84

CAPITOLUL V

SPAŢII EUCLIDIENE

Breviar teoretic

Definţii. 1) Fie V un spaţiu vectorial real.Se numeşte produs scalar

pe V , o aplicaţie
, :V V  R ,  x, y  x, y care pentru orice x, y, z V şi orice
 R ,
are proprietatile:
a) x, y  y, x ( comutativitate );
b) x  z , y  x, y  z , y ( aditivitate in primul argument ) ;
c)  x, y   x, y ( balansarea scalarului ) ;
d) x V , numărul real x, x este  0 şi este nul  x  0 (
pozitivitatea ).

2) Un spaţiu vectorial real pe care s-a definit un produs scalar se

numeşte spaţiu prehilbertian real.Spaţiile prehilbertiene reale de
dimensiune finită se numesc spaţii euclidiene.

3) Doi vectori x,y din spaţiul prehilbertian V se numesc ortogonali

dacă x, y  0 , se scrie atunci x  y .

4) Pentru orice vector x din spaţiul prehilbertian V,notăm

x  x, x
( norma lui x).
 85

Exemple
1) Spaţiul vectorial real R n este spaţiu euclidian , cu produsul scalar
x, y  x1 y1  x2 y2  ...  xn yn , unde x   x1 , x2 ,..., xn  şi y   y1 , y2 ,..., yn 
.
2 )Dacă A, B sunt două matrice din M m ,n  R  se poate defini

A, B  Tr At B . 
3) Fie V  C[0a ,b ] ( spaţiul vectorial real al tuturor funcţiilor continue
f :[a, b]  R )
b
luând f , g   f ( x) g ( x)dx pentru f , g  C[0a ,b ] se obţine o structură de
a

spaţiu prehilbertian pe C[0a ,b ] , infinit dimensional.

Teorema 1. Fie V un spaţiu prehilbertian real .

a) Pentru orice x, y V avem x, y  x  y ( inegalitatea lui
Schwartz);
b) V este spaţiu vectorial normat ;
c) Pentru orice x, y V , x  y  x  y  2 x  y
2 2
 2 2
 , ( regula
paralelogramului );
d)Daca x  y , atunci x  y  x  y
2 2 2
( teorema lui Pitagora-
Hilbert).

Definiţie. Fie V un spaţiu vectorial complex.Se numeşte produs

scalar pe V, o aplicaţie
, :V  V  C
care pentru orice x, y, z V şi orice  C , are proprietăţile :
a) x, y  y , x ,
b) x  z , y  x, y  z , y ,
c)  x, y   x, y ,
d) x, x  0 şi x, x  0  x  0 .
 86

Un spaţiu vectorial complex pe care s-a definit un produs scalar se

numeşte spaţiu prehilbertian complex. Spaţiile prehilbertiene complexe de
dimensiune finită se numesc spaţii unitare.
Consecinţe imediate ale definiţiei :
1) x, y  z  x, y  x, z ,
2) x,  y   x , y ,
3) 0, y  0  x, 0 unde x, y, z V ,  C .

Exemple
1) Fie V  Cn .Pentru orice x   x1 , x2 ,..., xn  , y  ( y1 ,..., yn ) se
n
defineşte produsul scalar  x, y   xi yi .
i 1

2) In spaţiul vectorial complex V al functiilor continue f :  a, b   C

b
se poate defini produsul scalar complex  f , g   f ( x) g ( x)dx.
a

Definiţie. Fie V un spaţiu prehilbertian (real sau complex).

1) Un sistem finit sau numarabil {e1 , e2 ,..., ei ,...} de vectori din V se
numeste sistem ortogonal dacă toţi vectorii sunt nenuli şi  ei , e j  0
(adica ei  e j ) pentru orice i  j. El se numeşte sistem ortonormal(sau
ortonormat) dacă
0 pt i  j
()i, j,  ei , e j   ij  
1 pt i  j
Din orice sistem ortogonal {ei } se obţine unul ortonormat, prin normarea
 e 
vectorilor  i  .
 ei 
2) Dacă dimV  n  , un sistem ortogonal de n vectori din V se
numeşte bază ortogonală.
3) Dacă dimV  n  , se numeşte bază ortonormală(sau bază
ortonormată) in V, orice sistem ortonormal e1 ,..., en format din n vectori din
V. Aşadar ei  e j pentru i  j şi ei  1 pentru orice i  1, n.
 87

Teorema 2. Fie V un spaţiu prehilbertian real sau complex.

1) Orice sistem ortogonal de vectori din V este liniar independent.
2) Daca dimV  n   şi B este o bază ortonormală in V, atunci B
este o bază a lui V, in sensul uzual.

Observaţie
Aşadar, orice sistem ortogonal de vectori este liniar independent.
Reciproc nu este adevarat, dar există un procedeu ca pornind de la un sistem
de vectori liniar independenţi, să se obţina unul ortogonal, anume:

Teorema 3(de ortogonalizare Gram- Schmidt). Fie V un spaţiu

prehilbertian real sau complex L  {x1 , x2 ,..., xi ,...} un sistem liniar
independent de vectori din V. Pentru orice i  1 notăm Vi  sp{x1 ,..., xi }.
Atunci există un sistem ortogonal de vectori   {e1 ,...ei ,...} din V, astfel
încât sp{e1 ,..., ei }  Vi pentru orice i  1.

Corolar. In orice spaţiu euclidian real sau complex, există baze

ortonormale.

Construcţia unei baze ortonormale pornind de la o bază fixată

B  {u1 ,..., un } se face cu procedeul Gram- Schmidt. Mai intai construim
B1  {v1 ,...., vn }, o bază ortogonală, apoi îi normăm elementele şi obţinem
 v v 
baza ortonormală B2   1 ,..., n  . Baza ortogonală B1 se obţine din
 v1 vn 
baza B astfel : v1  u1 , v2  u2   v1 cu  astfel încăt v2  v1 . Din condiţia
 u ,v 
 v2 , v1  0 se obţine    2 1 si evident v2  0. Apoi luănd
 v1 , v1 
v3  u3  1v1   2v2 cu 1 ,  2 astfel încăt v3 , v1  0 şi v3 , v2  0 ,
deducem
 u ,v   u ,v 
1   3 1 ,  2   3 2 şi v3  0 .
 v1 , v1   v2 , v2 
 88

Luăm apoi v4  u4  1v1   2v2  3v3 etc până obţinem o mulţime de n

vectori ortogonali B1  v1 , v2 ,..., vn  .

Definiţie. Fie E un spaţiu euclidian (unitar) cu dim E  n   şi V un

subspaţiu vectorial al lui E cu dimV  p(1  p  n  1). Se numeşte
complementul ortogonal al lui V ( şi se notează V  ), un subspaţiu
V   E , astfel încât V V   E şi V  V  (adică ()x V şi
() y V  avem x  y ).

Teorema 4. Fie E un spaţiu euclidian (unitar). Pentru orice subspaţiu

vectorial nenul V  E ,există şi este unic complementul ortogonal V  al lui V.

Observatie .
Din această teoremă se deduce că V   {x  E / x  y, pentru orice
y V }.

Definiţie .Fie E un spaţiu euclidian (unitar) . Un endomorfism

f : E  E se numeşte endomorfism ortogonal (unitar) dacă duce baze
ortonormate in baze ortonormate.( adică pentru orice bază ortonormată
B  {e1 ,..., en }  f ( B)   f  e1  ,..., f  en  bază ortonormată ).

