Şiruri şi serii de funcţii

Şiruri numerice
Definiţie O mulţime A se numeşte mulțime numărabilă dacă există o funcţie bijectivă f:NA .

Exemple
1) Ν n0  n  Ν n  n0  este numărabilă, n0N.
2) A={0, 2, 4, ...} este numărabilă (f:NA, f(x)=2x este bijectivă).
3) Z este numărabilă (Z=AB unde A={-kkN*} şi B=N)
4) Q este numărabilă.
5) [0, 1] nu este numărabilă

Definiţie. O funcţie f: Ν n0 R se numeşte şir de numere reale şi se notează an=f(n), n Ν n0 ,

(an)n Ν n (sau (an)n Ν n ).
0 0

Definiţii. 1) Spunem că lim a n  l  R  în orice vecinătate V(l) a lui l se află un număr infinit
n 
de termeni ai şirului, iar în afara acesteia un număr finit.
2) (an)nN este convergent   lim an şi lim an R.
n  n 
3) (an)nN este divergent  (an)nN nu este convergent   lim an sau lim an   .
n  n 
Definiţie. (an)nN este şir Cauchy (șir fundamental) >0,  N()N astfel încât m, n  N()
avem am-an< >0,  N()N astfel încât n  N(),pN* avem an+p-an<
>0,  N()N astfel încât n  N() avem aN()-an<.
Definiţie. Fie (an)nN un şir. a R se numeşte punct limită al şirului (an)nN  V(a) o
vecinătate a lui a atunci V(a) conţine o infinitate de termeni ai şirului.
Propoziţie. a R este punct limită al şirului (an)nN   a n k  kN, un subşir al lui (an)nN
astfel încât lim a n k  a .
k 
Definiţii. 1) Mulţimea punctelor limită ale şirului (an)nN este L(an)={a R a este punct limită
al şirului (an)nN }
2) Limita superioară a şirului (an)nN, notată lim a n sau lim sup a n , cel mai mare element al
n  n 
mulţimii L(an).
3) Limita inferioară a şirului (an)nN, notată lim a n sau lim inf a n , cel mai mic element al
n  n 
mulţimii L(an).
Observaţie. Dacă lim a n  a  lim a n = lim a n =a.
n  n  n 
Aplicaţii. Să se determine punctele limită ale şirurilor următoare:
n n2
 e  ,n  0 ;b) an  sin ,n  0 ; c) an  arctg  n! 
n
n 1 n
a) an  ,n  2 .
n2  1 2 1 n

 
R: a) L( a n )={0, }; b) L( a n )= 0 , 1  ; c) L( a n )=  
 2

1
 Serii numerice

Definiţie.
Fie (an)n1 un şir de numere reale. Suma infinită (a1+a2+a3+…+an+…) se numeşte serie

(numerică) de termen general an şi se notează  an (sau  an ).
n 1 n 1
Observaţie
Există mai multe situaţii posibile în teoria sumelor infinite de numere reale, dintre care să
menţionăm câteva în cele ce urmează:

- dacă an=1, n1, atunci  an = 1+1+1+…, deci suma este +;
n 1

- dacă an=0, n1, atunci  an = 0+0+0+…, deci suma este 0;
n 1

- dacă an=(-1)n, n1, atunci  an = (-1)+1+(-1)+…, deci suma nu poate fi precizată.
n 1

Definiţii.
n
Suma finită Sn= a1+a2+…+an=  ak , n1 se numeşte sumă parţială de ordin n, asociată seriei
k 1
 
 an iar şirul (Sn) n1 se numeşte şirul sumelor parţiale asociat seriei  an .
n 1 n 1


Seria  an este convergentă dacă şirul sumelor parţiale (Sn)n1 este convergent (adică 
n 1

S= lim Sn R). În acest caz limita şirului (Sn)n1, se numeşte suma seriei şi scriem
n 
 an =S.
n 1

Seria  an se numeşte divergentă dacă şirul sumelor parţiale (Sn)n1 este divergent (adică
n 1
lim Sn este + sau - ori nu există).
n 


Aplicație: Seria geometrică: q n
, q  R este convergentă  q   1,1 şi are suma S  1
n 0 1 q
este divergentă pentru q  (- , -1]  [1, )

Justificare: Avem 1  q n1

n  , q 1
Sn   q   1  q
k
k 0 
 n 1 , q 1
 Pentru q   1,1  lim S n  1 , deci seria este convergentă şi are suma 1
n  1 q 1 q
 Pentru q  [1, )  lim S n   , deci seria este divergentă.
n 
 Pentru q  (,1] , nu există lim S n , deci seria este divergentă.
n

2
Exerciții rezolvate

Pentru fiecare din seriile următoare să se stabilească natura şi dacă este posibil să se calculeze suma
acestora.

1. 1
n 1 n    n   1
, 0

Soluție.
Considerăm şirul sumelor parţiale: S   a  
n k   k  1
n 1 n
n k   
k 1 k 1 k    k    1 k 1 1
  1    2    2    3    ...  n    n    1  S n   1    n    1   lim S n   deci şirul
n 

( S n ) n 1 este divergent.
Conform definiţiei, rezultă că seria este divergentă.

2. 1
 4n
n 1
2
1

Soluție.
n
1 1 n
1 n  1 1 
Sn       
k 1 4 k  1 k 1 (2
2 k  1)( 2 k  1) 2 k 1  2 k  1 2 k  1
1 1 1 1 1 1 1  1 1 1  1
      .....     Sn      lim S n 
2 1 3 3 5 2n  1 2n  1  2  1 2n  1  n  2
Rezultă că şirul ( S n ) n 1 este convergent, deci seria este convergentă şi are suma S = 1/2.

3.  3n  1
 ln
n 1 3n  2

Soluție.
n
3k  1
S n   ln  ln 2  ln 5  ln 5  ln 8  ...  ln(3n  1)  ln(3n  2)  ln 2  ln(3n  2)  lim S n  
k 1 3k  2 n

prin urmare seria este divergentă.

Să se arate că următoarele serii sunt convergente şi să se calculeze sumele acestora:


4. 1
 n 1 n (n  1)(n  2)
Soluție.
Considerăm şirul sumelor parţiale, S  n 1
n  k 1 k (k  1)(k  2)


1 n  1 1  1 1 1 1 1 1 1 
          ...   
2 k 1  k (k  1) (k  1)(k  2)  2 1  2 2  3 2  3 3  4 n(n  1) (n  1)(n  2) 

1 1  1 , prin urmare seria este convergentă şi are suma 1


1  lim S n  S .
  n  4 4
2 1  2 (n  1)(n  2) 

 n
5. 
n 1 ( n  1)!
Soluție.
n
k n
(k  1)  1 n  1 1  1 1 1 1 1 1
Sn             ...  
k 1 ( k  1)! k 1 ( k  1)! k 1  k! (k  1)! 1! 2! 2! 3! n! (n  1)!
1
 1  lim S  1 , deci seria este convergentă şi suma seriei este S = 1.
n  1! n n

3
  n5
6. 
3 2
n1 n  5n  4n
Soluție.
Avem: k 5 k 5 A B C ;
   
3
k  5k  4k 2 k k  1k  4 k k  1 k  4
aducem la acelaşi numitor şi obţinem: k  5  Ak  1k  4  Bk k  4  Ck k  1
Pentru k = 0 rezultă A = -5/4, pentru k = -1 avem B = 2, iar pentru k = -4 rezultă C = -3/4. Prin
n k 5 n  5 2 3 
urmare, S n        
k 1 k k  1k  4 k 1  4k k  1 4k  4 
n  5 5 3 3  5 n 1 1  3 n 1 1 
               
k 1  4 k 4k  1 4k  4  4 k  4   4 k 1 k k  1  4 k 1 k  1 k  4
5 1 1 1 1 1 1  3  1 1 1  1 1 1 
       ...        ...      ...    
4 1 2 2 3 n n  1  4  2 3 n  1  5 n  3 n  4 
5 1 1  31 1 1 1 1 1 ;
          
4  1 n  1 4  2 3 5 n  2 n  3 n  4 
rezultă că lim S n   5  3  31   19 , deci seria este convergentă şi are suma S   19
n  4 4 30 40 40

 (3) n  3  2 2n 1
7. 
n2
n0 7
Soluție.

 
 n
74  , care sunt serii geometrice având raţiile q , q
n
Considerăm seriile   3 şi   (1,1) , deci sunt
7  1 2
n0 n 0
convergente şi au sumele S  1 şi 1
1
1    3
7
 7
10 S2 
1 4
7
7
3

Conform propoziţiei 1, rezultă că seria   (3) 3  3  n 2  4  n  este convergentă

    2   
2  7
n  0  7 7  7  

şi are suma 27 7 27 7 7 7 3187 , 

deci  (3) n  3  2 2n 1 3187
S   S1   S 2       
49 3 49 10 3 3 630 n0 7n2 630

8.  5n 2  2n  4

n 1 3n
Soluție.
 1  n  n2
Considerăm seriile  ,  , 
n n n
n 1 3 n 1 3 n 1 3


1 este o serie geometrică de raţie q  1 , deci este convergentă şi are suma S  1  1  1
1
n 1 3
n 3 3 1 1 2
3
 n n
Pentru seria  scriem şirul sumelor parţiale, S n   k ; avem:
n k
n 1 3 k 1 3
1 2 3
n ; înmulţim această relaţie cu (-1/3) şi rezultă:
Sn     ... 
31 32 33 3n
1 1 2 n 1 n , apoi adunăm ultimele două relaţii:
 Sn     ...  
3 3 2
33
3 n
3 1
n

1 1  13 
 
n

 n 1  S n  1  13  
2 1 1 1 1 n
S n  1  2  3  ...  n  n 1  
n 3 n n
 lim S n  3 ,
3 3 3 3 3 3 3 1  13 3 4 2  3n n  4

 n
deci seria  este convergentă şi are suma S 2  3 .
n 4
n 1 3
 n2 n 2
Pentru seria  scriem şirul sumelor parţiale, Tn   k :
n k
n 1 3 k 1 3

Tn 
12

22

32
 ... 
n2 ; înmulţim această relaţie cu (-1/3):
31 32 33 3n

4
 1 12 2 2 (n  1) 2 n 2 , apoi adunăm ultimele două relaţii:
 Tn     ...  
3 32 33 3n 3n 1
2 12 2
2 1 2 2
3 2 2
n 2  (n  1) 2 n2 n k 2  (k  1) 2 n2
Tn     ...      
3 31 32 33 3n 3 n1 k 1 3k 3 n1

 
n 2k  1

n2
2
n k
 
n 1

n2
 2S n  
1 n
1 1 3


n2 3 3 1 3 3
  lim Tn   2      , deci
k n 1 k k n 1 3 1 1 n  1 n   2 4 3 2 2
k 1 3 3 k 1 3 k 1 3 3 3
3
 n2
seria  este convergentă şi are suma S 3  3 .
n 2
n 1 3
 5n 2  2n  4
Aşadar, seria  este convergentă şi are suma 4  S1  2  S 2  5  S 3  4 
1 3 3
 2   5   11
n 2 4 2
n 1 3

Exerciţii propuse

Să se studieze natura (convergenţa sau divergenţa) următoarelor serii şi, dacă este cazul, să se
calculeze suma acestora:

 k 1
1)  ln k  2 ;
k 1
 1
2)  ( n  1 )( n  3 ) ;
k 1
 n 1
3)  ( n  2 )! ;
k 1
 1
4)  ;
k 1 n  1  n  2

4  3n  5  2 n
5)  ;
n 1 6n  2

( 1) n 2n  3n 1
6)  .
n 0 5n

5
Proprietăţi generale ale seriilor

1) Dacă într-o serie numerică se schimbă ordinea unui număr finit de termeni atunci natura seriei
nu se schimbă.
2) Dacă la o serie numerică se adaugă sau se elimină un număr finit de termeni atunci natura
seriei nu se schimbă.

3) Şirul resturilor unei serii numerice  an convergente (definite prin Rn=S-Sn, n1) este
n 1
convergent către zero ( lim Rn =0).
n 

4) Dacă seria numerică  an este convergentă atunci şirul sumelor parţiale (Sn)n1 este mărginit.
n 1
 
5) Dacă seriile  an şi  bn sunt convergente şi au sumele A şi, respectiv B atunci seria
n 1 n 1

 ( an  bn ) este convergentă şi are suma (A+B),  , R.
n 1

6) Dacă seria  an este convergentă atunci lim an =0.
n 
n 1

Observaţii


I) (Criteriu de divergenţă) Dacă  an este o serie numerică astfel încât lim an 0 atunci
n 
n 1

seria  an este divergentă.
n 1


II) Dacă lim an =0 atunci seria numerică
n 
 an poate fi convergentă sau divergentă (nu rezultă
n 1

că  an este convergentă!).
n 1

Criteriu general de convergenţă a seriilor (Cauchy)


Seria  an este convergentă dacă şi numai dacă >0  N()N astfel încât
n 1
n N(),pN* avem
an+1+an+2+…+an+p< (1)

6
 Serii de termeni pozitivi
Definiţie

O serie numerică  an se numeşte serie de termeni pozitivi dacă an>0, n1.
n 1

Criteriul comparaţiei (I)

 
Fie două serii de termeni pozitivi  an şi  bn . Dacă  NN* astfel încât nN, anbn atunci
n 1 n 1
 
1)  bn convergentă   an convergentă.
n 1 n 1
 
2)  an divergentă   bn divergentă
n 1 n 1

Criteriul comparaţiei (II)

 
Fie două serii de termeni pozitivi  an şi  bn . Dacă  NN* astfel încât nN,
n 1 n 1
an 1 bn 1  

an

bn
atunci: 1)  bn convergentă   an convergentă.
n 1 n 1
 
2)  an divergentă   bn divergentă
n 1 n 1

Criteriul comparaţiei (III)

  a
Fie două serii de termeni pozitivi  an şi  bn . Dacă există l= nlim
 b
n atunci:
n 1 n 1 n
 
 l(0, )  seriile  an şi  bn au aceeaşi natură;
n 1 n 1
 
 l=0 atunci: a)  bn convergentă   an convergentă;
n 1 n 1
 
b)  an divergentă   bn divergentă;
n 1 n 1
 
 l =  atunci: a)  an convergentă   bn convergentă;
n 1 n 1
 
b)  bn divergentă   an divergentă.
n 1 n 1

   
Notație: Notăm cu  an ~  bn faptul că seriile  an şi  bn au aceeaşi natură (ambele
n 1 n 1 n 1 n 1
sunt convergente sau ambele divergente).

7
  1
Aplicații: Seria armonică:  este divergentă
n 1 n

Justificare: Avem:
1 1 1 1 1 1 1  1 1 1 
S 2n  1             ...     ...   
2  3 4  5 6 7 8 n1 n1
2 1 2 2 2n 
1  1 1 1 1 1 1  1 1 1 1 1 1 n
 1             ...     ...     1    .....   S 2n  1   lim S 2n   ,
2  4 4 8 8 8 8 2 n
2 n n
2  2 2 2 2 n
deci seria armonică este divergentă.

 1
Seria armonică generalizată:  ,  R este convergentă dacă α > 1 și divergentă dacă α  1

n 1 n

Justificare:
 Pentru   1 obţinem seria armonică, care este este divergentă.
 1
 Pentru  < 1 rezultă că 1  1 , n  1 ; deoarece seria  este divergentă,
n n n 1 n
în baza criteriului 1 de comparaţie rezultă că  1 este divergentă.
 
n 1 n
 Pentru  > 1 avem:
 1 1   1 1 1 1   1 1 1 
S 2 n 1  1                  .....     ...  
2 3  4 5 6 7  
 2
n 1  n 
2 11 
2 1
n 
      

 1 1   1 1 1 1   1 1 1 
 1                  ...     ....  
2 2  4 4 4 4   2 n 1
  
2 n 1 
2 
n 1  

n 1
 1 
1    1  , deci şirul ( S n ) n 1 este mărginit; fiind şi crescător,
 1
1

1
 .... 
1
 2  
1
2 1
2 
 1 2
2 
 1 n 1 1
1   1 1
1
2 2 1
rezultă că este convergent, prin urmare seria este convergentă.


Criteriul radicalului (Cauchy). Fie o serie de termeni pozitivi  an .
n 1

1) Dacă  NN şi  r(0, 1) astfel încât n an r, nN atunci  an este convergentă.
n 1
2) Dacă inecuaţia n an 1 este adevărată pentru un număr infinit de termeni ai şirului (an)n1

atunci  an divergentă.
n 1

Corolar. Fie o serie de termeni pozitivi  an astfel încât există l = lim
n 
n an . Atunci
n 1

- dacă l>1   an divergentă
n 1

- dacă l<1   an convergentă
n 1
- dacă l=1 seria poate fi convergentă sau divergentă.
8
 
Criteriul raportului (D’Alembert). Fie o serie de termeni pozitivi  an .
n 1
an 1 
1) Dacă  NN şi  r(0, 1) astfel încât
an
r, nN atunci  an este convergentă.
n 1
an 1 
2) Dacă  NN şi  r>1 astfel încât
an
r, nN atunci  an este divergentă.
n 1

 an 1
Corolar. Fie o serie de termeni pozitivi  an astfel încât există l = lim
n  an
. Atunci
n 1

- dacă l>1   an divergentă
n 1

- dacă l<1   an convergentă
n 1
- dacă l=1 seria poate fi convergentă sau divergentă.

Observație. In cazul în care obţinem l=1 la aplicarea corolarului criteriului raportului se poate
încerca studiul naturii seriei cu ajutorul criteriului ce urmează.


Criteriul Raabe-Duhamel. Fie o serie de termeni pozitivi  an .
n 1
 a  
1) Dacă  NN şi  r>1 astfel încât n  n  1 r, nN atunci  an este convergentă.
 an 1  n 1
 a  
2) Dacă  NN şi  r<1 astfel încât n  n  1 r, nN atunci  an este divergentă.
 an 1  n 1

  a 
Corolar. Fie o serie de termeni pozitivi  an astfel încât există l = lim n  n  1 . Atunci:
n   an 1
n 1 

- dacă l<1   an divergentă
n 1

- dacă l>1   an convergentă
n 1
- dacă l=1 seria poate fi convergentă sau divergentă.

9
 Serii alternate

Definiţie. Seria numerică  an se numeşte alternată dacă anan+1<0, n1 (termenii
n 1
consecutivi sunt de semne contrare).

Observaţii

1) Se poate demonstra uşor că o serie alternată  an se scrie sub una din formele:
n 1
 
n 1
  1 bn   1
n
sau bn unde bn>0 n1.
n 1 n 1

2) Pentru o serie alternată având una din formele de mai sus, dacă lim bn 0 atunci
n 
(folosind criteriul de divergenţă) rezultă ca seria este divergentă.
3) In cazul când lim bn =0 atunci convergenţa poate fi studiată folosind criteriului Leibniz..
n 

Criteriul Leibniz
 
n 1
  1   1
n
Fie bn (sau bn ) o serie alternată cu bn>0 n1. Dacă
n 1 n 1
1) bnbn+1, n1 (şirul (bn)n1 este descrescător)
2) lim bn =0
n 
atunci seria considerată este convergentă.
S= lim S2n 1 - lim b2n = lim S2n 1 .
n  n  n 

Serii absolut convergente

 
Definiţie. Seria  an se numeşte absolut convergentă dacă  an este convergentă.
n 1 n 1
 
Este uşor de verificat implicaţia:  an absolut convergentă  an convergentă.
n 1 n 1

Dacă o serie numerică  an este convergentă şi nu este absolut convergentă atunci aceasta se
n 1
numeşte semiconvergentă.

10
Exerciții rezolvate

Să se stabilească natura seriei date prin termenul general:

1 4  7  ...  (3n  2)
1) an  ,n 1
7  9  ...  (2n  5)
Soluţie:
an 1 1 4  7  ...  (3n  2)(3n  1) 7  9  ...  (2n  5) 3n  1 3
lim  lim   lim   1 seria este
n  an n  7  9  ...  (2n  5)(2n  7) 1 4  7  ...  (3n  2) n   2n  7 2

divergentă conform Criteriului Raportului.

n
a
2) an  n 2   ,a  0 , n 1
e
Soluţie:

an 1 (n  1)2 a a
Se aplică Criteriul Raportului: lim  lim 2
  
n  a n  n e e
n

 dacă 0  a  e, seria este convergentă;

 dacă a  e , seria este divergentă;

 dacă a  e  an  n 2 
n 
 0 , deci conform Criteriului de Divergenta seria este divergentă.

 a
n 1
n este convergentă pentru 0  a  e şi divergentă pentru a e

n
 6n 2  7 n  5 
3) an   2  , n 1
 2n  5n  9 
Soluţie:

6n 2  7 n  5
Aplicând Criteriul Rădăcinii rezultă că lim n an  lim  3  1  seria este divergentă.
n  n  2n 2  5n  9

1
4) an  (1) n 
n  3n
Soluţie

1 1 1
3
1 1
an  (1)n    n , n  1 . Cum este serie geometrică cu raţia  ( 1,1) , deci
n3n
n 3n
3 n1
n
3
 
convergentă. Rezultă că a
n 1
n este convergentă, conform criteriului comparaţiei (I)  a
n 1
n este

absolut convergentă, deci convergentă.

Observaţie: Se poate aplică direct Criteriul lui Leibniz pentru a arata convergentă.

11
 1
5) an  (1) n 1  , n0
n 1
Soluţie
 
1
a 
1 1 1
   ...   ... este divergentă, fiind serie armonică generalizată
n 1
n
n 0 n 0 1 2 n
 
1 1
n
n 1

,
2
 1   an nu este absolut convergentă.
n 0

1
Fie bn  . Se poate arata uşor că  bn n  0  și lim bn  0 și atunci conform Criteriului lui Leibniz
n 1 n 


seria a
n 0
n este convergentă.

sin n
6) an  , n 1
n  2n
Indicaţie:
   n
sin n sin n 1 1 sin n 1
Deoarece
n2 n

n2 n

n2 n
 n , n  1 avem că
2
 an  
n 1 n 1 n2 n
    serie
n 1  2 


1
geometrică, q 
2
  1,1  convergentă. Rezultă că a
n 1
n este convergentă, conform criteriului

comparaţiei (I).

n !  1 2n
n

7) an  , n 1
nn
Indicaţie
 
n! 2n
Seria 
n 1 n
n
este convergentă conform Criteriului raportului, iar seria 
n 1 n
n
este convergentă conform


n ! 2n
Criteriului Rădăcinii. Aşadar, seria 
n 1 nn
este convergentă. Deoarece

n !  1 2n
n
n ! 2n
 , n  1 , atunci conform Criteriului Comparaţiei (I) rezulta că
nn nn

n !  1 2n
n



n 1 nn
este convergentă.

12
 6.  3n  8n
 n 1
n 1 3  8n 1
Soluţie:
 3 n 
8 n     1
 8  
lim a n  lim   10
n n   3  n1  8
8 n1     1
 8  
 

Conform criteriului suficient de divergenţă, rezultă că seria este divergentă

7.  1

n  2 ln n
Soluţie:
Avem: 1 1
 , n  2;
seria  1 este divergentă, deci, în baza criteriului 1 de comparaţie, rezultă că
ln n n

n 1 n

seria  1 este divergentă.


n  2 ln n


nn
8.
 n!  e
n 1
n

Soluţie:
n n
n  1  1 1
Fie a  n . Avem: 1  
a n 1  n 
1  
n n    n

1
  1  n 1
n b
n! e an e n 1 1 1 bn
 1 1
1   n n
 n

 1
Seria  este divergentă; prin urmare, conform criteriului 2 de comparaţie pentru serii cu termeni
n 1 n

pozitivi, rezultă că seria nn este divergentă.
 n!  e
n 1
n

 3n  5
9.  2
n 1 4n  1
Soluţie
 1
; fie a  3n  5
2
Se compară cu seria armonică  şi bn  1 ; lim an  lim 3n  5  3  (0, ) ;
n 2
n 1 n 4n 1 n n   bn 2 n  4n  1 4
 1
rezultă, conform criteriului 3 de comparaţie, că seriile au aceeaşi natură; cum seria  este divergentă,
n 1 n
 3n  5
rezultă că şi seria  este divergentă.
2
n 1 4n  1

10.  3 2n 5  3n 2  1  n  2

n 1 7 n 3  2n 2  1
Soluţie:
   1
5
n3 1
     1 ;
3
Se compară cu seria ; fie 2n5  3n 2  1  n  2 şi bn 
3 3 5 4 an  4

n1 n n1 n 3 n1 n 3 3 2

7 n  2n  1 n3

an 3 2 
 (0, ) ; conform criteriului 3 de comparaţie rezultă că seriile au aceeaşi natură; cum
1
lim
n   bn

7
n
n 1
4/3

convergentă (seria armonică generalizată cu  = 4/3 >1), rezultă că şi seria din enunţ convergentă.

13
   1 
11.  ln 1  
n 1  n3 
Soluţie
 1
Se compară cu seria  ; fie a  ln 1  1  şi bn 
1 ;
3 n  3
n n 1  n  n3
 1 
ln 1  
a  n 3   1  (0, )
; conform criteriului 3 de comparaţie rezultă că seriile au aceeaşi natură
lim n  lim
n bn n  1
n3
 1   1  este
Deoarece seria  este convergentă, rezultă că şi seria  ln 1   convergentă.
3
n 1 n n 1  n3 


2n
12. n
n 1
3

Soluţie Vom folosi corolarul criteriului raportului.

n 2 n1
Fie an  2 . Avem: an1 (n  1) 3 2 n3 , prin urmare seria este divergentă.
3
n lim  lim  lim  2 1
n  an n  2 n n   (n  1) 3

n3


an
13.
 n! , a  0
n 1

Soluţie: Vom folosi corolarul criteriului raportului.

n a n 1
Fie an  a . Avem: a (n  1) ! a , deci seria este convergentă.
n! lim n 1  lim  lim  0 1
n a n a n n n  1
n

n!

14.  1  4  7  ...  (3n  2)


n 1 3  7  10  ...  (4n  1)
Soluţie: Vom folosi corolarul criteriului raportului.
1  4  7  ...  (3n  2)(3n  1)
Fie 1  4  7.....(3n  2) . Avem: 3  7  10  ...  (4n  1)(4n  3) (3n  1) 3 ,
an  a
lim n1  lim  lim  1
3  7  10....(4n  1) 1  4  7  ...  (3n  2)
n a n n n (4n  3) 4
3  7  10  ...  (4n  1)

deci seria este convergentă.

 

15. n 1  n
n

n 1

Soluţie
Aplicăm corolarul criteriului rădăcinii.

Fie an   n  1  n n . Avem:

lim n an  lim n  1  n  lim
n  n 
 n 
1
n 1  n
 0  1, prin urmare seria este convergentă.

