SERII DE NUMERE REALE.

PARTEA a II-a
Lect. Dr. Costache Luminiţa

1 Serii cu termeni pozitivi

∞
∑
1. Criteriul raportului (al lui D’Alembert) Fie un o serie cu
n=1
un+1
termeni pozitivi astfel ı̂ncât lim = l. Atunci:
n→∞ un
∞
∑
1) Dacă l < 1, seria un este convergentă .
n=1
∑∞
2) Dacă l > 1, seria un este divergentă .
n=1
Dacă l = 1 criteriul nu decide natura seriei.

Demonstraţie. 1) Fie l < 1. Aleg ε > 0 astfel ı̂ncât l + ε < 1.

un+1
Cum lim = l =⇒ ∃N astfel ı̂ncât uun+1 − l < ε, ∀n ≥ N =⇒
n→∞ un n

=⇒ ∃N astfel ı̂ncât l − ε < uun+1

n
< l + ε, ∀n ≥ N =⇒
=⇒ un+1 < (l + ε)un , ∀n ≥ N
Renunţând la primii N termeni ai seriei, putem presupune că
un+1 < (l + ε)un , ∀n ≥ 0. Atunci u1 < (l + ε)u0 , u2 < (l + ε)u1 <
< (l + ε)2 u0 , . . . , un < (l + ε)n u0 .
∑∞
Seria (l + ε)n u0 este o serie geometrică de raţie q = l + ε < 1,
n=1
deci este convergentă şi conform primului criteriu de comparaţie seria
∑∞
un este convergentă .
n=1
2) Fie l > 1. Aleg ε1 > 0 astfel ı̂ncât l − ε1 > 1.
un+1
Cum lim = l =⇒ ∃N1 astfel ı̂ncât uun+1 − l < ε1 , ∀n ≥ N1 =⇒
n→∞ un n

=⇒ ∃N1 astfel ı̂ncât l − ε1 < uun+1

n
< l + ε1 , ∀n ≥ N1 =⇒
=⇒ un+1 > (l − ε1 )un , ∀n ≥ N1 =⇒ un+1 > (l − ε1 )un , ∀n ≥ 0 =⇒
=⇒ u1 > u0 (l − ε1 ), u2 > u1 (l − ε1 ) > u0 (l − ε1 )2 , . . . ,
∑∞
un > u0 (l − ε1 )n , dar u0 (l − ε1 )n este serie geometrică de raţie
n=1
∞
∑
l − ε1 > 1, deci divergentă şi din primul criteriu de comparaţie un
n=1
este divergentă .

1
 ∞ n
∑ a n!
Exemplul 1. Studiaţi natura seriei , a > 0.
nn
n=1

Demonstraţie. Conform
( criteriului
)n raportului avem
an+1 n a
lim = lim a · =
n→∞ an n→∞ n+1 e
Dacă 0 < a < e, seria este convergentă .
Dacă a > e, seria este divergentă .
∑∞ n
e n!
Dacă a = e, seria devine
nn
n=1
( )n ( )
1 n
Cum an+1 = e · n
= e
1 n avem 1 = 1 + n · 1
n <
an n+1 (1+ n ) (1+ n1 )
( )
1 n+1
< e
n < 1 + · 11 n = 1 + n1 =⇒ 1 < an+1an =⇒ an < an+1 ,
(1+ n1 ) n (1+ n )
dar an > 0, deci lim an ̸= 0, rezultă că seria este divergentă .
n→∞

∞
∑
2. Criteriul rădăcinii (al lui Cauchy) Fie un o serie cu termeni
√ n=1
pozitivi astfel ı̂ncât lim n un = l. Atunci:
n→∞
∑∞
1) Dacă l < 1, seria un este convergentă .
n=1
∑∞
2) Dacă l > 1, seria un este divergentă .
n=1
Dacă l = 1 criteriul nu decide natura seriei.

Demonstraţie. 1) Pentru l < 1, ∃q ∈ (l, 1).

∞
∑
√
∃n0 ∈ IN∗ astfel ı̂ncât ∀n ≥ n0 , n u
n < q =⇒ u n < q n , dar qn
n=1
este convergentă (deoarece q < 1), deci conform primului criteriu de
∞
∑
comparaţie un este convergentă .
n=1
√
2) Pentru l > 1, ∃q ∈ (1, l) astfel ı̂ncât ∀n ≥ n0 , n un > q =⇒ un > q n ,
∑∞
dar q n este divergentă (deoarece q > 1), deci conform primului
n=1
∞
∑
criteriu de comparaţie un este divergentă .
n=1