Observaţie.
E spaţiul euclidian (unitar) şi B  {e1 ,..., en } o bază ortonormată a lui
E atunci () x, y  E notăm
 x1   y1 
   
 .  .
X  şi Y    matricele coordonatelor faţa de B 
 .   . 
   
 xn   yn 
n n n n n
 x, y   xi ei ,  y j e j   xi y j  ei , e j   xi y j ij   xi yi 
i 1 j 1 i , j 1 i , j 1 i 1
 89

 y1 
 
 x, y   xi yi  ( xi ,..., xn )    t X Y .
n .
i 1 .
 
y 
 n

Teorema 5 (de caracterizare a endomorfismelor ortogonale

(unitare))
Dacă E este spaţiu euclidian unitar, f : E  E endomorfism ,
urmatoarele afirmaţii sunt echivalente:
1) f endomorfism ortogonal(unitar) ;
2) () x, y  E,  x, y  f ( x), f ( y) , (f păstrează produsele
scalare) ;
3) ()B bază ortonormată a lui E  M Bf inversabilă şi

 
(M Bf )1  (M Bf )t  (M Bf )t .

Definiţie . A  M n (R) , atunci A se numeşte simetrică  A  t A .

A  M n (R) , atunci A se numeşte ortogonlă  A inversabilă şi A1  t A

Observaţie
1) Matricea asociată unui endomorfism ortogonal intr-o bază
ortonormată este ortogonală .
2)A ortogonală  A t A  I n  det A  1 .

Definiţie A  M n (C) , atunci A se numeşte hermitică  A  t A .

A  M n (C) , atunci A se numeşte unitară  A inversabilă şi A1  t A .

Observaţie
1)Matricea asociată unui endomorfism unitar intr-o bază ortonormată
este unitară .
2) A unitară  det A  1 .
 90

Propoziţia 1 . E – spaţiu euclidian ( unitar ), B  {e1 ,..., en } bază

ortonormată şi B '  {e1' ,..., en' } bază ortonormată a lui E şi T matricea de
trecere de la B la B’, B 
T
 B '  T inversabilă şi T 1  tT  T  .
t

Definiţie . Fie E un spaţiu euclidian ( unitar) şi endomorfismul

f : E  E . Se numeşte adjunctul lui f si se notează f * endomorfismul
f * : E  E cu proprietatea x, y  E  f ( x), y  x, f *  y  .

Teorema 6. Fie E un spaţiu euclidian ( unitar) f : E  E un

endomorfism  există şi este unic f * .

Propozoţia 2 . Fie E un spaţiu euclidian ( unitar) f , g : E  E

endomorfisme şi   R  C  atunci:

 M  ( respectiv
t
1) B bază ortonormată a lui E  M Bf *  B
f

M  ,
t
M Bf *  B
f

 f  g   f *  g* ,
*
2)
3)  f    f * ( respectiv  f    f * ),
* *

4)  f g   g * f * ,
*

f 
*
5) *
 f ,
6) 1E   1E ,
*

 0E 
*
7)  0E .

Definiţie. Dacă E – spaţiu euclidian ( unitar) ,endomorfismul

f :E E se numeşte endomorfism autoadjunct dacă f  f * .

Propoziţia 3. Fie E un spaţiu euclidian(unitar) şi f : E  E un

endomorfism atunci:
 91

1) f endomorfism autoadjunct  ()B bază ortonormată a lui E

atunci M Bf  t ( M Bf ) (respectiv M Bf  t ( M Bf ) ) ( adică daca f este
endomorfism autoadjunct şi B baza ortonormată a lui E atunci matricea M Bf
este simetrică în cazul real şi hermitică în complex).
2) f endomorfism autoadjunct   ( f )  R ( adică toate valorile
proprii ale lui f sunt reale atât în real cât şi în complex).
3) f endomorfism autoadjunct 1 , 2  ( f ), 1  2  V1  V2 ( la
valori proprii distincte corespund vectori proprii ortogonali).

Teorema 7 ( de diagonalizare a endomorfismelor autoadjuncte ).

Fie E un spaţiu euclidian( unitar) şi f : E  E endomorfism
autoadjunct. Atunci există o bază ortonormată B în E astfel încât matricea
M Bf este diagonală‚ adică f se diagonalizează .

Observaţie
Din această teoremă deducem că orice matrice simetrică(hermitică) se
diagonalizează .

Definiţie Fie V un spaţiu vectorial real ( complex ). O aplicaţie

f : V V  R (respectiv C) se numeşte formă biliniară( sau aplicaţie
biliniară ) dacă :
1) () x, y, z V ,() ,  R(C)
f ( x   y, z)   f ( x, z)   f ( y, z) (liniaritatea in primul
argument)
2) () x, y, z V ,() ,  R(C)
f ( x,  y   z )   f ( x, y)   f ( x, z ) (in cazul real avem
liniaritaea in argumentul al doilea).

Dacă o aplicaţie este formă biliniară nu implică neapărat ca este

liniară (exemplu: f : R 2  R , f ( x, y)  xy ).

Definiţie In cazul real o formă biliniară f se numeşte simetrică dacă

() x, y V f ( x, y)  f ( y, x) .
 92

În cazul complex o formă biliniară f se numeşte hermitică dacă

() x, y V f ( x, y)  f ( y, x) .
O formă biliniară simetrică f : V V  R se numeste pozitiv-
semidefinită dacă
f ( x, x)  0,() x V şi pozitiv-definită dacă este pozitiv-
semidefinită şi in plus f ( x, x)  0  x  0 .
Dacă f ( x, x)  0,() x V , f se numeste negativ-semidefinită‚ iar
dacă in plus f ( x, x)  0  x  0 , se numeşte negativ-definită .
In cazul complex definiţiile sunt similare ‚ deoarece din
f ( x, x)  f ( x, x) rezultă f ( x, x) R .

Exemplu .
Orice produs scalar complex este o formă biliniară hermitică pozitiv-
definită şi orice produs scalar real este o forma biliniară simetrică pozitiv-
definită.
Fie V un spaţiu vectorial real(complex), dimV  n  , B  {e1 ,..., en }
o bază a lui V şi f : V V  R (respectiv C) o formă biliniară.
Pentru orice 1  i, j  n , notăm aij  f (e j , ei ). Matricea
A  (aij )  M n (R) ( respectiv M n (C) ) se numeşte matricea formei biliniare
f în baza B.
Dacă forma biliniară este simetrică(respectiv hermetică) matricea
formei este simetrică(respectiv hermitică).
Fie V un spaţiu vectorial real(complex), dimV  n  , B  {e1 ,..., en }
o bază a lui V şi f o formă biliniară pe V cu A  (aij ) matricea formei
biliniare in baza B. Pentru orice x, y V avem scrierea unică
n n
x   xi ei , y   y j e j , deci
i 1 j 1
n n n n
f ( x, y )  f ( xi ei ,  y j e j )  x y i j f (ei , e j )  a x y j  tY A X , unde
ji i
i 1 j 1 i , j 1 i , j 1

X,Y sunt vectorii- coloană ai coordonatelor lui x,y in baza B. Această egalitate
arată că forma biliniară f determină matricea A  (aij ) cand baza B este fixată
şi reciproc, matricea A determină complet forma biliniară f.
 93

Teorema 8. Fie V un spaţiu vectorial real(complex), dimV  n   şi

f o formă biliniară pe V. Dacă B,B’ sunt două baze fixate in V, T matricea de
trecere de la baza B la B’, iar A matricea formei biliniare f in baza B şi C
matricea formei biliniare f in baza B’, atunci C  tT A T ( respectiv
C  tT A T ) .

