y − 5 = 0 ;
18. z = − x2 + 8xy + 4 y 2 − 4 x + 8 y − 1, D : x = −1, y = 2, x + y − 6 = 0
x
19. z = 4 x 2 − 5 xy + 7 y 2 − 6 x + 4 y + 2, D : y =
, y = 5, x = 4 ;
2
x
20. z = − x − 3xy + 6 y − 3x + 4 y − 2, D : y = − , x = −4, y = 0 ;
2 2

4
24
21. z = 3x2 + 2 xy − 4 y 2 + 2 x − 3 y + 1, D : x = 2, y = −1, y − x − 3 = 0 ;
22. z = 2 x2 + 6 xy − 3 y 2 + 5x + 2 y − 3, D : x = −2, y = 0, x + y − 2 = 0 ;
23. z = 3x2 − 4 xy + 2 y 2 − 2 x + 3 y − 5, D : y = −2 x, y = 4, x = 2 ;
24. z = −2 x2 + 5xy + 4 y 2 + 2 x − 5 y + 1, D : x = 1, y = 3, x − y − 4 = 0
25. z = −5x 2 + 10 xy + 3 y 2 − x + 6 y + 4, D : x = −1, y = 4, x − y − 3 = 0 ;
26. z = 3x2 − 7 xy − 2 y 2 − 4 x + 7 y − 2, D : x = 3, y = 1, 2 y − 3x − 6 = 0 ;
27. z = −3x2 − xy + 2 y 2 + 3x − y + 1, D : x = 1, y = −1, 3x + 4 y − 12 = 0 ;
28. z = − x2 + 8xy + 4 y 2 − 4 x + 8 y − 1 ; D : ( x = 1, y = 5, x + y − 6 = 0) .
x
29. z = 4 x 2 − 5 xy + 7 y 2 − 6 x + 4 y + 2, D : y = − , y = 3, x = −2 ;
2
x
30. z = − x 2 − 3xy + 6 y 2 − 3x + 4 y − 2, D : y = − , x = 3, y = 0 ;
3
31. z = 3x + 2 xy − 4 y + 2 x − 3 y + 1, D : x = 3, y = 1, y + x + 3 = 0 ;
2 2

32. z = 2 x2 + 6 xy − 3 y 2 + 5x + 2 y − 3, D : x = 2, y = 0, x + y + 2 = 0
33. z = 3x 2 − 4 xy + 2 y 2 − 2 x + 3 y − 5, D : y = −2 x, y = 2, x = 1 ;
34. z = −2 x2 + 5xy + 4 y 2 + 2 x − 5 y + 1, D : x = 1, y = 3, 2 x − y − 4 = 0 ;
35. z = −5x2 + 6 xy + 3 y 2 − 4 x + 6 y + 4, D : x = −1, y = 2, x + y + 3 = 0 ;
36. z = 3x2 − 7 xy − 2 y 2 − 4 x + 7 y − 2, D : x = −4, y = 3, y − x − 2 = 0 ;
37. z = 3x2 − 6 xy + 2 y 2 + 3x − 8 y + 1, D : x = 1, y = 4, 2 x + 7 y − 14 = 0 ;
38. z = − x2 + 8xy + 4 y 2 − 4 x + 8 y − 1, D : x = 1, y = −2, x + y + 6 = 0
x
39. z = 4 x 2 − 5 xy + 7 y 2 − 6 x + 4 y + 2, D : y = − , y = 2, x = 1 ;
2
x
40. z = − x 2 − 3xy + 6 y 2 − 3x + 4 y − 2, D : y = − , x = 4, y = 1 ;
4
41. z = −3x + 4 xy − 6 y + 2 x − 5 y + 2, D : x = 3, y = 1, 2 y − 3x − 6 = 0 ;
2 2

42. z = 3x2 − xy + 8 y 2 − 5x + 3 y − 2, D : x = −4, y = −2, x + y + 2 = 0 ;

43. z = 3x2 − 4 xy + 2 y 2 − 2 x + 3 y − 5, D : y = −2 x, y = 4, x = 2 ;
44. z = − x 2 + 3xy + 2 y 2 + 2 x − 7 y + 1, D : x = 2, y = 3, x + y = 0 ;
45. z = −3x2 + 2 xy + 5 y 2 − x + 6 y + 4, D : x = 3, y = 1, − 3x + y − 3 = 0 .
46. z = 2 x3 − xy 2 + y 2 , D : x = 0, x = 1, y = 0, y = 6 ;
47. z = 4( x − y) − x2 − y 2 , D : x + 2 y = 4, x − 2 y = 4, x = 0 ;
48. z = x2 + xy − 2, D : y = 4 x2 − 4, y = 0 ;
49. z = x3 − 3xy + y3 , D : x = 0, x = 2, y = −1, y = 2 ;
50. z = 4 − 2 x2 − y 2 , D : y = 0, y = 1 − x 2 .

Exemplu rezolvat:

25
Să se afle cea mai mare și cea mai mică valori ale funcției z = x2 − 2 y 2 + 4 xy − 6 x + 5 în
domeniul mărginit și închis D : x = 0, y = 0, x + y = 3
Rezolvare:
1) Construim domeniul D :
Y

O 3 X

2) Găsim punctele critice, ce aparțin domeniului D .

 zx = 0
 2 x + 4 y − 6 = 0 x = 1 x = 1
      M 0 (1,1) .
zy = 0
 −4 y + 4 x = 0 y = x y =1
f ( M 0 ) = 12 − 2 12 + 4 11 − 6 1 + 5 = 2 .
3) Cercetăm funcția pe frontiera domeniului D .
Pe segmentul OA : x = 0, 0  y  3 .
 ( y ) = −4 y = 0 , adică y = 0 și primim punctul O(0, 0) .
zOA ( y ) = −2 y 2 + 5 , zOA z O ( 0; 0 ) = 5 ,

z A(0;3) = −13 .
Pe segmentul OB : 0  x  3, y = 0 .
 ( x ) = 2x − 6 = 0 , adică x = 3 și primim punctul B(3, 0) . z B (3;0 ) = −4
zOB ( x ) = x2 − 6x + 5 , zOB
Pe segmentul AB : 0  x  3, y = 3 − x .
z AB ( x ) = x 2 − 2 ( 3 − x ) + 4 x ( 3 − x ) − 6 x + 5 = x 2 − 18 + 12 x − 2 x 2 +
2

+12 x − 4 x 2 − 6 x + 5 = −5x 2 + 18 x − 13.

zAB (x) = −10x + 18 = 0 .
18 9 9 6 9 6
Primim x = = ; y = 3 − = , adică punctul M 1  ,  .
10 5 5 5 5 5
81 9 81 162 4
z ( M 1 ) = −5 + 18 − 13 = + − 13 = − .
25 5 5 5 5
În capetele segmentului АВ valorile funcției deja sunt găsite.
4) Comparând toate valorile obținute, obținem:
𝑆𝑢𝑝𝐷̅ 𝑧 = 𝑧|𝑂(0,0) = 5, 𝐼𝑛𝑓𝐷̅ 𝑧 = 𝑧|𝐴(0,3) = −13.