14
 n

 n2  n  1 
16.
  a  2
n 1 
 ,a0
n  n  1 

Soluţie: Fie a   a  n  n  1  . Avem: lim n an  lim a  n  n  1  a

2 n 2

n  2  n  n 1
n  n  2
n  n 1


Conform corolarului criteriului rădăcinii rezultă:

 Dacă a < 1, atunci seria este divergentă.
 Dacă a > 1, atunci seria este divergentă.
n n
 Dacă a = 1, seria devine: ; deoarece lim  n  n  1   e 2  0 rezultă,

 n2  n  1  2

  2
n   n 2  n  1 
n 1  n  n  1 

 
conform criteriului suficient de divergenţă, că seria este divergentă.

n2

 3n  1 
17.
  
n 1  3n  2 

Soluţie
n2 3
lim n
Fie a   3n  1  ;
n n
 3n  1   3  3n  2  1  1
lim n a n  lim    lim 1   e
n

 3n  2  n   3n  2  3n  2 
n
n n   e
Conform corolarului criteriului rădăcinii rezultă că seria este convergentă.

nn a  1
 n
18.  , a 1
n 1

Soluţie: Aplicăm corolarul criteriului rădăcinii. Fie an  n n a  1 . Avem:  n

 
1
a n 1
lim n a n  lim n n a  1  lim  ln a
n n n 1
n
 Dacă ln a < 1  a < e, atunci seria este convergentă.
 Dacă ln a > 1  a > e, atunci seria este divergentă.

 n ( 
 n
 Pentru a = e seria devine: n
e  1) .
n 1

Încercăm să aplicăm criteriul suficient de divergenţă. Calculăm:

lim nn(   eL ;
 n  nlim 
1  nn e  1  1  e
e 1) 1
n
n
lim an  lim n n e  1 n 

n  n  
1

n 

L  lim n n ( n e  1)  1  lim  n 
e n  1  1n
1
 lim
x 0
ex 1  x
x 2
 lim
ex 1 1 ,
x 0 2 x

2
n2

deci lim a n  e L  e  0 ; prin urmare, conform criteriului suficient de divergenţă,

1
2

n 

 n( 
 n
rezultă că seria n
e  1) este divergentă.
n 1

  an  1  2 n 2 1
19.    ,a0
n 1  2n  a 

Soluţie: Aplicăm corolarul criteriului rădăcinii.

2 n 2 1
2n 2 1 
Fie an   an  1  . Avem: lim n a n  lim  an  1  n   a  .
 2n  a  n  n   2 n  a   2
Dacă  1  a  2 , atunci lim n a n  0  1 , prin urmare seria este convergentă.
a
2 n
Dacă a  1  a  2 , atunci lim n a n    1 , deci seria este divergentă.
2 n

15
 2 n 2 1 2 n 2 1

Dacă a = 2, atunci lim n a  lim  2n  1  n 

 lim 1 
1 

n
 e 1  1
 2n  2   2n  2 
n
n  n n

prin urmare seria este convergentă.

  2  5  8.....(3n  1)  2
20. 
 
n 1  3  6  9....(3n) 
Soluţie
2
Aplicăm corolarul criteriului raportului. Fie a   2  5  8.....(3n  1)  . Avem:
n  
 3  6  9....(3n) 
2
 2  5  8.....(3n  1)(3n  2) 
 3  6  9....(3n)(3n  3)  2 , deci corolarul criteriului raportului este
a n1    (3n  2) 
lim  lim  lim   1
n  a n n   2  5  8.....(3n  1) 
2 n  (3n  3) 
 3  6  9....(3n) 
 
neconcludent. Folosind corolarul criteriului Raabe-Duhamel obţinem:
 a   (3n  3) 2  6n  5
  1 , deci seria este divergentă.
2
lim n n  1  lim n 
  n   1  lim n 
n  a n 1   (3n  2) 2  n  (3n  2) 2 3


(2n  1)!
21. 
n 1 3  n!(n  3)!
n
 an , a  0

Soluţie
Aplicăm corolarul criteriului raportului. Fie a  (2n  1)!
n  an
n
3  n!(n  3)!
(2n  3)! n
a
a n 1 3 n1  n  1! (n  4)! a 2n  2 2n  3 4a
lim  lim  lim  
n  a n n  (2n  1)! n  3 n  1n  4  3
 an
n
3  n! (n  3)!
Dacă 4a  1  a  3 , atunci lim an1  1 , deci seria este convergentă.
3 4 n a n

Dacă 4 a
 1  a  , atunci lim a n 1  1 , deci seria este divergentă.
3
3 4 n   an
 n!(n  1)! . Folosind corolarul criteriului Raabe-Duhamel obţinem:
Dacă a  , seria devine:
3

4
n1 4 n  (2n  1)!
 a   4n  1n  4 
 1, prin urmare seria este convergentă.
5 5
lim n n  1  lim n   1  lim n 
n  a n1  n  2n  22n  3  n 2n  3 2

 a(a  2)(a  4)...(a  2n)

22.  (b  1)(b  3)b  5...(b  2n  1) ; 0  a  b
n 1

Soluţie
Aplicăm corolarul criteriului raportului.
a (a  2)...(a  2n)(a  2n  2)
a n 1 (b  1)(b  3)...(b  2n  1)(b  2n  3) a  2n  2
lim  lim  lim 1
n  na n  a ( a  2 )( a  4 )...( a  2 n ) n  b  2 n  3
(b  1)(b  3)b  5...(b  2n  1)
Aplicăm corolarul criteriului Raabe-Duhamel:
 a   b  2n  3  b  a 1 b  a 1
lim n  n  1  lim n   1  lim n  
n 
 n 1 
a n 
 a  2 n  2  n  a  2n  2 2
Dacă b  a  1  1  b  a  1 , atunci seria este divergentă.
2

16
Dacă b  a  1  1  b  a  1 , atunci seria este convergentă.
2
Dacă  a 1 

 a  2n  2 şi, folosind criteriul 3 de comparaţie, rezultă

b a
 1  b  a  1 , atunci seria devine:
2 n 1

că are aceeaşi natură cu seria 
1 , deci este divergentă.
n 1 n

Să se studieze convergenţa şi absolut convergenţa seriilor:

 3n  1
26.  (1) n
2
n 1 2n
Soluţie
 Studiem convergenţa. Notăm an 
3n  1 ;
2n 2

an 1  an 
3n  2

3n  1

2
 3n  n  1
0
, deci şirul (a n ) n 1 este descrescător;
2(n  1) 2 2n 2 2n 2 (n  1) 2
cum lim a n  0 rezultă, în baza criteriului lui Leibniz, că seria este convergentă.
n 
 3n  1
 Studiem absolut convergenţa; pentru aceasta, vom considera seria modulelor:  , pe care o
2
n 1 2n
 1
comparăm cu seria armonică 
n 1 n

Fie bn  1 ; avem: lim an  3  (0, ) , deci, conform criteriului 3 de comparaţie, rezultă că seriile au
n n   bn 2
aceeaşi natură.
Prin urmare, seria modulelor este divergentă, deci seria alternată  3n  1 nu este absolut convergentă.
 (1) n 2
n 1 2n

 1
27.  (1) n
n
n 1 n2
Soluţie
Studiem absolut convergenţa; pentru aceasta, vom considera seria modulelor:

1 ; aplicând corolarul criteriului raportului, obţinem: a n  2n 1
 n2 lim n 1  lim n 1
  1, prin urmare seria
n 1
n n  an n  (n  1)  2 2
modulelor este convergentă, deci seria  1 absolut convergentă
 (1) n
n 1 n  2n
Conform propoziţiei 2 din breviarul teoretic, rezultă că seria este convergentă.

17
Exerciții propuse

Să se studieze natura următoarelor serii:

 n  3 n 2  6n ln n  1
1)  2n 2  3 ; 2)  n2  3 n  1 ; 3)  2n  7n ; 4)  n ; 5)  sin n2 .
n 0 n 0 n 0 n 1 n 1

    n
1 n3 n  n 1 
6)  2n ; 7)  2n ; 8)  ; 9)    .
n 1  2n  1 
n2
n 1 n n 1 n 1  1
1  
 n
 1  n!  b  ( b  1 )  ... ( b  n  1 )
10)  a ln n , a>0; 11)    (   1 )  ... (   n  1 ) , >0; 12)  c  ( c  1 )  ... ( c  n  1 ) ,
n 1 n 1 n 1
c>b+1>2.

 3n 2  1  1  2n  1 n
13)  ; 14)  n n  2 ; 15)  ( 1 )n ( ) ;
n 1 n( n  1 ) n 2 n 1 2n
 n3n  2  5n   n2  2  7  ... ( 5n  3 )  n!
16)  5n 2
; 17)  n 2  3n  n ; 18)  a n , a>0; 19)  5  9  ... ( 4n  1 ) ; 20)  n n .
n 1 n 1 n 1 n 1 n 1

Să se studieze absolut convergenţa şi convergenţa seriilor numerice următoare:

  
n 1 n 1 1 3n
a)   1 ; b)   1 ; c)  .
n 1 n  n
n n 2 4
n 1 n 1

Să se studieze natura următoarelor seriilor alternate:

    2n 2  ln n
n n 1 2 1 n 1
  1 ln   1   1 sin n ; 4)   1
n n
1) ; 2) ; 3) .
n 1 n 1 n 0 n 1 n 1 n 1 n2  1

18
 Şiruri de funcţii
Fie o mulţime AR şi fn:AR, nN, un şir de funcţii reale, notat (fn)n0 (sau (fn)nN)
Exemplu A=R, fn(x)=xn, nN.
Observaţie
Pentru aA, fixat se obţine şirul de numere reale (fn(a))n0.
Definiţie
Un element aA se numeşte punct de convergenţă al şirului de funcţii (fn)n0 (sau (fn)n0 este
convergent în x= aA) dacă şirul numeric (fn(a))n0 este convergent.
Notaţii
- C={aA(fn)n0 este convergent în x=a} ={aA(fn(a))n0 este convergent} se numeşte
mulţime de convergenţă corespunzătoare şirului de funcţii (fn)n0.
- Pentru xC notăm f(x)= lim f n ( x ) , f: CR, funcţia limită a şirului de funcţii (fn)n0 pe C.
n 

Exemplu
fn: R R, fn(x)=xn, nN. Se observă uşor că C= (-1, 1] şi funcţia limită f: (-1, 1]R, prin

0,x   1,1

f  x   .
1,x  1


Definiţie
Fie (fn)n0 un şir de funcţii pe AR şi BA.
s
 Spunem că şirul de funcţii (fn)n0 converge simplu pe B la funcţia f ( f n  f ) dacă >0,
B

xB, N(, x) N astfel încât n N(, x) avem fn(x)-f(x)< ;

u
 Şirul de funcţii (fn)n0 converge uniform pe B la funcţia f ( f n  f ) dacă >0, N() N
B

astfel încât x B şi n N() avem fn(x)-f(x)< .

Observaţiii
s
1) Cu notaţiile anterioare, se poate arăta că: f n  f  lim f n ( x ) = f(x), xB.
B n 

2) In mod similar, definiţia anterioară este echivalentă cu:

f n  f  lim sup f n  x   f  x   0

u
B n  xB

u s
3) Dacă f n  f atunci f n  f (convergenţa uniformă implică convergenţa simplă).
B B

19
Exerciții rezolvate
1) Dacă fn: R R, fn(x)=xn, nN, B= (-1, 1] şi funcţia limită f: (-1, 1]R, prin
0,x   1,1

f  x  
s
, atunci putem scrie f n  f .
1,x  1
 B

u sin  nx 
2) Arătăm că f n  f unde fn: R R, fn(x)= , nN*şi B=[0, 2], iar f(x)=0, f: BR.
B n

sin  nx  1 1
Cum sin  x   1,x  R , se poate scrie f n  x    ,n  N * . Dar lim  0 , deci
n n n  n
1 1
>0,  N()N astfel încât n N() avem 0     .
n n
1
Atunci, >0,  N()N astfel încât n N() avem f n  x   f  x     , x   0,2 , deci
n
u
f n  f .
B
0,x   0,1

3) Fie A=[0, 1], fn:AR, fn(x)=xn, nN* şi f:[0, 1] R, f  x    . Atunci

1,x  1
s u
f n  f dar f n  f .
A A

s
Se demonstrează uşor că f n  f .
A
1 1
  0,1 astfel încât m2 putem scrie
u
Pentru a arăta că f n  f , avem  0  şi x0 
A 3 m
2
m
 1  1 1
f m  x0   f  x0   
u
 0     0 , deci f n  f .
m 
 2 2 3 A

Exerciţii
x
1) Fie şirul de funcţii (fn)n1 definit de fn :(0,)R, fn(x)= . Să se demonstreze că
xn
s
f n  0 pe B=(0,) dar nu uniform convergent.
B
x2
2) Fie şirul de funcţii (fn)n1 definit de fn :[1,)R, fn(x)= . Să se demonstreze că
x4  n2
u
f n  0 pe B=[1,).
B

Criteriul Cauchy de convergenţă uniformă

Fie AR şi fn:AR, nN şi B A. Şirul (fn)nN este uniform convergent pe B la f:BR
u
( f n  f )>0, N()N astfel încât n, m N() avem fm(x)- fn(x)< , x B.
B

20
Criteriul majorării pentru convergenţă uniformă (Weierstrass)

Fie AR şi fn:AR, nN şi un şir de numere reale (n)nN, n>0,  nN cu lim  n  0 . Dacă
n 

u
 f: AR şi  NN astfel încât fn(x)-f(x)< n,  nN şi x A, atunci f n  f .
A

Proprietăţi ale şirurilor de funcţii uniform convergente

Teorema 1 (continuitatea funcţiei limită)

u
Fie (fn)n0 un şir de funcţii pe A cu f n  f . Dacă fn continuă în aA, nN, atunci f
A
continuă în punctul a.
Corolar
u
Dacă f n  f şi toate funcţiile fn sunt continue pe A, atunci f este continuă pe A.
A

Teorema 2 (integrarea funcţiei limită)

u
Fie (fn)n0 un şir de funcţii pe [a, b] şi f: [a, b] R astfel încât f n  f . Dacă fn continuă
a, b
b b b 
pe [a, b], nN, atunci lim  f n  x  dx   f  x  dx    lim f n  x  dx  .
n   n  
a a  a 

Teorema 3 (derivabilitatea funcţiei limită)

Fie (fn)n0 un şir de funcţii pe [a, b] şi f: [a, b] R astfel înc1) fn derivabilă pe [a, b] cu fn’
continuă pe [a, b], nN;
s
2) f n  f ;
a, b
u
3) g: [a, b] R astfel încât f n '  g
 b
a,
 
atunci f este derivabilă pe [a, b] şi f’(x)=g(x), x[a, b] (  lim f n '  lim f n ' ).
 n  n

Exerciții rezolvate

Găsiţi mulţimea de convergență și studiaţi natura convergenței pentru următoarele şiruri de funcţii:

1
1)  f n n1 , f n :[ 0 , )  R , fn  x  
1  nx

21
Soluţie:

1, x  0

Pentru x   0,   , lim f n  x    , aşadar mulţimea de convergență este C =  0,   ,
n 

 0, x   0,  
1, x  0

f :  0,    , f  x   și f n 
0,   f . Se observa că f n este continua pe domeniul
s

0, x   0,  


de definiţie n  . Deoarece lim f  x   0  1  f  0  rezulta că f nu este continua în 0 și deci nu

x0

putem avea convergența uniforma pe  0,   , aşadar f n 

0,   f .
u

x3
2)  f n n0 , f n :[1, )  R , fn  x  
x 4  n2
Soluţie:

Pentru x  1,   , lim f n  x   0, x  1,   , mulţimea de convergență este C = 1,   ,

n 

f : 1,    , f  x   0 și f n 
1,   f .
s

x3
Dorim sa calculăm sup f n  x   f  x   sup . Pentru aceasta avem
x1,  x  n
4 2
x1,

x 2  3n 2  x 4 
f n  x   de unde xn  4 3n 2 este rădăcina derivatei in intervalul 1,   .
x 4
n 
2 2

Cum f n  x   0 pentru x  xn și f n  x   0 pentru x  xn rezulta că xn este punct de maxim

34 3 1
global pentru f n , deci sup f n  x   f  x   f n  xn   n 
 0 .
x1,  4 n
Aşadar f n 
1,   f .
u

n sin  kx 
3) Se considera şirul de funcţii  f n n1 , f n : R  R , f n  x    . Folosind criteriul lui
k 1 k2
Cauchy sa se studieze convergența uniforma a şirului.
Soluţie:
Pentru orice n număr natural fixat și pentru p număr natural nenul avem că

22
 sin  n  1 x sin  n  p  x sin  n  1 x sin  n  p  x
f n p  x   f n  x    ...    ...  
 n  1 n  p  n  1 n  p
2 2 2 2

1 1 1 1 1 1
  ....     ....   
n  n  1  n  p  1 n  p  n  n  1  n  p  1  n  p 
1 1 1
   , x 
n n  p n

1
Fie   0 arbitrar. Dacă alegem N        1 vom avea pentru orice n  N    și p  *
:

f n  p  x   f n  x   , x  , deci  f n n 1 converge uniform la o funcţie f :  .

x
4) Se considera şirul de funcţii  f n n1 , fn :  , fn  x   ,. Sa se arate că:
2 x  n3
a)  f n n1 converge simplu, dar nu converge uniform pe  0,   ;
b)  f n n1 converge uniform pe orice interval ,    0,   .
Soluţie:
Pentru x  , lim f n  x   0 , deci mulţimea de convergență a şirului este C = , iar funcţia limita
n 

este f  x   0 și f n 
s
 0,   f . Atunci   0 , N    
 f . Presupunem că f n  u
a.î.

1 1 1
f n  x   f  x    , n  N    și x   0,   . Pentru   și x  n3 obţinem că f n  x   
4 3 4
ceea ce este absurd.
x  Weierstrass
b) Pentru x   ,    0,   avem f n  x   0     0  f n  , f
u

2 x  n3 2  n3 n
5
5) Calculaţi lim  e nx dx
2

n 
2

Se arata uşor că şirul de funcţii  f n n 0 , f n :  2,5   2,5 f , f :  2,5 

, f n  s
, f  x  0 ,
x   2,5 . Convergența este uniforma deoarece
Weierstrass
f n  x   f  x   e  nx  e 4 n  0  f n 
 , f ,
x   2,5 . Aşadar
2
u
n 
5 5
lim  e nx dx =  lim e nx dx  0 . Se observă că integrala nu poate fi calculată direct deoarece
2 2

n  n 
2 2
funcţia nu are primitive exprimabile prin funcţii elementare.

23
 Serii de funcţii

Definiţii
- Fie şirul de funcţii (fn)n1 definit pe o mulţime AR. Suma termenilor şirului f1+f2+…+fn+… se

numeşte serie de funcţii şi se notează  f n .
n 1

- Spunem că seria de funcţii  f n este convergentă în punctul aA dacă seria numerică
n 1

 fn ( a ) este convergentă.
n 1
 
- Seria de funcţii  f n este absolut convergentă în punctul aA dacă seria numerică  fn ( a )
n 1 n 1
este absolut convergentă.

- Mulţimea C= {aA  f n este convergentă în x=a} se numeşte mulţime de convergenţă a
n 1

seriei de funcţii  fn .
n 1
- Suma parţială de ordin n se defineşte analog cu cea de la serii numerice: Sn:AR,
n
Sn  x    f k  x  , xA.
k 1

Exerciții
 
Dacă fn(x)=e-nx, fn: R R, nN şi seria asociată  f n  x    enx , atunci C=(0, )
n 0 n 0

Definiţii

Considerăm  f n o serie de funcţii pe AR, o mulţime BA şi f:BR.
n 1
 
  f n 
s
- Seria de funcţii f n este simplu convergentă pe B către funcţia f ,  f ,dacă şirul
B
n 1 n 1
s
de funcţii (Sn)n1 este simplu convergent pe B la f ( S n  f ), sau aB seria
B

numerică  f n ( a ) este convergentă şi are suma egală cu f(a).
n 1
 
  f n 
u
- Seria de funcţii f n este uniform convergentă pe B către funcţia f,  f , dacă şirul
B
n 1 n 1
u
de funcţii (Sn)n1 este uniform convergent pe B la f ( S n  f ).
B

24
Criterii de uniform convergenţă pentru serii de funcţii

Criteriul Cauchy
 
  f n 
u
Fie f n o serie de funcţii pe AR, atunci f  >0  N()N astfel încât
A
n 1 n 1
n N(),pN* avem f n 1  x   f n  2  x   ...  f n  p  x    , xA.

Criteriul Weierstrass
 
Fie  f n o serie de funcţii pe AR. Dacă există o serie de termeni pozitivi convergentă  an
n 1 n 1

astfel încât f n  x   an nN*, xA, atunci  f n este uniform convergentă pe A.
n 1

 sinn x
Exercițiu. Să se demonstreze că  2n3  1 este uniform convergentă pe R.
n 1

Proprietăţi ale seriilor de funcţii uniform convergente

Teorema 1 (continuitatea funcţiei limită)

 
  f n 
u
Fie f n o serie de funcţii pe AR astfel încât  f . Dacă fn continuă pe A, nN*,
A
n 1 n 1
atunci f este continuă pe A.

Teorema 2 (integrarea funcţiei limită)

 
  f n 
u
Fie f n o serie de funcţii pe [a, b], astfel încât  f . Dacă fn continuă pe [a, b],
n 1 n 1
 a,b
 b b
nN*, atunci f este continuă pe [a, b] şi   f n  x  dx   f  x  dx .
n 1 a a

Teorema 3 (derivabilitatea funcţiei limită)


Fie  f n o serie de funcţii pe [a, b], şi g: [a, b] R, astfel încât:
n 1
1) fn derivabilă pe [a, b] cu fn’ continuă pe [a, b], nN*;

 f n 
s
2) f ;
n 1
 a,b

 f n ' 
u
3) g
n 1
 a,b
atunci f este derivabilă şi f’=g.

25
Exerciții rezolvate

Să se arate că următoarele serii de funcții sunt uniform convergente:


cos nx  sin nx
1. 
n 1 n
2020
 x2  1
, x

Soluţie:
cos nx  sin nx cos nx sin nx 2 2
Avem că  2020  2020  2020  2020 , x 
n  x 1
2020 2
n  x 1 n  x 1 n  x 1 n
2 2 2


1
Deoarece 2 2020 este convergentă (serie armonică generalizată cu   2020  1 ) din criteriul
n 1 n

cos nx  sin nx
lui Wierstrass rezultă că seria  2020 , x  este uniform convergentă pe R.
n 1 n  x2  1

2. 

 cos 2n  1 x
 , x
 2n  1
2
n 1

Soluţie:

cos  2n  1 x 1 
1
Avem că
 2n  1
2

 2n  1
2
. Deoarece n
n 1
2
este convergentă (serie armonică

1
 2n  1
2
1
generalizată cu   2  1 ) și lim    0,   atunci din Criteriul Comparației (III)
n  1 4
n2
 cos  2n  1 x
rezultă că  este convergentă.
 2n  1
2
n 1

Din Criteriul Weierstrass rezultă că seria este uniform convergentă pe R.


nx
3.  1 n x
n 1
5 2
, x

Soluţie:

nx n  n6 x 2 1
Fie f n  x   , n  1 . Atunci f n  x   . Punctele critice sunt x1,2   5 și
1 n x 1  n x 
5 2 2
5 2 n

1 nx 1
funcția f n  x  își atinge maximul în xn   . Deci  f  xn   .
n 5
1 n x
5 2
2n n

1 1  1 3
Cum seria 
n 1 2 n n
 
2 n 1 23
este convergentă (serie armonică generalizată cu    1 ), din
2
n
Criteriul Weierstrass rezultă că seria este uniform convergentă pe R.

26
 
2x
4.  arctg x
n 1
2
 n4
, x

2x 2  n4  x2 
Fie f n  x   arctg n  . Cum lim f n  x   0 rezultă că
, n  1 . Atunci f  x 
x 2  n4 4x   x  n 
2 2 4 2 n 

funcția f n  x  își atinge cea mai mare valoare pentru x  n2 . Așadar

2x 1 1
arctg  arctg 2  2 , n  *
, x  .
x n
2 4
n n

1
Cum seria n
n 1
2
este convergentă (serie armonică generalizată cu   2  1 ). Din Criteriul

Weierstrass rezultă că seria este uniform convergentă pe R.

27
 Serii de puteri
Definiţie

Seria de funcţii  f n se numeşte serie de puteri definită pe R dacă nN, xR, fn(x)=anxn,
n 0

unde anR (notaţie:  an x n ).
n 0

Teorema 1 (Abel)

Fie o serie de puteri  an x n . Există R0, finit sau +, numit rază de convergenţă, astfel încât:
n 0

1)  an x n este absolut convergentă pe (-R, R);
n 0

2)  an x n este uniform convergentă pe [-r, r], r(0, R);
n 0

3)  an x n este divergentă pe (-, -R)(R, ).
n 0

Definiţie

I=(-R, R) se numeşte interval de convergenţă al seriei de puteri  an x n .
n 0

Observaţii

 Dacă C= {aA  an x n este convergentă în x=a} este mulţimea de convergenţă a seriei de
n 0

puteri  an x n , atunci din teorema lui Abel se deduce că (-R, R)C [-R, R].
n 0
 Convergenţa seriei de puteri pentru x=R se studiază folosind criterii de convergenţă ale
seriilor numerice (seria numerică obţinută poate fi convergentă sau divergentă) .

Teorema 2 (Cauchy-Hadamard)

Fie seria de puteri  an x n şi R raza sa de convergenţă. Dacă = lim sup n an [0, ], atunci
n 
n 0
1
  ,  (0, )

R= 0,    .
 ,   0



Observaţie
a a
Dacă lim n 1 există, atunci  se poate calcula şi cu formula = lim n 1 .
n  an n  an

28
Exerciții rezolvate

Să se afle mulţimea de convergenţă C pentru următoarele serii de puteri:



 n 2
1
1. n
xn
n1

Soluţie:
1
an  ,n 1
n  2n
1
an 1 (n  1)  2n 1 1 1
  lim  lim   R   2.
n  an n  1 2 
n2 n


Conform teoremei lui Abel rezultă că seria de puteri  an x n este absolut convergentă pe (-2, 2)
n 0

şi divergentă pe (-, -2)(2, ).


(1) n
 dacă x  2, seria devine 
n 1 n
, care este convergentă conform Criteriului lui Leibnitz.

 n , care este divergentă (serie armonică generalizată cu   1 ).

1
 dacă x  2, seria devine
n1

Rezultă că C   2,2 .
 n
1  2x 
2.  
n1 n  x  3 

Soluţie:
 n 
1  2x  1
 
2x 1 n
Notăm y  . Atunci    y este o serie de puteri ( an  , n  1 ) căreia îi
x3 n1 n  x  3  n1 n n
determinăm raza de convergenţă:

an1 n
  lim  lim  1  Ry  1 şi conform teoremei lui Abel rezultă că seria de puteri
n  an n  n  1


 an y n este absolut convergentă pe (-1, 1) şi divergentă pe (-, -1)(1, ).
n 1


 (1)
1
 dacă y  1 , obţinem seria numerică n
 , care este convergentă conform Criteriului
n1 n

lui Leibnitz (de arătat !)



n
1
 dacă y  1 , obţinem seria numerică care este divergentă (serie armonică generalizată
n1

cu   1 ).