Corolar. Rangul matricei formei biliniare f nu depinde de baza aleasă

şi se numeşte rangul formei f. Dacă acesta este maxim, se spune că forma
biliniară f este nedegenerată .

Teorema 9. Fie E un spaţiu euclidian(unitar) şi f o formă biliniară

simetrică(hermitică) peE. Atunci există o bază ortonormtă B in E astfel incat
matricea lui f in baza B să fie diagonală.

Definiţie. Fie V un spaţiu vectorial real(complex) şi

f : V V  R (respectiv C) o formă biliniară simetrică(hermitică) se numeşte
formă pătratică asociată aplicaţiei f funcţia q : V  R,
q( x)  f ( x, x),() x V .
Forma pătratică q se numeşte pozitiv – definită (respectiv pozitiv-
semidefinită, negativ- semidefinită, negativ - definită) dacă forma biliniară f
este pozitiv -definită(respectiv pozitiv- semidefinită, negativ- semidefinită,
negativ- definită).
Dacă dimV  n  , B  {e1 ,..., en } o bază a lui V , atunci prin
definiţie, se numeşte matricea lui q in baza B, matricea formei biliniare
simetrice(hermitice) f in baza B. Fie A  (aij ) matricea lui f in această bază şi
n n
x   xi ei V , atunci q( x)  f ( x, x) 
i 1
 a x x ; sau sub formă matricială
i , j 1
ij i j

q( x)  t X A X .

Definiţie. Se numeşte forma canonică a unei forme pătratice

q : V  R, dimV  n  , orice scriere a sa intr-o bază a lui V, de forma
 94

n
q( x)   ai xi2 cu ai  R nu neapărat toate nenule, în cazul real şi
i 1
n 2

q( x)   ai xi , în cazul complex.
i 1

Teorema 10.(de reducere la forma canonică) . Fie E un spaţiu

euclidian(unitar) şi q : E  R, o formă pătratică. Atunci exista o bază
ortonormată B a lui E astfel încăt matricea lui q în această bază B să aibă
forma diagonală ,adică în care q are forma canonică.

Observaţie.
Din demonstraţia teoremei(de fapt din demonstraţia teoremei 7 de
diagonalizare a endomorfismelor autoadjuncte) rezultă că baza ortonormată
B este formată din vectorii proprii ai matricei A, iar elemetele matricei
diagonale sunt tocmai valorile proprii ale lui A. Din acest motiv metoda de
reducere la forma canonică conţinută în această teoremă, se numeşte metoda
valorilor si vectorilor proprii sau metoda transformarilor ortogonale.
Determinarea unei baze în care o formă pătratică are forma canonică
se poate face prin trei metode(forma canonică nu este unică): metoda lui
Gauss, metoda lui Jacobi, metoda transformarilor ortogonale. Primele doua
metode se pot aplica pe un spaţiu vectorial real finit dimensional, pe cănd
metoda transformărilor ortogonale numai pe spaţii euclidiene .

Cu metoda Gauss se caută să se grupeze termenii formei pătratice

astfel incăt să apară pătrate perfecte.

Cu metoda Jacobi avem:

Teorema 11( Jacobi). Fie V un spaţiu vectorial real finit dimensionat,

B  {e1 ,..., en } o bază a sa şi q : V  R o formă pătratică,
n n
q ( x)   aij xi x j , unde x   xi ei . Dacă matricea formei pătratice în baza B,
i , j 1 i 1

A  (aij ) are toţi determinanţii principali

 95

a11 a12 a13

a a12
1  a11 ,  2  11 ,   a12 a22 a23 ,...,  n  det A, nenuli, atunci
a12 a22 3
a13 a23 a33
există o bază B '  {e1' ,..., en' } a lui V faţă de care q are forma canonică
1 2 1 2 
q( x)  y1  y2  ...  n 1 yn2 , pentru orice x  y1e1'  ...  yn en' .
1 2 n

Exerciţii şi probleme rezolvate

1. Arătaţi că funcţia
<A, A> :R B R Q R <x,y>  x1 y1  x1 y 2  x 2 y1  2x 2 y 2 este un produs
2 2

` a ` a
scalar pe R unde x  x1 ,x 2 , y  y1 , y 2 .
2

Soluţie. a) Arătăm că
` a ` a
<x,x>  0 8 x 2 R , <x,x>  0 ^ x  0 <x,x>  < x1 ,x2 , x1 ,x2 > 
2

b c2
x1 x1  x1 x2  x2 x1  2x 2 x2  x12  2x1 x 2  2x22  x1  x2  x22  0 8x 2 R .
2

b c2
Avem <x,x>  x1  x 2  x 22  0 ^ x1  x 2  0 ^ x  0
b) Arătăm <x,y>  <y,x>, 8 x,y 2 R
2

<x,y>  x1 y1  x1 y 2  x 2 y1  2x 2 y 2 = y1 x1  y1 x 2  y 2 x1  2 y 2 x 2  <y,x > .

c) Arătăm <kx,y>  k<x,y>, 8 x,y 2 R , 8 k 2 R .

2
b c
<kx,y>  kx1 y1  kx1 y 2  kx 2 y1  2kx 2 y 2  k x1 y1  x1 y 2  x 2 y1  2x 2 y 2  k <x,y>

d) Arătăm <x  y,z>  <x,z>  <y,z>, 8 x,y,z 2 R

2
b c ` a
x  y  x1  y1 ,x 2  y 2 , z  z1 , z2 .
b c b c b c b c
Deci <x  y,z>  x1  y1 z1  x1  y1 z 2  x 2  y 2 z1  2 x 2  y 2 z 2 =
= x1 z1  y1 z1  x1 z 2  y1 z 2  x 2 z1  y 2 z1  2x 2 z 2  2 y 2 z 2 =
 96

= x1 z1  x1 z 2  x 2 z1  2x 2 z 2  y1 z1  y1 z1  y1 z 2  y 2 z1  2 y 2 z 2 =
= <x,z>  <y,z>

2. Fie V un spaţiu vectorial complex şi f : V  C o aplicaţie liniară

neidentic nulă. Să se arate că aplicaţia , :V V  C definită prin
 x, y  f ( x) f ( y ) este un produs scalar pe V dacă şi numai dacă dimV=1.

Soluţie. Se verifică imediat că:

 x, x  0,  x, y   y, x ,  x  y, z  x, z    y, z  şi
  x, y    x, y , x, y, z V si  C.
 x, x  0  x  0 dacă si numai dacă | f ( x) | 0  x  0, adică
Kerf  {0} ,deci dim Kerf  0. Cum f  0 si dim C  1, se obţine
dim Im f  1. Din dimV  dim Kerf  dimIm f , rezultă că dimV  1 .

3
3.T În spaţiul euclidian R considerăm baza
U
b c b c b c
B= e1  1,0,1 , e2  2,1, @3 , e3  @1,1,0
a) Este B o bază ortogonală ?
3
b) Construiţi o bază ortonormală pe R pornind de la baza B.