2
 ∞ (
∑ ) 2
n+1 n
Exemplul 2. Studiaţi natura seriei · an , a > 0.
n
n=1

( )
√ 1 n
Demonstraţie. Avem lim un = lim a 1 +
n
=a·e
n→∞ n→∞ n
Prin urmare, conform criteriului rădăcinii, dacă a < 1e , seria dată este
convergentă , iar dacă a > 1e , seria dată este divergentă .
∑∞ ( ) 2
n+1 n 1
1
Dacă a = e , seria dată devine · n.
n e
n=1
( )n+1
Din inegalitatea e < 1 + n1 , ∀n ∈ IN, obţinem
( ) 2 ( )n 2
1 n 1 1 + n1 1
1+ · n >( ) 2 +n = ( )n ,
n e 1 + n1
n 1 + n1

de unde ( ) 2
1 n 1 1 1
lim 1 + · n ≥ lim ( )n =
n→∞ n e n→∞ 1 + 1 e
n
Rezultă că şirul termenilor seriei date nu converge către 0 ı̂n cazul
a = 1e , deci, conform criteriului necesar, seria este divergentă ı̂n acest
caz.

∑∞
3. Criteriul lui Raabe-Duhamel Fie un o serie cu termeni pozitivi
( ) n=1
un
astfel ı̂ncât lim n − 1 = l. Atunci:
n→∞ un+1
∑∞
1) Dacă l > 1, seria un este convergentă .
n=1
∑∞
2) Dacă l < 1, seria un este divergentă .
n=1

) 1) Dacă l > 1, ∃r ∈ (1, l) astfel ı̂ncât ∀n ≥ n0 , avem

Demonstraţie.
(
n un+1 − 1 > r > 1 =⇒ uun+1
un n
> 1 + nr .
Fie un număr oarecare s astfel ı̂ncât 1 < s < r.
( )s
1 + n1 − 1
Intrucât, lim 1 = s, rezultă că pentru n suficient de mare,
n→∞
n
(1+ n1 )
s
−1 ( )s ( )s
vom avea 1 < r =⇒ 1 + n1 < 1 + nr , deci uun+1 n
> 1 + n1 .
n
( )s 1
Această inegalitate se rescrie astfel : uun+1
n
< n
n+1 = (n+1)s
1 .
ns

3
 ∑∞
1
Seria este o serie Riemann convergentă (deoarce s > 1) şi con-
ns
n=1
∞
∑
form criteriului al doilea de comparaţie, seria un este convergentă
n=1
( )
un+1 −
un
2) Dacă l < 1, ı̂ncepând de la un anumit rang, n 1 < 1, deci
∑∞
un+1 n
1
n+1
1
un > n+1 = 1 şi ţinând cont că seria armonicăeste diver-
n n
n=1
∞
∑
gentă şi aplicând criteriul al doilea de comparaţie, rezultă că un
n=1
este divergentă .

Exemplul 3. Studiaţi natura seriei

∞
∑ n!
, α ∈ IR+ .
(α + 1)(α + 2) . . . (α + n)
n=1

Demonstraţie.
( Vom) aplica criteriul
( lui Raabe-Duhamel:
)
an α+n+1 αn
lim n − 1 = lim n − 1 = lim =α
n→∞ an+1 n→∞ n+1 n→∞ n + 1

Dacă α > 1, seria este convergentă .

Dacă α < 1, seria este divergentă .
∑∞
n!
Dacă α = 1, seria devine =
(1 + 1)(1 + 2) . . . (1 + n)
n=1
∞
∑ ∞
∑ ∑∞
n! n! 1
= = = divergentă
2 · 3 · (n + 1) (n + 1)! n+1
n=1 n=1 n=1

∞
∑
4. Criteriul logaritmic Fie un o serie cu termeni pozitivi şi să pre-
n=1
1
ln un
supunem că există lim = l.
ln n
n→∞
∑∞
1) Dacă l > 1, atunci seria un este convergentă .
n=1
∑∞
2) Dacă l < 1, atunci seria un este divergentă .
n=1
∞
∑ √
Exemplul 4. Studiaţi natura seriei n2 e− n
.
n=1

4
 Demonstraţie. Aplicând criteriul √
logaritmic obţinem: √
ln n2 e1−√n − ln n e
2 − n −2 ln n − ln e− n
lim = lim = lim =
n→∞ (n
ln √n→∞ ) ln n n→∞√ ln n
n ln e n
= lim −2 + = −2 + lim = ∞ > 1, deci seria e
n→∞ ln n n→∞ ln n
convergentă .

5. Criteriul integral Fie f : (0, ∞) → [0, ∑∞) o funcţie descrescătoare şi

∫n
fie şirul an = 1 f (t)dt. Atunci seria f (n) este convergentă dacă şi
n≥1
numai dacă şirul (an )n este convergent.

Demonstraţie. Cum f este descrescătoare avem

f (k + 1) ≤ f (x) ≤ f (k), ∀x ∈ [k, k + 1] ⊂ [0, ∞).

