SERII DE PUTERI

Lect. Dr. Costache Luminiţa

1 Convergenţa şi proprietăţile seriilor de puteri

O clasă importantă de serii de funcţii o reprezintă seriile de puteri, toate
rezultatele privind seriile de funcţii rămânând valabile şi pentru seriile de
puteri. Avantajul deosebit al acestor serii constă ı̂n faptul că sumele lor
parţiale sunt polinoame.
∑∞
Definiţia 1. O serie de funcţii de forma an xn , x ∈ IR, unde an ∈ IR
n=0
se numeşte serie de puteri centrată ı̂n 0. O serie de funcţii de forma
∑∞
an (x − x0 )n , x ∈ IR, unde an ∈ IR se numeşte serie de puteri centrată
n=0
ı̂n x0 ; an se numeşte coeficientul termenului de rang n.
Evident că printr-o translaţie x − x0 = y se obţine o serie de puteri
centrată ı̂n origine, astfel că teoria generală poate fi restrânsă la cazul seriilor
de puteri centrate ı̂n origine. ∑
{ }
Numărul R = sup r ∈ IR+ | |an |rn convergentă se numeşte raza
n
de convergenţă a seriei de puteri, iar (−R, R) se numeşte interval de
convergenţă .
∞
∑
Teorema 1. (Teorema I a lui Abel) Fie o serie de puteri an xn cu
n=0
raza de convergenţă R. Atunci:
a) Seria este absolut convergentă pe intervalul (−R, R).
b) Pentru ∀x astfel ı̂ncât |x| > R, seria este divergentă .
c) Pentru ∀0 < r < R, seria este uniform convergentă pe [−r, r].
∞
∑
Teorema 2. (Teorema lui Cauchy-Hadamard) Fie an xn o serie de
√ n=0
puteri, R raza sa de convergenţă şi ω = lim n |an |. Atunci R = ω1 , dacă
n→∞
0 < ω < +∞, R = 0, dacă ω = +∞ şi R = +∞, dacă ω = 0.
∞
∑
Teorema 3. Suma f (x) a unei serii de puteri an xn este o funcţie con-
n=0
tinuă pe intervalul de convergenţă .
∞
∑
Teorema 4. (Teorema a II-a a lui Abel) Fie an xn o serie de puteri,
n=0
R raza sa de convergenţă şi f (x) suma sa. Dacă această serie este conver-

1
gentă ı̂n punctul R (sau ı̂n punctul −R), atunci suma f este o funcţie con-
tinuă ı̂n punctul R (sau ı̂n punctul −R), deci lim f (x) = f (R) ( lim f (x) =
x→R−0 x→R+0
f (−R)).
∞
∑
Teorema 5. Dacă an xn este o serie de puteri şi R raza sa de convergenţă
n=0
atunci:
a) Seria derivatelor are aceeaşi rază de convergenţă R.
b) Suma f a seriei este derivabilă pe intervalul de convergenţă şi derivata
sa f ′ este egală cu suma seriei derivatelor.
∞
∑
Teorema 6. Dacă an xn este o serie de puteri şi R raza sa de convergenţă
n=0
atunci:
a) Seria derivatelor de ordin n are aceeaşi rază de convergenţă R.
b) Suma f a seriei este indefinit derivabilă pe intervalul de convergenţă
şi derivata sa de ordin n, f (n) este egală cu suma seriei derivatelor de ordin
n.
∞
∑
Teorema 7. Fie seria de puteri an xn cu raza de convergenţă R şi suma
n=0
f , f : (−R, R) → IR. Atunci seria poate fi integrată termen cu termen pe
orice interval [a, b] inclus ı̂n (−R, R).
∞
∑
Corolarul 1. Fie f (x) = an xn cu raza de convergenţă strict pozitivă .
n=0
(n)
Atunci coeficienţii an sunt unic determinaţi şi anume an = f n!(0) , ∀n ≥ 0.
∑∞
In mod similar, dacă f (x) = an (x − x0 )n , valabilă ı̂ntr-un interval
n=0
f (n) (x0 )
(x0 − R, x0 + R), R > 0, atunci an = n! , ∀n ≥ 0.