29
Rezultă că mulţimea de convergenţă pentru seria în y este C y   1,1 .

Pentru a afla mulţimea de convergenţă a seriei iniţiale trebuie rezolvate inegalităţile:

x3
0
  x  (3,3)

 x3
2x
 1 1 
3( x  1)
 x   ,3   1,  
x3  0 
 x3
obţinem: x   1,3 . Rezultă că mulţimea de convergenţă a seriei iniţiale este Cx   1,3 .
 n
 n2  2n  2 
3.   2
n1 

 2n  n  2   x

n

Soluţie:
Se aplică teorema lui Cauchy-Hadamard:
n
 n 2  2n  2  n 2  2n  2 1
  lim  2 n
  lim   R3
n 
 3n  n  2  n  3n 2  n  2 3

- seria este absolut convergentă pentru x  (3,3) ;

- seria este divergentă pentru x   -, -3   3,   ;

 n
 3n2  6n  6 
 dacă x  3, serie devine  2

n1  3n  n  2 

 care este divergentă (Criteriul de Divergență)


n (5 n  4)
 n 3n2  n  2  3n2  n  2
 3n 2  6n  6  1  5n  4  5n4

5
deoarece lim  2   lim  3n 2  n  2 
 e  0.
3
n 
 3n  n  2  n  
 
 n
n  3n  6n  6 
2
 x  3, seria devine 
n1
(1)  2
 3n  n  2 

 .

n
 53   3n 2  6n  6 
Deoarece L  an   e  , unde an  (1)  2
n
 , așadar șirul  an n1 este
   3n  n  2 

 
divergent  lim an și deci seria este divergentă (Criteriul de Divergență).
n 

Rezultă C  (3,3)

1
4.  n
xn
n 0  (1) n  3

Soluţie:
1
Fie an  n
, n0.
(1)n  3

Se aplică teorema lui Cauchy-Hadamard:

30
 1 1 1 1  1 1 1 
  lim n  lim  max  ,   , deoarece L  bn    ,  , unde
n 
(1)  3
n n n  (1)  3
n
4 2 2 4 2

1 1
bn  , n  0 . Așadar R   2 .
(1)  3
n

Conform teoremei lui Abel rezultă:
- seria este absolut convergentă (deci și convergentă) pentru x   2, 2  și divergentă

pentru x   -, -2    2,   ;

1
  2 
n
- dacă x  2 , seria devine n
.
n 0  ( 1) n  3

 2 
n

Deoarece L  cn   1, 0 , unde cn  n

n0, așadar șirul  cn n1 este
(1) n  3

 
divergent  lim cn și deci seria este divergentă (Criteriul de Divergență).
n 


2n
- dacă x  2 , seria devine  n
.
n0  ( 1) n  3

2n
Deoarece L  d n   0,1 , unde dn  n
, n0, așadar șirul  d n n1 este
 (1) n  3

 
divergent  lim d n și deci seria este divergentă (Criteriul de Divergență).
n 

Rezultă C  (2, 2) .


5.  nn xn ;
n 1
Soluţie. Avem o serie de puteri cu an=nn, n1. Calculăm = lim n an = lim n = deci R=0. Din
n  n 
teorema Abel deducem că seria de puteri este divergentă pe (-, 0)( 0, ). Pe de altă parte,
într-o observaţie anterioară s-a precizat că 0 C. In concluzie C={0}.

 1
6.  n! x n ;
n 0
1
1 a ( n  1 )! 1
Soluţie. Avem an= , n0. Calculăm = lim n 1 = lim = lim =0, deci R=.
n! n  an n  1 n  n  1
n!
Din teorema Abel deducem că seria de puteri este absolut convergentă pe (-, )=R, deci C= R.

31
  1
7.  2n ( n  3 ) (-2x  1)n .
n 0
Soluție
 1  1
Dacă notăm (–2x+1)=y atunci seria de funcţii devine  2n ( n  3 ) (-2x  1)n =  2n ( n  3 ) y n ,
n 0 n 0
1
cu an= n , n0.
2 ( n  3)
1
an 1 n 
2 (n  4)
1 n3 1
Atunci = lim = lim = lim =  R=2.
n  an n  1 n  2( n  4 ) 2
2n ( n  3 )

Din teorema Abel deducem că seria de puteri  an y n este absolut convergentă pe (-2, 2) şi
n 0
divergentă pe (-, -2)(2, ).
  1  1
Pentru y=2 avem  an y n =  2 n ( n  3 ) 2 n =  n  3 care este divergentă (are aceeaşi natură,
n 0 n 0 n 0
 1
folosind criteriul de comparaţie (III), cu seria armonică  n ).
n 1
  1  1
Pentru y=-2 obţinem  an y n =  2n ( n  3 ) ( 2 )n =  ( 1 )n n  3 care este o serie alternată
n 0 n 0 n 0
1
cu bn= >0, n0. Se verifică uşor ipotezele criteriului Leibniz:
n3
1
I) lim bn = lim =0
n  n  n  3
1 1
II) bn+1= < =bn , n1 (bn)n1 este monoton strict descrescător.
n4 n3
 1
Ca urmare seria  ( 1 )n este convergentă.
n 0 n3

In consecinţă, domeniul de convergenţă pentru seria de puteri  an y n este Cy=[-2, 2).
n 0
1 y
Cum (–2x+1)=y  x= obţinem mulţimea de convergenţă pentru seria de puteri
2
 1  1 3
 2n ( n  3 ) (-2x  1)n este Cx=   2 , 2  .
n 0  

Exerciţii propuse

Să se determine mulţimea de convergenţă a următoarelor serii de puteri:

 n  ( 1 )n n  
 2n  1  1 2n
a)   3n  2  x n ; b)  2 x ; c)  n x n ; d)  n  1(x  1)n
n 0   n 0 n  1 n 1 n 0

Proprietăţi ale seriilor de puteri

32
  
1) Dacă  an x n o serie de puteri şi S(x)=  an x n , xC, suma seriei, atunci S este continuă
n 0 n 0
pe intervalul de convergenţă I=(-R, R).
b  b
2) Dacă [a, b]I atunci S este integrabilă pe [a, b] şi  S  x  dx    an x ndx şi, în plus, seria
a n 0 a
primitivelor este egală cu primitiva lui S abstracţie făcând de o constantă

(  S  x  dx  c    an x ndx,c  R ).
n 0
 
3) Fie  an x n o serie de puteri şi  nan xn 1 seria derivatelor, atunci:
n 0 n 1

a) Seria derivatelor are aceeaşi rază de convergenţă R ca şi  an x n .
n 0

b) S este derivabilă pe I şi S’(x) este suma seriei derivatelor: S’(x) =  nan x n 1 , xI.
n 1

Exerciţii recapitulative
Să se determine mulţimea de convergenţă şi suma următoarelor serii de puteri:

1
 n  x  1
n
1) (Examen Analiză matematică 2018, Subiect 1, Var. A);
n 1
Soluţie
Notăm x-1=y.

1 1
Seria devine  n y n , serie de puteri cu an  n ,n  1 .
n 1
Temă: arătaţi că mulţimea de convergenţă este C y   1,1 (deci C x   0, 2  ).
Calculul sumei:
Se consideră seria geometrică:

1
 y n  1  y ,y   1,1 .
n 0

Integrând pe  1,1 , conform propr. 2, obţinem:

 
1 1
1 y dy  c   y n
dy   n  1y n1   ln 1  y  c 
n 0 n 0

1
 n y n   ln 1  y  c,c  R , y   1,1
n 1
Considerând y=0 se deduce c  0 , astfel că
 
1 n 1
n y   ln  
1  y ,y      x  1n   ln  2  x  ,x   0,2  .
1,1 
n 1 n 1 n

33
 
 n  x  1
n
2) (Examen Analiză matematică 2018, Subiect 1), Var. B).
n 1
Notăm x-1=y.

Seria devine  ny n , serie de puteri cu an  n,n  1 .
n 1
Temă: arătaţi că mulţimea de convergenţă este C y   1,1 (deci C x   0, 2  ).
Calculul sumei:
Se consideră seria geometrică:

1
 y n  1  y ,y   1,1 .
n 0
Derivând pe  1,1 , conform propr. 3, obţinem:
 
1 y
 ny n 1  ,y   1,1   ny n  ,y   1,1 
n 1 1  y  2 n 1 1  y  2

x 1
 n  x  1 ,x   0 ,2  .
n

n 1  2  x 2

Să se determine mulţimea de convergenţă şi suma următoarelor serii de puteri:


x 2 n 1
1. 
n 1 2n  1

Indicație:
1
an  , n 1
2n  1

1 Abel
  lim n an  lim 2 n 1  1  R  1  seria este absolut convergentă (convergentă) pe
n  n  2n  1

 1,1 . Se verifică ușor că seria este divergentă în x = 1 și x = - 1 ( folosiți criteriul Comparației


1
III cu  n ). Așadar C   1,1 .
n 1


x 2 n 1
Fie S  x    , x   1,1 .
n 1 2n  1

 
Atunci S   x    x 2 n    x 2 
SG 1
, x   1,1 . Prin integrare obținem că
n

n 1 n 1
q  x  0,1 1,1
2
1  x2
1 1 x 1 1 x
S  x  ln  C și cum S  0   0  C  0 . Deci S  x   ln , x   1,1 .
2 1 x 2 1 x

34
 
2.   n  1 n  2 x
n 0
n

Indicație: an   n  1 n  2  , n  0

an 1 1 Abel
  lim  1  R   1 .  seria este absolut convergentă (convergentă) pe  1,1 .
n  an 

Folosind Criteriul de Divergență) se verifică ușor că seria este divergentă în x=1 și x = -1

(termenul general nu tinde la 0). Deci C   1,1 .
 
x2
Avem în continuare că S1  x    x n  2  x 2   x n  , x   1,1
n 1 n 1 1 x

2 x  x2
și S1  x     n  2  x n1  , x   1,1 , iar
1  x 
2
n 0


2
S1  x     n  1 n  2  x n  , x   1,1 .
1  x 
2
n 0


2
Așadar S  x     n  1 n  2  x n  , x   1,1 .
1  x 
2
n 0

 n  1
2

3. n 0 n!
xn

Indicație:

 n  1
2

an  , n0
n!
an 1 1 Abel
  lim  0  R    .  seria este absolut convergentă pe R .
n  an 


xn
Se știe că e x   , x 
n 0 n!

Avem că x  e  
x n 1   x 
 e  xe x  
x

 n  1 x . Înmulțim cu x și apoi prin derivare obținem
 n

n 0 n ! n 0 n!
 n  1  n  1
2 2
 xn 
că    x  3x  1 e . Observație: pentru x  1,
2 x
  5e .
n 0 n! n 0 n!

Exerciţii propuse

Să se determine mulţimea de convergenţă şi suma următoarelor serii de puteri:

 
x 2n
a)  n  x  1 ; b) 
n
.
n 1 n 1 2n

35
 Serii Taylor

Definiţii
 Fie f:AR, AR, o funcţie indefinit derivabilă în x0IA, unde I este un interval deschis.
Seria de puteri
 f ( n )  x0 
Sf(x0)=  n!
(x  x0 )n
n 0

se numeşte serie Taylor asociată funcţiei f în x=x0.

n f ( k )  x0 
 Expresia Tn(x, x0)=  k!
(x  x0 )k se numeşte polinom Taylor de ordin n
k 0

corespunzător funcţiei f în x = x0.

 Diferenţa Rn(x, x0)=f(x)- Tn(x, x0) se numeşte rest Taylor de ordin n corespunzător funcţiei f
în x = x0.
 Egalitatea f(x)= Tn(x, x0)+ Rn(x, x0) se numeşte formula Taylor asociată funcţiei f în x=x0.
 f ( n )  0
Dacă x0=0 atunci Sf(0)=  x n este seria Maclaurin corespunzătoare funcţiei f,
n 0 n!
n f ( k )  0
Tn(x, 0)=  k!
x k polinomul Maclaurin de ordin n corespunzător funcţiei f şi
k 0

Rn(x, 0) = f(x) - Tn(x, 0) se numeşte rest Maclaurin de ordin n.

Propoziţie
Fie f:AR, AR, o funcţie indefinite derivabilă în x0IA, unde I este un interval deschis şi fie
 f ( n )  x0 
R raza de convergenţă a seriei de puteri  n!
(x  x0 )n . Atunci această serie este
n 0

convergentă în punctul xA(x0-R, x0+R) la f(x) dacă şi numai dacă lim R n  x,x0  =0.
n 

Observaţii
 Din propoziţia anterioară se obţine că pentru xA(x0-R, x0+R) astfel încât lim Rn  x,x0  =0
n 

se poate scrie
 f ( n )( x0 )
f(x)=  n!
(x  x0 )n
n 0

ceea ce se numeşte dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei f în punctul x0.

36
 Pentru a arăta că lim R n  x,x0  =0 se poate utiliza următorul rezultat: există c între x şi x0
n 

f ( n1 )  c 
astfel încât Rn(x, x0)=  x  x0 n1 (restul sub formă Lagrange).
 n  1!

Exerciţii

1. Să se determine seria Maclaurin asociată funcţiei f:RR, f(x)=ex şi domeniul de covergenţă al

acesteia. Să se studieze domeniul pe care este valabilă dezvoltarea în serie Maclaurin a lui f.
Soluţie
 f ( n )  0
Seria Maclaurin asociată lui f este Sf(0)=  xn .
n 0 n!

Pentru funcţia f(x)=ex se ştie că f ( n ) ( x ) = ex, xR, nN, ca urmare f ( n ) ( 0 ) =1,  nN.
 xn x 2 x3
Astfel, seria Maclaurin asociată lui f(x)=ex devine Sf(0)=  =1+x+ + +…
n 0 n! 2! 3!

Această serie de puteri are raza de convergenţă R=, deci mulţimea de convergenţă este C= R.
 xn
Pentru că egalitatea f(x)=  să aibă loc este suficient ca lim Rn ( x,0 ) =0. Conform
n 
n 0 n!

observaţiei anterioare avem: există c între x şi 0 astfel încât

f ( n1 )( c ) n1 ec
Rn(x, 0)= x = x n1
( n  1 )! ( n  1 )!
1
Cum lim x n1 =0,  xR rezultă că lim Rn ( x,0 ) =0,  xR, deci
n ( n  1 )! n 

 xn
ex=  ,  xR.
n 0 n!

1
2. Să se calculeze b  cu 4 zecimale exacte.
3
e
Soluție
1

2) Din dezvoltarea în serie Maclaurin e = Tn(x, 0)+ Rn(x, 0) şi cum
x
be 3 atunci
1
  1   1 
e 3  R n   ,0   Tn   ,0  ,n  N .
 3   3 

37
 n 1
 1
ec   
 1 
  
1 3 1
Trebuie determinat n minim astfel încât R n   ,0    unde c este
 3  10 4  n  1 ! 10 4

1
între 0 şi  .
3
n 1
c1
e  
 3 ec 1
Dar  
 n  1 !  n  1 ! 3 n 1
 n  1 ! 3n 1

1 1
Inegalitatea    n  1 ! 3n 1  10 4 este adevărată pentru n4 nmin=4
n 1
 n  1! 3 10 4

2 3 4
1 1  1

 1


1        1

 1 
e 3  T4   , 0   1  3  
3

3

3
 e 3  0,7165 .
 3  1! 2! 3! 4!

3. Fie funcția f :  0,    R, f ( x)  ln x

a) Să se determine seria Taylor asociată funcţiei în punctul x0  1.

b)Să se calculeze mulțimea de convergență a acestei serii.

c) Să se scrie restul Taylor de ordin n al funcției f în punctul x0  1.

Soluţie:
a) f :  0,    R, f ( x)  ln x este indefinit derivabilă în punctul x0  1. Aflăm valorile funcţiei şi

derivatelor în punctul x0  1.

f (1)  0
1
f ( x)  f (1)  1
x
1
f ( x)  2 f (1)  1
x
2
f (3) ( x)  3 f (3) (1)  2
x
...
...
(1) n 1  (n  1)!
f ( n ) ( x)  f ( n ) (1)  (1) n 1  ( n  1)!
xn
x 1 ( x  1)2 ( x  1)3 ( x  1) n
ln x  1  (1)   2  ...  (1) n 1  (n  1)!  ... , x  C
1! 2! 3! n!

38
 
( x  1) n
 ln x  
n1
(1) n1 
n
, xC


(1) n1 
(1) n1 n (1) n 1
b) Avem că 
n1 n
( x  1) 
n

n1 n
y , și notăm an 
n
, n  1 , y  x 1.

Determinăm Ry  raza de convergenţă a seriei în y

(1) n  2
 lim n n11  1  Ry   1 și din teorema lui Abel avem că seria este absolut
an 1 1
  lim
n  an n  ( 1) 
n
convergentă (convergentă) pentru y  (1,1) și divergentă pentru y   , 1  1,   .
 
(1) 2n1
 
1
 dacă y  1, seria devine  , deci este divergentă (seria armonică,   1 )
n1 n n1 n


(1) n1
 dacă y  1, seria devine 
n1 n
care este convergentă conform Criteriului lui Leibnitz

(de arătat !)  C y   1,1

Așadar,

( x  1)n
 1  y  1  1  x  1  1  0  x  2  C   0, 2  ln x   (1) n 1
 , x  (0, 2]
x

n 1 n
c) Folosim expresia restului Taylor sub forma Lagrange:
f ( n1 )  c 
Rn  x,1   x  1n1 cu c între 1 și x. Obținem
 n  1 !
 1
n
Rn  x,1   x  1n1 cu c între 1 și x.
 n  1 c n 1

4. Să se dezvolte în serie Taylor după puterile lui x funcţia f : R\ 1,3 

1
, f ( x)  şi
x  4x  3
2

indicaţi mulţimea de puncte din pe care este valabilă dezvoltarea.

Soluţie:
Se descompune f în fracţii simple şi obţinem:
1 1
f ( x)  
1 x 3  x
1 1
Dezvoltăm în serie Taylor funcţia g( x)  , x R \ 1 şi h( x)  , x R \ 3 folosind seria
1 x 3 x
geometrică



1
 1 x  x2  ...  xn  ...  xn , x  1
1 x n 0

39
 n

1   x
 
1 1 1 x
g( x)   xn , x  1, h( x)      ,  1 rezultă că pentru
1 x n  0 3 x  x  3 n1  3  3
31 
 3

1   x 
n
 1  n
x  (1,1)  (3,3) avem: f ( x)  g( x)  h( x)  
n 0
x  n
 
    1 n 1  x
3 n 0  3  n 0  3 

 1  n
 f ( x)   1 3
n 0
n 1 

x , x   3,1 .

5. Să se determine mulţimea de convergenţă şi suma următoarei serii de puteri:


 1 n
 n!
 x  1 n (Ex. 1, Var. C, 2018).
n 1
Soluție
Notăm x-1=y.

 1 n y n , serie de puteri cu  1
n
Seria devine  n!
an 
n!
,n  1 .
n 1

Temă: arătaţi că mulţimea de convergenţă este C y  R (deci C x  R ).

Considerăm dezvoltarea în serie a funcţiei ex:
 zn
ez=  ,  zR.
n 0 n!

Atunci:

 1 n y n = 
  y n = 
  y  n  1 =e-y-1.
 n!
 n!
 n!
n 1 n 1 n 0
Astfel că:

 1 n
  x  1 n  e  x 1  1 .
n 1
n!

40
Suport tutorial 2 Analiză Matematică Proiect ROSE - CSIE
2. Funcţii reale de mai multe variabile
2.1 Elemente de topologie în Rn

Considerăm:
Rn={x=(x1, x2, …, xn)xiR, i= 1, n }, nN*.

Fie funcţia d: Rn Rn→[0, ), definită prin

n
d(x, y)=  ( xi − yi )2 pentru x=(x1, x2, …, xn), y=(y1, y2, …, yn).
k =1

Se verifică uşor că d este o distanţă pe Rn (numită distanţă euclidiană).

Definiţii
• Fie x0Rn şi r>0. Atunci mulţimea Br(x0)={xRnd(x, x0)<r} se numeşte bila deschisă de
centru x0 şi rază r.
• O mulţime A Rn se numeşte vecinătate a punctului x0 dacă r>0 astfel încât Br(x0)  A.
• O vecinătate a lui x0 se va nota cu V(x0).
• x0Rn se numeşte punct interior mulţimii ARn  V(x0) astfel încât V(x0)  A.
Notaţie
o
A ={x0Rn x0 punct interior al mulţimii A} (sau IntA) - interiorul lui A .
• O mulţime care conţine numai puncte interioare se numeşte deschisă.
Observaţie
o
A este mulţime deschisă  A= A .
• x0Rn se numeşte punct exterior mulţimii A Rn  V(x0) astfel încât V(x0)  CA.
• x0Rn se numeşte punct aderent mulţimii A Rn  V(x0) avem V(x0) A.
• O mulţime care îşi conţine toate punctele aderente se numeşte închisă.
Notaţie
A ={x0Rn x0 punct aderent mulţimii A} - aderenţa lui A.
Observaţie
A este mulţime închisă  A= A .
• x0Rn se numeşte punct de acumulare pentru mulţimea A Rn  V(x0) avem
(V(x0)-{x0}) A.
• x0A se numeşte punct izolat al mulţimii A  V(x0) astfel încât V(x0)A={x0}

1
Notaţii
A’={x0Rn x0 punct de acumulare pentru mulţimea A} - mulţimea derivată asociată lui A .
IzA={x0Rn x0 punct izolat pentru mulţimea A} - mulţimea punctelor izolate ale lui A .
Observaţii
1) A’ A
2) Un punct de acumulare pentru A poate să nu aparţină mulţimii A.

• x0Rn se numeşte punct de frontieră pentru mulţimea A Rn  V(x0) avem

V(x0) A şi V(x0) CA.
Notaţie
FrA={ x0Rn x0 punct frontieră pentru mulţimea A} frontiera lui A.
Observaţie
o
FrA= A - A

Exerciţii rezolvate
o
Să se determine A , A , A’, FrA şi IzA pentru mulţimea
 n n +1 
a) A= ( −1) n  N   ( 3,4  7 ;
 2n + 1 
 
b) A= ( x, y )  R 2 x 2 + y 2  4, y  0  ( 3, 4 ) .
Soluţii
 2k + 1   2k + 2 
a) Putem scrie A=  k  N   − k  N   ( 3,4  7 . Atunci
 4k + 1   4k + 3 
o
A =(3, 4),
 1 1
A =A 3, ,−  ,
 2 2
1 1 
A’=[3, 4]   ,− 
2 2
 n n +1   1 1 
o
FrA= A - A = ( −1) n  N   3, ,− ,7 ,4 
 2n + 1   2 2 
 n n +1 
IzA= ( −1) n  N    7
 2n + 1 

 
o
b) A = ( x, y )  R 2 x 2 + y 2  4, y  0

 
A = ( x, y )  R 2 x 2 + y 2  4, y  0  ( 3, 4 )

( 3, 4 ) punct exterior relativ la A


A’= ( x, y )  R 2 x 2 + y 2  4, y  0 
IzA= ( 3, 4 )

   
FrA= ( x, y )  R 2 x 2 + y 2 = 4, y  0  ( x, y )  R 2 x  ( −2, 2 ) , y = 0

2
2.2 Limita unei funcţii într-un punct
Definiţii (limita unei funcţii într-un punct)
Fie A Rn, f:A→R şi x0A’
1) Spunem că lim f ( x ) = l  R  ( xn ) n1  A cu xn  x0 ,n  1 , lim xn = x0 avem
x → x0 n →
lim f ( xn ) = l .
n →
2) Spunem că lim f ( x ) = l  R >0, () > 0 astfel încât xA cu proprietatea
x → x0
x − x0   (  ) avem f ( x ) − l   .

Limite iterate (n=2)

Definiţii
Fie A R2 şi f:A→R şi (x0, y0)A’.
• Dacă lim f ( x, y ) există ca funcţie de y atunci se poate defini
x → x0
  not.
lim  lim f ( x, y )  = l y,x ( x0 , y0 ) .
y → y0  x → x0 
• Analog, dacă lim f ( x, y ) există ca funcţie de x atunci se poate defini
y → y0
  not.
lim  lim f ( x, y )  = l x,y ( x0 , y0 ) , iar l y,x ( x0 , y0 ) şi l x,y ( x0 , y0 ) se numesc limitele
x → x0  y → y0 
iterate în (x0, y0).

Propoziţie
Dacă lim f ( x, y ) există şi este egală cu l, iar o limită iterată există atunci aceasta este
( x, y )→( x0 , y0 )
egală cu l.

Exemple
x3
1) Fie f: R2\{(0, 0)}→R, f ( x, y ) = . Să se arate că lim f ( x, y ) = 0 .
x2 + y2 ( x, y )→( 0 , 0 )
Soluţie
Observăm că (0, 0) este punct de acumulare pentru R2\{(0, 0)}.
Fie ( ( xn , yn ) )  R2\{(0, 0)} astfel încât
n 1
 
lim ( xn , yn ) = ( 0,0 )   lim xn = 0 si lim yn = 0  şi ( xn , yn )  ( 0,0 ) n  1 .
n→  n→ n→ 
Atunci putem scrie
3 3
xn x
f ( xn , y n ) − 0 =  n = xn ,n  1 .
xn2 + yn2 xn2
Cum lim xn = 0 deducem, cu Criteriul comparaţiei de la limite de funcţii, că
n →
lim f ( xn , yn ) = 0 , astfel că lim f ( x, y ) = 0 .
n → ( x, y )→( 0 , 0 )
3
 x2 − y2
2) Fie f: R2\{(0, 0)}→R, f ( x, y ) = . Să se arate că f nu are limită în (0, 0).
x2 + y2
Soluţie
Observăm că (0, 0) este punct de acumulare pentru R2\{(0, 0)}.
Metoda I
Fie ( ( xn , yn ) )  R2\{(0, 0)} astfel încât lim ( xn , yn ) = ( 0,0 ) şi ( xn , yn )  ( 0,0 ) n  1
n 1 n →
şi o anumită dependenţă între yn şi xn. Forma acestei relaţii dintre yn şi xn este dată de cerinţa ca
f(xn, yn) să nu mai depindă de n.

xn2 − yn2
Aici, calculând f(xn, yn) avem f(xn, yn)= , n1.
xn2 + yn2

1 − 2
Astfel, luând yn=xn, R, n1 obţinem f(xn, yn)= ,n1.
1 + 2
1 − 2
Ca urmare lim f (xn , yn ) = , R care nu este unic, deci lim f (xn , yn ) nu există
n → 1 + 2 n →
 lim f (x, y ) nu există.
(x,y ) →(0 ,0)
Metoda II
Presupunem, prin reducere la absurd, că f are limita l în (0, 0)  dacă limitele iterate în (0, 0)
există atunci sunt egale cu l. Dar

  x2
l x,y ( 0,0 ) = lim  lim f ( x, y )  = lim =1
x →0  y →0 2
 x→0 x
 
l y,x ( 0,0 ) = lim  lim f ( x, y )  = lim − 1 = −1 , deci l x,y ( 0,0 )  l y,x ( 0,0 ) → contradicţie cu
y →0  x →0  y →0
ipoteza făcută. In consecinţă f nu are limită în (0, 0).
xy
3) Fie f: R2\{(0, 0)}→R, f ( x, y ) = . Să se arate că f nu are limită în (0, 0), dar
x2 + y2
l x,y ( 0,0 ) = l y,x ( 0,0 ) .
Soluţie
Observăm că (0, 0) este punct de acumulare pentru R2\{(0, 0)}.
Este uşor de demonstrat că l x,y ( 0,0 ) = l y,x ( 0,0 ) = 0 .
Să arătăm că lim f (x, y ) nu există.
(x,y ) →(0 ,0)

Fie ( ( xn , yn ) )n1  R2\{(0, 0)} astfel încât lim ( xn , yn ) = ( 0,0 ) ,

n →
( xn , yn )  ( 0,0 ) n  1 şi

yn=xn, R. Atunci

 
lim f (xn , yn )= lim = , R. Ca urmare lim f (x, y ) nu există.
n → n → 1 +  2
1 + 2 (x,y ) →(0 ,0)

4
2.3 Continuitatea unei funcţii într-un punct
Definiţie (continuitate)
o
Fie AR2, f: A→R, (a, b)  A . Spunem că funcţia f este continuă în (a, b) dacă şi numai dacă
lim f (x, y ) există şi este egală cu f(a, b) ( lim f (x, y ) =f(a, b)).
(x,y ) →(a,b ) (x,y ) →(a,b )
Exemple
 2 xy
 , (x, y )  (0, 0)
1) Să se demonstreze că funcţia f(x, y) =  x 2 + y 2 este continuă în origine.