26
 Capitolul III

INTEGRALE IMPROPRII DE SPEŢA I

(CU LIMITE INFINITE).
Definiţie. Fie funcția 𝑓 definită pe intervalul [𝑎; +∞) și integrabilă în sens Riemann pe orice
+∞
segment [𝑎; 𝐴], 𝐴 > 𝑎. Simbolul ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 se numește integrală improprie de speţa I a
funcției 𝑓 pe [𝑎; +∞) (integrală improprie cu limita superioară infinită).
𝐴 +∞
Dacă există și este finită lim ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥, atunci integrala improprie ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 se numește
𝐴→+∞
convergentă, funcția 𝑓 se numește integrabilă (în sens impropriu sau generalizat) pe [𝑎; +∞),
iar valoarea integralei improprii este, prin definiție, egală cu valoarea acestei limite. În caz
+∞
contrar (dacă limita nu există sau există, dar nu este finită) integrala improprie ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 se
numește divergentă.
+∞ 𝑨
Deci, prin definiție: ∫𝒂 𝒇(𝒙)𝒅𝒙 = 𝐥𝐢𝐦 ∫𝒂 𝒇(𝒙)𝒅𝒙.
𝑨→+∞
+∞ 1 +∞ 1 𝐴 1
Exemplu. Integrala ∫1 𝑥 2 𝑑𝑥 este convergentă, deoarece ∫1 𝑑𝑥 = lim ∫1 𝑑𝑥 =
𝑥2 𝐴→+∞ 𝑥2
1 𝐴 1
lim (− 𝑥)| = lim (− 𝐴 + 1) = 1.
𝐴→+∞ 1 𝐴→+∞
+∞ 1
Integrala improprie ∫1 𝑥 𝑑𝑥 însă, este divergentă, deoarece
𝐴1
lim ∫ 𝑑𝑥 = lim (ln|𝑥|)|1𝐴 = lim ln𝐴 = +∞.
𝐴→+∞ 1 𝑥 𝐴→+∞ 𝐴→+∞

În mod similar se definește și integrala improprie cu limita inferioară infinită:

𝒃 𝒃
∫−∞ 𝒇(𝒙)𝒅𝒙 = 𝐥𝐢𝐦 ∫𝑩 𝒇(𝒙)𝒅𝒙.
𝑩→−∞
+∞
Integrala improprie cu ambele limite infinite se definește astfel: ∫−∞ 𝒇(𝒙)𝒅𝒙 =
𝒄 +∞
∫−∞ 𝒇(𝒙)𝒅𝒙 + ∫𝒄 𝒇(𝒙)𝒅𝒙, unde 𝑐 ∈ ℝ.
+∞ 𝑑𝑥 𝐴 𝑑𝑥 1 𝑥−1 𝐴 1 𝐴−1 1 1
Exemplu. ∫2 = lim ∫2 = lim (2 ln |𝑥+1|)| = lim (ln |𝐴+1| − ln 3) = 2 ln3,
𝑥 2 −1
𝐴→+∞ 𝐴→+∞ 𝑥 2 −1 2 2 𝐴→+∞
+∞ 𝑑𝑥
deci ∫2 𝑥 2 −1 este convergentă.
∞
Exemplu. ∫0 cos (2𝑥) 𝑑𝑥 este divergentă întrucât
𝐴 1 𝐴 1
lim ∫0 cos(2𝑥) 𝑑𝑥 = lim (2 sin(2𝑥))| = 2 lim (sin (2𝐴)) nu există.
𝐴→+∞ 𝐴→+∞ 0 𝐴→+∞
+∞ 𝒅𝒙
Notă. ∫𝟏 𝒙𝜶 este divergentă pentru 𝜶 ≤ 𝟏 și convergentă pentru 𝜶 > 1.

Proprietăți ale integralelor improprii de speța I

1. Formula lui Newton – Leibniz. Dacă funcția 𝑓 este continuă pe [𝑎; +∞) și 𝐹 este o
+∞
primitivă a ei, atunci ∫𝑎 𝑓(𝑥) 𝑑𝑥 = 𝐹(𝑥)|+∞
𝑎 = 𝐹(+∞) − 𝐹(𝑎), unde 𝐹(+∞) = lim 𝐹(𝑥).
𝑥→+∞
+∞ +∞
2. Liniaritatea. Dacă integralele improprii ∫𝑎 𝑓(𝑥) 𝑑𝑥 și ∫𝑎 𝑔(𝑥) 𝑑𝑥 sunt convergente,
+∞
atunci pentru ∀𝛼, 𝛽 ∈ ℝ și integrala ∫𝑎 (𝛼𝑓(𝑥) + 𝛽𝑔(𝑥)) 𝑑𝑥 este convergentă și are loc:
+∞ +∞ +∞
∫𝑎 (𝛼𝑓(𝑥) + 𝛽𝑔(𝑥)) 𝑑𝑥 = 𝛼 ∫𝑎 𝑓(𝑥) 𝑑𝑥 + 𝛽 ∫𝑎 𝑔(𝑥) 𝑑𝑥.
3. Integrarea prin părţi. Dacă 𝑢 și 𝑣 sunt funcții derivabile și continue împreună cu
derivatele lor pe [𝑎; +∞), atunci
27
 +∞ +∞
∫𝑎 𝑢(𝑥)𝑑𝑣(𝑥) = 𝑢(𝑥)𝑣(𝑥)|+∞
𝑎 − ∫𝑎 𝑣(𝑥)𝑑𝑢(𝑥), unde 𝑢(𝑥)𝑣(𝑥)|+∞
𝑎 = lim (𝑢(𝑥) ⋅
𝑥→+∞
𝑣(𝑥)) − 𝑢(𝑎) ⋅ 𝑣(𝑎),
în presupunerea că doi dintre cei trei termeni ai egalității de mai sus sunt convergenți.
4. Schimbarea de variabilă. Dacă funcția 𝑓 este continuă pe [𝑎; +∞), iar 𝜑 este continuă,
derivabilă, strict monotonă pe [𝛼; 𝛽) și 𝑎 = 𝜑(𝛼) < 𝜑(𝑡) < lim 𝜑(𝑡) = +∞, atunci
𝑡→𝛽
𝑡<𝛽
+∞ 𝛽
∫𝑎 𝑓(𝑥) 𝑑𝑥 = ∫𝛼 𝑓(𝜑(𝑡)) ⋅ 𝜑′(𝑡) 𝑑𝑡.
Funcția 𝑓(𝜑(𝑡)) ⋅ 𝜑′(𝑡) poate fi nemărginită pe [𝛼; 𝛽), iar 𝛽 poate fi atât finit cât și infinit.
𝑑𝑥
+∞ arctg 𝑥 𝑢 = arctg 𝑥, 𝑑𝑣 = arctg 𝑥 +∞ +∞ 𝑑𝑥
𝑥2
Exemplu. ∫1 𝑑𝑥 = | 𝑑𝑥 1 | =− | + ∫1 =
𝑥2 𝑥 1 𝑥(𝑥 2 +1)
𝑑𝑢 = 𝑥 2+1 , 𝑣 = − 𝑥
A
arctg 𝑥 arctg 1 +∞ 1 𝑥 𝜋 1 𝜋
= lim (− )+ + ∫1 (𝑥 − 𝑥 2 +1) 𝑑𝑥 = + lim (ln𝑥 − 2 ln(𝑥 2 + 1))| = = 4 +
𝑥→+∞ 𝑥 1 4 𝐴→+∞ 1
𝑥 A 𝜋 𝐴 ln2 𝜋 ln2
lim ln √𝑥 2 | = 4 + lim ln √𝐴2 + =4+ .
𝐴→+∞ +1 1 𝐴→+∞ +1 2 2

𝑡 = √ln 𝑥
+∞ 𝑑𝑥 | ln 𝑥 = 𝑡 2 | +∞ 2𝑡𝑑𝑡
Exemplu. ∫𝑒 = |1 | = ∫1 = lim 2𝑡|1A = +∞. Astfel integrala
𝑥√ln 𝑥 𝑑𝑥 = 2𝑡𝑑𝑡 𝑡 𝐴→+∞
𝑥
𝑡 ∈ [1; +∞)
+∞ 𝑑𝑥
∫𝑒 𝑥√ln 𝑥 este divergentă.