Exemplul 1. Să se determine mulţimea de convergenţă a seriei de puteri

∞
∑ 1 ( π π)
(−1)n n √ tg n
x, x ∈ − , .
3 2 1 + n2 2 2
n=0

∞
∑ 1
Demonstraţie. Notăm tg x = y. Seria devine (−1)n n √ y n , y ∈ IR
32 1 + n2
n=0 √
Atunci R =
n+1
1
n √ = 3
(−1) 32 1 + n2
lim n+1 √ ·
n→∞ 3 2 1 + (n +√1)2√ (−1)n
Intervalul de convergenţă este (− 3, 3).

2
 ∑∞
√ 1
Pentru y = − 3, seria devine √ care e divergentă deoarece
n=0
1 + n2
∑∞
1
are aceeaşi natură cu .
n
n=1
∞
∑
√ 1
Pentru y = 3, seria devine (−1)n √ care e convergentă con-
1 + n 2
n=0
form criteriului lui Leibniz. √ √
Mulţimea de convergenţă pentru seria ı̂n y este (− 3, 3].
√Mulţimea de √convergenţă( pentru
] seria iniţială se află rezolvând inecuaţiile
− 3 < tg x ≤ 3 =⇒ x ∈ − π3 , π3 .

Exemplul 2. Să se determine mulţimea de convergenţă şi suma seriei de

∞
∑ ( )
(−1)n−1 1 − x 2n−1
puteri: .
n(2n − 1) 1 − 2x
n=1
∞
∑
1−x (−1)n−1 2n−1
Demonstraţie. Notăm = y şi obţinem seria de puteri y
1−2x n(2n − 1)
n=1
1
Raza de convergenţă este R = =1
(−1)n n(2n − 1)
lim ·
n→∞ (n + 1)(2n + 1) (−1)n−1
Intervalul de convergenţă este (−1, 1).
∑∞
(−1)n
Pentru y = −1, seria devine care e convergentă conform
n(2n − 1)
n=1
criteriului lui Leibniz.
∑∞
(−1)n−1
Pentru y = 1, seria devine care e convergentă conform
n(2n − 1)
n=1
criteriului lui Leibniz.
Deci mulţimea de convergenţă este [−1, 1].
Pentru a vedea mulţimea de convergenţă [ 2 a )seriei ı̂n x rezolvăm ine-
galităţile −1 ≤ 1−2x ≤ 1 =⇒ x ∈ (−∞, 0] ∪ 3 , ∞ .
1−x

∑∞
(−1)n−1 2n−1
Fie S(y) = y , y ∈ [−1, 1].
n(2n − 1)
n=1
∑∞ ∞
(−1)n−1 2n−2 ∑ (−1)n−1 2 n−1
′
S (y) = y = (y ) =⇒ y 2 S ′ (y) =
n n
n=1 n=1
∑∞ ∑∞
(−1)n−1 2 n
= (y ) =⇒ (y 2 S ′ (y))′ = (−1)n−1 (y 2 )n−1 2y =
n
n=1 n=1
∑∞ ∫
1 2 ′ 2y
= 2y (−y 2 )n−1 = 2y =⇒ y S (y) = dy = ln(1 + y 2 ) + c
1 + y2 1 + y2
n=1
Facem y −→ 0 =⇒ c = 0
2) ∫ 2)
Deci S ′ (y) = ln(1+y
y2
, y ̸= 0 =⇒ S(y) = ln(1+y y2
dy = − y1 ln(1 + y 2 )+
+2arctg y + c (am integrat prin părţi)

3
 ( )
1
0 = lim S(y) = lim − ln(1 + y ) + 2arctg y + c =
2

(y→0 )y→0 y
2y
= lim + c = c =⇒ c = 0 (am calculat cu l’Hospital)
y→0 1 + y 2
Atunci S(y) = − y1 ln(1 + y 2 ) + 2arctg y.
( ) [ ( )2 ]
Suma seriei iniţiale este f (x) = S 1−2x = − 1−x ln 1 + 1−2x
1−x 1−2x 1−x
+
1−x
+2arctg 1−2x .