 0, (x, y ) = (0, 0)
 x2 − y2
 , (x, y )  (0, 0)
2) Să se demonstreze că funcţia f(x, y) =  x 2 + y 2 nu este continuă în origine.
 0, (x, y ) = (0, 0)

Soluţii
1) Fie ( ( xn , yn ) )  R2\{(0, 0)} astfel încât lim ( xn , yn ) = ( 0,0 ) .Atunci
n 1 n →
2 xn yn
f(xn, yn)= n1. Aplicând inegalitatea mediilor de obţine uşor xn2 + yn2 2xnynn1,
+ xn2 yn2
ca urmare putem scrie:
2 xn yn
 f(xn, yn)-0 n1 adică  f(xn, yn)-0 2 xn yn n1.
2 xn yn
Cum lim 2 xn yn =0, rezultă, folosind inegalitatea anterioară, că şi lim f (xn , yn ) =0, deci
n → n →
lim f (x, y ) =0. Dar f(0, 0)=0 atunci putem scrie lim f (x, y ) = f(0, 0)=0 de unde
(x,y ) →(0 , 0) (x,y ) →(0 ,0)
deducem că f este continuă în (0, 0).
2) Am demonstrat că într-un exemplu anterior că lim f (x, y ) nu există, deci f nu este
(x,y ) →(0 ,0)
continuă în (0, 0).

2.4 Derivate parţiale ale funcţiilor reale de mai multe variabile

Definiţii (derivate parţiale )
o
Fie o mulţime A R2, f: A→R şi (a, b)  A .
f ( x, b ) − f ( a, b )
→ Dacă lim există şi este finită spunem că f admite derivată parţială în
x →a x−a
raport cu x în punctul (a, b) şi scriem:
f ( x, b ) − f ( a, b ) f
f ' x ( a, b ) = lim (sau ( a, b ) ).
x →a x−a x
→ In acelaşi mod definim derivata parţială în raport cu y în punctul (a, b)
f ( a, y ) − f ( a, b ) f
f ' y ( a, b ) = lim (sau ( a, b ) ).
y →b y −b y
Cazul general (nN*)
→ Dacă A Rn şi a=(a1, a2, …, an) un punct interior al lui A, atunci  i= 1, n definim

5
 f ( a1 ,...,xi ,ai +1 ,...,an ) − f ( a1 ,...,ai ,ai +1 ,...,an )
f ' xi ( a ) = lim
xi →ai xi − ai
derivata parţială în raport cu xi în punctul a.

→ (derivate parţiale de ordinul al doilea)

Fie A R2, f: A→R astfel încât  f ' x , f ' y : A→R. Dacă f ' x , f ' y admit de asemenea, derivate
parţiale în raport cu x şi y, atunci derivatele parţiale ale acestora se numesc derivate parţiale de
ordinul al doilea ale lui f şi notăm
2 f   f  2 f  f
f " x 2 ( x, y ) = 2 ( x, y ) =   ( x, y ) , f " xy ( x, y ) = ( x, y ) =   ( x, y )
x x  x  yx y  x 
2 f   f  2 f   f 
f " yx ( x, y ) = ( x, y ) =   ( x, y ) , f " y 2 ( x, y ) = 2 ( x, y ) =   ( x, y ) .
xy x  y  y y  y 
Observații
1. Pentru a calcula derivatele parțiale, trebuie să derivăm (în mod normal) în raport cu o
variabilă păstrând orice altă variabilă constantă. Așadar, derivatele parțiale ale unei funcții de
mai multe variabile sunt derivatele funcțiilor sale parțiale.
2. Toate regulile, pentru funții de o variabilă reală, pentru derivarea sumelor, produselor,
fracțiilor etc. se păstrează și pentru funcțiile de mai multe variabile.

Exemple
1. Să se calculeze f " x 2 ( x, y ) , f " xy ( x, y ) , f " yx ( x, y ) şi f " y 2 ( x, y ) pentru funcţia f :
R2→R, f(x, y)=2x3y2-x2-3y+7+4e2x-y.
Soluţie
Aplicând regulile de derivare se obţine
f ' x ( x, y ) =6x2y2-2x+8e2x-y; f ' y ( x, y ) = 4x3y-3-4e2x-y;
f " x 2 ( x, y ) =12xy2-2+16e2x-y; f " xy ( x, y ) = 12x2y-8e2x-y;
f " yx ( x, y ) = 12x2y-8e2x-y; f " y 2 ( x, y ) = 4x3+4e2x-y.
Exerciţii propuse
Să se calculeze f " x 2 ( x, y ) , f " xy ( x, y ) , f " yx ( x, y ) şi f " y 2 ( x, y ) pentru:
x
a) f(x, y) = x3+2xy2- , y0;
y
b) f(x, y) = ln(1+x2+2y2).

Criteriul Schwartz
Dacă A R2 şi f: A→R admite derivate parţiale mixte de ordinul al doilea pe V(a, b) A şi
acestea sunt continue în (a, b) atunci f " xy ( a,b ) = f " yx ( a,b ) .

Observaţie
In exemplul anterior se remarcă existenţa egalităţii f " xy ( x, y ) = f " yx ( x, y ) , (x, y).

6
 2. Folosind definiţia, să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi în punctul (3, 2) ale
funcţiei f : (0,  )  R → R, f ( x, y ) = x y

Soluţie
' f ( x,2) − f (3,2) x 2 − 32
f x (3,2) = lim = lim = lim ( x + 3) = 6
x →3 x −3 x →3 x − 3 x →3
' f (3, y ) − f (3,2) 3 y − 32 32 (3 y − 2 − 1) 3y −2 − 1
f (3,2) = lim = lim = lim = 9 lim = 9 ln 3
y y →2 y−2 y →2 y − 2 y →2 y−2 y →2 y − 2

3. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi ale funcţiei

 xy
 2 , ( x, y )  (0,0)
f : R 2 → R, f ( x, y ) =  x + y 2 ,

 0 , ( x, y ) = (0,0)

Soluţie
• Pentru ( x, y )  (0,0) avem:
2x
y x 2 + y 2 − xy
' 2 x2 + y2 y3
f x ( x, y ) = =
(x 2 + y 2 )
3
x2 + y2 2

Analog, obţinem:
' x3
f =
(x )
y
( x, y ) 3
2 2
+y
2

• Pentru a determina derivatele parţiale în punctul (0, 0) vom folosi definiţia:

' f ( x,0) − f (0,0) 0−0
f (0,0) = lim = lim = lim 0 = 0
x x →0 x−0 x →0 x x →0

' f (0, y ) − f (0,0) 0−0

f y (0,0) = lim = lim = lim 0 = 0 . Rezultă:
y →0 y−0 y →0 y y →0
 y3
 , ( x, y )  (0,0)
'
f x ( x, y ) =  (x )
3
2 2
+y
2
;

 0 , ( x, y ) = (0,0)
 x3
 , ( x, y )  (0,0)
'
f y ( x, y ) =  (x )
3
2 2
+y
2


 0 , ( x, y ) = (0,0)

7
2.5 Diferenţiala unei funcţii reale de mai multe variabile
Definiţie (diferenţiabilitate)
o
Fie o mulţime A R2, f: A→R şi (a, b)  A . Spunem că f este diferenţiabilă în (a, b) dacă şi
numai dacă  , R şi  : A→R o funcţie continuă în (a, b) cu (a, b) =0 astfel încât
f(x, y)-f(a, b)= (x-a)+ (y-b)+ (x, y)(x, y),
unde (x, y) = ( x − a )2 + ( y − b )2 .

In următoarele teoreme sunt precizate legăturile între cele trei concepte fundamentale:
diferenţiabilitate, derivate parţiale şi continuitate.

Teorema 1
o
Dacă A R2 şi f: A→R este diferenţiabilă în (a, b) A atunci f admite derivate parţiale de
ordinul întâi în raport cu x şi cu y în (a, b) ( f ' x ( a,b ) şi f ' y ( a,b ) ) şi = f ' x ( a,b ) , =
f ' y ( a,b ) .
Demonstraţie
Fie y=b, xa astfel încât (x, b)A. Cum f este diferenţiabilă în (a, b) avem
f ( x,b ) − f ( a,b ) x−a
f(x, y)-f(a, b)= (x-a)+ (y-b)+ (x, y)(x, y)  = +(x, b) .
x−a x−a
Cum lim  ( x,b ) = lim  ( x, y ) = 0 atunci
x →a x →a
y →b
f ( x,b ) − f ( a,b ) x−a
lim = lim  +  ( x,b ) =  f ' x ( a,b ) = .
x →a x−a x →a x−a
Analog se obţine f ' y ( a,b ) =. □
In consecinţă, dacă f este diferenţiabilă în (a, b), se poate scrie
f(x, y)-f(a, b)= f ' x ( a,b ) (x-a)+ f ' y ( a,b ) (y-b)+ (x, y)(x, y)

Teorema 2
o
Dacă A R2 şi f: A→R este diferenţiabilă în (a, b)  A atunci f este continuă în (a, b).
Demonstraţie
Cum f este diferenţiabilă în (a, b) atunci există : A→R continuă în (a, b) cu (a, b) =0 astfel
încât
f(x, y)-f(a, b)= f ' x ( a,b ) (x-a)+ f ' y ( a,b ) (y-b)+ (x, y)(x, y) (1)
Din : A→R continuă în (a, b) cu (a, b) =0 deducem
lim  ( x, y ) =0 (2)
( x,y )→( a,b )

In plus, (x, y) = ( x − a )2 + ( y − b )2 deci

lim  ( x, y ) =0 (3)
( x,y )→( a,b )
In consecinţă, din relaţiile (1), (2) şi (3), se obţine:
lim f ( x, y ) − f ( a,b ) = 0  lim f ( x, y ) = f ( a,b ) deci f este continuă în (a, b). □
( x,y )→( a,b ) ( x,y )→( a,b )

8
Teorema 3
o
Fie A R2, f: A→R şi (a, b)  A astfel încât derivatele parţiale f ' x , f ' y există pe V(a, b)A şi
sunt continue în (a, b) atunci f este diferenţiabilă în (a, b).

Definiţie (diferenţiala unei funcţii)

o
Fie A R2, f: A→R şi (a, b)  A astfel încât f este diferenţiabilă în (a, b). Diferenţiala de
ordinul întâi a funcţiei f în (a, b), notată df(a, b), este dată prin:
df(a, b) : R2→R, df(a, b)(x, y)= f ' x ( a,b )( x − a ) + f ' y ( a,b )( y − b )
(uneori se mai notează df(a, b)(x, y) cu df(x, y; a, b)).

Observaţie
Fie funcţiile , : R2→R, (x, y)=x, (x, y)=y (funcţii proiecţie) despre care se demonstrează
imediat că sunt diferenţiabile pe R2 şi 'x(x, y)=1, 'y(x, y)=0, 'x(x, y)=0, 'y(x, y)=1, deci
not
d(a, b)(x, y)=(x-a) = dx
not
d (a, b)(x, y)=(y-b) = dy.
În consecinţă, dacă f este o funcţie arbitrară, diferenţiabilă în (a, b), atunci
df(a, b)= f ' x ( a,b ) dx + f ' y ( a,b ) dy
sau, se mai notează
not  
df(a, b)= f ' x ( a,b ) dx + f ' y ( a,b ) dy = [ dx + dy ] f(a, b)
x y
 
şi d=( dx + dy ) se numeşte operator de diferenţiere.
x y
Definiţie
o
Fie AR2, f: A→R, (a, b)  A şi pN, p2. Spunem că funcţia f este diferenţiabilă de p ori în
(a, b) dacă derivatele parţiale de ordin (p-1) există pe o vecinătate V(a, b)A şi acestea sunt
diferenţiabile în (a, b).

Criteriul Young
o
Dacă AR2, f: A→R, (a, b)  A şi f diferenţiabilă de două ori în (a, b), atunci există derivatele
parţiale de ordinul al doilea ale lui f în (a, b) şi f " xy ( a,b ) = f " yx ( a,b ) .

Definiţii
o
1) Dacă AR2, f: A→R şi f este diferenţiabilă de două ori în (a, b)  A , atunci se defineşte
diferenţiala de ordinul al doilea a funcţiei f în punctul (a, b) astfel:

d2f(a, b)(x, y)= f " x2 ( a,b )( x − a ) + f " y 2 ( a,b )( y − b ) + 2 f " xy ( a,b )( x − a )( y − b )

2 2

sau

9
 d2f(a, b)= f " x2 ( a,b )( dx ) + f " y 2 ( a,b )( dy ) + 2 f " xy ( a,b ) dxdy
2 2

sau
2
   
d f=  dx + dy  f.
2

 x y 
o
2) Dacă AR2, f: A→R şi f este diferenţiabilă de p ori în (a, b)  A , atunci se defineşte
diferenţiala de ordinul p a funcţiei f în punctul (a, b) astfel:
p
p f
p
d f(a, b)(x, y)=  C kp
p −k k
( a,b )( x − a ) p − k ( y − b ) k
k =0 x y
sau
p
  p f p −k
p
d f(a, b) =( dx + dy ) f(a, b)=  C p p − k k ( a,b )( dx )
p k
( dy ) k =
x y k =0 x y
p
( p)
=  C kp f
x p−k k
y
( a,b )( dx ) p − k ( dy ) k
k =0

Definiţii
Dacă DRn o mulţime deschisă şi f: D→R.
• Spunem că funcţia f este diferenţiabilă de p ori pe D dacă derivatele parţiale de ordin (p-1)
există pe D şi acestea sunt diferenţiabile pe D.
• Spunem că funcţia f este de clasă Cp(D) (scriem f Cp(D)) dacă admite derivate parţiale de
ordin p şi acestea sunt continue pe D (pN*).
• Spunem că funcţia f este de clasă C(D) (scriem f C (D)) dacă admite derivate parţiale de
orice ordin şi acestea sunt continue pe D.

Observaţii
Pe baza rezultatelor prezentate se pot remarca următoarele implicaţii:
1) Dacă f este diferenţiabilă de p ori pe D, adică f admite derivate parţiale de ordin (p-1) pe D şi
acestea sunt diferenţiabile pe D (deci şi continue pe D, conform T2), astfel că f Cp-1(D)
(f este diferenţiabilă de p ori pe D f Cp-1(D))
2) Dacă f Cp(D), adică f admite derivate parţiale de ordin p pe D şi acestea sunt continue pe D,
atunci f admite derivate parţiale de ordin (p-1) pe D şi acestea sunt diferenţiabile pe D (folosind
T3), deci f este diferenţiabilă de p ori pe D (f Cp(D)  f este diferenţiabilă de p ori pe D).
(f este diferenţiabilă de p ori pe Df Cp-1(D) şi f Cp(D) f este diferenţiabilă de p ori pe D)

10
Aplicații
1. Folosind definiţia, să se arate că funcţia f : R2→ R , f (x, y) = 4x2 – 3y este diferenţiabilă
în punctul (1, -2).

Soluție
Funcţia f este diferenţiabilă în punctul (1, -2) dacă există  ,   R şi o funcţie ω : R2→ R,
continuă şi nulă în (1, -2), astfel încât:
f ( x, y ) − f (1,−2) =  ( x − 1) +  ( y + 2) +  ( x, y )   ( x, y ) , unde
 ( x, y ) = ( x − 1) 2 + ( y + 2) 2 . Dacă f este diferenţiabilă în punctul (1, -2), atunci

 = f 'x (1,−2) = 8 şi  = f 'y (1,−2) = −3 . Astfel, relaţia din definiţie devine:

4 x 2 − 3 y − 10 = 8( x − 1) − 3( y + 2) +  ( x, y )  ( x − 1) 2 + ( y + 2) 2
Pentru (x,y) ≠ (1,-2) rezultă  ( x, y ) = 4 x 2 − 8x + 4 4( x − 1) 2
= .
( x − 1) 2 + ( y + 2) 2 ( x − 1) 2 + ( y + 2) 2
Pentru (x,y) = (1,-2) vom considera ω(x, y)= 0 pentru ca funcţia ω să se anuleze în punctul (1,-2)
4( x − 1) 2 4( x − 1) 2
Avem: lim  ( x, y) = lim  lim = 0 =  (1,−2) ,
( x , y ) →(1, −2 ) ( x , y ) →(1, −2 ) ( x , y ) →(1, −2 )
( x − 1) + ( y + 2)
2 2
( x − 1) 2

prin urmare funcţia ω este continuă în punctul (1, -2).

În concluzie, există λ = 8, μ = -3 şi funcţia ω : R2→ R ,
 4( x − 1) 2
 , ( x, y )  (1,−2)
 ( x, y ) =  ( x − 1) 2 + ( y + 2) 2 , continuă şi nulă în (1, -2), astfel încât

 0, ( x, y ) = (1,−2)
f ( x, y ) − f (1,−2) =  ( x − 1) +  ( y + 2) +  ( x, y )   ( x, y ), ( x, y )  R 2
Conform definiţiei, rezultă că f este diferenţiabilă în punctul (1,-2).

2. Să se studieze diferenţiabilitatea următoarelor funcţii în punctele indicate:

2
a) f : R → R, f ( x, y ) = 3( x − 1) 2 + 5 y 4 în punctul (1, 0);

(1 + xy )sin x , ( x, y )  (0,2)
1

b) f : R → R, f ( x, y ) = 
2
în (0, 2);

 0 , ( x , y )  ( 0, 2)
2
c) f : R → R, f ( x, y ) = e x sin y în punctul (-3, 4).

Soluție
a) Dacă f diferenţiabilă în punctul (1, 0), atunci rezultă, în baza propoziţiei 1, că există
' '
f x (1,0) şi f y (1,0)
f ( x,0) − f (1,0) 3( x − 1) 2 3 x −1
Calculăm lim = lim = lim ;
x →1 x −1 x →1 x −1 x →1 x − 1
cum limitele laterale sunt diferite, rezultă că nu există f ' (1,0) , ceea ce contrazice propoziţia 1.
x
Prin urmare f nu este diferenţiabilă în punctul (1, 0).

11
 b) Dacă f diferenţiabilă în punctul (0, 2), atunci, rezultă că f continuă în punctul (0, 2).
1 xy
lim
Avem: lim f ( x, y ) = lim (1 + xy) sin x
=e ( x , y ) → ( 0 , 2 ) sin x
= e 2  0 = f (0,2) ,
( x , y ) →( 0 , 2 ) ( x , y ) →( 0 , 2 )
deci f nu este continuă în (0,2), contradicţie. Prin urmare f nu este diferenţiabilă în punctul (0, 2)

c) Pentru ca f să fie diferenţiabilă în (-3, 4) este suficient ca f să admită derivate parţiale

într-o vecinătate a punctului (-3, 4), continue în (-3, 4).
( x, y ) = e x sin y  x cos y,  (x, y )  R 2 .
' '
Avem: f x ( x, y ) = e x sin y  sin y şi f y

Aceste funcţii există şi sunt continue pe R2, deci există pe o vecinătate a punctului (-3, 4) şi sunt
continue în (-3, 4).
Rezultă că funcţia f este diferenţiabilă în punctul (-3, 4).

3. Să se determine diferenţialele de ordinul întâi şi doi în punctul (1, 2) ale funcţiei

( )
f : D → R, f ( x, y ) = ln 1 − xy + y 2 , unde D = ( x, y )  R 2 / 1 − xy + y 2  0 .  
Soluție
−y − x + 2y
f x' ( x, y ) = ; f '
( x, y ) = ; f x' (1,2) = − 23 ; f y' (1,2) = 1 .
1 − xy + y 1 − xy + y
2 y 2

df (x, y;1,2) = f x' (1,2)( x − 1) + f y' (1,2)( y − 2) = − 2 (x − 1) + ( y − 2) sau

3
df (x, y;1,2) = − 2 dx + dy
3


f x''2 ( x, y ) = f x' ( x, y ) x =  ' − y2
; f y''2 ( x, y ) = f y' ( x, y ) =   ' − x 2 − 2 y 2 + 2 xy + 2
( )
;
1 − xy + y 2
2 y
(1 − xy + y )2 2

''
f xy  '
( x, y ) = f x' ( x, y ) y = y2 −1
(1 − xy + y 2 ) 2
''

x
4
9
''
; f 2 (1,2) = − ; f 2 (1,2) = − ;
y
1
3
f
''

xy
(1,2) =
1
3
.

d 2 f (x, y;1,2) = f x 2 (1,2)( x − 1) 2 + 2 f xy (1,2)( x − 1)( y − 2) + f y 2 (1,2)( y − 2) 2 

'' '' ''

 d 2 f (x, y;1,2) = − ( x − 1) 2 + ( x − 1)( y − 2) − ( y − 2) 2 sau

4 2 1
9 3 3

d 2 f (x, y;1,2) = − dx 2 + dxdy − dy 2

4 2 1
9 3 3

12
2.6 Formula Taylor pentru funcţii reale de mai multe variabile

Definiţie
o
Fie AR2, f: A→R, (a, b)  A şi nN, n2 şi presupunem că funcţia f este diferenţiabilă de n
ori în (a, b).
Polinomul
1 1 1
(1) Tn ( x, y ) = f ( a,b ) + df ( a,b )( x, y ) + d 2 f ( a,b )( x, y ) + ... + d n f ( a,b )( x, y ) se numeşte
1! 2! n!
polinom Taylor de gradul n asociat lui f în (a, b).
(2) Rn ( x, y ) = f ( x, y ) − Tn ( x, y ) se numeşte restul Taylor de ordin n asociat lui f în (a, b).

(3) f ( x, y ) = Tn ( x, y ) + Rn ( x, y ) se numeşte formula Taylor în (a, b).

• Dacă lim Rn ( x, y ) = 0 spunem că f se poate dezvolta în serie Taylor în jurul punctului (a, b).
n →

Observaţie
Se poate arăta că dacă f Cn(V(a, b)), atunci există o funcţie  continuă în (a, b) şi (a, b) =0
astfel încât Rn ( x, y ) se poate scrie:

1
(4) Rn ( x, y ) =  ( x, y ) n ( x, y ) unde (x, y) = ( x − a )2 + ( y − b )2 .
n!
In aceste condiţii, putem scrie:
1
f ( x, y ) = f ( a,b ) +  f ' x ( a,b )( x − a ) + f ' y ( a,b )( y − b )  +
1!
1
f '' 2 ( a,b )( x − a ) + f '' 2 ( a,b )( y − b ) + 2 f '' xy ( a,b )( x − a )( y − b )  +...+
2 2
+

2!  x y 

1  0 ( n) ( n) n −1 ( n) n
Cn f n ( a,b )( x − a ) + C1n f n −1 ( a,b )( x − a ) ( y − b ) + ... + Cnn f n ( a,b )( y − b )  +
n
+ 
n!  x x y y 
1 1
+  ( x, y ) n ( x, y ) = Tn ( x, y ) +  ( x, y ) n ( x, y ) .
n! n!

13
2.7 Extremele locale ale funcţiilor de mai multe variabile

Extreme libere

Definiţie

Fie A R2, f: A→R şi (a, b)A. (a, b) este punct de maxim (minim) local pentru f dacă şi numai
dacă există o vecinătate V(a, b) a lui (a, b) astfel încât  (x, y)V(a, b) avem f(a, b)f(x, y)
(respectiv f(a, b)f(x, y)).
Dacă (a, b) este un punct de minim sau maxim local atunci (a, b) se numeşte punct de extrem
local.

Propoziţie

Dacă (a, b)AR2 este un punct de extrem local pentru funcţia f: A→R şi f ' x şi f ' y există pe
o vecinătate V(a, b)A atunci f ' x ( a,b ) =0 şi f ' y ( a,b ) =0.

Demonstraţie

Fie  ( x ) =f(x, b) cu (x, b) V(a, b). Cum (a, b) este un punct de extrem local pentru f deducem
că x=a este un punct de extrem local pentru . Atunci folosind Teorema Fermat obţinem că
 '( a ) =0, deci
f ( x, b ) − f ( a , b ) ( x) − (a)
f ' x ( a,b ) = lim = lim =  '(a ) =0
x→a x−a x →a x−a
Analog se demonstrează că f ' y ( a,b ) =0.

Definiţie

Fie AR2 şi f: A→R. Un punct (a, b)A astfel încât f ' x ( a,b ) =0 şi f ' y ( a,b ) =0 se numeşte
punct staţionar pentru f.

Teorema

Fie AR2, f:A→R şi (a, b)A un punct staţionar pentru f. Presupunem că  V(a, b)A astfel
încât fC2(V(a, b)). Fie
 f "x 2 (a, b) f "xy ( a, b) 
H(a, b)=   - matricea hessiană asociată lui f în (a, b) şi
 f " yx (a, b) f " y 2 ( a, b) 
 
1(a, b)= f "x 2 (a, b) , 2(a, b)=det H(a, b).
Dacă 2(a, b)>0 şi 1(a, b)0, atunci (a, b) este punct de extrem local, după cum urmează:
• dacă 1(a, b)>0 atunci (a, b) este punct de minim local;
• dacă 1(a, b)<0 atunci (a, b) este punct de maxim local.
Dacă 2(a, b)<0 şi 1(a, b)0 atunci (a, b) nu este punct de extrem local (se numeşte punct şa).