∫ k+1
Deci f (k + 1) ≤ k f (x)dx ≤ f (k)
∑
n ∑
n
Fie f (k) = uk şi Sn = f (k) = uk .
k=1 k=1
∫ n+1
Obţinem Sn+1 − u1 = u2 + u3 + . . . + un+1 ≤ 1 f (x)dx = an+1 ≤
≤ u1 + u2 + . . . + un = Sn
∑
Dacă seria f (n) este convergentă , rezultă că (Sn )n este convergent,
n≥1
deci din criteriul cleştelui (an )n este convergent.
Dacă (an )n este convergent, atunci (an )n este mărginit, deci (Sn )n este
mărginit, dar (Sn )n este
∑ crescător, aşadar (Sn )n este convergent, ceea
ce ı̂nseamnă că seria f (n) este convergentă .
n≥1

∑ 1
Exemplul 5. Studiaţi natura seriei 1+α ,α > 0
n≥2
n ln n

1
Demonstraţie. Fie f (x) = x ln1+α , x ≥ 2. Funcţia f este descrescătoare.
∫n x
Fie an = 2 x ln1+α x dx = − α ln1α x |n2 −→ α ln1α 2 , când n −→ ∞. Atunci,
1
∑ 1
conform criteriului integral, seria 1+α este convergentă .
n≥2
n ln n
∑ 1
Exemplul 6. Studiaţi natura seriei
n ln n ln(ln n)
n≥3

5
 x) , x ≥ 3. Funcţia f este descrescătoare.
1
Demonstraţie. Fie f (x) = x ln x ln(ln
∫n
Fie an = 3 x ln x ln(ln x) dx = ln(ln(ln n)) − ln(ln(ln 3)) −→ ∞, când
1
∑ 1
n −→ ∞. Atunci, conform criteriului integral, seria este
n ln n ln(ln n)
n≥3
divergentă .

Teorema 1. (Aproximarea sumelor seriilor convergente) Fie un ≥ 0

şi fie k ≥ 0 astfel ı̂ncât uun+1
n
< k < 1, ∀n ∈ IN. Dacă S este suma seriei
∑ ∑n
convergente un , iar Sn = uk este suma primilor n+1 termeni, atunci
n∈IN k=0
|S − Sn | < k
1−k un .

Exemplul 7. Să se aproximeze cu o eroare mai mică decât 10−4 suma

∞
∑ 1
seriei .
n!2n
n=1
un+1
Demonstraţie. un = 1
2n+2 < 1
6 = k, ∀n ≥ 2
∑
5
1
|S − Sn | < k
1−k un = 1
5 · 1
n!2n < 10−4 =⇒ n = 5, deci S ≃ S5 = ≃
k!2k
k=1
≃ 1, 146463...

2 Serii cu termeni oarecare

∞
∑
Criteriul lui Abel : Dacă seria un are şirul sumelor parţiale (Sn )n
n=1
mărginit şi (αn )n este un şir de numere pozitive descrescător către zero,
∑∞
atunci seria αn un este convergentă .
n=1

Demonstraţie. Cum (Sn )n este mărginit rezultă ∃M > 0 astfel ı̂ncât

|Sn | ≤ M, ∀n ≥ 1.
Cum (αn )n tinde către zero, rezultă că ∀ε > 0∃nε ∈ IN astfel ı̂ncât
|αn | < 2Mε
, ∀n ≥ nε .
∑n
Fie Tn = αk uk . Arătăm că (Tn )n este şir Cauchy.
k=1
Fie p ≥ 1, |Tn+p − Tn | = |αn+1 un+1 + αn+2 un+2 + . . . + αn+p un+p | =
|αn+1 (Sn+1 − Sn ) + αn+2 (Sn+2 − Sn+1 ) + . . . + αn+p (Sn+p − Sn+p−1 )| =
|−αn+1 Sn +Sn+1 (αn+1 −αn+2 )+. . .+Sn+p−1 (αn+p−1 −αn+p )+αn+p Sn+p | ≤
|αn+1 | · M + |αn+1 − αn+2 | · M + . . . + |αn+p−1 − αn+p | · M + |αn+p | · M =
(αn+1 + αn+1 − αn+2 + . . . + αn+p−1 − αn+p + αn+p ) · M = 2αn+1 M < ε, ∀n ≥

6
nε . Aşadar, (Tn )n este şir Cauchy, deci şi convergent, ceea ce ı̂nseamnă că
∑∞
αn un este convergentă .
n=1