2 Formula lui Taylor. Serii Taylor.

Teorema 8. (formula lui Taylor) Fie I = [α, β] un interval şi f : I → IR
o funcţie de clasă C n (I), n ≥ 1 fiind fixat. Atunci pentru orice punct fixat
a ∈ (α, β) şi pentru orice x ∈ I are loc formula

f ′ (a) f ′′ (a) f (n−1) (a)

f (x) = f (a)+ (x−a)+ (x−a)2 +. . .+ (x−a)n−1 +Rn−1 (x),
1! 2! (n − 1)!
∫x f (n) (t)
unde Rn−1 (x) = a (n−1)! (x − t)n−1 dt.

Demonstraţie. Se demonstrează prin inducţie după ∫ xn.

Pentru n = 1, f (x) = f (a) + R0 (x) = f (a) + a f ′ (t)dt (adevărată din
formula lui Leibniz-Newton)
Presupunem formula adevărată pentru n şi demonstrăm pentru n + 1,
(n)
ceea ce revine la a arăta că Rn−1 (x) = f n)!(a) (x − a)n + Rn (x), adică
∫ x f (n) (t) ∫ (n+1) (t)
n−1 dt − x f
(n)

a (n−1)! (x − t) a n! (x − t)n dt = f n!(a) (x − a)n sau echivalent

∫ x (x−t)n−1 (n)

a n! [nf (n) (t) − (x − t)f (n+1) (t)]dt = f n!(a) (x − a)n ⇐⇒

∫
1 x d (n)
n (n) (t)]dt = f (a) (x − a)n ⇐⇒ − 1 [(x − t)n f (n) (t)]|t=x =
− n! a dt [(x − t) f n! n! t=a
f (n) (a)
= n! (x − a)n (adevărat)

Pentru f, a, n fixate se poate defini polinomul Taylor

∑ f (k) (a)
n−1
T (x) = (x − a)k
k!
k=0

şi atunci f (x) = T (x) + Rn−1 (x); Rn−1 (x) se numeşte rest integral de
ordin n − 1 (asociat lui f şi punctului a).
Polinomul T şi funcţia f au primele n − 1 derivate egale ı̂n punctul a,
adică f (a) = T (a), f ′ (a) = T ′ (a), . . . , f (n−1) (a) = T (n−1) (a), ceea ce justifică
formula aproximativă f (x) ≃ T (x).

4
Teorema 9. (formula lui Taylor cu restul lui Lagrange)
Fie I = [α, β] un interval, a ∈ (α, β) şi f : I → IR o funcţie de clasă
C n+1 (I), n ≥ 0. Atunci pentru orice x ∈ I există cel puţin un punct ξ
(depinzând de x) situat ı̂ntre a şi x astfel ı̂ncât
f ′ (a) f (n) (a) f (n+1) (ξ)
f (x) = f (a) + 1! (x − a) + . . . + n! (x − a)n + (n+1)! (x − a)n+1 .

Demonstraţie. Aplicând Teorema 8 avem

∑
n
f (k) (a)
f (x) = (x − a)k + Rn (x),
k!
k=0
∫x n
unde Rn (x) = a f (n+1) (t) · (x−t)n! dt.
Presupunem a < x. Atunci ∀t ∈ [a, x] avem x − t ≥ 0 şi aplicăm
Formula generalizată de medie: Fie φ, ψ : [a, b] → IR funcţii con-
tinue, ψ având semn constant pe [a, b]. Atunci ∃ξ ∈ [a, b] astfel ı̂ncât
∫b ∫b
a φ · ψ = φ(ξ) a ψ.
(x−t)n
pentru funcţiile φ(t) = f (n+1) (t), ψ(t) = ∫ x n! pe [a, x]. ∫x
Atunci ∃ξ ∈ [a, b] astfel ı̂ncât R[n (x) = a φ(t)ψ(t)dt
] = φ(ξ) · a ψ(t)dt =
∫ x (x−t)n f (n+1) (ξ) (x−t)n+1 t=x f (n+1) (ξ)
=f (n+1) (ξ) a n! dt = n! − n+1 |t=a = (n+1)! (x − a)n+1
Analog pentru x < a. Pentru x = a este evident.