Demonstraţie
Folosind formula lui Taylor de ordinul al doilea se obţine:

14
 1 1
f(x, y)=f(a, b)+ [ f ' x ( a,b ) (x-a)+ f ' y ( a,b ) (y-b)]+ [ f "x 2 (a, b) (x-a)2+
1! 2!
1
+2 f "xy (a, b) (x-a)(y-b)+ f " y 2 (a, b) (y-b)2]+  ( x, y ) 2 ( x, y ) cu
2!
 : A→R o funcţie continuă în (a, b),  (a, b)=0 şi  ( x, y ) = ( x − a )2 + ( y − b) 2 .
x−a
Cum (a, b) este un punct staţionar pentru f  f ' x ( a,b ) =0, f ' y ( a,b ) =0 şi cu notaţiile = ,

y −b
= rezultă:

1
f(x, y)-f(a, b)=  2 {[ f "x 2 (a, b) 2+2 f "xy (a, b) +2 f " y 2 (a, b) ]+  ( x, y ) }=
2!
f "xy (a, b) 2 2 f "y 2 (a, b) f "x2 (a, b) − ( f "xy (a, b))
2
1 2
=  { f "x 2 (a, b) [(+ β ) + ( f "x2 (a, b))2 ]+  ( x, y ) )}=
2! f "x2 (a, b)
1 f " ( a, b) 2 2  2
=  2 {1[(+ xy β ) + ]+  ( x, y ) } dacă 10.
2! f "x2 (a, b) 12
Când 1(a, b)>0 şi 2(a, b)>0, folosind continuitatea funcţiei  ( x, y ) în (a, b) şi că  (a, b)=0 se
obţine că există o vecinătate V’(a, b) V(a, b) astfel încât  (x, y) V’(a, b) avem
f(x, y)-f(a, b)0 f(x, y) f(a, b)  (a, b) punct de minim local pentru f.
Dacă 1(a, b)<0 şi 2(a, b)>0 atunci există o vecinătate V”(a, b) V(a, b) astfel încât
 (x, y) V”(a, b) avem f(x, y)-f(a, b)0 f(x, y) f(a, b)  (a, b) punct de maxim local pentru
f.
Dacă 2(a, b)<0 atunci diferenţa f(x, y)-f(a, b) are atât valori pozitive cât şi pe o vecinătate a lui
(a, b), deci (a, b) nu este un punct de extrem local. □

Generalizare (n>2)

Fie ARn, f:A→R, aA un punct staţionar pentru f astfel încât derivatele parţiale de ordinul al
doilea ale lui f există şi sunt continue pe o vecinătate V(a). Notăm matricea hessiană asociată lui
 f "x12 (a ) f "x1 x2 (a) ..... f "x1 xn (a) 
 
f în aA, H(a)= f "xi x j (a) ( )
i , j =1, n
=
 f "x2 x1 (a) f "x22 (a) ..... f "x2 xn (a) 
................ .............. ..... ...............
 . Considerăm
 
 f "x x (a) f "x x (a) ..... f "x 2 (a) 
 n 1 n 2 n 
f "x12 ( a ) f "x1 x2 ( a )
determinanţii 1(a)= f "x12 ( a ) , 2(a)= , …, n(a)= det H(a).
f "x2 x1 (a ) f "x22 ( a )
Se ştie că H(a) este pozitiv definită dacă şi numai dacă 1(a)>0, 2(a)>0,…, n(a)>0 şi negativ
definită dacă şi numai dacă 1(a)<0, 2(a)>0,…, (-1)nn(a)>0. Astfel că:
a) dacă H(a) este pozitiv definită atunci x=a este punct de minim local
b) dacă H(a) este negativ definită atunci x=a este punct de maxim local
c) dacă H(a) este nedefinită atunci x=a nu este punct de extrem local (punct şa).

15
Exemple

1) Să se determine punctele de extrem local pentru funcţia

f : R 2 → R, f ( x, y ) = x 5 + y 3 − 5 x − 48 y
Soluţie. Se calculează coordonatele punctelor staţionare, ca soluţii ale sistemului:
 f ' x ( x, y ) = 0  5x4 − 5 = 0  x 4 − 1 = 0  x = 1
   2   2 .
 f ' y ( x, y ) = 0 3 y − 48 = 0  y − 16 = 0  y =  4
Astfel, funcţia f are patru puncte staţionare: A(1,4); B(1,−4); C (− 1,4 ); D(− 1,−4).
Se calculează derivatele parţiale de ordinul al doilea:
f " x2 ( x, y ) = 20 x3 ; f " xy ( x, y ) = 0; f " yx ( x, y ) = 0; f " y 2 ( x, y ) = 6 y;
 f "x 2 ( x, y ) f "xy ( x, y )   20 x3 0
Matricea hessiana este H(x, y) =  =  
 f " yx ( x, y ) f " y 2 ( x, y )   0 6y 
 
Atunci:
1 (1,4) = 20  0 
  A(1,4) punct de minim local.
 2 (1,4) = 480  0
 2 (1,−4) = −480  0  B(1,−4) nu este punct de extrem (punct şa).
 2 (− 1,4) = −480  0  C (− 1,4) nu este punct de extrem (punct şa).
1 (− 1,−4) = −20  0 
  D(− 1,−4 ) punct de maxim local.
 2 (− 1,−4) = 480  0

2) O întreprindere realizează două produse în cantităţile x şi y exprimate în unităţi de măsură

(u.m.). Cheltuielile totale de producţie sunt
c ( x, y ) = 10 + 4 x − 2 y ,
iar preţurile unitare ale acestor două produse depind funcţional de nivelul producţiei astfel:
p1 ( x, y ) = 16 − x 2 , p2 ( x, y ) = 6 − 2 y .
Să se determine în ce cantităţi trebuie realizate cele două produse astfel încât profitul să fie
maxim.
Soluţie. Funcţia profit este
f : R 2 → R , f ( x, y ) = xp1 + yp2 − c ( x, y ) = − x3 − 2 y 2 + 12 x + 8 y − 10 .
Punctele staţionare se obţin ca soluţii ale sistemului
 f ' x ( x, y ) = 0  −3 x 2 + 12 = 0
  .
 f ' y ( x, y ) = 0  −4 y + 8 = 0
Cum x şi y sunt pozitive se obţine unicul punct staţionar A(2, 2).
 f "x 2 ( x, y ) f "xy ( x, y )   −6 x 0 
Matricea hessiană va fi H(x, y)=  =
 f " yx ( x, y ) f " y 2 ( x, y )   0 −4 
 
 −12 0 
şi pentru punctul A(2, 2) aceasta devine H(2, 2)=   cu
 0 −4 
1 ( 2, 2 ) = −12  0 
  A(2, 2) punct de maxim local.
 2 ( 2, 2 ) = 48  0 
A(2, 2) este punct de maxim al profitului f, iar cantităţile optime sunt x=2, y=2.

16
3) Să se determine punctele staţionare şi punctele de extrem local pentru funcţia:
f : R 2 → R , f ( x, y ) = x 2 n + y 2 n , n  N *
Soluţie. Punctele staţionare se obţin din sistemul
 f ' x ( x, y ) = 0  2nx 2 n −1 = 0
  .
 f ' y ( x, y ) = 0  2ny
2 n −1
=0
Se observă că A(0, 0) este unicul punct staţionar al funcţiei f .
Matricea hessiană va fi
 f "x 2 ( x, y ) f "xy ( x, y )   2n(2n − 1) x 2 n − 2 0 
H(x, y)=  =  
 f " yx ( x, y ) f " y 2 ( x, y )   − 2n − 2 
   0 2 n (2 n 1) y 
0 0
şi pentru punctul staţionar A(0, 0) aceasta devine: H(0, 0)=   cu 1 (0,0) = 0,  2 ( 0,0 ) = 0
0 0
deci algoritmul anterior nu poate fi aplicat.
Se observă însă, că f (0,0) = 0 şi f ( x, y )  0, ( x, y )  R 2 , astfel că
f ( x, y )  f (0,0), ( x, y )  R 2 .
Ca urmare, conform definiţiei, A(0, 0) este punct de minim (global) pentru f .

4) Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei

f : R2→ R , f (x, y) = 2x2 + y3 – 6 xy +1.

 f ' ( x, y ) = 0
 x
Soluţie. Etapa 1. Determinăm punctele staţionare, care sunt soluţiile sistemului 
'
 f y ( x, y ) = 0
f x' ( x, y ) = 4 x − 6 y
Avem: , prin urmare rezultă sistemul:
f y' ( x, y ) = 3 y 2 − 6 x

4 x − 6 y = 0 2 x − 3 y = 0 x = 3y

 2  2  2
3 y − 6 x = 0  y − 2 x = 0  y 2 − 3 y = 0

Din a doua ecuaţie obţinem y1= 0, y2= 3 de unde, prin înlocuire în prima relaţie, rezultă x1= 0,
x2= 9/2;
Am obţinut punctele staţionare: P1(0, 0), P2 (9/2, 3)

Etapa 2. Stabilim care dintre punctele staţionare sunt puncte de extrem local.
 ' ' ( x, y ) ''
(x, y ) 
 f x2 f
Scriem matricea hessiană: H (x, y ) =  xy
 . Avem:
 f ( x, y ) f y 2 (x, y ) 
'' ''

 yx
( )  ( ) 
f x' '2 x, y = f x' x, y 'x = 4 x − 6 y 'x = 4 ; f xy''
    
(x, y ) = f x' (x, y ) 'y = 4 x − 6 y 'y = −6 = f yx'' (x, y )
f y''2 ( x, y ) =  f '
 3 y
y ( x, y ) y =
' 2

− 6 x 'y = 6 y , deci H ( x, y) = 
4 −6 
 . Avem:
− 6 6 y 
 4 − 6 4 −6
H (0, 0) =    1 = 4  0,  2 = = −36  0 , deci P1 (0,0) este punct şa.
− 6 0 −6 0

( )
H 92 , 3 = 
 4 −6
−
  1 = 4  0,  2 =
−
4 −6
= 36  0 , deci P2 (9/2, 3) este punct de minim local.
 6 18  6 18

17
 5) Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei
f : R2→ R , f (x, y) = 6x2y + 2y3 – 45x - 51y +7.

Soluţie.
 f ' ( x, y ) = 0
 x
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare, rezolvând sistemul:  . Avem:
'
 y
f ( x , y ) = 0

f x' ( x, y ) = 12 xy − 45 12 xy − 45 = 0  xy = 15
, deci obţinem sistemul:  

 2
4
f y' ( x, y ) = 6 x 2 + 6 y 2 − 51  2 2
6 x + 6 y − 51 = 0  x + y 2 = 17
 2

P = 4
  P = 154
15

Notăm x + y = S , xy = P   2 
S − 2 P =
 S = 4
17
2

Pentru S = 4, P = 15  t 2 − 4t + 15 = 0  t1 = 3 , t 2 = 5 ,
4 4 2 2
deci (x1 = 2 , y1 = 2 ) sau (x 2 = 2 , y 2 = 2 ) .
3 5 5 3

Pentru S = −4, P = 15  t 2 + 4t + 15 = 0  t1 = − 3 , t 2 = − 5 ,
4 4 2 2
deci (x 3 = − 3
, y3 = − 5
) sau (x 4 = − 5
, y4 = − 3
).
( ) ( ) ( ) ( )
2 2 2 2

Am obţinut punctele staţionare: P1 , , P2 , , P3 − , − , P4 − , − .

3 5 5 3 3 5 5 3
2 2 2 2 2 2 2 2

Etapa 2. Stabilim care dintre punctele staţionare sunt puncte de extrem local.

Metoda I. Scriem matricea hessiană.

''

' '
 ' ' ''

Avem: f x 2 (x, y ) = f x (x, y ) x = 12 y ; f xy ( x, y ) = f x ( x, y ) y = 12 x = f yx ( x, y ) ;
''

  12 y 12 x 
f y''2 (x, y ) = f y' (x, y ) 'y = 12 y , deci H ( x, y ) =   .
12 x 12 y 
( )  30 18
H 32 , 52 =    1 = 30  0,  2 =
30 18
= 576  0 , deci P1 32 , ( 52 ) punct de minim local.
18 30  18 30

( ) 18 30 
H 5 , 3 = 
2 2
  1 = 18  0,  2 =
18 30
= −576  0 , deci P2 5 , ( 32 ) este punct şa.
 30 18  30 18 2

( )  − 30 − 18 
H − 32 ,− 52 = 
− −
  1 = −30  0,  2 =
− 30 − 18
− −
3 5 (
= 576  0 , deci P3 − 2 , − 2 punct de maxim local. )
 18 30  18 30

( )
H − 5 ,− 3 = 
 − 18 − 30 
  1 = −18  0,  2 =
− 18 − 30
= −576  0 , deci P4 − 2 , − 2 este punct şa
5 3
( )
2 2
 − 30 − 18 − 30 − 18

 
Metoda II. Calculăm expresia: (x, y ) = f xy'' (x, y ) − f x''2 (x, y )  f y''2 (x, y ) = 144 x 2 − y 2 . Avem:
2
( )
(2 2 )
 3 , 5  0 şi f x' ' (32 , 52 )  0 , deci P ( , ) este punct de minim local.
2 3
1 2
5

 (5 , 3 )  0 , prin urmare P2 (5 , 3 ) este punct şa.

2

2 2 2 2
( 2
) ( ) ( )
 − 3 , − 5  0 şi f x' '2 − 3 , − 5  0 , deci P3 − 3 , − 5 este punct de maxim local.
2 2 2
( )
2 2
 − , −  0 , prin urmare P4 − , − este punct şa.
5
2
3
2
5 3 ( 2 2
)

18
 20 50
6) Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei f : ( R * ) 2 → R, f ( x, y ) = xy + +
x y
Soluţie.
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare. Avem:
20  20
f x' ( x, y ) = y −
x 2 , de unde rezultă sistemul:  y − x 2 = 0
 , echivalent cu
50 x − 50
f y' ( x, y ) = x − 2 =0
y  y2
 20
 y = x 2  20
 x 2 y = 20 y = 2 x = 2
 2     x 
 xy = 50 x  400
= 50 x 3 = 8 y = 5
 x 4 
Am obţinut punctul staţionar P (2,5).

Etapa 2. Stabilim natura punctelor staţionare, folosind matricea hessiană. Avem:

f x''2 ( x, y ) =
40 ; f xy'' ( x, y ) = 1 = f yx'' ( x, y ) ; f y'' ( x, y ) = 100
2
3
x3 y
 40 
 3 1  5 1
H ( x, y ) = 
x   H (2, 5) =  
 100  1 4
 
1 3   5
 y 
Avem ∆1 = 5 > 0, ∆2 = 3 > 0, deci P (2,5) este punct de minim local.

7) Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei

f : (0, )2→ R, f (x, y) = x2+ y2 +3xy – 8 lnx –14 lny +5
Soluţie.
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare, rezolvând sistemul:
 f ' ( x, y ) = 0 2 x + 3 y − 8 = 0 2 x 2 + 3xy = 8 (1)
 x  x . Am obţinut un sistem omogen.
 '     2
 f y ( x, y ) = 0 2 y + 3x − y = 0
14
2 y + 3xy = 14 (2)

Înmulţim prima ecuaţie cu 7, pe cea de-a doua cu (-4) şi adunăm relaţiile obţinute; rezultă:
14 x 2 + 9 xy − 8 y 2 = 0 . Împărţim această ecuaţie prin y
2
(y 2  0) şi notăm xy = t . Obţinem:
14t 2 + 9t − 8 = 0  t1 = − 87 , t 2 = 12 .
Rădăcina negativă nu convine, deoarece x  0 şi y  0 , prin urmare t = x = 1  y = 2 x
y 2
Înlocuind y = 2 x în (1), rezultă x = ± 1.
Cum x > 0, rezultă că singura valoare care se acceptă este x = 1, deci y = 2.
Am obţinut un singur punct staţionar: P(1, 2).

Etapa 2. Stabilim dacă punctul staţionar este punct de extrem local.

 
Avem: f x''2 (x, y ) = f x' (x, y ) 'x = 2 + 82 ; f xy
x
''
 
(x, y ) = f x' (x, y ) 'y = 3 = f yx'' (x, y ) ;
 
f y''2 (x, y ) = f y' (x, y ) 'y = 2 + 142 , deci matricea hessiană este:
y
 f ''2 ( x, y )
 x
''
f xy (x, y )   2 + x82 3 
H ( x, y ) =  =
 
. Avem:
14 
 f yx

''
( x , y ) f y
'' 2
( x , y ) 
 
 3 2 + 2 
y 
10 3  10 3
H (1, 2 ) =     = 10  0,  =
11 = 46  0
, prin urmare P(1,2) este punct de minim local.
 3 11  1 2
3
 2 2

19
 8) Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei
1 1 1
f : ( R* )3 → R, f ( x, y, z ) = xyz + + +
x y z
Soluţie.

Etapa 1. Determinăm punctele staţionare. Avem:

1 
f x' ( x, y, z ) = yz − 1
 x 2 yz = 1 (1)
x2  yz − =0
 x2  2
f y' ( x, y, z ) = xz − 2 , rezultă sistemul:
1  1 , echivalent cu  xy z = 1 (2)
y  xz − 2
=0
 xyz 2 = 1 (3)
 y
1  1

f z' ( x, y, z ) = xy − 2  xy − =0
z  z2

Împărţim ecuaţiile două cậte două: (1) : (2)  x = y ; (2) : (3)  y = z.

Înlocuind x = y = z în (1) rezultă x4 = 1, deci x = 1 sau x = -1.
Am obţinut punctele staţionare: P1(1, 1, 1) şi P2(-1, -1, -1).

Etapa 2. Stabilim natura punctelor staţionare, folosind matricea hessiană. Avem:

2 2
f x''2 ( x, y, z ) = 3
; f y'' ( x, y, z ) = 3 ; f z'' ( x, y, z ) = 23 ; f xy'' ( x, y, z ) = z = f yx'' ( x, y, z ) ;
2 2
x y z

f xz'' ( x, y, z ) = y = f zx'' ( x, y, z ) ; f xy ( x, y, z ) = z = f yx ( x, y, z ) ; f yz ( x, y, z ) = x = f zy ( x, y, z )
'' '' '' ''

 2 
 3 z y 
 f ( x, y , z )
'' ''
f ( x, y , z ) f ( x, y, z )   x
''

 x2 xy xz
 
H ( x, y, z ) =  f yx'' ( x, y, z ) f yz'' ( x, y, z )  =  z
2
f y''2 ( x, y, z ) x 
   y3 
 f '' ( x , y , z ) f zy'' ( x, y, z ) f z''2 ( x, y, z )  
 zx 2
 y x 
 z3 

2 1 1
 
H (1, 1, 1) = 1 2 1
1 2 
 1

Avem ∆1 = 2 > 0, ∆2 = 3 > 0, ∆3 = 4 > 0, deci P1(1, 1, 1) este punct de minim local.
 − 2 − 1 − 1
 
H (−1,−1,−1) =  − 1 − 2 − 1
 − 1 − 1 − 2
 
Avem ∆1 = - 2 < 0, ∆2 = 3 > 0, ∆3 =- 4 < 0, deci P2(-1,-1,-1) punct de maxim local.

20
 9) Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei
x y z 1
f : ( R * ) 3 → R , f ( x, y , z ) = + + +
y 4 x z
Soluţie.
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare. Avem:
1 z 1 z
f x' ( x, y, z ) = −  − 2 =0
y x2 y x
x 1 , de unde rezultă sistemul:  x 1 , echivalent cu
f y' ( x, y, z ) = − + − 2 + = 0
y2 4  y 4
1 1 1 1
f z' ( x, y, z ) = −  − =0
x z2  x z 2
 x 2 = yz x = z 2 x = z 2 x = z 2
  2  2 
4 x = y   y = 4 z   y = 4 z   y = 2 z
2 2 2 ; am folosit faptul că x, y , z  R * .
z 2 = x  z 4 = yz  z 4 = yz z 3 = y
   
3
Pentru y = 2 z  z = 2 z  z =  2 , y = 2 2 , x = 2 .

Pentru y = −2 z  z 3 = −2 z  z = 0 (nu convine) sau z 2 = −2  z  R .

Am obţinut punctele staţionare P1 (2,2 2 , 2 ) şi P2 (2,−2 2 ,− 2 ) .

Etapa 2. Stabilim natura punctelor staţionare, folosind matricea hessiană. Avem:

2z 2
f x''2 ( x, y, z ) = 3 ; f y' ' ( x, y, z ) =
2
2x
f z''2 ( x, y, z ) =
x y3 z3
1 '' ''
( x, y, z ) ; f xz ( x, y, z ) = − 2 = f zx ( x, y, z ) ; f yz ( x, y, z ) = 0 = f zy ( x, y, z )
'' 1 '' '' ''
f xy ( x, y , z ) = − = f yx
y 2 x
 2z 1 1 
 3 − − 
 f ( x, y , z )
'' ''
f ( x, y , z ) f ( x, y, z )   x
'' y2 x2 
 x2 xy xz
 1 
H ( x, y, z ) =  f yx'' ( x, y, z ) f yz'' ( x, y, z )  =  − 2
2x
f y''2 ( x, y, z ) 0 
   y y3 
 f ' ' ( x, y , z ) f z''2 ( x, y, z )   1
 zx f zy'' ( x, y, z ) 2
− 2 0 
 x z3 
 2 1 1 
 − − 
 4 8 4 
 1 2 
H (2,2 2 , 2 ) =  − 0 
 8 8 
 
− 1 0
2
 4 2 


Avem 1 = 2  0,  2 = 3  0,  3 = 2  0 , deci P1 ( 2,2 2 , 2 ) punct de minim local.

4 64 64
 2 1 1
− − − 
 4 8 4
 1 
(
H 2,−2 2 ,− 2 =  −
 8
) −
8
2
0

 
− 1 0 −
2
 4 2 


2 3 2
1 = −  0,  2 =  0,  3 = −  0 , deci P2 (2,−2 2 ,− 2 ) punct de maxim local.
4 64 64
21
 10) Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei f : R2→ R, f (x, y) = xy (x2+ y2 - 4).

Soluţie. Funcţia f se mai poate scrie: f (x, y) = x3y+ x y3 - 4 xy.

Etapa 1. Determinăm punctele staţionare. Avem:

 f ' ( x, y ) = 3 x 2 y + y 3 − 4 y 3x 2 y + y 3 − 4 y = 0
 x



( )
 y 3 x 2 + y 2 − 4 = 0
; rezultặ patru cazuri:
 ' 3 2
 f y ( x, y ) = x + 3xy − 4 x
 3 
(
 x + 3xy 2 − 4 x = 0  x x 2 + 3 y 2 − 4 = 0)
a)  y = 0  P1 (0, 0)
x=0
y = 0
b)   x = 2  P2 (− 2, 0) ; P3 (2, 0)
 x 2 + 3 y 2 = 4

c) 3 x + y = 4  y = 2  P4 (0, − 2); P5 (0, 2)

2 2

 x = 0
3 x 2 + y 2 = 4
d)  ; eliminând necunoscuta y rezultă: x 2 = 1  x = 1 ;
 x 2 + 3 y 2 = 4
pentru x = −1  y = 1  P6 (− 1, − 1); P7 (− 1, 1) ;
pentru x = 1  y = 1  P8 (1, − 1); P9 (1, 1) .
Am obţinut punctele staţionare:
P1 (0, 0), P2 (− 2, 0), P3 (2, 0), P4 (0, − 2), P5 (0, 2), P6 (− 1, − 1), P7 (− 1, 1), P8 (1, − 1), P9 (1, 1)

Etapa 2. Stabilim care dintre punctele staţionare sunt puncte de extrem local.
f x''2 ( x, y ) = 6 xy; f y''2 ( x, y ) = 6 xy; f xy'' ( x, y ) = 3x 2 + 3 y 2 − 4
 3 x 2 + 3 y 2 − 4  .
• Matricea hessiană este: H (x, y ) =  6 xy Obţinem H (0, 0) =  0 − 4 ;

 3x 2 + 3 y 2 − 4  
− 4 0 
 6 xy 
avem 1 = 0 , prin urmare natura punctului nu se poate preciza folosind matricea hessiană.
• În acest caz, calculăm expresia:

(x, y ) = f xy
''
 2
( )
2
(x, y ) − f x''2 (x, y )  f y''2 (x, y ) şi obţinem (x, y ) = 3x 2 + 3 y 2 − 4 − 36 x 2 y 2 . Avem:
(0,0 ) = 16  0 , prin urmare P1 (0, 0 ) este punct şa.
(− 2,0 ) = 64  0 , deci P2 (− 2, 0 ) este punct şa.
(2,0 ) = 64  0 , deci P3 (2, 0 ) este punct şa.
(0,−2) = 64  0 , deci P4 (0, − 2 ) este punct şa.
(0, 2 ) = 64  0 , deci P5 (0, 2 ) este punct şa.
(− 1, − 1) = −32  0 şi f x'' (−1, − 1) = 6  0 deci P6 (− 1, − 1) este punct de minim local.
2

(− 1,1) = −32  0 şi f x'' (−1, − 1) = −6  0 deci P7 (− 1, 1) este punct de maxim local.
2

(1, − 1) = −32  0 şi f x'' (1, − 1) = −6  0 deci P8 (1, − 1) este punct de maxim local.
2

(1,1) = −32  0 şi f x'' (1,1) = 6  0 deci P9 (1, 1) este punct de minim local.
2

22
 11) Să se afle punctele de extrem local ale funcţiei
f : R 3 → R, f ( x, y, z ) = x 4 + y 3 + z 2 + 4 xz − 3 y + 2 .
Soluţie.
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare. Avem:

f x' ( x, y, z ) = 4 x 3 + 4 z
f y' ( x, y, z ) = 3 y 2 − 3 , de unde rezultă sistemul:
f z' ( x, y, z ) = 2 z + 4 x

4 x 3 + 4 z = 0 y2 = 1  y1, 2 = 1
 2  

3 y − 3 = 0   z = −2 x   x1 = 0; x 2,3 =  2
2 z + 4 x = 0 x 3 − 2x = 0 
   z1 = 0; z 2,3 =  2 2


Am obţinut punctele staţionare P1 (0,1, 0 ) , P2 (0, − 1, 0) , P3 2 ,1, − 2 2 , P4 ( ) ( 2 , − 1, − 2 2 , )

( )
P5 − 2 ,1, 2 2 , P6 − 2 , − 1, 2 2 . ( )
Etapa 2. Stabilim natura punctelor staţionare, folosind matricea hessiană.
f x''2 ( x, y, z ) = 12 x 2 ; f y''2 ( x, y, z ) = 6 y; f z''2 ( x, y, z ) = 2; f xy'' ( x, y, z ) = 0 = f yx'' ( x, y, z ) ;
f xz'' ( x, y, z ) = 4 = f zx'' ( x, y, z ); f yz'' ( x, y, z ) = 0 = f zy'' ( x, y, z ) ;
12 x 2 0 4 

• Matricea hessiană este: H (x, y, z ) =  0 6y 0 .
 