Definiţie. Fie funcția 𝑓: [𝑎; 𝑏) → ℝ. Punctul 𝑥 = 𝑏 se numește punct singular pentru funcţia 𝑓,
dacă funcția 𝑓 este nemărginită pe [𝑎; 𝑏), dar este mărginită pe orice interval de forma [𝑎; 𝑏 −
𝜀], unde 0 < 𝜀 < 𝑏 − 𝑎 .
Definiţie. Fie b un punct singular pentru funcția 𝑓: [𝑎; 𝑏) → ℝ şi fie 𝑓 integrabilă în sens
𝑏
Riemann pe orice segment [𝑎; 𝑏 − 𝜀], 0 < 𝜀 < 𝑏 − 𝑎. Simbolul ∫𝑎 𝑓(𝑥) 𝑑𝑥 se numește integrală
improprie de speţa II a funcției 𝑓 pe [𝑎; 𝑏) (integrală improprie cu limita superioară punct
𝑏−𝜀 𝑏
singular). Dacă există și este finită lim ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥, atunci integrala improprie ∫𝑎 𝑓(𝑥) 𝑑𝑥 se
𝜀→0
𝜀>0
numește convergentă, funcția 𝑓 se numește integrabilă pe [𝑎; 𝑏), iar valoarea integralei
improprii prin definiție este egală cu valoarea acestei limite. În caz contrar integrala improprie
se numește divergentă.
𝒃 𝒃−𝜺
Deci, prin definiție: ∫𝒂 𝒇(𝒙) 𝒅𝒙 = 𝐥𝐢𝐦 ∫𝒂 𝒇(𝒙)𝒅𝒙.
𝜺→𝟎
𝜺>0
În mod similar se definește integrala improprie cu limita inferioară punct singular, adică
dacă 𝑎 este punct singular pentru funcția 𝑓: (𝑎, 𝑏] → ℝ, care este integrabilă Riemann pe orice
𝒃 𝒃
segment [𝑎 + 𝜀; 𝑏], 0 < 𝜀 < 𝑏 − 𝑎 definim: ∫𝒂 𝒇(𝒙) 𝒅𝒙 = 𝐥𝐢𝐦 ∫𝒂+𝜺 𝒇(𝒙) 𝒅𝒙.
𝜺→𝟎
𝜺>0
Dacă avem un punct singular 𝑐 în interiorul segmentului [𝑎; 𝑏], atunci definim:
𝒃 𝒄 𝒃 𝒄−𝜺𝟏 𝒃
∫𝒂 𝒇(𝒙)𝒅𝒙 = ∫𝒂 𝒇(𝒙)𝒅𝒙 + ∫𝒄 𝒇(𝒙)𝒅𝒙 = 𝐥𝐢𝐦 ∫𝒂
𝜺 →𝟎
𝒇(𝒙)𝒅𝒙 + 𝐥𝐢𝐦 ∫𝒄+𝜺 𝒇(𝒙)𝒅𝒙.
𝜺 →𝟎
𝟏 𝟐
𝟐
𝜺𝟏 >0 𝜺𝟐 >0
1
Exemplu. Să se cerceteze convergenţa integralei ∫0 ln𝑥 𝑑𝑥.
Soluție: Pentru funcția 𝑓(𝑥) = ln𝑥, 𝑥 = 0 este un punct singular. Atunci
28
 1 1 ln𝜀
∫0 ln𝑥 𝑑𝑥 = lim ∫ ln𝑥 𝑑𝑥 = lim (𝑥ln𝑥 − 𝑥)|1𝜀 = −1 − lim(𝜀ln𝜀 − 𝜀) = −1 − lim 1 = −1 +
𝜀→0 𝜀 𝜀→0 𝜀→0 𝜀→0
𝜀>0 𝜀>0 𝜀>0 𝜀>0 𝜀
1
𝜀
+ lim 1 = −1 + 0 = −1. La calcularea limitei de mai sus am utilizat regula L’Hospital.
𝜀→0 − 2
𝜀>0 𝜀
1
Astfel, integrala improprie ∫0 ln𝑥 𝑑𝑥 este convergentă.
𝟏 𝒅𝒙
Notă. Integrala ∫𝟎 este convergentă pentru 𝜶 < 1 și este divergentă pentru 𝜶 ≥ 𝟏.
𝒙𝜶

Pentru integralele improprii de speţa II au loc proprietăţi, formule şi metode de calcul

similare cazului integralelor improprii de speţa I.

INTEGRALA DUBLĂ
2
Fie 𝐷 ⊂ ℝ un domeniu închis și mărginit de arie 𝑆. Numim diviziune a domeniului 𝐷 o
mulțime finită ∆ de submulțimi ale lui 𝐷, fiecare două dintre care nu au puncte interioare
comune și reuniunea cărora este 𝐷, adică
∆= {𝐷1 , 𝐷2 , … , 𝐷𝑛 |𝑖𝑛𝑡𝐷𝑖 ∩ 𝑖𝑛𝑡𝐷𝑘 = ∅, ⋃𝑛𝑖=1 𝐷𝑖 = 𝐷}.
Mulțimile 𝐷𝑖 , 𝑖 = 1,2, … , 𝑛, se numesc elementele diviziunii.
Fie în domeniul 𝐷 este definită funcția mărginită 𝑓. Considerăm o diviziune ∆=
{ 𝐷1 , . . . , 𝐷𝑛 } a domeniului 𝐷. Fie ∆𝑆𝑖 aria domeniului 𝐷𝑖 , 𝑖 = 1,2, … , 𝑛. În fiecare domeniu 𝐷𝑖
considerăm un punct arbitrar 𝑃𝑖 (𝑥𝑖 , 𝑦𝑖 ).
Alcătuim suma 𝜎𝑓 (𝐷𝑖 , 𝑃𝑖 ) = ∑𝑛𝑖=1 𝑓(𝑥𝑖 , 𝑦𝑖 ) ∆𝑆𝑖 , numită sumă integrală Riemann a
funcției 𝑓, corespunzătoare diviziunii ∆ a domeniului 𝐷 și modului de alegere a punctelor
𝑃𝑖 (𝑥𝑖 , 𝑦𝑖 ) ∈ 𝐷𝑖 , 𝑖 = 1,2, … , 𝑛. Fie 𝜆𝑖 diametrul mulțimii 𝐷𝑖 . Notăm cu 𝜆 = max 𝜆𝑖 .
1≤𝑖≤𝑛

Definiție. Nimărul 𝐼 se numește limita sumelor integrale 𝜎𝑓 (𝐷𝑖 , 𝑃𝑖 ) atunci când 𝜆 → 0, dacă
lim𝜎𝑓 (𝐷𝑖 , 𝑃𝑖 ) = 𝐼 pentru orice diviziune ∆= { 𝐷1 , . . . , 𝐷𝑛 } a domeniului 𝐷 și orice mod de
𝜆→0
alegere a punctelor 𝑃𝑖 (𝑥𝑖 , 𝑦𝑖 ) ∈ 𝐷𝑖 , 𝑖 = 1,2, … , 𝑛. Dacă această limită există și este finită,
atunci funcția 𝑓 se numește integrabilă pe domeniul 𝐷, iar valoarea limitei se numește integrala
dublă a funcției 𝒇 pe domeniul 𝑫. Se notează: ∬𝐷 𝑓(𝑥, 𝑦)𝑑𝑆 𝑠𝑎𝑢 ∬𝐷 𝑓(𝑥, 𝑦)𝑑𝑥𝑑𝑦 unde 𝑑𝑆,
respectiv, 𝑑𝑥𝑑𝑦 este element de arie, iar 𝐷 este domeniu de integrare.
Teoremă. Orice funcție continuă pe un domeniu închis și mărginit 𝐷 este integrabilă pe 𝐷.
Proprietăți ale integralei duble:
1. Dacă funcţia 𝑓 este integrabilă pe domeniul 𝐷, iar 𝑐 este o constantă, atunci și funcția 𝑐 ⋅ 𝑓
este integrabilă pe domeniul 𝐷 și ∬𝐷 𝑐 ⋅ 𝑓(𝑥, 𝑦)𝑑𝑥𝑑𝑦 = 𝑐 ∬𝐷 𝑓(𝑥, 𝑦)𝑑𝑥𝑑𝑦.
2. Dacă funcțiile 𝑓 și 𝑔 sunt integrabile pe domeniul 𝐷, atunci și funcțiile 𝑓 ± 𝑔 sunt
integrabile pe domeniul 𝐷 și ∬𝐷(𝑓 ± 𝑔) 𝑑𝑥𝑑𝑦 = ∬𝐷 𝑓𝑑𝑥𝑑𝑦 ± ∬𝐷 𝑔𝑑𝑥𝑑𝑦.
3. Dacă {𝐷1 , 𝐷2 } este o diviziune a domeniului 𝐷 și 𝑓 este integrabilă pe fiecare dintre domeniile
𝐷1 și 𝐷2 , atunci 𝑓 este integrabilă pe domeniul 𝐷 și
∬ 𝑓(𝑥, 𝑦)𝑑𝑥𝑑𝑦 = ∬ 𝑓(𝑥, 𝑦)𝑑𝑥𝑑𝑦 + ∬ 𝑓(𝑥, 𝑦)𝑑𝑥𝑑𝑦.
𝐷 𝐷1 𝐷2