Teorema 10. (formula lui MacLaurin) Fie f : [−α, α] → IR, α > 0

o funcţie de clasă C n+1 . Atunci ∀x ∈ (−α, α) ∃ξ ı̂ntre 0 şi x astfel ı̂ncât
f ′ (0) f ′′ (0) 2 f (n) (0) n f (n+1) (ξ) n+1
f (x) = f (0) + 1! x + 2! x + ... + n! x + (n+1)! x .

Definiţia 2. Fie f : [a, b] → IR o funcţie de clasă C ∞ şi fie x0 ∈ (a, b) un

∑∞ (n)
f (x0 )
punct fixat. Seria (x − x0 )n (1) se numeşte seria Taylor a
n!
n=0
funcţiei f ı̂n punctul x0 .
Dacă x0 = 0, atunci seria (1) se numeşte seria MacLaurin a funcţiei
f.

Teorema 11. (teorema de reprezentare a funcţiilor de clasă C ∞ prin

serii Taylor) Fie f : [a, b] → IR o funcţie de clasă C ∞ astfel ı̂ncât există
M > 0 cu proprietatea |f (n) (x)| ≤ M, ∀n ≥ 0, ∀x ∈ [a, b]. Fie x0 ∈ (a, b) un
punct fixat. Atunci seria Taylor a lui f ı̂n jurul punctului x0 este uniform
convergentă pe [a, b] având suma f , adică
∞ (n)
∑ f (x0 )
f (x) = (x − x0 )n , ∀x ∈ [a, b].
n!
n=0

5
3 Dezvoltări ı̂n serie ale unor funcţii elementare
3.1 Seria binomială
Fie α ∈ IR fixat; pentru ∀n ∈ IN notăm:
{ α(α−1)...(α−n+1)
n n! , dacă n ≥ 1
Cα =
1, dacă n = 0

Dacă α este natural, atunci Cαn = 0, ∀n > α. Seria de puteri

∞
∑ α α(α − 1) 2 α(α − 1)(α − 2) 3
Cαn xn = 1 + x+ x + x + ...
1! 2! 3!
n=0

se numeşte seria binomială de exponent α.

∞
∑
Teorema 12. Seria binomială Cαn xn de exponent α are raza de convergenţă
n=0
R = 1 şi suma ei este egală cu (1 + x)α , ∀x ∈ (−1, 1). Aşadar,

α α(α − 1) 2
(1 + x)α = 1 + x+ x + . . . , ∀x ∈ (−1, 1)
1! 2!
(dacă α este natural se regăseşte formula binomului lui Newton)
Cαn n+1
Demonstraţie. Avem R = lim n+1 = n→∞lim =1
n→∞ Cα α−n
∞
∑ α α(α − 1) 2
Fie f (x) = Cαn xn = 1 + x + x + . . . , ∀x ∈ (−1, 1).
1! 2!
n=0
Atunci (1 + x)f ′ (x) = (1 + x)[α + α(α − 1)x + α(α−1)(α−2)
2! x2 + . . .] şi
′
dezvoltând[rezultă]că (1+x)f (x) = αf (x), ∀x ∈ (−1, 1). Din această relaţie
′
f (x) f (x)
rezultă că (1+x) α = 0, ∀x ∈ (−1, 1), deci (1+x) α = c, c constantă , adică

f (x) = c(1 + x) , ∀x ∈ (−1, 1). Pentru x = 0 avem f (0) = c, dar

α
∞
∑
f (0) = Cαn · 0n = 1. Rezultă c = 1, deci f (x) = (1 + x)α .
n=0

In particular, se deduc următoarele dezvoltări remarcabile:

1
= (1 + x)−1 = 1 − x + x2 − x3 + . . .
1+x
1
= [1 + (−x)]−1 = 1 + x + x2 + x3 + . . .
1−x
√ 1 1 1 1
1 + x = (1 + x) 2 = 1 + x − x2 + x3 + . . .
2 8 16
valabile pentru ∀x ∈ (−1, 1)

6
3.2 Exponenţiala reală
Teorema 13. Există o unică funcţie reală f : IR → IR derivabilă astfel ı̂ncât
f ′ = f, f > 0, f (0) = 1.