Soluţie . ` a
a) Cum <e1 ,e2 >  1.2  0.1  1 A@3  @1  0 [ baza nu este
ortogonală.
b) Construim baza ortogonală folosind procedeul de
ortogonalizare
X Gram-Schmidt , adică considerăm vectorii:
b c
^^^
^^\ f 1  e1  1,0,1
^^^ f 2  e2  af 1 şi determinăm numerele reale a,b,c punând condiţiile :
^^Z
f 3  e3  bf 1  cf 2

< f 1 , f 2 >  0, < f 1 , f 3 >  0, < f 2 , f 3 >  0 A

b c b c b c
Cum f 2  2,1, @3  a 1,0,1  2  a,1, @3  a avem că:
 97

` a ` a 1fff
< f 1 , f 2 >  1 2  a  0.1  1A@3  a  2a @1  0, adicã a  şi
2
f g b c b c f g
5fff 5fff 5fff 5fff
f 2  , 1, @ . Calculând f 3  @1,1,0  b 1,0,1  c , 1, @
2 2 2 2
f g
5 5
Obţinem f 3  @1  b  fff c,1  c, b @ fff şi din condiţiile :
2 2
X
^^^ 5 5
^^^
\ < f 1 , f 3 >  @1  b  fffc  b @ fffc  0
2 2
^^^
f g f g rezultă
5 5 5
^^^ < f , f >  fff @1  b  fffc  1  c @ fff b @ fffc  0
5
Z 2 3 2 2 2 2
f g
1 1 2 10 2
b  fff, c  fff si f 3 @ fff, fffffff, fff .
2 9 9 9 9
X Y
f 1 fffffffffffffff
f f3 ] \
Cum baza ortonormală a lui R este 1  Z ffffffffffffff , 2 , fffffffffffffff
3
calculăm
|| f 1 || || f 2 || || f 3 ||[
vww
w
w
ww
w
ww
w
w
ww
w
www
ww
ww
w
w
ww
w
ww
w
w
ww
w
ww
w
w
ww
w
ww
ww
ww
w
w
ww
w
ww
www
w
w
ww
w
ww
w
w
ww
w
ww
w
wwww
www
w
w
w
ww
w
w
ww
w
ww
w
ww
ww
w
w
ww
w
ww
w
w
ww
w
ww
w
ww
ww
w
w
ww
w
ww
w
w
ww
w
w u f g2 f g2 w
ww
w
w
ww
w
wwwww
w
w
w
ww
w u
u 5
fff 5fff 27
fffffff
|| f 1 ||  1  0  1  p 2 , || f 2 ||  t
q 1  @ s
2 2 2 2
=
2 2 2
vw
ww
w
w
ww
w
ww
w
w
ww
w
ww
w
w
ww
w
ww
www
www
w
w
ww
w
ww
w
w
ww
w
ww
w
w
ww
w
ww
w
w
wwwww
wwww
www
w
w
ww
w
ww
w
w
ww
w
ww
w
w
ww
w
ww
w
ww
www
www
w
w
uf g2 f g2 f g2 w
ww
w
w
ww
w
wwwww
wwww
ww
u
u 2fff 10
fffffff 2fff 108
fffffffffff
|| f 3 ||  t @   s şi
9 9 9 9
X wwwww
w w w
w
w
ww w
wwww
w g f wwww
ww w
wwww
w w w
w
w
wwW
\f 1 1
g f pfffffffffff
6 pfffffffffff
6 pfffffffffff
6 pfffffffffff
3 pfffffffffff
3 pfffffffffff
3
fffffffffff fffffffffff
1  Z pwwwww ,0, w
w w
p2
ww
ww , 5 , , @5 , @ ,5 ,
2 18 9 18 9 9 9

3
4. În spaţiul euclidian R determinaţi
b c vectoriib v de normă
c egală cu
unitatea şi ortogonali pe vectorii e1  1,0,1 si e2  2,1, @3 .

X Soluţie . Se caută v=(a,b,c) astfel încât

\ <v,e >  0 N N w w
w
ww
w
w
ww
w
ww
w
w
ww
w
ww
w
w
ww
w
ww
(1) Z 1
şi (2) Nv N p <v,v>  1
<v,e >  0
2

a  c  0
(1)  fie c   ,  R =>
2a  b  3c  0
 98

T T
a  @ a  @ b c
[ . Deci v= @, 5, ,  2 R
2a  b  3 b  5
N N ` a2 ` a2 1
Din (2) [ Nv N 1 ^ @  5   2  1 [ 27 2  1 [   F fffffffffffffffff
p
www
www
3 3
f g f g
1 5 1 1 5 1
Obţinem : v1  @ fffffffffffffffff
ww
wwww , w
fffffffffffffffff
ww
www , w
fffffffffffffffff
ww
www , v2 
fffffffffffffffff
www
www ,@ w
fffffffffffffffff
ww
www ,@ w
fffffffffffffffff
ww
www
3p 3 3p 3 3p 3 3p 3 3p 3 3p 3

5. Fie V un spaţiu vectorial finit dimensional înzestrat cu un produs

scalar şi U, W două subspaţii ale lui V. Atunci au loc relaţiile
(U  W )   U   W  şi U   W   (U  W )  .

Soluţie. Fie v  (U  W )  . Atunci,  v, u  w  0, u U , w W .

Cum 0V  U ,W , se obţine 0  v, u  0V  v, u , u  U şi
0  v,0V  w  =  v, w , w  W . Astfel, v  U   W  . Pentru
incluziunea inversă, fie v U   W  . Atunci
 v, u  w  v, u    v, w  0  0  0, u U , w W , deci
v  (U  W )  .
Fie a  b  U   W  şi c U W . Atunci
 a  b, c  a, c    b, c  0  0  0 , aşa că U   W   (U  W )  . În
continuare, se va demonstra că dim(U   W  )  dim(U  W )  .
Presupunem că dimV  n . În aceste condiţii, are loc:
dim(U  W )   dimV  dim(U  W )  n  dimU  dimW  dim(U  W ) 
dimU   dimW   n  dim(U  W )  dimU   dimW   dim(U  W )  
dimU   dimW   dim(U   W  )  dim(U   W  ) .

6. În spaţiul euclidian R 4 fie

R S
` a
U  x 2 R | x  x1 ,x 2 ,x 3 ,x 4 , x1  x 2  x 3  x 4  0 , x1 @x 2  x 3 @x 4  0 .
4

Să se determine complementul său ortogonal U  .

Soluţie .
R S
` a
U  x 2 R | x  x1 ,x 2 ,x 3 ,x 4 , x1  x 2  x 3  x 4  0 x1 @x 2  x 3 @x 4  0
4

R` a S
= @x 3 , @x 4 ,x 3 ,x 4 |x 3 ,x 4 2 R =
 99

Tb c b c U
= @x 3 , 0, x 3 ,0  0, @x 4 ,0, x 4 |x 3 , x 4 2 R =
Tb c b cU P Q
= sp @1,0,1,0 , 0, @1,0,1  sp u1 ,u2
[ u1 ,u2 constituie sistem de generatori pentru U. Verificăm dacă vectorii
sunt liniar independenţi.
b c b c b c
Fie , 2 R cu  @1,0,1,0   0, @1,0,1  0,0,0,0
V
@  0
[     0 [ vectorii u1 ,u2 sunt liniari independenţi şi
@  0
P Q
u1 ,u2 formează bază pentru U.
R S
U= x 2 R | <x,y>  0 , 8 y 2 U şi U  sp{u1 , u2 } , trebuie să determinăm
4

acei x cu proprietatea căX

\ @x  x  0 [ x  x
<x,u1 >  <x, u2 >  0 [ Z 1 3 1 3
@x 2  x 4  0 [ x 2  x 4
R` S Tb c b cU
 a
şi U = x1 ,x 2 ,x1 ,x 2 | x1 ,x 2 2 R = sp 1,0,1,0 , 0,1,0,1

7. Pe spaţiul vectorial real M 2 (R) se consideră produsul scalar

 A, B  tr( AT B) . Să se determine mulţimea versorilor-matrice ortogonali
 1 0 1  1
pe vectorii-matrice C    şi D    .
 2 1 1 0 
Soluţie. Trebuie determinate acele matrice A M 2 (R) pentru care au
loc relaţiile:  A, C  A, D  0 şi A   A, A   1 .
 A, C  0  a  2c  d  0
 A, D  0  a  b  c  0 , iar
A   A, A   1  a 2  b 2  c 2  d 2  1 .
Mulţimea căutată este

  a b  1  3b 2  1 1 

 A   
 b  a a  2b  a  b  , b    ,  .