Aplicații ale integralei duble:

1. Aria domeniului 𝐷 se calculează după formula 𝐴𝐷 = ∬𝐷 𝑑𝑥𝑑𝑦..

29
 2. Volumul corpului cilindric, mărginit de suprafața 𝑧 = 𝑓(𝑥, 𝑦) ≥ 0, planul 𝑧 = 0 și
suprafața cilindrică cu generatoarele paralele axei 𝑂𝑧, iar directoarea - frontiera domeniului
𝐷, este: 𝑉 = ∬𝐷 𝑓(𝑥, 𝑦)𝑑𝑥𝑑𝑦.
3. Fie o placă neomogenă a cărei densitate pe domeniul 𝐷 este 𝜌(𝑥, 𝑦). Atunci masa plăcii este:
𝑚 = ∬𝐷 𝜌(𝑥, 𝑦)𝑑𝑥𝑑𝑦.

Fie funcțiile continue 𝜑1 , 𝜑2 : [𝑎, 𝑏] → ℝ, astfel încât 𝜑1 (𝑥) ≤ 𝜑2 (𝑥), ∀𝑥 ∈ [𝑎, 𝑏].
Domeniul plan 𝐷, mărginit de: 𝑦 = 𝜑1 (𝑥), 𝑦 = 𝜑2 (𝑥), 𝑥 = 𝑎, 𝑥 = 𝑏, se numeşte regulat în
direcţia axei 𝑶𝒚 .
În mod similar, se defineşte domeniul regulat în direcţia axei 𝑶𝒙, adică mărginit de
curbele: 𝑥 = 𝜓1 (𝑦), 𝑥 = 𝜓2 (𝑦), 𝑦 = 𝑐, 𝑦 = 𝑑, unde 𝜓1 (𝑦) ≤ 𝜓2 (𝑦), pentru orice 𝑦 ∈ [𝑐, 𝑑],
𝜓1 şi 𝜓2 sunt continue pe [𝑐, 𝑑] .
Fie 𝐷 un domeniu regulat în direcţia axei 𝑂𝑦. Fie că există integrala 𝐼(𝑥) =
𝜑 𝑏
∫𝜑 2(𝑥) 𝑓(𝑥, 𝑦)𝑑𝑦, pentru orice 𝑥 fixat din [𝑎, 𝑏] și există integrala 𝐼𝐷 = ∫𝑎 𝐼(𝑥) 𝑑𝑥, atunci 𝐼𝐷 =
1(𝑥)
𝑏 𝜑
∫𝑎 (∫𝜑 2(𝑥) 𝑓(𝑥, 𝑦)𝑑𝑦) 𝑑𝑥 se numește integrală iterată a funcţiei 𝑓 pe domeniul 𝐷. În această
1(𝑥)

expresie mai întâi se calculează integrala din paranteze, în raport cu y (x fiind considerată
𝑏 𝜑
constantă). Deseori 𝐼𝐷 se scrie sub forma: 𝐼𝐷 = ∫𝑎 𝑑𝑥 ∫𝜑 2(𝑥) 𝑓(𝑥, 𝑦) 𝑑𝑦.
1(𝑥)
𝑑 𝜓 (𝑦)
Prin raționamente similare se definește și integrala iterată ∫𝑐 (∫𝜓 2(𝑦) 𝑓(𝑥, 𝑦)𝑑𝑥) 𝑑𝑦 pe un
1
𝑑 𝜓 (𝑦)
domeniu regulat în direcţia axei 𝑂𝑥, scrisă și sub forma ∫𝑐 𝑑𝑦 (∫𝜓 2(𝑦) 𝑓(𝑥, 𝑦)𝑑𝑥).
1

Exemplu.
2
2 𝑥 𝑥2 2 1 𝑥 2 1 2 𝑥4 𝑥2 9
∫1 𝑑𝑥 ∫1/𝑥 𝑦 2 𝑑𝑦 = ∫1 𝑥 2 (− 𝑦) |1/𝑥 𝑑𝑥 = − ∫1 𝑥 2 (𝑥 − 𝑥) 𝑑𝑥 = ∫1 (𝑥 3 − 𝑥)𝑑𝑥 = ( 4 − 2
)| =4
1

Teoremă. Fie funcția 𝑓 definită, mărginită și integrabilă pe domeniul 𝐷 regulat în direcția axei
𝜑 (𝑥)
𝑂𝑦. Dacă pentru orice 𝑥 ∈ [𝑎, 𝑏] există integrala 𝐼(𝑥) = ∫𝜑 2(𝑥) 𝑓(𝑥, 𝑦)𝑑𝑦, atunci există și
1
𝑏 𝑏 𝜑2 (𝑥)
integrala ∫𝑎 𝐼(𝑥)𝑑𝑥 și ∬𝐷 𝑓(𝑥, 𝑦) 𝑑𝑥𝑑𝑦 = ∫𝑎 𝑑𝑥 ∫𝜑1(𝑥) 𝑓(𝑥, 𝑦)𝑑𝑦.

Exemplu. Să se calculeze integrala dublă:

𝑥𝑦
∬ 𝑑𝑥𝑑𝑦, 𝐷: 𝑥 2 + 𝑦 2 ≤ 1, 𝑥 ≥ 0, 𝑦 ≥ 0.
√1 − 𝑦 2
𝐷
Soluție: Reprezentăm în planul cartezian domeniul 𝐷

Domeniul 𝐷 este regulat în direcția axei 𝑂𝑦,

𝑥𝑦 1 √1−𝑥 2 𝑦
∬𝐷 √1−𝑦 2 𝑑𝑥𝑑𝑦 = ∫0 𝑥𝑑𝑥 ∫0 √1−𝑦 2
𝑑𝑦 =
1
1 2 1 𝑥2 𝑥3 1
= − ∫0 𝑥 (√1 − 𝑦 2 | √1−𝑥 ) 𝑑𝑥 = − ∫0 (𝑥 2 − 𝑥)𝑑𝑥 = ( 2 − )| =6.
3
0 0

Exemplu: Să se calculeze integrala dublă: ∬𝐷 𝑦ln𝑥 𝑑𝑥𝑑𝑦, 𝐷: 𝑥𝑦 = 1, 𝑦 = √𝑥, 𝑥 = 2.

Soluție: Reprezentăm domeniul 𝐷, regulat în direcția axei 𝑂𝑦.

30
 Atunci:
2 √𝑥 2
𝑦 2 √𝑥
∬ 𝑦ln𝑥 𝑑𝑥𝑑𝑦 = ∫ ln𝑥𝑑𝑥 ∫ 𝑦𝑑𝑦 = ∫ ln𝑥 | 1 𝑑𝑥 =
1
1
1 2 𝑥
𝐷 𝑥
2 2
𝑥 1 𝑥2 1
= ∫ ln𝑥 ( − 2 ) 𝑑𝑥 = ln𝑥 ( + ) | −
1 2 2𝑥 4 2𝑥 1
2
2 𝑥 1 5 1 2 1 5 5
− ∫1 (4 + 2𝑥 2 ) 𝑑𝑥 = 4 ln2 − (8 𝑥 − 2𝑥) | = 4 ln2 − 8 .
1