Demonstraţie. Presupunem că ar exista două funcţii reale f, g : IR → IR

astfel ′ ′
( ) ı̂ncât f = f, f > 0, f (0) = 1, g = g, g > 0, g(0) = 1. Atunci
′
g g ′ f −gf ′
f = f2
= 0, deci fg = c constant pe IR. Pentru x = 0 se obţine
g(0) 1
c= f (0) = 1 = 1, deci g = f .

O funcţie f ce verifcă ipoteza Teoremei 13 este exponenţiala, f (x) =

∞ n
∑ x x x2
= ex . Pe de altă parte, observând că seria de puteri = 1+ + +. . .
n! 1! 2!
n=0
1
are raza de convergenţă R = lim n!
1 = lim (n + 1) = ∞ şi suma ei
n→∞ n→∞
(n+1)!
g(x) este o funcţie satisfăcând de asemenea ipoteza Teoremei 13; faptul că
g este derivabilă ′ = g, g(0) = 1 sunt evidente. Apoi
( şi egalităţile g) ( )
2 y 2 (x+y)2
g(x) · g(y) = 1 + 1! x
+ x2! + . . . 1 + 1! + y2! + . . . = 1 + x+y
1! + 2! +
+ . . . = g(x + y), ∀x, y ∈ IR, deci g(x)g(−x) = g(0) = 1. Deoarece g(x) > 0
1
pentru x > 0, rezultă că g(−x) > 0 pentru x < 0, adică g(x) = g(−x) >0
şi pentru x < 0; deci g > 0 pe IR. Conform Teoremei 13 rezultă că f = g,
∑∞ n
2 x
x
adică ex = 1 + 1! + x2! + . . . = , ∀x ∈ IR.
n!
n=0

3.3 Funcţii trigonometrice

De obicei se spune că trigonometria este utilizată ı̂n măsurători de teren
şi ı̂n navigaţie; ı̂n realitate importanţa funcţiilor trigonometrice constă mai
ales ı̂n descrierea matematică a fenomenelor periodice, ı̂n studiul semnalelor
şi vibraţiilor.
2
Putem defini ez = 1+ 1!z + z2! +. . . , ∀z ∈ C. In particular, pentru ∀x ∈ IR,
avem
x2 ix3 x4
eix = 1 + ix 1! − 2! − 3! + 4! + . . . şi
e−ix = 1 − ix
2 3 x4
1! − 2! + 3! + 4! + . . .
x ix

şi notăm
ix −ix 2 4 6
c(x) = e +e 2 = 1 − x2! + x4! − x6! + . . .
−ix
s(x) = e −e
ix 3 5
2i = 1!x
− x3! + x5! − . . .
Funcţiile reale c, s : IR → IR sunt derivabile şi evident c′ = −s, s′ =
c, c(0) = 1, s(0) = 0. Folosind un fapt binecunoscut (dacă u, v : IR → IR sunt
funcţii derivabile, u′ = v ′ , u(0) = v(0), atunci u = v), se verifică imediat că
pentru ∀x ∈ IR au loc relaţiile:
(a) c(x) sin x − s(x) cos x = 0

7
 (b) c(x) cos x + s(x) sin x = 1
(c) c(x)2 + s(x)2 = 1
Inmulţind relaţia (a) cu c(x) şi (b) cu s(x) şi adunând relaţiile obţinute,
va rezulta că s(x) = sin x; ı̂nmulţim apoi (a) cu −s(x) şi (b) cu c(x), obţinem
prin adunare c(x) = cos x, ∀x ∈ IR. Aşadar, c = cos, s = sin. Reţinem
formulele valabile pentru ∀x ∈ IR:
2 4 6 ix −ix
cos x = 1 − x2! + x4! − x6! + . . . = e +e 2
−ix
− x3! + x5! − . . . = e −e
x 3 5 ix
sin x = 1! 2i
eix = cos x + i sin x (formula lui Euler)
Definiţia 3. (simbolurile lui Landau) Dacă f, g sunt două funcţii reale
definite ı̂ntr-o vecinătate V a unui punct fixat x0 ∈ IR, cu excepţia eventual
a lui x0 , se scrie

f (x)
f = o(g) ı̂n x0 ori de câte ori lim =0
x→x0 g(x)

f = O(g) ı̂n x0 ori de câte ori ∃M > 0 astfel ı̂ncât |f | ≤ M |g| pe V

Cu aceste notaţii formula lui Taylor cu restul lui Lagrange se scrie
∑
n
f (k) (a)
f (x) = (x − a)k + o((x − a)n ).
k!
k=0

