1.

ŞIRURI DE NUMERE REALE

1.1. Definiții. Mărginire. Monotonie

Prin şir de numere reale (denumit simplu șir) înţelegem o funcţie f : N*→ R, care asociază oricărui
număr natural n , n≥1, numărul real notat a n ( f (n ) = a n ). N * poate fi înlocuită cu N sau cu

N k = {n ∈ N / n ≥ k }

Notaţii pentru un şir: (a n )n ≥1 , (a n )n∈N * , (a n )n ; a n se numeşte termenul general al şirului, iar n poartă

numele de rangul termenului respectiv.

Un șir poate fi dat fie precizându-se formula termenului general, fie printr-o relație de recurență.

Spunem că şirul (a n )n ≥1 este mărginit dacă Im( f ) este o mulţime mărginită din R, adică dacă şi numai

dacă ∃ a, b ∈ R astfel încât: a ≤ a n ≤ b pentru orice n∈ N, n≥1. Echivalent putem spune că: şirul

(a n )n ≥1 este mărginit dacă şi numai dacă ∃ M ∈ R astfel încât a n ≤ M oricare ar fi n∈ N, n≥1.

Dacă a ≤ a n , pentru orice n∈ N, n≥1, spunem că şirul este mărginit inferior, iar dacă a n ≤ b , pentru orice

n∈ N, n≥1 spunem că şirul este mărginit superior. Şirurile care nu sunt mărginite se numesc nemărginite.

Spunem că şirul (a n )n ≥1 este un şir monoton dacă f (n ) = a n este o funcţie monotonă (crescătoare sau

descrescătoare).

Sirul (a n )n ≥1 este monoton crescător dacă a n ≤ a n +1 , oricare ar fi n∈ N, n≥1.

Sirul (a n )n ≥1 este monoton descrescător dacă a n ≥ a n +1 , oricare ar fi n∈ N, n≥1.

Dacă inegalităţile precedente sunt stricte se spune că şirul este strict crescător, respectiv strict
descrescător. Un şir strict crescător sau strict descrescător se numeşte strict monoton.

Se observă că un şir crescător este mărginit inferior de primul termen al şirului, iar un şir descrescător este
mărginit superior de primul lui termen.

1.2. Limita unui şir. Şir convergent. Şir divergent. Şir fundamental

Spunem că un număr real a este limita şirului (a n )n şi scriem lim a n = a sau a n → a sau mai simplu
n →∞ n →∞

a n → a , dacă orice vecinătate a lui a conţine toţi termenii şirului cu excepţia unui număr finit de

termeni. O formulare echivalentă este următoarea: ∀ε >0, ∃ N (ε ) , număr natural, astfel încât ∀n∈N,

n ≥ N (ε ) , să avem a n − a < ε .

1
Spunem că un şir (a n )n are limita + ∞ şi scriem lim a n = ∞ sau a n → ∞ sau mai simplu a n → ∞ ,
n →∞ n →∞

dacă oricare ar fi numărul real ε > 0 există un număr natural ce depinde de ε , notat N (ε ) , astfel încât

oricare ar fi n∈N, n ≥ N (ε ) să avem an > ε .

Spunem că un şir (a n )n are limita − ∞ şi scriem lim a n = −∞ sau a n → − ∞ sau mai simplu
n →∞ n →∞

a n → −∞ dacă oricare ar fi numărul real ε > 0 există un număr natural ce depinde de ε , notat N (ε ) ,

astfel încât oricare ar fi n∈N , n ≥ N (ε ) să avem an < − ε .

Un şir se numeşte convergent dacă are limita un număr real. Un şir care nu este convergent se numeşte
divergent. În categoria şirurilor divergente intră atât şirurile care nu au limită cât şi cele cu limita ± ∞ .

Un şir (a n )n se numeşte şir fundamental (sau şir Cauchy) dacă şi numai dacă oricare ar fi ε >0, există un

număr natural ce depinde de ε , notat N (ε ) , astfel încât oricare ar fi numerele naturale m şi n,

m, n ≥ N (ε ) , să avem a m − a n < ε .