∑∞
sin n · sin n2
Exemplul 8. Să se studieze convergenţa seriei √ .
n=1
n

Demonstraţie. Vom aplica criteriul lui Abel luând αn = √1n care este un şir
de numere pozitive, descrescător la 0 şi un = sin n · sin n2 .
∞
∑
Arătăm că seria un are şirul sumelor parţiale mărginit:
n=1
∑
n ∑
n ∑
n
1
Sn = uk = sin k · sin k 2 = [cos(k − k 2 ) − cos(k + k 2 )] =
2
k=1 k=1 k=1
= 21 [1−cos(n+n2 )], deci |Sn | = 21 [1 − cos(n + n2 )] ≤ 21 (1+| cos(n+n2 )|) ≤
≤1
Aşadar, seria este convergentă .
∞
∑
Definiţia 1. Se numeşte serie alternată o serie an pentru care produsul
n=1
an an+1 < 0, ∀n ∈ IN.
Criteriul lui Leibniz : Fie (αn )n un şir de numere reale pozitive de-
∞
∑
screscător ce converge către 0. Atunci seria alternată (−1)n αn este con-
n=0
vergentă .

Demonstraţie. In criteriul lui Abel luăm un = (−1)n .

Atunci Sn = 1 + 1 − 1 + 1 − . . . = 1 sau 0, deci (Sn )n este mărginit.
∞
∑ √
Exemplul 9. sin(π n2 + 1)
n=1
∞
∑ √ ∞
∑ √
Demonstraţie. sin(π n2 + 1) = sin(π( n2 + 1 − n + n)) =
n=1 n=1
∞
∑ √ ∑∞
π
= (−1)n sin(π( n2 + 1 − n)) = (−1)n sin √
n=1 n=1
n2 + 1 + n
Conform criteriului lui Leibniz rezultă că seria este convergentă .
∞
∑
Teorema 2. (Aproximarea sumelor seriilor alternate) Fie (−1)n un
n=0
∑
n
o serie alternată convergentă şi fie S suma sa. Dacă Sn = (−1)k uk este
k=0

7
suma primilor n + 1 termeni, atunci

|S − Sn | ≤ un+1 .

Exemplul 10. Să se aproximeze cu o eroare mai mică decât 10−2 suma
∑∞
1
seriei (−1)n · 3 √ .
n=1
n n
√
Demonstraţie. (−1)n · 1√
n3 n
< 10−2 =⇒ n3 n > 100 =⇒ n = 4, deci
∑
3
1
S≃ (−1)k · √
k=1
k3 k

3 Serii absolut convergente

∞
∑
Definiţia 2. O serie un se numeşte absolut convergentă dacă seria
n=1
∞
∑
modulelor |un | este convergentă .
n=1

Teorema 3. Orice serie absolut convergentă este convergentă .

∞
∑ ∞
∑
Demonstraţie. Fie un absolut convergentă , adică |un | este conver-
n=1 n=1
gentă . Din criteriul general al lui Cauchy avem ∀ε > ∈ IN astfel ı̂ncât
0∃nε
pentru ∀n ≥ nε şi pentru ∀p ∈ IN∗ avem ||un+1 | + |un+2 | + . . . + |un+p || < ε,
dar |un+1 + un+2 + . . . + un+p | ≤ |un+1 | + |un+2 | + . . . + |un+p |, deci aplicând
∑∞
din nou criteriul general al lui Cauchy rezultă că un este convergentă
n=1

Observaţia 1. Reciproca Teoremei 3 nu este adevărată .

∑∞
(−1)n
Seria este convergentă conform criteriului lui Leibniz, dar seria
n
n=1
∑∞ ∑∞ ∑∞
(−1)n 1 (−1)n
modulelor = este divergentă , deci seria nu este
n n n
n=1 n=1 n=1
absolut convergentă .
Studiul convergenţei absolute se face cu ajutorul criteriilor de la seriile
cu termeni pozitivi.
Exemplul 11. Studiaţi convergenţa absolută şi convergenţa seriei
∑∞
2n sin2n x
(−1)n+1 .
n+1
n=1

8
Demonstraţie. Pentru a studia convergenţa absolută vom aplica criteriul
rădăcinii. Avem √
√ n
n 2 sin
2n
x 2 sin2 x
lim n |un | = lim = lim √ = 2 sin2 x
n→∞ n→∞ n+1 n→∞ n n + 1
Prin urmare, seria dată este absolut convergentă pentru
2 sin2 x < 1, adică 1 − cos 2x < 1 sau cos 2x > 0. Ultima inegalitate este
satisfăcută pentru 2kπ − π2 < 2x < 2kπ + π2 sau kπ − π4 < x < kπ + π4 , k
ı̂ntreg.
Pentru cos 2x < 0, adică kπ + π4 < x < kπ + 3π
4 , seria dată este divergentă
∑∞ n+1
(−1)
Pentru x = kπ ± π4 , seria dată devine si conform criteriului
n+1
n=1
lui Leibniz este convergentă . Deoarece seria modulelor este divergentă , căci
este seria armonică din care lipseşte primul termen, deducem că ı̂n acest caz
seria dată nu este absolut convergentă .