INTEGRALA TRIPLĂ
Se consideră în spațiu domeniul mărginit şi închis 𝑉 și funcția 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) definită pe 𝑉.
Domeniul 𝑉 se divizează în 𝑛 domenii 𝑉1 , 𝑉2 , . . . , 𝑉𝑛 de volume △ 𝑉1, △ 𝑉2 , … , △ 𝑉𝑛 respectiv.
În fiecare domeniu 𝑉𝑖 se consideră un punct arbitrar 𝑃𝑖 (𝑥𝑖 , 𝑦𝑖 , 𝑧𝑖 ). Se formează suma integrală
𝜎𝑓 (𝑃𝑖 , 𝑉𝑖 ) = ∑𝑛𝑖=1 𝑓(𝑃𝑖 ) △ 𝑉𝑖 .
Se notează cu 𝜆 cel mai mare dintre diametrele acestor părți și se consideră
𝑛
lim ∑𝑖=1 𝑓(𝑥𝑖 , 𝑦𝑖 , 𝑧𝑖 ) △ 𝑉𝑖 .
𝜆→0
Dacă această limită există, este finită și nu depinde de diviziunea domeniului V şi de
modul de alegere a punctelor 𝑃𝑖 , atunci valoarea ei se numește integrala triplă a funcţiei 𝑓 pe
domeniul 𝑉 și se notează cu ∭𝑉 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑣 sau ∭𝑉 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧,
unde 𝑑𝑣, respectiv 𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧, este element de volum.
În cazul integralei triple sunt juste proprietăți similare integralei duble.
Un domeniu spațial mărginit şi închis 𝑉 se numește regulat în direcția axei 𝑂𝑧, dacă:
a) Orice dreaptă paralelă axei 𝑂𝑧, dusă printr-un punct interior al domeniului 𝑉 intersectează
frontiera domeniului cel mult în două puncte;
b) Domeniul 𝑉 se proiectează pe planul 𝑥𝑂𝑦 într-un domeniu regulat 𝐷;
c) Orice parte a domeniului 𝑉, secționată de un plan paralel unuia dintre planele de
coordonate, de asemenea posedă proprietățile a) și b).
Paralelipipedul dreptunghic, elipsoidul, tetraedrul sunt exemple de domenii spațiale
regulate.
Fie domeniul 𝑉 mărginit de jos de suprafața 𝑧 = 𝑧1 (𝑥, 𝑦), iar de sus de suprafața 𝑧 =
𝑧2 (𝑥, 𝑦). Considerăm că domeniul 𝐷 este proiecția domeniului spațial 𝑉 pe planul 𝑥𝑂𝑦 și că 𝐷
este mărginit de: 𝑦 = 𝜑1 (𝑥), 𝑦 = 𝜑2 (𝑥), 𝜑1 (𝑥) ≤ 𝜑2 (𝑥), 𝑥 = 𝑎, 𝑥 = 𝑏. Atunci
𝑏 2 𝜑 (𝑥) 2 𝑧 (𝑥,𝑦) 2 𝑏
2 𝜑 (𝑥) 𝑧 (𝑥,𝑦)
∫𝑎 (∫𝜑1(𝑥) (∫𝑧1(𝑥,𝑦) 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑧) 𝑑𝑦) 𝑑𝑥 sau ∫𝑎 𝑑𝑥 ∫𝜑1(𝑥) 𝑑𝑦 ∫𝑧1(𝑥,𝑦) 𝑓(𝑥, 𝑦)𝑑𝑧
se numește integrală iterată triplă a funcției 𝑓 pe domeniul 𝑉.
Integrala triplă a funcției integrabile 𝑓 pe domeniul spațial regulat 𝑉 este egală cu
integrala iterată a acestei funcții pe acest domeniu, adică
𝑏
2 𝜑 (𝑥)
2 𝑧 (𝑥,𝑦)
∭𝑉 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧 = ∫𝑎 𝑑𝑥 ∫𝜑1(𝑥) 𝑑𝑦 ∫𝑧1(𝑥,𝑦) 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) 𝑑𝑧.
𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧
Exemplu: Să se calculeze integrala triplă ∭𝑉 (1+𝑥+𝑦+𝑧)3 ,
𝑉: 𝑥 = 0, 𝑦 = 0, 𝑧 = 0, 𝑥 + 𝑦 + 𝑧 = 1.
Soluție: Proiecţia domeniului 𝑉 pe planul 𝑥𝑂𝑦 este triunghiul 𝐴𝑂𝐵.

31
Ecuația dreptei 𝐴𝐵 este 𝑥 + 𝑦 = 1. Atunci
𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧 1 1−𝑥 1−𝑥−𝑦 𝑑𝑧
∭𝑉 (1+𝑥+𝑦+𝑧)3 = ∫0 𝑑𝑥 ∫0 𝑑𝑦 ∫0 (1+𝑥+𝑦+𝑧)3
=
1 1 1−𝑥 1 1−𝑥−𝑦
= − 2 ∫0 𝑑𝑥 ∫0 2
(1+𝑥+𝑦+𝑧) 0
| 𝑑𝑦 = =
1 1 1−𝑥 1 1 1 1 1
− 2 ∫0 𝑑𝑥 ∫0 (4 − (1+𝑥+𝑦)2) 𝑑𝑦 = − 2 ∫0 (4 𝑦 +
1 1−𝑥 1 1 1−𝑥 1 1
+ 1+𝑥+𝑦)| 𝑑𝑥 = − 2 ∫0 ( + 2 − 1+𝑥) 𝑑𝑥 =
0 4
1 31 1 1 1 3 1 1 1 3 1 1 5
=− 2 ∫0 (4 − 4 𝑥 − 1+𝑥) 𝑑𝑥 = − 2 (4 𝑥 − 8 𝑥 2 − ln|1 + 𝑥|)| = − 2 (4 − 8 − ln2) = 2 ln2 − 16.
0

Volumul unui corp este egal cu: V =  dxdydz

V

Problema 1. Să se calculeze integrala improprie și să se stabilească convergența.

1 3 +
dx dx xdx
1.  . 2.  . 3.  16 x .
0
3
2 − 4x 1 3 (3 − x )
5
0
4
+1
3 + 1
dx 16 xdx xdx
4.  . 5.  . 6.  .
1 x2 − 6x + 9 1
16 x 4 − 1 0
1 − x 4

+ + 1
dx xdx dx
7. −1  ( x 2 + 4 x + 5) . 8. 
−1
x + 4x + 5
2
. 9. 
3/4
5
3 − 4x
.

0 + 1
dx xdx dx
10.  3 . 11.  . 12.  20 x .
−1/3 1 + 3 x 0
4x + 4x + 5
2
1/4
2
− 9x + 1
+ +
3 − x2
0
xdx dx
13. 
1 16 x − 14
. 14. 
0
x2 + 4
dx . 15. 
−3/4 4x + 3
.

1 + 1/4
dx dx dx
16. 
1/2
9
1 − 2x
. 17. 
1
9x − 9x + 2
2
. 18. 
0
3
1 − 4x
.

1/2 + +
dx dx dx
19.  ( 2 x − 1) 2
. 20.  x − 3x + 2
2
. 21.  x ( ln x − 1) 2
.
0 3 e2
+ + +
dx dx
22.  . 23.  2x − 2x + 1
. 24.  x sin xdx .
( 6 x − 5x + 1) ln 43
2
2 0 0
1

+
4dx
0
 x2 x 
2
x 2dx
25.  x (1 + ln 2 x )
. 26. −  x 3 − 1 − 1 + x 2 dx . 27. 
0 64 − x 6
.
1

1
+ 1/3 3+ +
e x xdx
28. 
0
e −3 x xdx . 29.  x2
dx . 30. 
4 x2 − 4 x + 1
.
0
+
3x 2 + 2
0 0
dx dx
31. − x 2 + 4 x + 9 . 32. 
−1
3
x2
dx . 33.  4
x ln 3 x
.

+ +
1
dx x 2 dx arctgx
34. 
0
x − 5x 2
3
. 35. 
1
1 + x6
. 36. 
1
x2
dx .

32
 0 2 +
dx dx
 0 4 − x 2 . 3
−x
37. . 38. 39. xdx .
(1 + x )
4
−1 3 0

1 +
1+ x
1
dx xdx
40.  x (2 − x)
. 41.  dx. 42.  .
1− x
(x + 1)
2 3
0 0 3

3
x 2 dx
+
ln ( x 2 + 1) +
dx
43. 
0 9− x 2
. 44.  1
x 2
dx . 45.  (1 + x )
1 x
.