   3  3 3 

 100

8. Să se determine o bază ortogonală pentru R 2 [ X ] înzestrat cu


produsul scalar:  P, Q 

 P(t )Q(t )dt .
Soluţie. O bază pentru R 2 [ X ] este {1, X , X 2 } . Fie {P1 , P2 , P3 } o bază
ortogonală pentru R 2 [ X ] . Se alege P1  1 . Vectorii-polinoame P2 , P3 se vor
căuta de forma P2  X  P1 , respectiv P3  X 2  P2  P1 , scalarii
 ,  ,   R determinându-se astfel încât  P1 , P2  P1 , P3  P2 , P3  0 .
Din  P1 , P2  0    0 , astfel că P2  X . Din  P1 , P3  0 se
2
obţine    , iar  P2 , P3  0    0 .
3
2
O bază ortogonală pentru R 2 [ X ] este {1, X , X 2  }.
3

9. Se consideră spaţiul vectorial V = R 2 [ X ] cu produsul scalar

1

<P,Q>  Z P t Q t dt . Să se determine W  dacă W este subspaţiul lui V

` a ` a

0
generat de 1 şi X.

Soluţie . Este suficient

b să determinăm
c vectorii
v 2 V, v  a  bX  cX a,b,c 2 R astfel încat produsele scalare
2

<v,1>, <v,X> să fie nule, deci:

1 1
b c b c
Z a  bt  ct 2
dt  0 si Z a  bt  ct 2 tdt  0 . Rezultă
0 0
bffff cfff affff bffff cffff
a    0,    0 de unde b  @6a, c  6a cu a 2 R în concluzie
2 T3 2 3 4 R S
L Q
W  = a  bX  cX LL b  @6a, c  6a, a 2 R  sp 1 @6X  6X .
2 2
 101

3
T 10. În spaţiul euclidian R considerăm subspaţiul
` a L S
x,y,z 2 R LL x @y @z  0 . Să se determine complementul ortogonal a
3
V=
3
lui V şi să se determine o bază ortonormată a lui R , diferită de baza
canonică.

Soluţie. Vom rezolva această problemă prin două metode.

Metoda
T 1 T
` a L S ` aL S
x,y,z 2 R LL x @y @z  0 = y  z,y,z LL y, z 2 R =
3
V=
Tb c b cU T b c b cU
sp 1,1,0 , 1,0,1 . Se verifică uşor că x1  1,1,0 ,x 2  1,0,1 este
3
libera, deci bază pentru V şi dimR V=2. Cum dimR R =3, avem că
dimR V  =1. Vectorii x1 , x 2 fiind liniari independenţi în R îi completăm
3
T b cU
x1 ,x 2 , x 3  1,0,0
3
până la o bază a lui R . Fie B= , această bază. Folosim
procedeul Gram-Schimdt de ortogonalizare
b c a bazei B.
Luăm e1  x1 si e2  x 2  e1  1  ,,1 şi punem condiţie ca
f g
1 1 1
<e1 ,e2 >  1      0 [   @ fff[ e2  fff, @ fff, 1 . Luăm
2 2 2
f g
 
e3  x 3  e1  e2  1    ffff, @ ffff, si
2 2
ffff ffff
<e1 , e3 >  1      @  1  2  0
2 2
1 1     1
    .şi  e2 , e3         0     şi
2 2 2 4 2 4 3
 1 1 1 
e3   ,  ,  
3 3 3 X Y
P Q P Q \f 1 1 1
g]
Cum V= sp e1 ,e2 [ V  sp e3  sp Z fff, @ fff, @ fff [ şi
1

3 3 3
3 P Q 3
R = sp e1 ,e2 ,e3 [ o bază ortonormată a spaţiului R este mulţimea
V
e1
ffffffffffff e2
fffffffffffff e3 W
fffffffffffff
, , .
||e1 || ||e2 || ||e3 ||
 102

Metoda 2 T
L Q
Cum V  = u 2 R LL<u,v>  0,8 v 2 V şi dimV=2 cu baza
3

Tb c b cU P Q ` a
 x1 ,x 2 rezultă că dim V  =1 şi un vector u= x,y,z 2 R
3
1,1,0 , 1,0,1
este ortogonal pe orice vector din V, dacă este ortogonal pe vectorii bazei B,
adică : <u,x1 >  0 si<u,x 2 >  0 . Deci
` a
x  y  0 si x  z  0 [ u  x, @x, @x [
R` S Tb cU R`
a aS
V  x, @x, @x | x 2 R  sp  sp x 3
?
1, @1, @1

Cum R = V L V  [
3 3
o bază a lui R este reuniunea bazelor lui V şi
 P Q P Q
V adică B= x1 ,x2 ,x3 . Otogonalizam aceasta baza B= x1 ,x2 ,x3 .
Cum <x 3 ,x1 >  0 si <x 3 ,x 2 >  0 este suficient să ortogonalizăm pe
P Q
x1 ,x2 . Fie e1  x1 , e2  x2   e1  x2   x1 astfel incat
b c f g
1fff 1fff
<e1 ,e2 >  0 [ e1  x1  1,1,0 si e2  , @ , 1 . Deci baza ortogonală
2 2
X Y
P Q \b c f 1 1fff
g b c]
fff
este e1 ,e2 , x 3  Z 1,1,0 , , @ , 1 , 1, @1, @1 [ şi cum
2 2
w
w
ww
ww
w
ww
w
ww
w
w
ww
w
ww
ww
w
ww
w
ww
w
ww
ww
w
w
ww
w
ww
w
w
ww
w
ww
w w
www
w
w
ww
N N q 2 w
w
ww
w
w N N 3 N N w
w
w
ww
w
Ne N 1  1  0  p 2 , Ne N s fff , Nx N p 3 , avem baza ortonormată
2 2
1 2 3
2
X h w
w
w
ww
w
wwi f Y
V W ^\ f g g^]
e1 fffffffffffff
ffffffffffff e2 fffffffffffff
x3 1 fffffffffff
1 1 1 s 2fffk fffffffffff
1 1 1
, ,  ^ pwwwwww , pwwwwww , 0 ,j pfffffffffff
fffffffffff
w
wwww ,
w @pfffffffffff
w
wwww ,
w , pwwwwww , @pfffffffffff
wwww
ww ,@w
p
fffffffffff
wwww
w
||e1 || ||e2 || ||x 3 || Z 2 2 6 6 3 3 3 3 ^[