 4 0 2
 
 0 0 4
 ; avem 1 = 0 , prin urmare nu se poate stabili natura punctului P1 (0,1, 0 )
H (0,1,0 ) =  0 6 0
 4 2 
 0
folosind matricea hessiană.
• De aceea vom studia semnul diferenţialei de ordinul al doilea a funcţiei în punctul
P1 (0,1, 0 ) . Avem: d 2 f ((x, y, z ); (x0 , y0 , z 0 )) = 12 x02 dx 2 + 6 y0 dy 2 + 2dz 2 + 8dxdz . Rezultă:
d 2 f ((x, y, z ); (0,1,0)) = 6dy 2 + 2dz 2 + 8dxdz .
Pentru a afla semnul acestei expresii, folosim metoda lui Gauss de reducere la forma canonică a
unei funcţionale pătratice.
d 2 f ((x, y, z ); (0,1,0)) = 6dy 2 + 2(dz 2 + 4dxdz + 4dx 2 ) − 8dx 2 = 6dy 2 + 2(dz + 2dx ) − 8dx 2 , deci
2

d 2 f (( x, y, z ); (0,1,0 )) este nedefinită, prin urmare P1 (0,1, 0 ) este punct şa.

( )
d 2 f (( x, y, z ); (0,−1,0)) = −6dy 2 + 2 dz 2 + 4dxdz + 4dx 2 − 8dx 2 = −6dy 2 + 2(dz + 2dx ) − 8dx 2
2

deci d f (( x, y, z ); (0,−1,0 )) este nedefinită, prin urmare

2
P2 (0, − 1, 0) este punct şa.
(
d 2 f (x, y, z ); ( ))
2 ,1, − 2 2 = 24 dx 2 + 6dy 2 + 2dz 2 + 8dxdz = 6dy 2 + 2(dz + 2dx ) + 16 dx 2  0
2

( )
deci P3 2 ,1, − 2 2 este punct de minim local.
(
d 2 f (x, y, z ); ( ))
2 , − 1, − 2 2 = 24 dx 2 − 6dy 2 + 2dz 2 + 8dxdz = −6dy 2 + 2(dz + 2dx ) + 16 dx 2
2

(
deci d 2 f ((x, y, z ); ( 2 , − 1, − 2 2 )) este nedefinită, prin urmare P4 2 , − 1, − 2 2 este punct şa. )
( )
Analog rezultă că P5 − 2 ,1, 2 2 este punct de minim local şi P6 − 2 , − 1, 2 2 punct şa. ( )

23
2.8 Metoda celor mai mici pătrate

Fie o funcţie f: [a, b]→R, despre care se cunosc n valori yi=f(xi), i= 1, n cu xi[a, b]
i= 1, n . Dacă funcţia nu este conoscută sau este foarte complexa se încearcă determinarea unei
funcţii simple g: [a, b]→R (numită trend sau funcţie de ajustare) astfel încât diferenţa dintre
datele cunoscute (xi, yi), i= 1, n şi cele calculate (xi, g(xi)), i= 1, n este minimă. De cele mai
multe ori g este o funcţie polinomială: g(x)=amxm+am-1xm-1+…+a1x+a0 cu mN*.
Diferenţa dintre cele două seturi de date se poate exprima, cel mai convenabil, ca suma pătratelor
n
erorilor absolute: =  (g( x i ) − y i ) 2 .
i =1
Dacă trendul este polinomial atunci
n
(am, am-1,…,a1, a0)=  (a m x im + ... + a1x i + a 0 − y i ) 2
i =1
care este o funcţie ce depinde de parametrii ak, k= 0, m . Astfel că, problema se formulează după
cum urmează: să se determine ak, k= 0, m astfel încât (am, am-1,…,a1, a0) este minimă, adică o
problemă de extrem.
Com  admite derivate parţiale de ordinal întâi, punctul de extrem căutat este şi punct staţionar,
adică este soluţie a următorului sistem (numit sistemul ecuaţiilor normale Gauss):
'a k (am, am-1,…,a1, a0)=0 , k= 0, m
care devine
 n
2  (a m x i + ... + a 1x i + a 0 − y i ) x i = 0
m m
 i =1
 n
2  (a m x im + ... + a 1x i + a 0 − y i ) x im −1 = 0
 i =1

................................................................ 
 n
2  (a m x m + ... + a 1x i + a 0 − y i ) x i = 0
 i =1 i

2 n (a x m + ... + a x + a − y ) = 0
  m i 1 i 0 i
 i =1
 n n
2m −1
n n
 m i m −1  i 0 i  y i x im
2m m
a x + a x + ... + a x =
 i =1 i =1 i =1 i =1
...............................................................................

 n
m +1
n n n (*).
 m i m −1  i 0 i  yi x i
m
a x + a x + ... + a x =
 i =1 i =1 i =1 i =1
 n n
m −1
n
a m  x i + a m −1  x i + ... + na 0 =  y i
m
 i =1 i =1 i =1

Se poate arăta că sistemul Gauss (*) are o unică soluţie care este şi punct de minim global
pentru .

24
Cazuri particulare:

- trendul liniar (m=1), g(x)=a1x+a0;

 n 2 n n

 1a 
 i =1
x i + a 0 
i =1
x i = i =1
xi y i
 n n
 a
1 i x + na =  yi
 i =1
0
i =1

- trendul parabolic (m=2), g(x)=a2x2+ a1x+a0.

 n 4 n n n

 2 i + 1 i + 0 i = 
3 2
a x a x a x xi2 yi
 i =1 i =1 i =1 i =1

 n n n n

 2 i + 1 i + 0 i = 
3 2
a x a x a x xi yi
 i =1 i =1 i =1 i =1
 n n n
 a2  xi + a1  xi + na0 =  yi
2

 i =1 i =1 i =1

Exemple

1) Profitul realizat de o firmă timp în primele cinci luni dintr-un an are următoarea distribuţie:
luna ianuarie februarie martie aprilie mai
mil. euro 1 1 3 2 4
Să se ajusteze datele după o dreaptă şi să se facă o estimare a profitului în luna următoare.

2) Să se estimeze profitul unei firme (calculat în unităţi monetare) pentru anul 2009, dacă se
cunosc datele:

anul 2005 2006 2007 2008

profit (mil. u.m.) 6 7 4 3

Soluţii

1) Dreapta de ajustare are ecuaţia g(x)=a1x+a0. Parametrii se determină din sistemul de ecuaţii
normale:
 n 2 n n

 1 i
a x + a 0 i x =  xi y i
 i =1 i =1 i =1
(1)  n n
 a
1  xi + 5a0 =  yi
 i =1 i =1

i xi yi xi2 xi yi
1 1 1 4 1
2 2 1 1 2
3 3 3 0 9
4 4 2 1 8
5 5 4 4 20
 15 11 10 40

25
Sistemul (1) este echivalent cu
10a + 15a0 = 40
(2)  1  a 0 = 0,1 iar a1 = 0,7 .
 15a1 + 5a0 = 11
Prin urmare funcţia de ajustare are forma g ( x ) = 0,7 x + 0,1 , fiind reprezentată împreună cu
datele experimentale în graficul următor:

Deci pentru luna iunie se preconizează următorul câştig: g (6) = 4,3 mil. euro.

2) Estimare după un polinom de gradul întâi: g(x)=a1x+a0.

Se va rezolva sistemul:
 4 2 4 4

 1 i
a x + a 0 i x =  xi y i
 i =1 i =1 i =1
(1)  4 4
 a
1  xi + 4a0 =  y i
 i =1 i =1

i xi yi xi2 xi yi
1 1 6 1 6
2 2 7 4 14
3 3 4 9 12
4 4 3 16 12
 10 20 30 44
Sistemul (1) este echivalent cu
30a + 10a0 = 44 a0 = 8
(2)  1 
 10a1 + 4a0 = 20 a1 = −1,2
Deci g ( x ) = −1,2 x + 8
cu reprezentarea grafică

26
În 2009, profitul estimat va fi: g (5) = 2 u.m.
Estimare după un polinom de gradul doi: h(x)=a2x2+ a1x+a0
Ecuaţiile normale au forma:
 5 4 5 5 5

 2 i + 1 i + 0 i = 
3 2
a x a x a x xi2 yi
 i =1 i =1 i =1 i =1

 5 5 5 5
(3)  a2  xi3 + a1  xi2 + a0  xi =  xi yi
 i =1 i =1 i =1 i =1
 5 5 5
 a2  xi + a1  xi + 4a0 =  yi
2

 i =1 i =1 i =1

i xi yi xi2 xi3 xi4 xi yi xi2 yi

1 1 6 1 1 1 6 6
2 2 7 4 8 16 14 28
3 3 4 9 27 81 12 36
4 4 3 16 64 256 12 48
 10 20 30 100 354 44 118
Ecuaţiile normale (3) devin:
354a2 + 100a1 + 30a0 = 118

(4)  100a2 + 30a1 + 10a0 = 44
 30a + 10a + 4a = 20
 2 1 0

a0 = 5,5

Se obţin soluţiile: a1 = 1,3  h ( x ) = −0,5 x 2 + 1,3x + 5,5
a = −0,5
 2
ca în figura de mai jos:

27
Prognoza cerută va fi: h(5) = −0,5

Observaţie
Pentru a determina care din cele două funcţii este mai precisă, se compară sumele pătratelor
erorilor obţinute în fiecare caz în parte, astfel:

i xi yi g (xi ) − yi 2 h(xi ) − yi 2
1 1 6 0,64 0,09
2 2 7 1,96 0,81
3 3 4 0,16 0,81
4 4 3 0,04 0,09
 2,8 1,8

In concluzie, ajustarea după o parabolă corespunde unei erori mai mici.

28
2.9 Extremele condiţionate ale funcţiilor reale de mai multe variabile
Definiţie
Fie ARn, f:A→R, EA. Spunem că f admite în punctul a=(a1, a2,..., an)E un punct de extrem
local relativ la E dacă restricţia lui f la E admite un extrem local în x=a.
Extremele locale ale lui f relative la EA se numesc extreme condiţionate.
Punctele staţionare ale lui f când x=(x1, x2, ...., xn) parcurge mulţimea E se numesc puncte
staţionare condiţionate.

In continuare, considerăm că E este definită ca mulţimea soluţiilor sistemului:

 g1 ( x1 , x 2 ,..., x n ) = 0

(1) .................... cu m<n şi E={xAgi(x)=0, i= 1,m }.
 g x , x ,..., x = 0
 m( 1 2 n)
In acest caz, extremele lui f relative la E se mai numesc extreme cu legături.
Teorema (metoda multiplicatorilor lui Lagrange)
Fie ARn, f:A→R, sistemul (1) cu m<n, E={xAgi(x)=0, i= 1,m } şi aE punct de extrem
local al lui f condiţionat de (1).
Presupunem că există o vecinătate V(a)E astfel încât f, g1,..., gmC1(V(a)) şi că
 g 
rang  i ( a )  = m . Atunci  1, 2,..., mR astfel încât
 x j 
 i =1, m , j=1,n
 f g1 g m
 x ( a ) + 1 x ( a ) + ... +  m x ( a ) = 0
 1 1 1
L
( 2 ) ................................................... sau ( a ) = 0,i=1, n unde
 f x i
g g
 ( a ) + 1 1 ( a ) + ... +  m m ( a ) = 0
 x n x n x n
m
L ( x ) = f ( x ) +   i gi ( x ) este funcţia lui Lagrange iar 1, 2,..., m se numesc multiplicatori
i=1
Lagrange.

Algoritm pentru aflarea punctelor de extrem local condiţionat pentru f:A→R cu ARn cu
legăturile (1)

m
1) Se formează funcţia Lagrange L ( x1 ,..., x n ; 1 ,..., m ) = f ( x ) +   i gi ( x ) .
i=1

2) Se determină punctele staţionare condiţionate din sistemul

 L' x ( x; 1 ,..., m ) = 0,i=1, n
( 2' )  i
 L' j ( x; 1 ,..., m ) = 0, j=1, m

( )
Fie x10 ,..., x 0n ; 10 ,..., 0m , o soluţie a sistemului (2’). Pentru 1 = 10 ,..., k =  0m avem

x = ( x10 ,..., x 0n ) punct staţionar condiţionat pentru f şi punct staţionar pentru

0

29
 ( )
m
L ( x1 ,..., x n ) = L x1 ,..., x n ; 10 ,..., 0m = f ( x ) +   i0 g i ( x ) .
i=1
3) Se determină natura punctelor staţionare condiţionate astfel:

( ) ( )
n n
- se calculează diferenţiala de ordinul al doilea a lui L în x0: d 2 L x 0 =  L" x i x j x 0 dx idx j
i=1 j=1

- prin diferenţierea legăturilor (1) în punctul x 0 se obţine un sistem de m ecuaţii cu

necunoscutele dx1, dx2, ..., dxn care se rezolvă iar soluţiile se înlocuiesc în d 2 L x 0 ( )
• ( )
dacă d 2 L x 0 este pozitiv definită, atunci x 0 este punct de minim local condiţionat;

• dacă d 2 L ( x 0 ) este negativ definită, atunci x 0 este punct de maxim local condiţionat;

• dacă d 2 L ( x 0 ) este nedefinită, atunci x 0 este punct şa;

Exemple

1) Un producător de petrol utilizează două sonde Q1 şi Q2 care presupun un cost fix total c0=500
unităţi monetare (u.m.) pentru fiecare sondă. Costurile variabile depind funcţional de cantităţile
q
extrase x1 şi x2 (exprimate adimensional, cu xi = i , i=1, 2, unde qi este cantitatea extrasă la
M
sonda Qi i=1, 2 şi M o cantitate standard) astfel:
1
c1(x1, x2 )= x12 u.m. pentru Q1 şi c2(x1, x2 )= x22 +2x2 u.m. pentru Q2.
2
Dacă suma cantităţilor extrase într-o saptamână este 80 să se afle structura producţiei astfel încât
costul total să fie minim (se presupune că x1, x20).

Soluţie. Funcţia cost total va fi

1
c(x1, x2)= c1+c2+2c0= x12 + x22 +2x2+1000,
2
iar restricţia de producţie:
x1+ x2=80
Astfel că, funcţia Lagrange va fi:
1
L(x1, x2, )= x12 + x22 +2x2+1000+( x1+ x2-80)
2
Punctele staţionare condiţionate se obţin din:

 L'x1 ( x1 , x2 ,  ) = x1 +  = 0  x1 = -
  2+
 2+
 Lx2 ( x1 , x2 ,  ) = 2 x2 + 2 +  = 0   x2 = -
'
 - - =80  =-54 
 '  2 2
 L ( x1 , x2 ,  ) = x1 + x2 - 80 = 0  x1 + x2 = 80

 x1=54, x2=26, deci, pentru =-54 avem A(54, 26) punct staţionar condiţionat.
1 2 2 not
=-54 L(x1, x2, )= L(x1, x2, -54)= x1 + x2 +2x2+1000-54( x1+ x2-80) = L(x1, x2)
2
30
Derivatele parţiale de ordinul al doilea sunt:
L ''x2 ( x1 , x2 ) =1, L ''x1x2 ( x1 , x2 ) =0 şi L ''x2 ( x1 , x2 ) =2
1 2

astfel că diferenţiala de ordinul al doilea este:

d 2 L ( a, b ) = dx12 + 2dx22 .

Pentru punctul staţionar condiţionat A(54, 26) aceasta devine:

d 2 L ( 54, 26 ) = dx12 + 2dx22

care este o funcţională pătratică pozitiv definită, deci A(54, 26) este un punct de minim
condiţionat pentru funcţia cost c(x1, x2).
In concluzie structura optimă a producţiei este x1=54, x2=26.
2) a) Să se determine punctele staţionare condiţionate pentru funcţia f a : R 3 → R , dată de
f a ( x, y, z ) = xyz + xy + xz + yz + x + y + z + a ,
cu legătura
g b ( x, y , z ) = 0 ,
unde
g b (x, y, z ) = xy + yz + xz + x + y + z − b
−3
( a, b sunt parametri reali cu b  ).
4
b) pentru b = 6 , să se determine un punct de maxim local pentru funcţia f a .
Soluţie.
a) Se formează funcţia auxiliară:
L( x, y, z ,  ) = xyz + xy + xz + yz + x + y + z + a +  ( xy + xz + yz + x + y + z − b )

Rezultă că:
L' x ( x, y, z ,  ) = yz + y + z + 1 +  ( y + z + 1)

L' y ( x, y, z ,  ) = xz + x + z + 1 +  ( x + z + 1)

L' z ( x, y, z ,  ) = xy + y + x + 1 +  ( y + x + 1)

L' ( x, y, z ,  ) = xy + yz + xz + ( x + y + z ) − b

Se rezolvă următorul sistem:

yz + y + z + 1 +  ( y + z + 1) = 0 (1)
xz + x + z + 1 +  (x + z + 1) = 0 (2)
xy + y + x + 1 +  ( y + x + 1) = 0 (3)
xy + yz + xz + x + y + z − b = 0 (4)
care poate fi scris în forma echivalentă:
(x − y )(z +  + 1) = 0 (5)

31
 ( y − z )(x +  + 1) = 0 (6)
(x − z )( y +  + 1) = 0 (7)
xy + yz + xz + x + y + z = b (8)
Din (5): ( x − y )( z +  + 1) = 0 se obţine că x = y sau z = − − 1 .
Cazul I: x = y .
Ecuaţiile (6), (7) sunt echivalente cu
(x − z )( y +  + 1) = 0 (9)
Deci x = y = z sau x = y = − − 1 .

I.1. x = y = z  3 x 2 + 3 x = b  3 x 2 + 3x − b = 0
Discriminantul are valoarea  = 9 + 12b  0 . Se obţin deci soluţiile reale distincte

− 3 + 9 + 12b − 3 − 9 + 12b
x1 = , x2 = .
6 6
x2 + 2x + 1
Din (1) rezultă că  = − .
2x + 1

−3+  3 + 2b + 
Dacă x = y = z =  =− , unde  = 9 + 12b .
6 2 

3 + 2b + 
Astfel că, pentru  = − rezultă
2 
 −3 +  −3 +  −3 +  
P1  , ,  punct staţionar condiţionat.
 6 6 6 

−3−  3 + 2b −  3 + 2b − 
Dacă x = y = z = = , deci pentru  = 
6 2  2 

 −3 −  −3 −  −3 −  
P2  , ,  punct staţionar condiţionat.
 6 6 6 
I.2. x = y = − − 1 .
Din ecuaţia (3) rezultă că  ( + 1) = 0 .
Dacă  = 0 , avem că x = y = −1 iar din (8), z = −1 − b , deci

P3 ( −1, −1, −1 − b ) punct staţionar condiţionat.

Dacă  = −1 , avem că x = y = 0 iar din (8), z = b , deci

P4 ( 0,0, b ) punct staţionar condiţionat.

Cazul II: z = − − 1 .
Ecuaţiile (6), (7) sunt echivalente cu
32
 (x +  + 1)( y +  + 1) = 0
şi apar subcazurile:
II.1. x = − − 1 = z atunci
•  = 0  P5 ( −1, −1 − b, −1) punct staţionar condiţionat;

•  = −1  P6 ( 0, b,0 ) punct staţionar condiţionat.

II.2. y = − − 1 = z atunci

•  = 0  P7 ( −1 − b, −1, −1) punct staţionar condiţionat;

•  = −1  P8 ( b,0,0 ) punct staţionar condiţionat.

b) Derivatele parţiale de ordinul doi ale lui L ( x, y, z ,  ) sunt:

L ''x2 ( x, y, z,  ) = 0, L '' y 2 ( x, y, z,  ) = 0 , L ''z 2 ( x, y, z ,  ) = 0 ,

L ''xy ( x, y, z,  ) = L '' yx ( x, y, z,  ) = z +  + 1 ,

L ''xz ( x, y, z ,  ) = L '' zx ( x, y, z ,  ) = y +  + 1 ,

L '' yz ( x, y, z,  ) = L '' zy ( x, y, z,  ) = x +  + 1 .

Atunci
d 2 L( x, y, z;  ) = 2(z +  + 1)dxdy + ( y +  + 1)dxdz + ( x +  + 1)dydz .
Diferenţiind legătura se obţine relaţia:
( y + z + 1)dx + (x + z + 1)dy + (x + y + 1)dz = 0 (10)
4
Pentru b = 6 , în cazul I.1., se obţine  = − şi punctul staţionar condiţionat corespunzător
3
not 4
P1 (1,1,1) . Fie L( x, y, z ) = L( x, y, z, − ) . Atunci
3
4
d 2 L (1,1,1) = ( dxdy + dxdz + dydz )
3
Din (10) se obţine dx + dy + dz = 0 , de unde rezultă că dz = −dx − dy .
Deci
4 4
d 2 L (1,1,1) = ( dxdy + dxdz + dydz ) = dxdy + dx ( −dx − dy ) + dy ( −dx − dy ) =
3 3

4  1  3 2
 
2 2
4 4 1 
= − dx − dy − dxdy = −  dx + dy  + dy  = −  dx + dy  − dy 2 ,
2 2

3 3  2  4  3 2 

care este negativ definită, deci P1 (1,1,1) este punct de maxim local condiţionat.

33
Suport tutorial 3 Analiză Matematică Proiect ROSE - CSIE
3. Ecuaţii diferenţiale

Exemplu: Modelul dinamic cerere-ofertă în economia de piaţă

 Funcţia necunoscută: preţul unui produs la momentul t notat p(t).
 Cererea c(t) se presupune că depinde de p(t) printr-o funcţie liniară: c(t)=a+bp(t), a, bR.
 Oferta o(t) este o funcţie liniară de pm(t) (preţul mediu), astfel: o(t)=a1+b1 pm(t), a1, b1R.
 Preţul mediu depinde de preţul produsului în perioada anterioară: pm(t)= p(t)+C p’(t) unde CR
este o constantă iar p’(t) este derivata lui p(t) şi reprezintă viteza de variaţie a lui p(t) la
momentul t.
Astfel că, oferta se scrie: o(t)= a1+b1(p(t)+C p’(t)).
In cazul unei economii echilibrate c(t)=o(t), adică a+bp(t)= a1+b1(p(t)+C p’(t)).

3.1 Soluţiile unei ecuaţii diferenţiale

Definiţie
1) Se numeşte ecuaţie diferenţială (ED) de ordinul întâi o ecuaţie de forma
F x, y, y'  0 (1)

unde F : D  R 3  R, x  I  a, b  R, y  yx  funcţie necunoscută şi y'  y'  x  .

Ecuaţia (1) se numeşte forma implicită a ED.

Dacă (1) se poate scrie
y'  f x, y  (2)

cu f : A  R 2  R ( A mulţime deschisă) aceasta se numeşte forma explicită (normală) a ED.

2) Se numeşte soluţie a ED (1) o funcţie y    x  definită şi derivabilă pe I  R astfel încât

F  x,   x  ,  '  x    0,x  I

3) Soluţia generală a ED (1) este orice soluţie ce conţine o constantă arbitrară. Deci
y    x,C  ,C  R

este o soluţie generală pentru (1) dacă F  x,   x,C  ,  '  x,C    0,x  I  R .

4) Se numeşte soluţie particulară a (1) o funcţie y  1  x     x,C1  unde C1 este o valoare

particulară pentru C  R .
5) Se numeşte soluţie singulară a (1) o soluţie care nu se poate obţine din soluţia
generală prin particularizarea constantei C ( o soluţie a (1) care nu este soluţie particulară).

1
6) Problema Cauchy a ED (1) constă în a determina o soluţie particulară a ED care satisface
condiţia iniţială:
yx0   y0 ,

unde x0  I , y0  R .
Geometric, problema Cauchy constă în găsirea soluţiei ED (1), al cărui grafic trece prin
x0 , y0   R 2 .
Analog se definesc soluţiile ED scrisă sub forma explicită (2).

3.2 Ecuaţii diferenţiale cu variabile separabile

Sunt ecuaţii diferenţiale de forma y'  f x  g  y  (*)

cu f : a, b  R, g:c,d   R continue şi g  y   0 ,y   c,d  .

y'
Ecuaţia (*) se poate scrie şi sub forma:  f  x
g  y

dy
şi, astfel, soluţia generală se obţine integrând ambii membri:  g  y    f  x dx  C
Exemplu.

Să se rezolve ecuaţia: y '  xy  2 y  5  .

Rezolvare:
5
Observăm soluţiile singulare y=0 şi y  .
2
5
Pentru y0 şi y  , avem o ecuaţie diferenţială cu variabile separabile cu
2
f x  x , g  y   y2 y  5 .
Atunci, putem scrie
dy dy dy dy
 f  x g  y   f  x  dx   xdx  
y  2 y  5 
 xdx 
dx g  y y  2 y  5

 1 2  1 x2
    dy   xdx   ln y  ln 2 y  5  2 C 
 
 5 y 5  2 y  5  5

 x2 
5  C  5x2
 
2y  5  2  2 y  5 5
 e   e 2 K y ,K  R * aici K  eC .
y y 5x2
2e 2 K

2
Exerciţii propuse spre rezolvare

Să se rezolve:
a) y’-xy=y; b) xyy’=1-x2; c) y-xy’=a(1+x2y’) ; d) y’=(1+x+y)2 (notaţie z=1+x+y).

3.3 Ecuaţii diferenţiale omogene

 y
Sunt ecuaţii diferenţiale de forma y'  f   (**).
x
Funcţia f : I  R este continuă pe intervalul deschis I şi y  y  x  derivabilă pe  a,b  ( 0   a,b  ).

y  x
Pentru rezolvare se face schimbarea de funcţie z  x   .
x
y  x
Atunci se poate scrie z  x    y  x   z  x  x  y'  x   z'  x  x  z  x 
x
f  z  z
şi ecuaţia (**) devine: z'  x   , care este o ecuaţie diferenţială cu variabile separabile.
x

Exemplu.
3y
Să se rezolve ecuaţia: y '  .
2x  3y
Rezolvare:
y
Observăm soluţia singulară y=0. Notăm  z  y  zx  y'  z' x  z .
x
Ecuaţia este echivalentă cu

3 zx 3z 2  z 3z 2  z 1 dz 3z 2  z 1

z' x  z   z' x   z'      
2 x  3 zx 3z  2 3z  2 x dx 3z  2 x
3z  2 1 2 9  1 2 9  1
dz  dx     dz  dx      dz   dx 
2
3z  z x  z 3 z  1  x  z 3z  1  x

2 9 1 z2
 z  3 z  1  x 
dz  dz  dx 2 ln z  3 ln  3 z  1  ln x  C   Kx 
 3z  1 3

2
 y
 
x
 y 
3 
 Kx  y 2  K  3 y  x  ,K  R * aici K  eC .
3

 3  1
 x 

3
Exerciţii propuse spre rezolvare

Să se rezolve:
y
2 xy
a) xy’-x-y=0; b) y'  2 , y 1  1; x 2  y 2 ; c) xy’=y(lny-lnx), x, y>0, y(1)=2; d) xy'  y  xe x .
x  y2
3.4 Ecuaţii diferenţiale liniare

Sunt ecuaţii diferenţiale de forma:

y'  Px  y  Qx (***)
P,Q :  a,b   R continue iar y=y(x) derivabilă pe  a,b  şi y0 pe  a,b  .

Pentru rezolvare se consideră ecuaţia liniară omogenă y'  P  x   y cu soluţia generală

y  x   c  e   unde F este o primitivă a lui P(x) iar cR.