Formula lui Taylor se mai poate scrie

h ′ h2 hn hn+1 (n+1)
f (x+h)−f (x) = f (x)+ f ′′ (x)+. . .+ f (n) (x)+ f (x+θh),
1! 2! n! (n + 1)!

unde 0 ≤ θ ≤ 1.
∑
n
hp
f (x + h) − f (x) = f (p) (a) + o(hn )
p!
p=1

∞
∑ (n + 1)2
Exemplul 3. Să se afle suma seriei .
n!
n=0
∞ n
∑ ∞ n+1
∑
x x x
Demonstraţie. Folosim dezvoltarea ex = =⇒ xe = =⇒
n! n!
n=0 n=0
∞
∑ ∞
∑
(n + 1)xn 2 x (n + 1)xn+1
=⇒ ex + xex = =⇒ (x + x )e = =⇒
n! n!
n=0 n=0
∞
∑ (n + 1)2 xn
=⇒ (1 + 2x)ex + (x + x2 )ex =
n!
n=0
∞
∑ (n + 1)2
Pentru x = 1 =⇒ = 5e
n!
n=0

8
 ∞ 2 n
∑ n (3 − 2n )
Exemplul 4. Să se afle suma seriei .
6n
n=1
∞ 2 n
∑ ∞
∑ ( )n ∑∞ ( )n
n (3 − 2n ) 1 2 1
Demonstraţie. Seria se scrie = n 2
− n .
6n 2 3
n=1 n=1 n=1
∞
∑
2 n
Calculăm suma seriei n x .
n=1
∞
∑ 1
Stim xn = , x ∈ (−1, 1).
1−x
n=0
∑ ∞
1
Derivând obţinem nxn−1 = =⇒
(1 − x)2
n=1
∑∞ ∑∞
x 1+x
=⇒ nxn = =⇒ n2 xn−1 = =⇒
(1 − x)2 (1 − x)3
n=1
∞
n=1
∞ 2 n ( 1 )2 ( 1 )2
∑ 2 ∑ n (3 − 2n ) 1 1
x + x 2 + 2 3 + 3
)3 − (
2 n
=⇒ n x = =⇒ = ( )3 =
(1 − x)3 6n 1 − 12 1 − 13
n=1 n=1
= 29

Exemplul 5. Să se calculeze sin 32◦ cu precizia 10−3 .

Demonstraţie. Se ştie formula lui Taylor cu restul lui Lagrange :

h ′
f (x) + h2! f ′′ (x) + . . . + hn! f (n) (x) + (n+1)!
2 n hn+1 (n+1)
f (x + h) = f (x) + 1! f (ξ), cu
ξ ı̂ntre x şi x + h, pentru f ∈ C n+1 ı̂ntr-un interval ce conţine x şi x + h.
Aplicăm formula pentru f (x) = sin x, x = 30◦ = π6 , h = 2◦ = 90 π
.
n+1
−3
Se alege n minim astfel ı̂ncât (n+1)! ≤ 10 =⇒ n = 1.
h

Deci sin 32◦ ≃ sin 30◦ + π

90 cos 30◦ ≃ 0, 5 + 3,14159
90 · 1,732
2 ≃ 0, 5302.

Exemplul 6. Să se calculeze următoarea limită cu ajutorul dezvoltărilor

x2
e− 2 − cos x
limitate lim .
x→0 x4
x2 x4 x2 x4
1− 2 + 8 + o(x4 ) − 1 + 2 − 4! + o(x4 ) 1
Demonstraţie. lim =
x→0 x4 12
Să se arate că funcţiile următoare sunt dezvoltabile ı̂n serie de puteri
şi să se găsească aceste dezvoltări, specificându-se intervalul ı̂n care sunt
valabile: √
Exemplul 7. f (x) = ln 1+x 1−x , −1 < x < 1