11. Să se determine adjunctul endomorfismului f1 : R 3  R 3 ,

f1 ( x, y, z )  ( x  2 y  z, x  y  z, x  z) relativ la produsul scalar euclidian.
T b c b c b cU
Soluţie.În baza ortonormată B= e1  1,0,0 , e2  0,1,0 , e3  0,0,1
 103

b c b c
avem f 1 1,0,0  1,1,1  1e1  1e2  1e3
b c b c
f 1 ,0,1,0  2, @1,0  2e1 @1e2  0e3
b c b c
f 1 0,0,1  @1,1,1  @2e1  1e2  13
h i
1 2 @2
Matricea asociată lui f1 este M f 1 lj 1 @1 1 m
B
k . Atunci matricea asociată
1 0 1
adjunctului este X
h i ^^^ f C` e a  e  2e @2e
d et 1 1 1 ^^\ 1 1 1 2 3
l m C` a
M f *  M f 1  j 2 @1 0k [ ^ f 2 e2  e1 @e2  e3 pentru
B B
1 ^^^
@2 1 1 ^Z C` a
f e e  e 3 3 1 3
C` a C` a C` a C` a
8u  xe1  ye2  ze3 2 R avem f 1 x,y,z  x f 1 e1  yf 1 e2  zf 1 e3 
3

b c
 x  y  z, 2x @y, @2x  y  z .

12. Fie f: V Q V un endomorfism al spaţiului euclidian V. Să se

arate că Ker f *  (Im f ) .

C` a
Soluţie. Fie y 2 Kerf * [ f y  0 . Pentru orice
` a ` a C` a
x 2 V [ f x 2 Imf . Cum <f x ,y>  <x, f y >  <x,0>  0
` a ` a
[ <f x ,y>  0 şi cum f x 2 Imf [ y 2 (Im f ) , adică
Ker f *  (Im f ) .
b c? ` a
Fie acum y 2 Imf [ <f x , y>  0 pentru8 x 2 V . Dar
` a C` a C` a
<f x ,y>  <x, f y > [ <x, f y >  0 . Alegem
C` a C` a C` a C` a
x  f y [ < f y , f y >  0 [ f y  0 ^ y 2 ker f
C

b c?
Ker f . Deci Ker f *  (Im f ) .
C
[ Imf j
 104

@ A @ A ` a
13. Fie operatorul f:R 2 X Q R 2 X , f P  P. @P . Considerând
1
@ A ` a ` a
pe R 2 X produsul scalar <P,Q>  Z P t Q t dt, să se determine
0
adjunctul lui f.
R S
2
Soluţie. Aplicând procedeul Gram-Schmidt bazei canonice 1, X, X
@ A P Q
a lui R 2 X , se obţine baza ortonormată 1  w1 ,w2 ,w3 .
1

v1 0 xdx
1
w1   1 ; v2  X  1 .1  X  şi
v1 2
 dx0
1f g
1ffff 1
fffffff w
wwf
w
w
w g
1fff pw
w
w
ww
w` a
<v 2 ,v 2 >  Z x @x  2
dx  , deci w2  2 3 X @  3 2X @1 ,
p
4 12 2
0
iar
e 1d
1 1fff 2
Z x @ x dx
 x 2 dx 2
fffffffffffffffffffffffffffffffffffff
f g
1fff 1fff
v3  X @ 1
2 0
.1 @ 0
1
A x @  X 2 @X 
fffffff 2 6
 dx 0
12
1f g2
1 1 w
w
w
wwb
w c
si <v 3 ,v 3 >  Z x @x  fff dx  fffffffffff, deci w3  p 5 6X @6X  1
2 2
6 180
`0 a ` a w
w
w
ww
w` a w
w
w
ww
w
Deoarece f w1  @1  @w1 , f w2  p 3 @2X  3  2 p 3 w1 @w2
` a w
w
w
wwb
w c w
w
w
ww
w
ww
w
w
w
şi f w3  p 5 @6X  18X @7  2 p 15 w2 @w3 [
2

H w
w
w
ww
w I
@1 2 p 3 0
B1 L w
ww
w
w
ww
w
wwM
w
M f LJ 0 @1 2 p 15 MK, astfel că
0 0 @1
 105

d et
 1 0 0
  b c
M Bf1*  M f 1  2 3 1 0  . Atunci f a0  a1 X  a2 X 
B C 2

 0 1
 2 15
h i
f g f g
1 1 1fff 1 1
f a0 w1  a1 fffw1  fffffffffffffffff
w w2  a2 w1  fffffffffffffffff
w w2 
fffffffffffffffff
Cj
www
ww ww
www www
www w k =
2 2 3 p 3 2 3p 6 5 3
p
fd e g
affffff affffff 1  a2
affffffffffffffffffff a2
fffffffffffffffff
a0   w1  pw w w  w
C 1 2
f wwww ww
www w
2 3 2 3 2 6p 5 3
d eb
affffff affffff ww
wwww c a1  a2 b w
w
w
ww
w
ww
w
ww c a2
= a0   1 2
@w1  2 p 3 w2  ffffffffffffffffffffwwww
w
fffffffffffffffff
w @w2  2 p 15 w3 @ w ww
www w
2 3 2 3 p 6p 5 3
19 b c b c
= @7a0  2a1  fffffffa2 @5 5a1  3a2 X  30 a1  a2 X .
2

6
@ A
14. Fie spaţiul real R 2 X cu produsul scalar :
1
1 ` a ` a
<P,Q>  fff Z P t Q t dt . Să se determine adjunctul endomorfismului
2
@1
@ A @ A ` a
f : R 2 X Q R 2 X , f P  P.  2P .
R S
Soluţie. Ortonormăm baza canonică   1,X,X
2
. Notăm cu B
P Q
.  e1 , e2 , e3 baza pe care o obţinem. Deci e1  1, <e1 ,e1 >  1 şi luăm
w
w
w
ww
w
e2  X  e1 a.î <e2 ,e1 >  0 şi <e2 ,e2 >  1 [ e2  p 3 X şi
e3  aX  be2  ce1 cu condiţiile
2

f pw www
wwg w
www
ww
pfffffffffff
5
fffffffffff 5
<e3 ,e1 >  <e3 ,e2 >  0 şi <e3 ,e3 >  1. Rezultă că e3  @ 3 X 
2
2 2
` a ` a w
w
ww
w
w w
w
w
ww
w
Din definiţia endomorfismului avem f e1  2, f e2  2 p 3 X  p 3 şi
` a w
w
w
ww
w 2 w
w
ww
w
w w
ww
w
w
w ` a ` a w w
ww
w
w
f e3  @3 p 5 X @3 p 5 X  p 5 [ f e1  2e1 , f e2  p 3 e1  2e2
H w
www
ww gI
w
w
w
ww f pfffffffffff
w
f wwww
wwg L2 p 3 3 5 M
L
` a pfffffffffff
5 w
w
w
ww
w
ww
w
w
w L 2 M M
f e3  3 e1 @p 15 e2  2e3 şi M Bf ' LL w
ww
www
wwwww M[
M
2 L 0 2 @p 15 M
J K
0 0 2
 106

H I
w
ww
w
w
2
w
0 0
L M
L p 3 0 2 M
L M
M B'
f*
LLf w
www
wwg
pfffffffffff w
w
w
ww
ww
w
w
ww
M şi atunci
M
L 5 M
J 3 @p 15 2K
2
w
wwww
w
C` a w
w
ww
w
w pfffffffffff
5 C` a w
www
w
w
ww
w
ww C` a
f e1  2e1  p 3 e2  3 e3 , f e2  2e2 @p 15 e3 f e3  2e3 .
d 2 e
c b 2c b c
Cum a  bX  cX  a  fff e1  pfffffffffff fffffffffffffffff
  