F x

Soluţia generală a ecuaţiei (***) se obţine folosind metoda variaţiei constantelor:

yx   cx   e F  x  soluţie pentru (***) 

F  x F  x F  x
y ' x  c ' x  e  c  x F ' x e  P  xc  x e  Q  x   c' x   Qx   e F  x  
c  x   Q  x  e
 F  x
dx  k , k  R .

Deci

 
yx   e F  x   Qx   e F  x dx  k  e     Q  x   e    dx  k  ,k  R .
F x

 P x dx

Exemplu.
Să se rezolve ecuaţia: y'5xy  x3 (1)
Rezolvare:
Se rezolvă mai întâi ecuaţia liniară omogenă y '5 xy  0 (2)

2 5x2
dy 1 1 x
 y ' 5 xy   5 xy  dy  5 xdx   dy   5 xdx  ln y  5  C1  y  Ce 2 (3)
dx y y 2

unde C  eC1  R * .
5x2 5 x2 5 x2 5 x2
Metoda variaţiei constantelor: y  x  C  xe 2  y'  C ' e 2
 5Cxe 2
 C' e 2
 5 xy

Din (1) se obţine că

5x2  5x2 5x2 
5 x2

5 x2  1   
C'e 2
 x  C'  x e
3 3 2
C  x 3e 2  C 2    x 2e 2   2 xe 2   C2 
5 
 

4
  5x2 5x2  5x2
1 2  2 2  2   5 x 2
 2 
  x e  e  C3   C2  e 2  C4
5 5  25
 

 5x2  5x2 5x2

  5 x 2
 2    5 x 2
 2
Din (3) rezultă că y   e 2  C4  e 2   C4e 2 ,C4  R .
 25  25
 
Exerciţii propuse spre rezolvare

Să se rezolve:

a) (1+x2)y’-2xy=x, y(0)=0,5; b) y'  2 xy  2 xe  x ; c) y’+2xy=x; d) x2y’+(1-2x)y=x2.

2

3.5 Ecuaţii diferenţiale Bernoulli

Sunt ecuaţii de forma:

y'  Px y  Qx y cu   R \ 0,1 (****)

P,Q :  a,b   R continue, y  y  x  derivabilă pe  a,b  şi y0 pe  a,b  . Observăm că pentru

  0 sau   1 se obţine o ecuaţie liniară.

1
În acest caz se face schimbarea de funcţie z  x    y  x  

z'  x    z  x  1 1
Atunci: y'  x   şi y  x    z  x  1
1 
şi ecuaţia (****) devine: z'  x   1     P  x   z  x   Q  x  , care este o ecuaţie diferenţială

liniară.
Exemplu.
Să se rezolve ecuaţia: y'  5 xy  x y .

Rezolvare:
y'
Ecuaţia din enunţ este echivalentă cu:  5 x y  x (1)
y
1 y'
y  z  z'  y'  2 z '  .
2 y y
Din (1) se obţine 2 z'  5xz  x , adică o ecuaţie liniară, care se rezolvă cu procedeul descris anterior.

5
PROBLEME REZOLVATE

xy
1. Se cere soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale y '  şi soluţia particulară ce trece prin
x2 1
punctul (0,1).

Soluție:
Observăm că aceasta este o ecuaţie diferenţială cu variabile separabile.
y' x
Se separă variabilele şi rezultă:  Integrând în raport cu x, se obţine:
y x2 1
1 x
 y y ' dx   dx  c, c  R  ln y  1 ln( x 2  1)  ln C , C  0 
2 2
x 1

 ln y  ln  C x 2  1   y  C x 2  1  y  C x 2  1 , sau y  K x  1, K  R
2
 

Soluţia generală în formă explicită a ecuaţiei diferenţiale este y  y ( x, K )  K x 2  1, K  R *

Înlocuind x = 0 şi y = 1 în soluţia generală se obţine K = 1, prin urmare soluţia particulară a

ecuaţiei diferenţiale este: y  y ( x)  x2 1 .

2. Să se determine soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale: y’ (y + 1) (x + 1) = x(y + 1) – x.

Soluție:
y 1 x
Ecuaţia se mai poate scrie sub forma: y ' ( y  1)( x  1)  xy  y'  , care este o
y x 1
ecuaţie cu variabile separabile. Integrăm în raport cu variabila x şi obţinem:
y 1
dx  c, c  R  y  ln y  x  ln x  1  ln C  ln y x  1  x  y  ln C , C  0 
x
 y
y ' dx  
x 1
y  x  1
 ln  x  y  y x  1  Ce x  y , C  0  y x  1  Ce x  y , C  0 .
C
Rezultă că soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale în formă implicită este:

y( x  1)  Ke x  y , K  R* .

6
 3. Să se integreze următoarea ecuaţie diferenţială: x 2  2 y 2  xyy' .

Soluție:

x2  2y2
Ecuaţia se mai poate scrie sub următoarea formă echivalentă: y ' 
xy

y
Aceasta este o ecuaţie diferenţială omogenă. Folosim substituţia: z   y  zx, y '  z ' x  z
x
şi rezultă ecuaţia:

x 2  2z 2 x 2 1  2z 2 1 z2 z 1
z  xz'   z  xz'   z' x   2 z' 
zx 2
z z z 1 x
Integrăm această ecuaţie cu variabile separabile:

z 1 1
 z ' dx   dx  ln(1  z 2 )  ln x  ln C , C  0  1  z 2  C x
z2 1 x 2

y y2
Revenind la substituţia z  , avem: 1  2  C x
x x

Rezultă că soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale este: x 2  y 2  Cx2 , C  0

4. Să se rezolve ecuaţia diferenţială: y’ cos x – 2 y sin x = cos x şi să se determine soluţia

particulară care trece prin punctul (/4, /4+1/2).

Soluție:

Împărţim ecuaţia prin cos x  0 şi obţinem:


y '  2 ytgx  1 (1), x  (2k  1) , k  Z , care este o ecuaţie diferenţială liniară de ordinul I.
2
Pas 1: Rezolvăm ecuaţia omogenă ataşată:
1 1
y '  2 ytgx  y '  2tgx   y ' dx   2tgxdx  c, c  R  ln y  2 ln cos x  ln K , K  0 
y y
y 1 y 1 K K
 ln  ln 2
  2
 y  2
,K 0 y  , K  0 sau
K cos x K cos x cos x cos 2 x
C
y 2
, C  R*
cos x

7
Pas 2: Aplicăm metoda variaţiei constantelor şi rezultă:

C ( x) C ' ( x) cos 2 x  2 sin x cos xC ( x) C ' ( x) cos x  2 sin xC ( x)

y  y'   .
cos 2 x cos 4 x cos 3 x
Înlocuim y şi y ' în ecuaţia (1) şi obţinem:

C ' ( x) cos x  2 sin xC ( x) C ( x) C ' ( x)

2 tgx  1   1  0  C ' ( x)  cos 2 x 
cos 3 x cos 2 x cos 2 x

1  cos 2 x x 1
 C ( x)   cos 2 xdx   dx  C1   sin 2 x  C1 .
2 2 4
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale este:

x 1  1
y  y( x, C1 )    sin 2 x  C1   , C1  R .
 2 4  cos x
2

Punând condiţia ca y 
  1
4 4 2

, obţinem: 4  
 12  8  14  C1  2  C1  0 .

x 1  1
Rezultă că soluţia particulară a ecuaţiei diferenţiale este: y  y( x)    sin 2 x  
2 4  cos 2 x

5. Să se integreze următoarea ecuaţie diferenţială: y' y  ctgx  y 3  0, x  k , k  Z .

Soluție:
Se observă că aceasta este o ecuaţie diferenţială de tip Bernoulli, cu  = 3 .
1 1
Pas 1: Împărţim ecuaţia prin y 3 şi rezultă: y' ctgx  1  0 (1)
y3 y2

1 3 2 2 y' y' z'

Pas 2: Notăm y  z  y  z   3
 z'  3  
y y 2

z'
Prin înlocuire în (1) obţinem:   z  ctgx  1  0  z '  2 z  ctgx  2 (2),
2
care este o ecuaţie diferenţială liniară de ordinul I
Pas 2.1: Rezolvăm ecuaţia omogenă ataşată:
1 1
z '  2 z  ctgx  z '  2ctgx   z ' dx  2  ctgx dx  c, c  R  ln z  2 ln sin x  ln C , C  0 
z z
z
 ln  ln sin 2 x  z  C sin 2 x, C  0  z  C sin 2 x, C  0  z  K sin 2 x, K  R *
C

8
 Pas 2.2: Aplicăm metoda variaţiei constantelor:

z  K ( x) sin 2 x  z'  K ' ( x) sin 2 x  2 sin x cos xK ( x) .

Înlocuind în (2), obţinem:

K ' ( x) sin 2 x  2 sin x cos xK ( x)  2K ( x) sin 2 x  ctgx  2 

2 1
 K ' ( x) sin 2 x  2  K ' ( x) 
sin 2 x
 K ( x )  2  sin 2 x dx K ( x)  2 ctgx  C1
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale liniare de ordinul I este:

z  K ( x) sin 2 x   2ctgx  C1 sin 2 x  2 sin x cos x  C1 sin 2 x , sau

z   sin 2 x  C1 sin 2 x, C1  R

Revenind la substituţia z  12
y , obţinem soluţia generală a ecuaţiei Bernoulli:
1 1
y2   , C1  R
z  sin 2 x  C1 sin 2 x

PROBLEME PROPUSE

Să se afle soluţia generală pentru următoarele ecuaţii diferenţiale şi soluţia particulară ce trece prin
punctul dat:

1. y ' 
x(2 y  1)
( x 2  1)
, (1,1) R:  
y x, C   C x 2  1  12 , C  R; y x   1
4
x 2

 1  12

2 2
 2 2
 2
 
2. 2 yy'  (3x  2)( y  4), 2, e  4 R: 1 ln y  4  3 x  x  C, C  R ; C = -4
4

3. (3x  4) y y'( y  1)  0 , (1,0) R: y  arctgy   1 ln 3x  4  C, C  R ; C = 0

2 2
3
x y

R: yx, C   ln e 
2
x ( x 1)
4. e y'(2 x  1)e x  0 , (0,1)  C , C  R ; C = e-1

5. y' cos x  sin x sin 2y  0, (  ,  )

4 4

6. 2 x 2 yy'  y 2  1 , (1,5)

9
Să se determine soluţia generală a următoarelor ecuaţii diferenţiale:

R: y 2 x, C   Cx 4  x 2 , C  R
2 2
7. x  2 y  xyy'
2x
2 2 x y
8. x (2 y'1)  y  0 R: x  Ce , CR;
3x  4 y
9. y'  R: x  y  C  y  x 7 , C  R .
4x  3 y

Să se rezolve următoarele ecuaţii diferenţiale şi să se afle soluţia particulară care trece prin punctul
indicat:
1 e x  4C
4
3
10. y'4 x y  x 3 , (0,1) R: yx, C   4
, C  R; C 
3
4 e x 4

11. y' cos x  2 y sin x  cos x,

 ,  1 4 4 2

x 6 x  3e  x  2Ce 3x
,C  R ; C 
9
12. y'3 y  6 xe , (0,3) R: yx, C  
2 2

13. y'2 xy
2 2

 2 xe  x , (0,1) R: yx, C   x 2  C e  x , C  R ; C = 1 

Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale:

R: yx, C  
3  14 x 2
14. 6 y 2 y' xy 3  2 x e  2, C  R
2 y

15. xy'4 y  x
2
y R: x  Ce x2
, CR

R: y  x, C  
2 1
16. y' xy  y x  0 2 1
, CR
Ce x  1 2

xy'2 y  x 5 y 3e x R: y 2 x, C  
1
17.
4

x C  2e x , C  R

10
Suport tutorial 4 Analiză Matematică Proiect ROSE - CSIE

4. Calcul integral

4.1 Integrale Riemann generalizate

4.1.1. Integrale Riemann pe domeniu nemărginit

Definiţie
Fie funcţia f : a,   R integrabilă Riemann pe orice interval de forma a, b  a, , a  b. Dacă
b
limita lim  f x dx există şi este finită atunci f este integrabilă generalizat pe a,  , iar integrala
b
a

din f pe acest interval se numeşte convergentă şi are valoarea

 b


a
f  x dx  lim
b  f x dx .
a

b 
Dacă limita lim  f  x dx nu există sau este infinită, integrala generalizată  f x dx se numeşte
b
a a

divergentă.
 

Integrala generalizată  f x dx este absolut convergentă dacă  f x  dx este convergentă.

a a

Observaţie
Dacă pentru funcţiile g, h , unde g :  , b  R , integrabilă Riemann pe orice a, b   , b ,
a  b şi h : R  R integrabilă pe orice a,b  R,a  b , există limitele finite
b b b 
lim
a   g x dx , lim
a  hx dx se spune că integralele generalizate  g x dx ,

 hx dx sunt

a b a

convergente, iar valorile lor sunt date de

b b

 g x dx  lim  g x dx ,


a
a

respectiv
 b

 hx dx  lim  hx dx.


a
b a

1
Aplicații

1
1) Să se determine natura integralei  x  dx,a  0,  0 .
a

Soluţie

Se observă că f : a,   R , f  x   este integrabilă pe orice interval a, b  a, , a  b.

1
x
Aplicând formulele cunoscute se obţine:

b
 x
1
dx 
 1

 1  
 
b1  a1 ,   0,  \ 1
.
a lnb  lna,  1

Ca urmare

b  ,   0,1
1 
lim  dx   a1 .

b  x
a  ,   1,  
  1
Concluzie:

1
-    0 ,1   dx este divergentă;

a x

 
1 1 a1
-   1,    dx este convergentă şi  x dx = .
a x a
 1

Folosind definiţia, să se studieze natura următoarelor integrale şi în caz de convergenţă să se

determine valoarea acestora:


2) I1   e  kx dx, k  R
a

Soluţie

Funcţia f : [a, )  R, f ( x)  e kx este integrabilă pe orice interval [a, c], c > a.
Studiem existenţa limitei:
e  ka 1
c
1  kc
L  lim  e  kx  ka
dx  lim  (e  e )   lim e  kc
c  c k k k c 
a

1  ka
 Pentru k > 0 avem lim e  kc  0  L  e , prin urmare I1 este convergentă şi
c  k

1  ka
e
 kx
dx  e
a
k

2
  kc
 Pentru k < 0 avem lim e    L   , deci integrala este divergentă.
c 

  c

pentru k = 0 rezultặ I1   e0 dx   dx ; lim  dx  lim x a   , deci integrala este divergentă.

c

c  c 
a a a

0
1
3) I 2 

 x2  2
dx

Soluţie
1
Aplicăm definiţia. Funcţia f : (,0]  R, f ( x)  este integrabilă pe orice interval [- c, 0],
x 2
2

c > 0 Vom studia limita:

   
0 0
1 2
L  lim
c  
c x 2
2
dx  lim ln x  x 2  2
c  c
 ln 2  lim ln  c  c 2  2  ln 2  lim ln
c  c
c  c2  2
 ln 2

0
1
prin urmare integrala I2 este convergentă şi 
 x2  2
dx  ln 2


1
4) I 3  
 x  6 x  12
2
dx

Soluţie
1
Funcţia f : R  R, f ( x)  este integrabilă pe orice interval [- c, c], c > 0.
x  6 x  12
2

Studiem limita:
x3  c3  c 3
c c
1 1 1 1
c    x 2  6 x  12
L  lim dx  lim  dx  lim arctg  lim  arctg  arctg 
c
c 
c
( x  3)  3
2 c   3 3 3 c  
 3 3 

1     
1 
     ; rezultă că integrala I3 este convergentă şi I3   2 dx 
32 2 3   x  6 x  12 3


1
5) I 4   dx,   R
1 x
Soluţie
1
Funcţia f : [1, )  R, f ( x)  este integrabilă pe orice interval compact [1, c], c > 1.
x

3
 c
1
Studiem existenţa şi valoarea limitei: L  lim
c   x dx
1

c
x  1
c
1 1 1
Pentru   1 avem L  lim
c  
1 x 
dx  lim
c     1
  lim c1 ;
  1   1 c 
1

 Dacă   1  L   , rezultă că integrala este divergentă.

 Dacă   1  L  1 , deci integrala este convergentă.

 1
c
1
 Dacă   1  L  lim
c   xdx  lim ln c   , prin urmare integrala este divergentă.
1
c 

6) I 5 

 x cos xdx
Soluţie
Aplicăm definiţia. Funcţia f : (-∞, 0] → R, f (x) = x cos x este integrabilă pe orice interval [- c, 0],
0 0

c > 0. Vom studia existenţa limitei L  clim

 c 
c

x cos xdx  lim x(sin x)' dx  
c

 0
  1 cos c 
 lim  x sin x  c   sin xdx   lim  c sin c  1  cos c   lim c  sin c  
   lim f (c)
0

c 
 c 
c  c 
 c c  c 

pentru xn  2n  2  lim f ( x n )   ;


n 

pentru x n  2n  2  lim f ( x n )   , prin urmare nu există lim  x cos xdx , deci
' '
I5 este
n  c
c

divergentă.


1
7) I 6  x
1
2
 5x  6
dx

Soluţie
1
Funcţia f : [1, )  R, f ( x)  este integrabilă pe orice interval [1, c], c  1 . Avem:
x  5x  6
2

c
x2  c2 1
c c
1 1
L  lim  2 dx  lim  dx  lim ln  lim  ln  ln   ln 2
1 x  5 x  6
c  ( x  )  ( ) x3  c3 2
c  5 2 1 2 c  c 
1 2 2 1


1
prin urmare integrala I6 este convergentă şi I 6  x
1
2
 5x  6
dx  ln 2

4
4.1.2. Integrale Riemann din funcţii nemărginite

Definiţie
Fie f : a, b  R  R , cu a, b finite, integrabilă Riemann pe orice interval  , b    a, b  şi având

limită infinită la dreapta lui a (nemărginită la dreapta lui a ). Dacă lim  f x dx există şi este finită
b

 a 
 a

atunci funcţia f este integrabilă generalizat pe a, b şi integrala generalizată

b b

 f  x dx   f  x dx  lim  f x dx

b

 a 
a a 0  a
b
se numeşte convergentă. In caz contrar,  f x dx este divergentă.
a

Observaţie
b 0 b 0
In mod analog se defineşte convergenţa integralelor generalizate  f x dx,  f x dx.
a a 0

Aplicații
4
1
1) Să se determine natura integralei x
2
2
 7 x  10
dx .
4 4
1 1
Soluţie. Avem x
2
2
 7 x  10
dx   x  2x  5dx.
2

Pentru a  2,4 :
4 4 4

1 1
a x  2x  5dx  3 (
 x  2dx)  3 ln  5  x   ln  x  2  a  
1 1 1
a x  5dx 
4 4
a 
a

1 1  a2 
   ln  5  a   ln 2  ln  a  2    ln  
3 3  2  5  a  
1  a2 
2
1
Dar lim ln 
a2 3    , deci integrala
 25  a 
x 2
 4x  3
dx este divergentă.
a 2 1

Folosind definiţia, să se studieze natura următoarelor integrale şi în caz de convergenţă să se

determine valoarea acestora:
0
1
2) I1  
3 9  x2
dx

1 1
Soluție. Fie f : (3,0]  R, f ( x)  . Cum xlim   ,
 3
9  x2 x  3 9  x2
rezultă că funcţia este nemărginită în unul din punctele domeniului de integrare.
Avem că f este continuă, deci integrabilă pe orice interval compact [c,0]  ( 3,0] .
3  
0

0
1 x
Studiem existenţa limitei: lim
 0  9 - x2
dx  lim arcsin
 0 3  3 
 lim  0  arcsin
 0
 3
 ,
 2
  0  3  0  0
0
1 
prin urmare integrala este convergentă şi are valoarea I 1  
3 9  x2
dx 
2

5
 2
1
3) I2  1 x  6 x  8 dx
2

Soluție
1
Fie f : [ 1,2)  R, f ( x )  . Cum lim f ( x)   , rezultă că funcţia este
x  6x  8
2 x2
x2

nemărginită în unul din punctele domeniului de integrare. Funcţia f este continuă, deci integrabilă
pe orice interval compact [- 1, c]  [-1, 2). Studiem existenţa şi valoarea limitei:
2  2  2 
1 1 1 x4  1  2 5
lim  x  6x  8
dx  lim  ( x  3)  1
dx  lim  ln

  lim  ln

 ln   
0 
 0
 0 1
2  0
 0 1
2  0 2
 0  x 2  1
2   0 3
deci integrala este divergentă.

b
1
4) I 3   dx, p  R
a x  a 
p

Soluție
1
Funcția f : (a, b]  R, f ( x)  este nemărginită în punctul a şi integrabilă pe orice interval
x  a  p
[c, b]  (a, b] Studiem limita:
1  
b
lim x  a  b  a   lim  1 p  pentru p ≠ 1
1 1 b
 x  a 
1 p 1 p
L  lim dx  
 0 p
1  p  0
  0 a  1 p   0 
  0 a    0 

L
b  a
1 p

 Dacă p < 1 avem , deci I3 convergentă şi are valoarea:

1 p
I3  
b
1
dx 
b  a 1 p
a x  a  p 1 p
 pentru p > 1 avem L = ∞, deci integrala este divergentă.
b
 ln b  a   lim ln    ,
1
 x  a dx  lim
b
 pentru p = 1 avem L  lim
 0 
ln x  a
0 a   0
 0 a   0  0
deci I3 este divergentă.
e
1
5) I 4   x ln x dx
1
Soluție
1
Fie f : (1, e]  R, f ( x)  .
x ln x
Cum lim f ( x)   , rezultă că f nemărginită în punctul x = 1.
x 1
x 1
Funcţia f este continuă, deci integrabilă pe orice interval compact [c, e]  (1, e] . Studiem
e 1 e
existenţa limitei: lim  x ln x dx  lim ln(ln x) 1    lim ln(ln( 1   ))   , deci
  0 1   0  0
 0  0  0
integrala este divergentă.

6
4.1.3. Integrala 

Definiţie


Integrala generalizată  p   x
p 1  x
e dx, p  0 se numeşte Integrala  (Gamma).
0

Teorema

Dacă p  0 atunci integrala  p    x p1e  x dx este convergentă.
0

Proprietăţi ale integralei :

1) 1  1 .
Demonstraţie:

   lim  e

1   e  x dx  lim
b 0 e
b
x
dx  lim  e x
b
b
0 b
b

1  1.
0

2)  p   p 1 p 1, p  1 .
Demonstraţie:
 b

 
b
 p    x e dx  lim  x e dx  lim  x p 1 e x ' dx 
p 1  x p 1  x
b b 
0 0 0


    p 1x  e dx 
b
 lim   x p1e  x p 2 x
b

b 0
 0 

 
 
b
 lim   b p1e b   p  1 x p2e  x dx   p  1  x  e x dx   p 1 p 1 .
p 1 1
b
 0  0

3)   n    n  1!, n  N .

4) 1 2  

5)   a   1  a   , dacă a   0,1 .
sin  a 

Exemplu


 x  2 e
7 2 x
Să se calculeze dx .
2
Soluţie
Cu substituţia x  2  y , x  2  y  0 şi x    y   , dx  dy se obţine
 

  x  2 dx   y 7 e  y dy  8  7! .
7 2 x
e
2 0

7
4.1.4. Integrala 

Definiţie
1
Integrala generalizată   p, q    x p1 1  x  dx, p, q  0 se numeşte Integrala (Beta).
q 1

Teorema
1
Dacă p, q  0 atunci integrala   p, q    x p1 1  x  dx este convergentă.
q 1

Proprietăţi ale integralei :

1)   p, q   q, p , p, q  0 .
p 1
2)   p, q     p  1, q  unde p  1, q  0 .
p  q 1

3)   p, q  
 p  1q  1   p  1, q  1 dacă p  1, q  1 .
 p  q  1 p  q  2
 p q 
4)   p, q   , p, q  0 .
 p  q 

x p 1
5)   p,q    dx .
pq
0  x  1

Exemplu

1
Să se calculeze  1 x
0
5
dx .

Soluţie
1 4
1
Se face schimbarea de variabilă: x  y  x  5
y5  dx  y 5 dy , x  0  y  0 şi
5
4
  
1 1 y 5 1 1 4 1 
x    y   , se obţine  1  x5 dx  5  1  y dy  5   5 , 5   5  
.
0 0 sin  
5

4.1.5. Integrala Euler-Poisson


Integrala generalizată  e  x dx se numeşte integrala Euler-Poisson. Ea este convergentă şi are
2


valoarea .
2
1
1 
(Intr-adevăr, dacă notăm x  t  x  t 2 1/ 2
 dx  t 2 dt , x  0  t  0 şi x    t   , se
2
 

1
1 t  2 1 1
obţine  e  x dx  
2
e t dt     ).
0 20 2 2 2

8
Exemplu


Să se calculeze  e
 x 4 x 1 2
dx .
2
Soluţie
  
 x  2 
e dx   e  e dx .
 x 2 4 x 1 ( x 2  4 x  45 ) 2
dx e 5

2 2 2
  
 x  2 2   x  2 2 e5 
e e dx  e  e  y2
Din x  2  y  e
5
dx  e 5 5
dy  .
2 2 0
2

Exerciţii rezolvate
Să se calculeze integralele euleriene următoare:
 
a)   x  a  e a x dx, unde a, b  N* ; b)  x a e  x dx, unde a, b  N* ;
b b

a 0

 
1
c)  dx, unde a  N, a  2; d)  e  x  x2 a dx, unde a  N* .
0
1 x a
a

Soluţii
a) Se face substituţia x  a  y .
Rezultă că integrala devine:
 

 x  a  e y e dy    b  1  b !
a x b y
dx 
7

a 0

b) Se face substituţia
1 1
1 1
x  yx
b
y b  dx  y b dy; x  0  y  0 şi x    y   .
b
Astfel că:
  a 1  a 1
1 b 1 1 1 1  a 1
 x e dx   y b e y dy   y
a x y
e y dy
b
b   .
0 0
b b0 b  b 
1
  1
1 1 y a
1 1
c) Cu substituţia x a  y se obţine  1 x
0
a
dx  
a 0 1 y
dy    ,1  
a a

  
e 
 xa
2
 x  x2 a  a2
d) I   e dx   e  x 2 2 axa 2  a 2
dx  e  dx .
a a a


e
a2  y2 2
Se notează x  a  y şi se obţine I  e dy  ea .
0
2

9
Să se calculeze următoarele integrale:

1. I  x  1 e  x1dx
1
Soluţie
Folosim schimbarea de variabilă x + 1 = t  x = t – 1  dx = dt.
Intervalul de integrare se modifică după cum rezultă din tabelul de mai jos:
x -1 ∞
t 0 ∞


I   t 2 e  t dt . Prin identificare cu formula de definiţie a integralei gamma, rezultă
1

Obţinem:
0

2 2 2 2 2

a  1  1  a  3 , prin urmare I   3  1  1  1  .
2


2. I   x 5 e 2 x dx
0

Soluţie

Folosim schimbarea de variabilă 2 x  t  x  1 t  dx  1 dt .