Demonstraţie. Avem f ′ (x) = 1−x

1 2 −1 , pentru |x| < 1
2 = (1 − x )

Inlocuind ı̂n seria binomială pe x cu −x şi pe α cu -1, obţinem

2

9
 1
= 1 + x2 + x4 + . . . + x2n + . . ., pentru |x| < 1 care prin integrare
1−x2 √
termen cu termen pe intervalul [0, x], cu |x| < 1, dă f (x) = ln 1+x
1−x =
∞
∑x 2n+1
= , pentru |x| < 1.
2n + 1
n=0
{ }
Exemplul 8. f (x) = 3x
x2 +5x+6
, x ∈ IR \ − 2, −3

Demonstraţie. Descompunând funcţia dată ı̂n fracţii simple, obţinem:

3x
x2 +5x+6
= x+39
− x+2
6

Folosind dezvoltarea ı̂n serie binomială deducem că :

∑∞
( )
x −1 nx
n
9
x+3 = 3 1 + 3 = 3 (−1) , pentru |x| < 3
3n
n=0
∑∞
( )−1 xn
− x+26
= −3 1 + x2 = −3 (−1)n n , pentru |x| < 2
2
n=0
Adunând aceste două dezvoltări, obţinem:
∑∞ ( )
1 1
3x
x2 +5x+6
= 3 (−1) n+1
− xn , pentru |x| < 2
2n 3n
n=0
∫x arctg t
Exemplul 9. f (x) = 0 t dt, x ∈ [−1, 1]

Demonstraţie. Funcţia g(t) = arctg t

t
este continuă , deci are primitivă , adică
∃G derivabilă astfel ı̂ncât ′
G (t) =) g(t)
(∫ x arctg
Avem f ′ (x) = dxd
0
t ′
t dt = dx (G(x) − G(0)) = G (x) − (G(0)) =
d ′

= G′ (x) = g(x) = arctgx

x
∞
∑
′
Fie h(x) = arctg x =⇒ h (x) = 1+x2 = 1
(−1)n x2n =⇒
n=0
∞
∑ x2n+1
=⇒ h(x) = (−1)n , |x| ≤ 1
2n + 1
n=0
∑∞
x2n
Atunci g(x) = (−1)n , |x| ≤ 1
2n + 1
n=0
∞
∫x ∫x∑ t2n
Deci f (x) = 0 g(t)dt = 0 (−1)n dt =
2n + 1
n=0
∞
∑ ∫ x 2n ∑∞
t x2n+1
= (−1)n dt = (−1)n , |x| ≤ 1
0 2n + 1 (2n + 1)2
n=0 n=0

Exemplul 10. Să se dezvolte ı̂n serie de puteri următoarea funcţie, cu

baza indicată ı̂n paranteză : cos2 x (x − π4 ).

Demonstraţie. Notăm x − π
4 = y =⇒ x = y + π
4

10
 1+cos( π2 +2y )
Atunci cos2 x = 1+cos2
2x
= 2 = 1−sin
2
2y
=
∑ (2y) 2n+1 1 1 ∑ 22n+1 ( π )n
= 21 − 12 · (−1)n · = − · (−1)n · · x−
(2n + 1)! 2 2 (2n + 1)! 4
n≥0 n≥0

Exemplul 11. Să se calculeze cu o eroare mai mică decât 10−3 integrala
∫ 12 ln(1+x)
0 x dx.
∑
Demonstraţie. Fie f (x) = ln(1 + x) =⇒ f ′ (x) = 1+x
1
= (−1)n xn =⇒
n≥0
∑ (−1)n xn+1 ∫ 1
ln(1+x) ∫ 1 ∑ (−1)n xn ∑ (−1)n
2
=⇒ f (x) = , deci 0 x dx = 02 dx =
n+1 n+1 (n + 1)2 2n+1
n≥0 n≥0 n≥0
Aplicăm Teorema 2 din Capitolul Serii de numere reale. Partea a II-a,
(−1)n ∫1 ∑
4
(−1)k
obţinem: (n+1) < 10 −3 =⇒ n = 5, deci 2 ln(1+x) dx ≃
2 2n+1 0 x (k + 1)2 2k+1
k=0

11