2 C 2
ww
w
ww e2 @ w
w w
wwww e3 [ f a bX cX
3 3 3p 5
fd e g d e
cfff b
fffffffffff 2c
fffffffffffffffff cfff C` a fffffffffff b C` a fffffffffffffffff 2c C` a
a  e1  pw w e3  a  f e1  pw
C
f wwww e2 @ w
w
p
w
www w
wwww f e2 @ w
p
ww f e3
w
w
w
3 3 3 5 3 3 3 5
h www
wwwg i
d e f
cfff wwwww
w pfffffffffff
5 b b ww
w
w
ww
w
ww c
w
w 2c
= a  j 2e1  p 3 e2  3 e3k  pfffffffffff
w
w
w
ww 2e2 @p 15 e3 @ w
w
fffffffffffffffff
w
wwww 2e
3 2 3 3p 5 3
d ef g f ww
wwww
wwww
ww wwww
www
w
ww
w
wg
cfff 45
ffffffff 2 15 fffffff b
fffffffffff w
www
ww pffffffffffffffff
75 2 pffffffffffffffff 75
= a 2  3X @ X   pwwww
ww 2 3 X3 p X @ 
3 4 4 3 2 2
f ww
www
w ww
www
wg
4c
ffffffffffffff pfffffffff
5 pfffffffff
5
 www
www 3 X 2@ =
3p 5 2 2
w
w
w
ww
w
ww
w
w
w f w
w
w
ww
w
ww
w
w
w g
23 p 23 15c ` a 45 3 p 23 21
= fffffffa @ fffffffffffffffb  ffffffffff 3a  2b  c X  @ ffffffffa  fffffffffffffffffffffb @ fffffffc X .
2
4 2 12 4 2 14

15. Să se reducă la forma canonică următoarele forme pătratice,

folosind metoda lui Gauss şi să se găsească baza în care este scrisă forma
canonică.
` a
a) q:R Q R , q x  x12  2x 22  5x 32  2x1 x 2  4x 2 x 3
3

` a
b) q:R Q R , q x  x1 x 2  5x1 x 3 @3x 2 x 3
3

Soluţie. a) Cum coeficientul lui x12 , a11  1  0, considerăm toţi

termenii care conţin pe x1 pentru a forma un pătrat perfect.
b c2
x12  2x1 x2  x12  2x1 x 2  x 22 @x 22  x1  x 2 @x22
` a b c2
q x  x1  x 2  x 22  4x 2 x 3  5x32 .
Cum coeficientul lui x 22 , a22  1  0, consideram termenii care-l conţin
pe x 2 .
 107

b c2
x 22  4x 2 x 3  x 22  4x 2 x 3  4x 32 @4x 32  x 2  2x 3 @4x 32 obţinem
` a b c2 b c2
q x  x1  x 2  x 2  2x 3  x 32
Deci q( x)  y12  y22  y32 , reprezintă forma canonică a funcţionalei q, unde
X h i h ih i
^^\ y1  x1  x 2 y1 1 1 0 x1
l m l ml m
y  x 2  2x 3 , adica j y 2 k j 0 1 2k j x 2 k . Determinăm baza în care
^^Z 2
y3  x3 y3 0 0 1 x3
funcţionala pătratică q are forma de mai sus.
P Q
Fie B baza canonică şi G  g1 ,g2 ,g3 baza în care este scrisă forma
canonică a funcţionalei . Coordonatele vectorului x în baza B sunt x1 ,x 2 ,x 3 .
Coordonatele vectorului x în baza G sunt y1 , y2 , y3 . Dacă T este matricea de
 y1   x1 
   
trecere de la baza B la baza G avem  y2   T 1  x2  .
y  x 
 3  3
h i
110
Din relaţia de mai sus rezultă că T lj 0 1 2m
@1
k şi atunci matricea T ale cărei
001
h i
1 @1 2
coloane sunt chiar vectorii bazei G este T= lj 0 1 @2m k . Deci baza în care
0 0 1
este scrisă forma canonică este.
G   g1  (1, 0, 0), g 2  (1,1, 0), g3  (2, 2,1).
fffffffff
b)Observăm că nu există i 2 1,3 astfel încat aii  0 . Considerăm
transformarea X
^^^ x1  x 2
X
^^\ x1  z1 @z 2 ^^^ z1  ffffffffffffffffffff
^\ 2
x 2  z1  z 2 [ xfffffffffffffffffffff
@x1 .
^^Z ^^^ z  2
x3  z3 ^^^ 2 2
^Z
z3  x3
` a
g z  z12 @z22  5z1 z3 @5z2 z3 @3z3 z1 @3z3 z2
` a
g z  z12 @z22  2z1 z3 @8z2 z3
Cum coeficientul a11  1  0,consider termenii care-l conţin pe z1
 108

b c2
z12  2z1 z3  z12  2z1 z3  z23 @z23  z1  z3 @z23
` a b c2
g z  z1  z3 @z22 @z23 @8z2 z3
Cum a22  @1  0, consider termenii care-l conţin pe z 2
b c b c2
@z22 @8z2 z3  @ z22  8z2 z3  16z23  16z23  @ z2  4z3  16z23
` a b c2 b c2
g z  z1  z3 @ z2  4z3  15z23 .
Deci g ( x)  y12  y22  15 y32
X
^^^ x1  x 2 1fffb c
^^^ y  z  z  ffffffffffffffffffff  x  x  x  2x
^^\ 1 1 3
2 3
2 1 2 3

xfffffffffffffffffffff b c
unde ^ 2 @x1 1
^^^ y 2  z 2  4z 3   4x 3  fff x 2 @x1  8x 3
^^^ 2 2
^Z y3  z3  x3
h i
h i 1fff 1fff h i
y1 lll 2 2 1 m m x1
m
sau lj y 2 m
k l
l ml x m
l @1fff 1fff 4m 2 .
mj k
y 3 lj 2 2 k m x3
0 0 1
P Q
Notez cu B baza canonică şi cu G= g1 ,g 2 ,g 3 baza în care este scrisă forma
canonică a funcţionalei. Coordonatele vectorului x în baza B sunt x1 ,x 2 ,x 3 ,
iar coordonatele vectorului x în baza G sunt y1 , y2 , y3 . Avem că
 y1   x1 
  1  
 y2   T  x2  . unde T este matricea de trecere de la baza B la baza G.
y  x 
 3  3
h i
l
1fff 1fff m
l 1
l
@1 l
2 2 m m
m
Din relaţia de mai sus rezultă că T ll 1 1fff m . Şi matricea T ale cărei
l @ fff 4m
m
j 2 2 k
0 0 1
coloane sunt chiar vectorii bazei G este
 109

h i
1 @1 3
T= lj 1 1 @5mk . Deci baza în care este scrisă forma canonică este
0 0 1
T b ct b ct b c tU
G  g1  1,1,0 , g 2  @1,1,0 , g 3  3, @5,1 .