2 2
x 0 ∞
t 0 ∞
 t 5 1  5 t
  t 1
6 
1 5! 15
Obţinem: I     e dt   t e dt   .
0 2  2 26 0 26 26 8


6 x 2

3. I   x e dx

Soluţie

6 x 2

Deoarece funcţia care trebuie integrată este pară, rezultă că I  2  x e dx

0
2 1 1
Folosim schimbarea de variabilă: x  t  x  t 2  dx  2 t 2 dt
1

x 0 ∞
t 0 ∞
  5
 7  5 3 1  1  15
I  2  t 3e t 12 t  2 dt   t 2 e t dt          
1

0 0  2  2 2 2  2  8

10
 1
4. I   x ln 3 xdx
0
Soluţie
Folosim schimbarea de variabilă: ln x  t  x  e t  dx  e t dt şi obţinem:
x 0 1
t -∞ 0
0 t
0 3t
I   e 2 t 3e t dt   t 3e 2 dt .
 
Facem transformarea:
3t
  y  t   2 y  dt   2 dy
2 3 3
t -∞ 0
y ∞ 0
0 

Rezultă I    23 y  e  23  dy   y 3 e  y dy   4  
16 16 32

y 3


81 0 81 27


ln x
5. 
1
xa
dx, a  1

Soluţie
Folosim schimbarea de variabilă: ln x = t  x = et  dx = et dt
x 1 ∞
t 0 ∞
 
Obţinem: I   t e e dt   t e  a 1 t dt
 at t
0 0
Folosim o nouặ schimbare de variabilă: a  1 t  y  t 
1 1
y  dt  dy
a 1 a 1
t 0 ∞
y 0 ∞

 y e dy  a 1 2  a 1
y
I 1 1 1
a 12 0
2 2


 
b

6. Integrala I   e
 0 , 5 x 2  x 1
dx  ke   . Să se determine valorile parametrilor reali k, a şi b.
a

1 2
Soluţie
2
 x 1 
  x  2 x 1  3
2
     
I   e  2 x  x 1dx   e  2 dx  
x 2  2 x 1
 
1 2 3
e 2 2 dx  e e
2 2
 dx
1 1 1 1
x 1
Folosim schimbarea de variabilă:  t  x  2t  1  dx  2dt
2
x -1 ∞
t 0 ∞

I  e 2  et
2
3 
2dt . Folosind faptul că  (integrala Euler-Poisson), obţinem
e
t 2
dt 
0 0
2
1

 3   2 3 1
 e 2   , prin urmare: k  1, a  , b 
3
I  e2 2
2 2 2 2

11
 1 dx
7. I  
0 3 x 2 1  x 
Soluţie
1

1  x 
2

Integrala se mai poate scrie: I   x

1
3 3
dx . Prin identificare cu formula de definiţie a
0

integralei beta, obţinem: a  1   23  a  13 ; b  1   13  b  2

3 , prin urmare,

având în vedere definiţia şi proprietățile integralei beta, rezultă I  3 3 

 1,2 

sin 

2
3
3

 
1
8 3
8. I   x 1  x dx
0
Soluţie
3 1  1 2

Facem schimbarea de variabilă x  t  x  t 3  dx  t 3 dt

3
x 0 1
t 0 1
1
1 t 83 1  t t  23 dt
1
1 t 2 1  t dt 1 (3)(2) 1
I   1  3,2   
3 3 3 3 (5) 12
0 0

 
1
2 1,5
9. I   3 x 1  x dx
0
Soluţie
x 2  t  x  t 2  dx  1 t  2 dt
1 1

Facem schimbarea de variabilă:

2
x 0 ∞
t 0 ∞
Prin urmare,

 
1 1 11 1 11 1 1  2 5
I   x 3 1  x 2 1,5 dx   t 6 1  t  2 t  2 dt   t  3 1  t  2 dt    , 
3 1 3

0 20 20 2  3 2
 
x x
10. Să se calculeze: a) I   dx ; b) I   dx .
0 1  x 
6 6
01  x
Soluţie
a) Prin identificare cu a doua formulă de definiţie a integralei beta, obţinem:
2  4 1
a  1  1  a  2; a  b  6  b  4 , prin urmare I   2, 4  
6 20
6 1
1  5

b) Facem schimbarea de variabilă x  t  x  t 6  dx  t 6 dt

6
x 0 ∞
t 0 ∞

1  t 6 1  56 1 1 t 3 1 1 2 1   3
 
1 2

I   t dt     3, 3   
6 01  t 6 6 01  t 6 6 sin 
.
9
3

12
 

11. Integrala I   sin x  cos x 

 0,6
2
1, 4
dx are forma k   ( p, q ) , k , p, q  R; p, q  0 .
0
Să se determine valorile paramertilor k, p, q.
Soluţie

Folosim schimbarea de variabilă: sin 2 x  t  2 sin x cos xdx  dt .

x 0 /2
t 0 1
Transformăm funcţia care trebuie integrată astfel:
 

12 12
I   (sin x) 0, 4 (cos x) 1, 6  2 sin x cos xdx   (sin 2 x) 0, 2 (cos 2 x) 0,8  2 sin x cos xdx
20 20
Obţinem:

1 1 0,2 1
I  t (1  t ) 0,8
dt 
1
 1, 2; 0, 2  , deci k  ; p  1,2; q  0,2
20 2 2

3 dx
12. Să se calculeze integrala: I  
 4 6  x  4 3  x 5

Soluţie
3
  6 3  x  6 dx
1 5


 
Integrala se poate scrie: I x  4
4

Încercăm să facem schimbarea de variabilă x + 4 = t  x = t - 4  dx = dt

x -4 3
t 0 7
Se observă că intervalul de integrare devine (0, 7), prin urmare, pentru a ajunge la intervalul (0, 1),
x4
vom folosi schimbarea de variabilă  t  x  7t  4  dx  7 dt
7
x -4 3
t 0 1
Obţinem:


1 1 5 1 1

1  t  6 dt    56 , 16     16 , 56  
  
I   7t  7  7t 
1 5 5
 7 t
 
6 6 7 dt  7 6
7 6 6

 2
0 0
sin 6

13
 2
  x 3 
 
I x  2 
2
13. Să se calculeze integrala: e dx


Soluţie
x3
Utilizăm schimbarea de variabilă  t  x  2t  3; dx  2 dt
2
   
I  2  (2t  3) e  t2
dt  8  t e  t2
dt  24  t e  t2
dt  18  e  t dt  8I1  24 I 2  18 I 3
2
2 2

   


I1  2  t 2 e  t dt ; cu schimbarea de variabilă t 2  y  t  y1/ 2  dt  1 y 1/ 2 dy
2

0 2
obţinem

1 
I1   y1 / 2 e  y dy  (3 / 2)  (1 / 2)  ;
0
2 2
I2 = 0, fiind integrala unei funcţii impare pe un interval simetric faţă de origine


I 3   y 1 / 2 e  y dy  (1 / 2)   , prin urmare I  8   18   22 
0 2

Exerciţii propuse
I. Să se calculeze următoarele integrale folosind integrala  :
 5   3

 x  12 e dx ; 3)  x e dx ; 4)  x  3 e dx .
3

 x 2 e dx ; 2)
x 1 x 8 x 3
3 x 3
1)
0 1 0 

15  3 
Răspunsuri: 1) ; 2) ; 3) 2; 4)  6 .
8 4
II. Să se calculeze următoarele integrale folosind integrala  :
 

 x 1  x 
1 1

 x1  x  dx .
2x 1
2 3
dx ; 2)  dx ; 3) 
5 3 2
1) dx ; 4)
0 1  x 
0
3
0
1  x17 0

1 1  1   16  2 3
Răspunsuri: 1) ; 2) 1 ; 3)       ; 4) .
120 17  17   17  27
III. Să se calculeze următoarele integrale folosind integrala Euler-Poisson:
 
e  
 ex  4 x 3dx ;2)
 ex  6 x 17 dx
2 2
1) . Răspunsuri: 1) ; 2) 8 .
2 3
2 2e

14
Să se calculeze următoarele integrale:
 
6 3 x 7 x 2

1.  x e dx R: 80/243 2.  x e dx R: 3;
0 0


  dx
1
4.  x e dx
2 5 4 x 2
3
3.  xx R: 1/2772 R:
4

0 

1 
x 2

6.  e
2
5.  x  x dx R:  / 8 dx R: 
0 
1 0
  x  1 e  x 1  x  dx
5 x 1 2 3
7. dx R: π 8. R: 1/60
 1
0 
5 x x 2  3x  2
9.  x e dx R: -120 10. 0 e x dx R:-1


 
1
1 2 3
 x 1  x dx
6
14 3 1
11. R: 1/6930 12. 3 dx R:
0 0 x 2 1  x  3
2  x4
2
13.  x 4  x 2 dx R: π 14.  dx R: 1/5
0 0 1  x 6

  dx
1 1 1
2 4
15.  x  x R: 1/630 16. 6 dx R: 2π
0 0 x 1  x 
5
1

 xln x  dx a 4
5 a
17. R: - 15/8 18.  x 2 a 2  x 2 dx, a  0 R:
0
16
0
 2
1 
19.  4
dx R: 20.  ( x  2) 5 e x  2 dx R: -120
01  x
2 2

 x2
1  2
e
1
21.  dx R:  2 22.
2
dx R:
0 4 x 3 1  x  0 2

 mn1

x n

23.  e dx; n  0 R:
1 1 m x
24.  x e dx; m, n  0
n

R: n 
1
n n
0 0
 

25.  x  2 e
7 2 x
26.  e
 x
dx R: 7 ! dx R: 2
2 0

 /2 
3 5 7 5 7 x
27.  sin x cos x dx R: 1/12 28.  x e dx R: 7 · 11!
0 0

15
  x2
0 
29. x 
4
9  x dx 2
R:
729
 30. e 2
dx R: 2
3
32 

1

x10 1 
31.  1  2 x  2 3
dx R: 2 32.  ln x dx R: 2
0 0

1  x 2  2 x 3 e4 
34. 
dx e dx
33.  R: 2π R:
3 6 x  35 1  x  1 2
1 3
 x  1 e dx
3 x 1 dx
35. R: -3! 36.  dx R: π
 1 3  x x  1
e 
1 3 x4 
37.  ln x(1  ln x) dx R: 1/280 38. 
4
dx R:
1
x 0 1  x 6
3
a 
4 2 2 a 6 
39.  x a  x dx R: 40.  e  x 2  2 x 4
dx R:
0 32 1 2e 3
2  2
7
  x 4 2 3

41.  x 1   dx
x
4
R: 42.
5
9  x 2 dx R: 5832/35
 2  5
0  0



43.  x e
2n  x n
dx; n  N R:
n 1
3
1
n
 3 1 x
44.  x e dx R: 6 e
0 n 0
1
  332
45.   ln x  dx;
1 p 1
p  0 R: (p) x4

1  2x 
46. dx R:
0 0 3 2 27

x2   
47.  1  x  4 2
dx R:
8 2
48. 
2
dx

1

R:
3
0 x 1 x
3
0

  x3
5   x 1 
 x  1 e
n

49. dx R: 1 50.  8
dx R:
1 0 1  x 8

 4
0 1
x 16  x dx 5 3
 x 1  x dx
6 2
51. R: 1280π 52. R: 1/90
4 0
 /2  1 2
53.  sin 4 x cos 2 x dx R:  54.  dx R:
0 0
3 x 1  x  3

 
1

55.  x 1  x dx
8 3 4 1
R: 1/105 56.  6
dx R: /3
0 01  x
 
 2 x 2  x 1 e9 / 8   2 x 2  4 x 1 e 3 2
57. e dx R: 58.  e dx R:
 2  2

16
  x2  2  
2 x
59.  4
dx R: 60.  x2 e dx R: 2
01 x 4 2
 x4 3 2
 5
1

1  2x 
3 2
61.
2 3
dx R:
128
62.  x 1  x dx R: 1/84
0 0
 
n 1
3 1 x 
 x2 
x e
2
63. dx R: 16 64.  1   ; n  N * 65.

1 n 
2
  xa 
 
I x  b 
dx ; a  R, b  0
2
e


 /2
2m 1 2n 1
m 1!n 1!
66.  sin x cos x dx; m, n  N R: 2m  n 1!
0

  n  1!!

n x n 1
 , dacă n par
2

67.  x e dx; n  N R: 0, dacă n impar;  2  n

 22

 3x 2  6 x  5
68. Integrala I  e dx are forma kea b , unde k, a, b  R.
1
3
Să se afle valorile parametrilor k, a, b. R: k  , a  8 ,b  1 .
6 2
 /2
69. Integrala I   sin 2 x cos 4 x dx are forma k a unde k, a  R.
0
Să se determine valorile parametrilor k şi a. R: k = 1/32; a = 1.


2,5  4 x 3

70. Se ştie cặ I   x e dx  a(b) , unde a, b  R, b > 0. Să se determine valorile

0
parametrilor a şi b.

 4,8 dx  k ( p, q) , unde k , p, q  R; p, q  0 . Să se determine

1
3,6 3
71. Integrala J   x 1  x
0
valorile parametrilor k, p, q.

1 (1  x) 2m1 (1  x) 2n 1
72. Să se calculeze I   dx ; m  0, n  0
1 (1  x 2 ) m n

17
4.3 Integrala dublă
Definiţii
Fie D2=[a, b] [c, d]R2, f: D2R şi x0=a<x1<...<xn-1<xn=b şi y0=c<y1<...<ym-1<ym=d două
diviziuni ale intervalelor [a, b] şi, respectiv [c, d].
Se notează Dij=[xi, xi+1] [yj, yj+1],  i= 0 , n  1 , j= 0,m  1 şi    Dij  diviziune a lui
i  0 , n 1 , j 0 , m-1

D2.
Se numeşte normă a diviziunii , notată v(), lungimea celei mai mari diagonale a dreptunghiurilor

 xi 1  xi 2   y j 1  y j 
2
Dij, i= 0 , n  1 , j= 0,m  1 , adică v     max
i  0 ,n 1
j  0 ,m 1

Alegem un sistem de puncte intermediare ij =(uij, vij) Dij,  i= 0 , n  1 , j= 0,m  1 şi notăm

=  u ij , vij  .
i  0 , n 1 , j 0 , m-1

Se numeşte sumă Riemann asociată lui f, diviziunii  şi sistemului de puncte intermediare 

n 1 m 1
următoarea expresie:   f,     f  u ij ,vij   x i+1  x i   y j+1  y j  .
i  0 j 0

Funcţia f se numeşte integrabilă pe D2  IR astfel încât >0  ()>0 cu proprietatea că  o

diviziune cu v()<() avem

   f,    I  

pentru orice sistem de puncte intermediare  ( lim   f,    I ).

v( ) 0

Observaţie
Dacă există I din definiţia anterioară, atunci acesta este unic şi se numeşte integrala lui f pe D2 şi se
notează  f
D2
sau  f  x, y  dxdy .
D2

Definiţie
Fie DR2 o mulţime mărginită şi f: DR şi D2D un dreptunghi. Definim f : D2R, prin

f  x, y  , x, y   D
f  x, y    . Spunem că f integrabilă pe D f integrabilă pe D2 şi
0,  x, y   D 2 \D

 f  x, y  dxdy   f  x, y  dxdy .
D D2

Observaţie
Se poate arăta că  f  x, y  dxdy depinde numai de f şi nu depinde de alegerea lui D2.
D

18
Definiţie
Fie X un spaţiu topologic.
O mulţime AX se numeşte conexă dacă  A1, A2X nevide separate

( A1  A 2   ,A 2  A1   ) astfel încât A= A1A2.

O mulţime deschisă şi conexă se numeşte domeniu.

Un domeniu reunit cu frontiera sa se numeşte domeniu închis.

Proprietăţi ale integralei duble

1) Dacă f, g integrabile pe D R2, atunci , R funcţia (f+g) este integrabilă pe D şi

  f+g  x, y  dxdy   f  x, y  dxdy   g  x, y  dxdy .

D D D

2) Dacă f integrabilă pe D R2 şi f(x, y)0 (x, y)D, atunci  f  x, y  dxdy 0.

D

3) Dacă f integrabilă pe D R2, atunci f este integrabilă pe D şi are loc inegalitatea:

 f  x, y  dxdy   f  x, y  dxdy .
D D

4) Dacă f este integrabilă pe domeniul D închis şi mărginit şi D=D’D” unde D’ şi D” sunt două
subdomenii cu proprietatea D’D”=C şi C este o curbă netedă (c(x)C(I)), atunci f integrabilă pe
D’ şi pe D” şi putem scrie:

 f  x, y  dxdy   f  x, y  dxdy+ f  x, y  dxdy .

D D' D"

Calculul integralelor duble

Definiţii
Spunem că domeniul închis DR2 este simplu în raport cu axa Oy dacă se poate scrie:
D={(x, y) R2x[a, b], g1(x)yg2(x)}
unde g1, g2:[a, b]R continue şi g1(x)<g2(x)(a, b).
Analog, D este simplu în raport cu axa Ox dacă
D={(x, y) R2y[c, d], h1(y)xh2(y)}
unde h1, h2:[c, d]R continue şi h1(y)<h2(y)(c, d).

19
Teoremă
Fie DR2 un domeniu închis, simplu în raport cu axa Oy (cu notaţiile din definiţia anterioară) şi
f: DR integrabilă pe D. Dacă x[a, b] funcţia yf(x, y) este integrabilă pe [g1(x), g2(x)], atunci

 g2  x 
b 
D f  x, y  dxdy  a  g x
 f  x, y  dy  dx .

 1  
Analog, dacă D este simplu în raport cu axa Ox (cu notaţiile din definiţia anterioară) şi y[c, d]
funcţia xf(x, y) este integrabilă pe [h1(y), h2(y)], atunci

 h2  y 
d 
D f  x, y  dxdy  c  h y
 f  x, y  dx  dy .

 1   

Schimbarea de variabilă în integrala dublă

Teoremă
Fie un domeniu închis şi mărginit D*R2, x=g(u, v) şi y=h(u, v), (u, v)D* două funcţii cu

g'u  u, v  g' v  u, v 
g, hC1(D*) şi detJ  u, v   0.
h'u  u, v  h' v  u, v 

Presupunem că D R2 şi (u, v)D*  (x, y) D.

Dacă f: DR continuă, atunci

 f  x, y  dxdy   f  g  u, v  , h  u, v   detJ  u, v  dudv

D D*

( detJ  u, v  se numeşte Jacobianul transformării).

Exemplu (trecerea la coordonate polare)

 x   cos  cos    sin 
 cu (, )D* cu detJ  ,    .
 y= sin  sin   cos 

Aplicații

Să se calculeze, prin trei metode, I   ydxdy, unde D  x, y  x 2  y 2  4, y  0 . 
D
Soluție
Metoda I
Scriem D sub forma

D  x, y  R 2  2  x  2, 0  y  4  x 2 , 
şi
2
 4 x 2 
2
I   
2  1  1
ydy  dx    2  x 2  dx   x x 2  12   
16
.
2
 0
 2
 2  6 2 3

20
Metoda II
Scriem D sub forma

D  x, y  R 2 0  y  2, 4  y 2  x  4  y 2 , 
şi avem

 
2
 4 y 2 
2
I    
2 2
  16
3

ydx  dy  2 y 4  y 2 dy   4  y 2 2
 .
0
  4 y 2
 0 3 0 3

Metoda III
Efectuăm schimbarea de variabilă
 x   cos 
 ,   0,   0, 2  , 
 y   sin 
şi observăm că
x 2  y 2  4   cos     sin     2  4   2  4    0, 2
2 2

iar din
y  0  sin   0     0,   .

Reprezentăm D într-un sistem de axe Reprezentăm D* într-un sistem de axe

În final I     sin    d  d  
D'
2

0    sin d  d   163 .


0
2

2. Se consideră D = [0,1]  [-1, 0] şi f : D  R, f (x, y) = 2x 2y – xy3 + 1. Să se calculeze

 f x, y dxdy
D
Soluție
1 y 0

1
0   x3 x 2 
     
1 1
1 1 19
I     2 x 2 y  xy3  1 dy dx    x 2 y 2  xy 4  y   dx     x 2  x  1 dx      x  
0  1  0 4  y  1  0 4   3 8  0 24

21
 2
3. Să se calculeze I   x  y dxdy , unde  
D


D  x, y   R 2 0  x  1; x  2  y  x 2  3x  1 
Soluție
Deoarece domeniul D este simplu în raport cu axa Oy, obţinem:

x  3 x 1 
2

 x 
1
I   2
 y dy  dx.

0 

x2 

x 2  y dy  12 x 4  x3  2x 2  x  32 , prin urmare

x 2  3 x 1
Avem: 
x2

1 3
1
71
I    x 4  x 3  2 x 2  x   dx 
0 
2 2 60

4. Să se calculeze I   dxdy , unde D = {(x,y)  R2 / y  x - 2, y  x2 – x – 2}.

D
Soluție
Considerăm f1, f2 : R  R, f1 (x) = x2 – x – 2, f2(x) = x - 2. Punctele de intersecţie ale graficelor
 2
celor două funcţii sunt soluţiile sistemului  y  x  x  2 , prin urmare A (0,-2) şi B (2,0).

y  x  2
Domeniul D este dat de suprafaţa haşurată

y
y=f1(x)

y=f2(x)

O B (2,0) x

A (0,-2)

Observăm că D se mai poate exprima astfel: D = {(x,y)  R2 / 0  x  2, x2 – x – 2  y  x - 2},

deci D este simplu în raport cu axa Oy. Prin urmare obţinem

 
2 x 2  2 2
I      y y  x  2 dx  2 x  x 2 dx  4
  
dy dx   y  x  x2 
2  3
0 x 2  x 2 0 0

22
 5. Să se calculeze I   xdxdy , unde D este domeniul din figură.
D

A (0,2)

(0,1)
D

B
(0,0) x
C(1,0)

Soluție

x y 1
Ecuaţia dreptei AC este: 1 0 1  0  2 x  y  2.
0 2 1
Ecuaţia cercului de centru (0,1) şi rază 1 este: (x - 0)2 + (y - 1) 2 = 1  x + y2 – 2 y = 0.

2 x  y  2  x  0, y  2
Coordonatele punctelor A, B sunt soluţiile sistemului   
 x  y  2 y  0  x  4 / 5, y  2 / 5
2 2

deci A (0,2), B (4/5,2/5).

Domeniul este simplu în raport cu axa Ox. Avem:

a = 2/5, b = 2; 2 x  y  2  x  1 2  y     y   1 2  y  ;
2 2

x 2  y 2  2 y  0  x   2 y  y 2    y   2 y  y 2
Rezultă

 2 y y2  2  2 2 y y2 
x 
 
2 2
 
I     xdx  dy   
32
8 
 dy   1
5 y 2
 12 y  4 dy 
2/5 
2 75

2 / 5 ( 2 y ) / 2
  ( 2 y ) / 2
 2/5

23
 6. Să se calculeze I   dxdy , unde domeniul D este dat de suprafaţa haşurată.
D

y
(1,2)

(2,1)
1

2 x
O

Soluție

x y 1
Ecuaţia dreptei d1 este: 0 1 1  0  y  x 1
1 2 1

x y 1
Ecuaţia dreptei d2 este: 1 2 1  0  y  3 x
2 1 1
Dorim să integrăm pe domenii simple în raport cu Oy. Vom descompune D în reuniunea a două
domenii D1, D2 care au interioarele disjuncte:

y
y (1, 2)
(1, 2)

D1
D2

1 x 1 2 x
O O

Pentru D1 avem a = 0, b = 1;  (x)= 0,  (x)=x + 1 deci 1  x 1  1

1 
1
3
I1   dxdy     dy dx   ( x  1)dx   x 2  x  
D 0  0  0 2 0 2

Pentru D2 avem a = 1, b = 2;  (x)= 0,  (x)= 3 – x deci

2

2 3 x
 2
x2 1
I 2   dxdy     dy  dx   (3  x)dx  3  
D 1 0  1 2 1
2

Rezultă I = I1 + I2 = 3.

24
 
7. Să se calculeze I   x 2  y 2 dxdy , unde D  x, y   R 2 4  x 2  y 2  9; y  0 
D

Soluție
 x   cos 
Folosim trecerea la coordonatele polare:  ,   0,  ,   0,2 
 y   sin 

 4  x 2  y 2  9 2    3
 
y  0 0    

 
Vom avea: D*  (  , )  R 2 2    3,0     şi dxdy = ρdρdθ, prin urmare
 3  1 19
I    2 dd      2 d d   19 d  
  30 3
D* 0 2 

8. Să se calculeze aria discului de rază r, unde r > 0.

Soluție
Avem de calculat aria domeniului D = {(x, y)  R 2 / x2 + y 2  r 2}.
Aria domeniului D este egală cu  dxdy
D

 x   cos 
Folosim trecerea la coordonatele polare:  ,   0,  ,   0,2 
 y   sin 
(x, y)  D  x2 + y2 ≤ r2  x, y  D  x 2  y 2  r 2    0, r ,   0, 2  Prin urmare
 
D*  (  , )  R 2 0    r, 0    2 şi dxdy = ρdρdθ. Rezultă că
2 r 2
  r2
D  *     0  0
       d   r
2
dxdy d d d  d
D  2 0

x2  y2
9. Să se calculeze I   e dxdy , unde
D


D  x, y   R 2 1  x 2  y 2  4, 0  x  y . 
Soluție

25
  x   cos 
Folosim trecerea la coordonatele polare:  ,   0,   ;   0,2 ;
 y   sin 
  
x, y   D  1  x 2  y 2  4, 0  x  y     1, 2,    ,  ; prin urmare
4 2


D*   ,   R 2 1    2,     
4 2
 şi dx dy = ρ dρ dθ. Rezultă:

 /2  /2  /2
2    2 2   
I   e  2 cos2    2 sin2 
 d d   
  e d 
 d   
  e   e d 
 d    
2e 2  e  e2  e d  e 2
 /2

 /4
 e2
 / 4 1   / 4 
D *
1
1  /4
4

PROBLEME PROPUSE

Să se calculeze:

1. 
3
 5x y  2 xy  7 dxdy , unde  D = [-2, 0]  [1, 2] R: -10
D

2.
 y

  x  x dxdy , unde D  x, y   R 1  x  3, 0  y  x  1
2
 R: 14  1 ln 3
D  3 2

 x  y  1 dxdy , unde D  x, y   R 2  R: 2-ln2

1
3. y  x  1, x  y  3; x  0, y  0
D

4.
2

 2 xy  x  3ydxdy , unde D  x, y   R 1  x  2; x  1  y  x
2 2
 x  3 R: 4/15
D

5. 
y4
x
2

dxdy , unde D  x, y   R 1  x  4, 2 x  1  y  x  1
2
 R: 229/9
D

 x dxdy , unde D  x, y   R   ln 2

y 2 7 1
6. 1  x  2, 2 x  1  y  x 2 R:
8 2
D

   1  e  16

 e
( x2  y 2 )
7. dxdy , unde D  x, y   R 2 2 2
x  y  16, x  0, y  0 R:
D 4

26