+ + 2
dx x
  
3 − x2
46. xe dx . 47. . 48. dx.
0 e
x ln 3 x 1 x −1
+ e
xdx dx
49.  (1 + x ) 3
. 50. x
1 ln x
.
0

Exemplu rezolvat
0
dx
Să se calculeze integrala improprie și să se stabilească convergența: a) x
−
2
+ 4x + 9
,

3x 2 + 2
0

b) 
−1
3
x2
dx .

Rezolvare:
0
 1 x+2
0 0
dx dx
a)  2 = lim  = lim  arctg  =
−
x + 4 x + 9 a →− a ( x + 2 ) + 5 a →−  5
2
5 a
1  2 a+2 1  2    1  2 
= lim  arctg − arctg  =  arctg −  −  = =  arctg +  –
5 a→−  5 5  5 5  2  5 5 2
convergentă.
b
0
3x 2 + 2  43
0
− 
2
 9 73 1

b) 
−1
3
x2
dx = lim   3x + 2 x dx = lim  x + 6 x 3  =
b→0 − 0
−1 
3

 b→ 0 − 0 7
  −1
9 7 1
9  9 2
= lim  b 3 + 6b 3 + + 6  = 0 + 0 + + 6 = = 7 – convergentă.
b→ 0 − 0 7
 7  7 7

Problema 2. Să se calculeze integrala dublă definită pe domeniul D.

1.  ( x + y ) dxdy , D : y = x 2 , x = y 2 .
2

 ye dxdy , D : y = ln 2, x = 4, y = ln 3, x = 8 .
xy 4
2.
D

3.  ( x + y ) dxdy , D : y = x, x = y 2 .
D

4.  x ydxdy , D : y = 2 − x, y = x, x  0 .
2

5.  ( x − 2 y ) dxdy , D : y = x 2 − 1, x  0, y  0 .
3

D
33
  ( y − x ) dxdy , D : y = x , y = x .
2
6.
D

7.  (1 + y ) dxdy , D : 5 y = x, x = y 2 .
D

8.  ( x + y ) dxdy , D : y = x 2 − 1, y = − x 2 + 1 .
D

9.  x ( y − 1) dxdy , D : y = 5x, y = x, x = 3 .
D

1
10.  ( x − 2 ) dxdy , D : y = x, y = x, x = 2 .
D
2

11.  ( x − y ) dxdy , D : y = x 2 , y = 1 .
2

12.  x ydxdy , D : y = 2 x 3 , y = 0, x = 1 .
2

13.  ( x + y ) dxdy , D : x = y 2 , x = 1 .
2 2

14.  xydxdy , D : y = x 3 , y = 0, x  2 .
D

15.  ( x + y ) dxdy , D : y = x 3 , y = 0, x = 3 .
D

16.  x ( 2 x + y ) dxdy , D : y = 1 − x 2 , y  0 .
D

17.  y (1 − x ) dxdy , D : y = x, x = y 3 .
D

 
18.  2y cos ( 2xy ) dxdy , D :y = 4 , y = 2 , x = 1, x = 2.
D

19.  x ( y + 5) dxdy , D : y = x + 5, x + y + 5 = 0, x  0 .
D

20.  ( x − y ) dxdy , D : y = x 2 − 1, y = 3 .
D

21.  ( x + 1) y dxdy , D : y = 3x 2 , y = 3 .
2

 ( x − 2 y ) dxdy , D : y = x 2 − 4, x  0, y  0 .
2
22.
D

23.  ( x + y ) dxdy , D : x + y = 1, x + y = 2, x  1, x  0 .
3

24.  xy dxdy , D : y = x 3 , y = 4 x, y  0 .
3

 y (1 + x ) dxdy D : y = x , y = 3x .
2 3
25.
D

26.  xydxdy , D : y = x , y = 0, x + y = 2 .
D

34
 y2
27.  dxdy , D : y = x, xy = 1, y = 2 .
D
x2

 ( x + 3 y ) dxdy D : x + y = 1, y = x 2 − 1, x  0 .
3
28.
D

 y (1 + 2 x ) dxdy , D : x = 2 − y , x  0 .
2 2
29.
D

 e dxdy , D : y = ln x, y = 0, x = 2 .
y
30.
D

 x ydxdy , D : y = 2 x 3 , x = 1, y = 0 .
2
31.
D
xy
32.  ye
D
2
dxdy , D : y = ln 2, y = ln 3, x = 2, x = 4 .

xy x
 y dxdy , D : y =  , x = 0, y = .
2
33. sin
D
2 2
x
 y e
2 − xy 8
34. dxdy , D : y = 2, x = 0, y = .
D
2

35.  y cos ( xy ) dxdy, D : y = 

D
2, x = 1, y =  , x = 2 .

36.  ( 2 x − 3 y ) dxdy ,
D
D : y = − x, x = y 2 .

37.  y sin ( xy ) dxdy, D : y = 

D
2, x = 1, y =  , x = 2 .

 xy dxdy , D : y = x , y = 3x .
2 2
38.
D

xy x
 y dxdy , D : y =  2, x = 0, y = .
2
39. cos
D
2 2

40.  y cos ( xy ) dxdy, D : y = , x = 0, y = x .
2

D
2
1
 4e ydxdy , D : y = ln 3, y = ln 4, x = , x = 1 .
2 xy
41.
D
2

42.  x ydxdy , D : y = 3 − x, y = x, x  0 .
2


43.  4 y
2
sin ( xy ) dxdy, D : y = , x = 0, y = x .
D
2

 ( x − 2 xy + 1) dxdy , D : y = x 2 , x = y 2 .
2
44.
D

 1
45.  y cos ( 2 xy ) dxdy , D : y = 2 , x = 1, y =  , x = 2 .
D

 xy dxdy , D : y = 1 − x, x  0 .
3 2
46.
D

35
  
47.  12 y sin ( 2 xy ) dxdy , D : y = 4 , y = 2 , x = 2, x = 3.
D

 xy dxdy , D : y = x , y = 2 x .
2 2
48.
D

49.  4 y
2
sin ( 2 xy ) dxdy , D : y = 2 , x = 0, y = 2 x .
D

 xy dxdy , D : y = x, y = 0, x = 1 .
2
50.
D

Exemplu rezolvat
Să se calculeze integrala dublă  ( x − 2 y ) dxdy ,
D
unde domeniul D este mărginit de liniile

1
𝑥 = 0, 𝑦 = 7 − 𝑥, 𝑦 = 𝑥 + 1.
2
Rezolvare: Domeniul D, reprezentat în figură, este regulat în direcția
axei Oy.
4 7− x 4

 ( x − 2 y ) dxdy =  dx 1  ( x − 2 y ) dy =  ( xy − y ) 1 x+1 dx =
7− x
2

D 0 0 2
x +1
2
4
 1 1 
=   7 x − x 2 − 49 + 14 x − x 2 − x 2 + x 2 + 1  dx =
0 
2 4
4 4
 9 2   3 3 21 2 
0  − 4 x + 21x − 48  dx = =  − 4 x + 2 x − 48x  = −72 .
0

Problema 3. Să se calculeze aria domeniului mărginit de liniile date.

1. y = 4 − x 2 , y = x 2 − 2 x . 2. y = 4 − x 2 , y = 0, x = 0, x = 1 .
3. y = e x − 1, y = 0, x = ln 2 . 4. y = arccos x, y = 0, x = 0 .
5. y = cos x sin 2 x, y = 0, (0  x   / 2) . 6. y = x 2 , y = − x .
1
7. y = , y = 0, x = 1, x = e3 . 8. y 2 = 4 x, x 2 = 4 y .
x 1 + ln x
9. y = ( x + 1)2 , y 2 = x + 1 . 10. y = 2 x − x 2 + 3, y = x 2 − 4 x + 3.
11. x = 4 − y 2 , x = y 2 − 2 y . 12. y = x , y = 2 x , x = 4 .
e1/ x
13. y = xarctgx, y = 0, x = 3 . 14. y = , y = 0, x = 2, x = 1 .
x2
15. y 2 = 10 x + 25, y 2 = −6 x + 9 . 16. y = 2 − x, y 2 = 4 x + 4 .
17. x = 4 − y 2 , x = 0, y = 1 . 18. y = ( x − 1)2 , y 2 = x − 1 .
19. y 2 = 4 x, x + y = 3, y  0 . 20. y = 6 x 2 , x + y = 2, x  0 .
21. y 2 = x + 2, x = 2 . 22. x = −2 y 2 , x = 1 − 3 y 2 , x  0, y  0 .
23. y = x 2 + 1, x + y = 3 . 24. x = 4 − y 2 , y = 3x , x  0 .
25. y = x 2 + 2, x = 2, y = x, x  0 . 26. y = 4 x 2 , x 2 = 9 y, y  2 .