16.Să se reducă la forma canonică următoarele funcţionale pătratice şi

să se stabilească natura acestora folosind metoda Jacobi.
` a
a) q:R Q R , q x  3x12  5x 22  x 32  4x1 x 2  2x1 x 3
3

` a
b) q:R Q R , q x  x12  2x1 x 2 @2x1 x3  4x3 x4  2x2 x3
4

` a
c) q:R Q R , q x  @5x12 @2x 22 @2x 32 @2x1 x 2  4x1 x 3  2x 2 x 3 .
3

Soluţie.
h a) i Matricea asociaţă funcţionalei pătratice este
321 L M
L M
l m L3 2M
 j 2 5 0k 1  3, 2 LL M  11
2 5M
101
L M
L 3 2 1M fffffffff
L M
3 LLL2 5 0MM 6 . Deoarece
M i  0,8i 1,3 [ există o bază a spaţiului
L 1 0 1M
` a 0 2 fffffff fffffff
R în care funcţionala se scrie q y  fffffff y1  1 y 22  2 y 23 . Deci
3

1 2 3
` a 1fff 3ffffff 11
ffffff
q y  y12  y 22  y 23 . Deoarece toţi coeficienţii funcţionali în noua
3 11 6
bază sunt strict pozitivi rezultă q este pozitiv definită.
h i
1 1 @1 0
l
b) Matricea asociată  llj 1 0 1 0m
m
m.
@1 1 0 2k
0 0 2 0 L M
L M L 1 1 @1 0M
L M L 1 1 @1M L M
L L M
1  1, 2 LLL1 1M
M
L
L
M
M L 1
M @1,3 L 1 0 1 M @3 4 L
0 1 0M
M 4 .
L
1 0M L M
L @1 1 0 M L @1
L 1 0 2M
M
M
L 0 0 2 0M
fffffffff
Deoarece i  0,8i 1,4 [
4
există o bază a spaţiului R în care funcţionala
se scrie:
 110

` a 1ff 1ff 1fff 3ffff

q y  y12 @ y22  y 23 @ y 24 funcţionala este nedefinită.
1 1 3 4 h i
@5 @1 2
c) Matricea asociată  lj @1 @2 1 m k .
2 1 @2
L M
L M L @5 @1 2 M
L M L M
L @5 @1M L M
1  @5, 2 LL M 9,3 L @1 @2 1 M @9
M L M
@1 @2 L 2 M
fffffffff 1 @2
Deoarece i  0,8i 1,3 [ există o bază a spaţiului R în care funcţionala
3

se scrie:
` a 1fff 5fff
q y  @ y12 @ y 22 @y 23 funcţionala negativ definită.
3 9

17. Să se determine forma canonică a formei pătratice q : R 3  R ,

q(x)  q( x1 , x2 , x3 )  3x12  6 x22  3x32  4 x1 x2  8x1 x3  4 x2 x3 folosind
metoda transformărilor ortogonale.

Soluţie.
3  2 4
PA ( )   2 6    2  (7   )(2  5  14)  (  7) 2 (  2) ,
4  2 3
deci  ( A)  {2,7} .
  x  x 
    
V  2  ( x, y, z ) T  R 3 | A y   2 y  
 z  z 
    

   5  2  4  x   0 
    

( x, y, z )  R
T 3

|   2 8  2  y    0   ( x, y, z ) T  R 3 | x  4 y  z  0,
   4  2 5  z   0 
     

 2 y  z  0}  sp{(2,1,2) T }
 111

  x  x 
    
V  7  ( x, y, z )  R | A y   7 y  
T 3

 z  z 
    
   4  2  4  x   0 
    

( x, y, z )  R
T 3
 
|   2  1  2  y    0   ( x, y, z ) T  R 3 | 2 x  y  2 z  0 
   4  2  4  z   0 
     

 sp{(1,2,0) T , (0,2,1)T } .
Fie sistemul liniar independent (format din vectori proprii ai lui A )
u1  (2,1,2)T , u2  (1,2,0)T , u3  (0,2,1)T . Din acest sistem, cu ajutorul
procedeului Gramm-Schmidt, se obţine sistemul ortogonal
 1 T
v1  u1 , v2  u 2 , v3   (4,2,5) 
 5 
2 1 4 
 
3 5 3 5 
 v1 v2 v3   1 2 2 
Matricea Q   | |       este o matrice
 v v2 v3   3 3 5 
 1 2
5
5 
 0  
3 
 3 5 
de rotaţie (det Q  1).
 x1   x1' 
   '
Folosind schimbarea de coordonate  x 2   Q x 2  , se obţine
x   x' 
 3  3
transformarea ortogonală:
 2 ' 1 ' 4 '
 x1  3 x1  x2  x3
 5 3 5
 1 ' 2 ' 2 '
 x 2  x1  x2  x3 .
 3 5 3 5
 2
x3  x1' 
5 '
x3
 3 3 5
 112

În coordonatele x1' , x 2' , x3' , expresia lui q capătă forma canonică:

2 2 2
q( x)  2 x1'  7 x 2'  7 x3' .

Exerciţii şi probleme propuse

18. Fie f : R 3  R 3  R , f (( x1 , x2 , x3 ), ( y1 , y 2 , y3 ))  3x1 y1  13 x2 y 2

 14 x3 y3  3x1 y 2  3x2 y1  2 x1 y3  2 x3 y1  12 x2 y3  12 x3 y 2 .
a) Să se arate că (R 3 , f ) este un spaţiu euclidian real, în care vectorii
(1,0,0) şi (1,1,0) sunt ortogonali.
b) Să se ortonormalizeze sistemul de vectori {(1,0,0), (1,1,0), (1,1,1)} în
raport cu produsul scalar f.

19. Fie subspaţiul

V  {( x1 , x2 , x3 , x4 )  R 4 | x1  2 x2  2 x3  2 x4  0, 2 x1  4 x2  x3  2 x4  0,
x1  2 x2  3x3  4 x4  0}
al spaţiului euclidian R 4 . Să se determine V  şi apoi să se verifice că
V V   R4 .

20. Considerăm spaţiul vectorial complex V  C2 şi B  e1 , e2  o

bază o sa. Pentru orice x, y V , x  x1e1  x2e2 , y  y1e1  y2e2 definim
 x, y  2 x1 y1  ix1 y2  ix2 y1  x2 y2 .
a) Să se arate că aplicaţia ,  este produs scalar.
 1 i 
b) Se dă f : V  V cu M Bf    . Să se determine f *.
 i 2

21. Fie B  {v1 ,..., vn } o bază a spaţiului euclidian R n şi

a1 ,..., an  R. Să se demonstreze că există un unic vector wR n astfel încăt
 vi , w  ai , i  1, n.
 113

22. Să se determine adjunctul operatorului f : V3  V3 definit prin

f ( x)  a  x, unde a  V3 este un vector arbitrar fixat.

23. Folosind metoda lui Gauss, să se reducă la forma canonică

fiecare din următoarele forme pătratice, precizând de fiecare dată baza lui R 3
în care se obţine forma canonică respectivă:
a) q( x)  x12  x22  5 x32  6 x1 x2  2 x1 x3  2 x2 x3 ;
b) q( x)  2 x1 x2  6 x1 x3  6 x2 x3 ;
c) q( x)  x12  5x22  x32  4 x1 x2  2 x1 x3  4 x2 x3 .

24. Folosind metoda transformărilor ortogonale, să se reducă la forma

canonică următoarele forme pătratice, determinând în fiecare caz baza lui R 3
în care forma pătratică are respectiva formă canonică:
a) q( x)  3x22  4 x1 x2  10 x1 x3  4 x2 x3 ;
b) q( x)  2 x12  x22  x32  2 x1 x2  2 x1 x3
c) q( x)  8x12  7 x22  8x32  8x1 x2  2 x1 x3  8x2 x3 .