36
 3 2
27. x = y 2 , x = y +1. 28. y = 2 − x 2 , y = x 2 .
4
29. y = x 2 + 4 x, y = x + 4 . 30. 2 y = x , x + y = 5, x  0 .
31. y = 2 x − x 2 , y = 2 x , x = 2, x = 0 . 32. y = −2 x 2 + 2, y  −6 .
33. y 2 = 4 x, x = 8 / ( y 2 + 4 ) . 34. y = 4 − x 2 , y = x 2 − 2 x .
35. x = y 2 + 1, x + y = 3 . 36. x 2 = 3 y, y 2 = 3x .
37. x = cos y, x  y + 1, x  0 . 38. x = 4 − y 2 , x − y + 2 = 0 .
39. x = 2 − y 2 , x = y 2 . 40. y 2 = 4 − x, y = x + 2, y = 2, y = −2
3 2
41. y = x 2 , y = x +1. 42. x = y 2 , y 2 = 4 − x .
4
43. x 2 = y, xy = 1, y = 2, x = 0 . 44. y = 8 / ( x 2 + 4 ) , x 2 = 4 y .
x2 y2 1
45. y = cos x, y  x + 1, y  0 . 46. + = 1, y  x, y  0 .
4 1 2
3
47. y = x 2 − 3x, 3x + y − 4 = 0 48. y = x 2 , y = x 2 + 1 .
4
49. y = 4 − x 2 , y = − 4 − x 2 . 50. x 2 = 4 y + 4, x 2 = −2 y + 4 .
Exemplu rezolvat
Să se calculeze aria domeniului mărginit de liniile: y = 2 − x 2 , y = x .
Rezolvare: Determinăm punctele de intersecție a parabolei cu dreapta (fig. 2), adică x = 2 − x 2 ,
de unde x 2 + x − 2 = 0 , x1 = −2, x2 = 1 . Obținem două puncte de intersecție M1 ( −2, − 2) ,
M 2 (1, 1) . D : −2  x  1, x  y  2 − x 2 .
Rezultă că aria căutată va fi
1 2− x2 1 1

 (2 − x − x )dx =
2− x 2
S =  dxdy =  dx  dy =  dx  y x = 2

D −2 x −2 −2
1
 x3 x2   1 1  8  9
=  2 x − −  =  2 − −  −  −4 + − 2  = (un.p.)
 3 2  −2  3 2  3  2

Fig. 2 Fig. 3 Fig. 4

Problema4. Să se calculeze integrala.

1.  xdxdydz; V : y = 10 x, y = 0, x = 1, z = xy , z = 0 .
V

37
 dxdydz x y z
2.   x y z
4
;V : + + = 1, x = 0, y = 0, z = 0 .
3 4 8
1 + + + 
V

 3 4 8

 ( y + z 2 )dxdydz; V : z = x + y , x + y = 1, x = 0, y = 0, z = 0 .
2
3.
V

 (3x + 4 y )dxdydz; V : y = x, y = 0, x = 1, z = 5( x + y2) .

2
4.
V

 ( 2 x + 3 y + z ) dxdydz; V : 2  x  3, − 1  y  2,0  z  4 .

2
5.
V

 (1 + 2 x )dxdydz; V : y = 9 x, y = 0, x = 1, z = xy , z = 0 .
3
6.
V

 (27 + 54 y )dxdydz; V : y = x, y = 0, x = 1, z = xy , z = 0 .

3
7.
V

 ( 3x + y 2 ) dxdydz; V : x + y = 1, y = 0, x = 0, z = 10 y , z = 0 .
2
8.
V

9.  ydxdydz; V : y = 15x, y = 0, x = 1, z = xy, z = 0 .

V

dxdydz x y z
10.   x y z
5
;V : + + = 1, x = 0, y = 0, z = 0 .
16 8 3
1 + + + 
V

 16 8 3 

 (3x + y 2 )dxdydz; V : z = 10 y , x + y = 1, x = 0, y = 0, z = 0 .

2
11.
V

12.  (15 x + 30 z )dxdydz;V : z = x 2 + 3 y 2 , z = 0, y = x, y = 0, x = 1

V

 (4 + 8z )dxdydz; V : y = x, y = 0, x = 1, z = xy , z = 0 .
3
13.
V

dxdydz
14.  ( 4 x + 3 y + z + 2)
V
6
; V : x + y + z + 1 = 0, x = 0, y = 0, z = 0 .

 (1 + 2 x )dxdydz; V : y = 36 x, y = 0, x = 1, z = xy , z = 0 .
3
15.
V

16.  21xzdxdydz; V : y = x, y = 0, x = 2, z = xy, z = 0 .

V

dxdydz x y z
17.   x y z
6
;V : + + = 1, x = 0, y = 0, z = 0 .
10 8 3
1 + + + 
V

 10 8 3 

 ( x + 3 y 2 )dxdydz; V : z = 10 x, x + y = 1, x = 0, y = 0, z = 0 .
2
18.
V

 (60 y + 90 z )dxdydz;V : y = x, y = 0, x = 1, z = x + y2, z = 0

2
19.
V

 y z cos xyzdxdydz; V : y = 2 x, y = 0, x = 1, z = 36, z = 0 .

2
20.
V

38
  10 5
21.   3 x + 3  dxdydz; V : y = 9 x, y = 0, x = 1, z =
V
xy , z = 0 .

22.  (9 + 18z)dxdydz; V : y = 4 x, y = 0, x = 1, z =

V
xy , z = 0 .

23.  3 y 2dxdydz; V : y = 2 x, y = 0, x = 2, z = xy, z = 0 .

V

dxdydz x y z
24.   x y z
4
;V : + + = 1, x = 0, y = 0, z = 0 .
2 4 6
1 + + + 
V

 2 4 6
25.  x 2 z sin ( xyz ) dxdydz; V : y =  , y = 0, x = 0, x = 2, z = 1, z = 0 .
V

 x dxdydz; V : z = 10( x + 3 y ), x + y = 1, x = 0, y = 0, z = 0 .

2
26.
V

27.  (8 y + 2 z )dxdydz; V : y = x, y = 0, x = 1, z = 3x 2 + 2 y 2 , z = 0 .

V

28.  63(1 + 2 y )dxdydz; V : y = x, y = 0, x = 1, z = xy , z = 0 .

V

29.  ( x + y )dxdydz; V : y = x, y = 0,

V
x = 1, z = 30 x 2 + 60 y 2 , z = 0 .

dxdydz x y z
30.   x y z 
5
;V : + + = 1, x = 0, y = 0, z = 0 .
6 4 16
1 + + + 
V

 6 4 16 
31.  xyzdxdydz; V : y = x, y = 0, x = 2, z = xy, z = 0 .
V

x
32.  x
2
sin ( 4 xy ) dxdydz; V : z = 8 , x = 1, y = , y = 0, z = 0 .
V
2
33.  x
2
sin ( yx ) dxdydz; V : y = 2 x, y = 0, x = 1, z = 4 , z = 0 .
V

dxdydz
34.  ( 4 x + 3 y + z − 2)
V
5
; V : x + y + z − 1 = 0, x = 0, y = 0, z = 0 .

35.  ( x 2 + 4 y 2 )dxdydz; V : z = 20(2 x + y ), x + y = 1, x = 0, y = 0, z = 0 .

V

36.  ( x + y + z ) dxdydz; V : x + y + z = 1, x = 0, y = 0, z = 0 .

V

  xy  x
 y  dxdydz;V : y = −1, y = , x = 0, z = − , z = 0
2 2
37. cos 
V  4  2
dxdydz x y z
38.   x y z
6
;V : + + = 1, x = 0, y = 0, z = 0 .
8 3 5
1 + + + 
V

 8 3 5

 y e
2 − xy
39. dxdydz; V : y = −2, y = 4 x, x = 0, z = 0, z = 1 .
V

39
   xy 
 y  dxdydz;V : y = x, y = −1, x = 0, z = 2 , z = 0
2 2
40. cos 
V  2 

 x zdxdydz; V : y = 3x, y = 0, x = 2, z = xy, z = 0 .

2
41.
V

 y e dxdydz; V : y = 2, y = 2 x, x = 0, z = −1, z = 0 .

2 xy 2
42.
V

 xyz 
 y z cos   dxdydz; V : y = 1, y = 0, x = 0, x = 3, z = 2 , z = 0 .
2
43.
V
3 
 xyz 
 x z sin   dxdydz; V : y = 4, y = 0, x = 0, x = 1, z =  , z = 0 .
2
44.
V
2 

 y dxdydz; V : z = 10(3x + y ), x + y = 1, x = 0, y = 0, z = 0 .

2
45.
V

 ( x + y 2 + z 2 )3 dxdydz; V : x 2 + z 2 = 1, y = 0, y = 1 .
2
46.
V

dxdydz
47.  ( 3x + 2 y + z + 1)
V
4
; V : x + y + z = 1, x = 0, y = 0, z = 0 .

 3z 
48.   5x +
V
2
 dxdydz; V : y = x, y = 0, x = 1,

z = x 2 + 15 y 2 , z = 0 .

 8 y ze dxdydz; V : y = 2, y = 0, x = −1, x = 0, z = 1, z = 0 .

2 2 xyz
49.
V

 2 y e dxdydz; V : y = x, y = 1, x = 0, z = 0, z = 1 .
2 xy
50.
V

Exemplu rezolvat
dxdydz
Să se calculeze integrala  ( x + y + z + 1) ; V : x + z = 3,
V
3
y = 2, x = 0, y = 0, z = 0 .

Rezolvare: Domeniul V este o prismă triunghiulară (fig. 3). Obținem:

−2 3− x
dxdydz ( x + y + z + 1) 1
3 2
dx  ( x + y + 1) − ( y + 4 ) dy =
−2 −2
 ( x + y + z + 1) 3
=  −2
dxdy = = 
20 0 
V DxOy 0

1  1 
3 y =2 3
1 1  1 1 1
=  −  dx =   − −  dx =
2 0  y + 4 x + y + 1 y =0  2 0  x + 1 x + 3 12 
3
1  x +1 x  4 ln 2 − 1
=  ln −  = .
2  x + 3 12  0 8

Problema 5. Să se calculeze volumul corpului mărginit de suprafețele.

1. z = x 2 + y 2 , x + y = 1, x  0, y  0, z  0 .
2. z = 2 − ( x 2 + y 2 ) , x + 2 y = 1, x  0, y  0, z  0 .

40
 x2 y2
3. + = 1, z = 3 y, z = 0, y  0 .
3 16
4. z = 2 x 2 + 3 y 2 , y = x 2 , y = x, z  0 .
5. z = 2 x 2 + y 2 , y = 3x, x = 2, y  x, z  0 .
6. z = x, y = 4, x = 25 − y 2 , x  0, y  0, z  0 .
7. y = x , x + y + z = 2, y = x, z  0 .
8. y = 1 − x 2 , x + y + z = 3, y  0, z  0 .
9. z = 2 x 2 + y 2 , x + y = 4, x  0, y  0, z  0 .
10. z = 4 − x 2 , x 2 + y 2 = 4, x  0, y  0, z  0 .
11. 2 z = y 2 , 2 x + 3 y − 12 = 0, x  0, y  0, z  0 .
12. z = x 2 + 5 y 2 , z = 5 .
13. z = x 2 , x + y = 6, y = 2 x, x  0, y  0, z  0 .
14. z = 3x 2 + 2 y 2 + 1, y = x 2 − 1, y = 1, z  0 .
15. 3 y = x , x + y + z = 10, y = 1, y  x, z = 0 .
16. z = 2 x2 + 8 y 2 , z = 4 .
17. z = 3x + 2 y + 6, y = x 2 , x = y 2 , z = 0 .
18. x 2 = 1 − y, x + y + z = 3, y  0, z  0 .
19. x = y 2 , x + y + z = 4, x = 1, z = 0 .
20. z = 2 x 2 + y 2 , x + y = 1, x  0, y  0, z  0 .
21. y = x 2 , z = 2 x + 5 y + 10, y = 4, z  0 .
x2 y2
22. + − z 2 = 1, z = 0, z = 2 .
25 9
23. y = 1 − z 2 , y = − x, y  0, z  0 .
24. x 2 + y 2 = 4 y, z 2 = 4 − y, z  0 .
25. x 2 + y 2 = 1, z = 2 − x 2 − y 2 , z  0 .
26. y = x 2 , y + z = 2, z = 0 .
27. x 2 + y 2 = 4 x, z 2 = 4 − x, z  0 .
28. z = x 2 + 2 y 2 , y = x, x  0, y = 1, z  0 .
29. z = y 2 , x + y = 1, x  0, z  0 .
30. z = 4 x 2 + 9 y 2 , z = 6 .
31. z = x 2 , 3x + 2 y = 12, y = 0, z = 0 .
32. x = y 2 , x + z = 1, z = 0 .
x2
33. + y 2 = 1, z = y, z = 0, y  0 .
9
34. z = x 2 + 4 y 2 , z = 2 .
35. x 2 + y 2 = 9, z = y, z = 0, y  0 .

41
 x2 y2 z2
36. + + = 1, z = 2, z = 0 .
16 9 16
x2 y2 y
37. + = 1, z = , z = 0, y  0 .
27 25 3
38. y 2 = x, x = 3, z = x, z  0 .
x2 y2 z2
39. + + = 1, z = 7, z = 0 .
16 9 196
40. y 2 = 1 − x, x + y + z = 1, x = 0, z = 0 .
41. y = 2 x, x + y + z = 2, x  0, z  0 .
42. z = x 2 , x − 2 y + 2 = 0, x + y − 7 = 0, z  0 .
43. z = 10 + x 2 + 2 y 2 , y = x, x = 1, y  0, z  0 .
44. z = x 2 + 9 y 2 , z = 3 .
x2 y 2 z2
45. + + = 1, z = 5, z = 0 .
16 9 100
46. z = y 2 − x 2 , z = 0, y = 0, y = 3 .
47. y 2 = 4 x + 4, y 2 = −2 x + 4, z = 0, z = 3 .

48. y = 1 − x 2 , y = − 1 − x 2 , z = 0, z = 6 .
49. y 2 = x + 1, y 2 = 1 − x, x + y + z = 3, z = 0 .
50. x + y = 4, z = 4 y , x  0, z  0 .

Exemplu rezolvat: Să se calculeze volumul corpului mărginit de suprafețele: x2 + y 2 + z 2 = 2 z ,

x2 + y 2 = z 2 .
Rezolvare: Corpul mărginit de sfera x2 + y 2 + z 2 = 2 z (cu centrul în punctul ( 0;0;1) ) și conul
x 2 + y 2 = z 2 , este reprezentat în fig.4. Volumul este egal cu
z = zc

V =  dxdydz =
V

DxOy
dxdy 
z = zk
dz =  ( z
DxOy
c − zk ) dxdy ,

unde V –domeniul spațial, DxOy – proiecția lui V pe planul xOy ; zk = x 2 + y 2 ;

zc = 1 + 1 − x 2 − y 2 . Linia, ce mărginește domeniul DxOy , este cercul x2 + y 2 = 1 . Trecând la

coordonate polare, obținem: V=  ( z

x + y 1
2 2
c
r 1
( )
− zk ) dxdy =  1 + 1 − r 2 − r rd dr =

1
 2 3

r ( − )
 d  ( )
2 2 2 2
r 
1 3 1 r
= r − r 2 + r 1 − r 2 dr =   − −  d = 𝜋 (un.c).
0 0 0 
2 3 3 
 0

42
43