Sirul (a n )n este şir fundamental dacă şi numai dacă oricare ar fi ε >0, există un număr natural ce

depinde de ε , notat N (ε ) , astfel încât oricare ar fi numărul natural n, n ≥ N (ε ) şi oricare ar fi numărul

natural p, să avem a n + p − a n < ε .

1.3. Proprietăţi importante

1. Limita unui şir , dacă există, este unică.

2. Dacă a n ≤ bn ,∀ n∈N, n≥1 şi lim a n = a iar lim bn = b , atunci a ≤ b .
n →∞ n→∞

3. Dacă a n ≤ bn ≤ c n ,∀ n∈N, n≥1 şi lim a n = l = lim c n , atunci lim bn = l . (Criteriul cleștelui)

n →∞ n →∞ n →∞

4. Dacă a n − a ≤ bn şi bn → 0 , atunci a n → a . (Criteriul comparației)

5. Dacă bn → 0 şi a n ≤ M , ∀n∈ N, n≥1, atunci a n bn → 0 .

6. Lema lui Cesaro-Stolz. Fie (bn )n un şir strict monoton şi nemărginit, (a n )n un şir oarecare. Dacă

a n +1 − a n a a a − an
şirul are limită atunci şirul n are limită şi lim n = lim n +1
bn +1 − bn bn n →∞ b
n
n →∞ b
n +1 − bn

7. Orice şir convergent este mărginit.

8. Orice şir monoton şi mărginit este convergent (Weierstrass).
a. Orice şir crescător şi mărginit superior este convergent.
b. Orice şir descrescător şi mărginit inferior este convergent.
9. Orice şir mărginit conţine un subşir convergent (lema lui Cesaro).
2
10. Orice subşir al unui şir convergent este convergent şi are limita egală cu limita şirului respectiv.
11. Dacă două subşiruri ale aceluiaşi şir sunt convergente dar au limite diferite, atunci şirul din care fac
parte este divergent.
12. Un şir de numere reale este convergent dacă şi numai dacă este un şir fundamental (Criteriul lui
Cauchy).

1.4. Operații pe R
Fie l ∈ R , atunci au loc relațiile formale:
l + ∞ = +∞
l − ∞ = −∞
∞ + ∞ = +∞
− ∞ − ∞ = −∞
+ ∞, daca l > 0
l (+ ∞ ) = 
− ∞, daca l < 0
+ ∞, daca l < 0
l (− ∞ ) = 
− ∞, daca l > 0
(+ ∞ )(+ ∞ ) = +∞
(− ∞ )(+ ∞ ) = −∞
(− ∞ )(− ∞ ) = +∞
l
=0
±∞
k
+ ∞ = +∞
− ∞ = −∞
imp

+∞
0 =0
+ ∞, daca l > 1
l +∞ = 
0, daca 0 < l < 1
+ ∞, daca l > 0
∞l = 
0, daca l < 0
∞∞ = ∞
∞ −∞ = 0
∞, daca a > 1
log a (∞ ) = 
− ∞, daca 0 < a < 1
− ∞, daca a > 1
log a (0) = 
∞, daca 0 < a < 1
Nedeterminări
∞ 0
∞ − ∞ ; 0⋅∞ ; ; ; 1∞ ; ∞0 , 00
∞ 0

1.5. Limite importante

3
  ak
 b , daca l = k
a k n k + a k −1 n k −1 + ... + a1n + a 0 
l

lim = 0, daca l > k

n → ∞ b n l + b n l −1 + ... + b n + b
l l −1 1 0  + ∞, daca l < k si a ⋅ b > 0
 k l

 − ∞, daca l < k si a k ⋅ bl < 0

0, daca q < 1


1, daca q = 1
lim q = 
n

+ ∞, daca q > 1
n→∞

nu exista, daca q ≤ −1

n
 1
lim1 +  = e ≅ 2.718
n→∞
 n

1
Dacă lim a n = 0 , atunci lim(1 + a n ) a n = e
n→∞ n→∞

Pentru cazul în care lim a n = 0 avem:

n→∞

ln(1 + a n ) (1 + a n ) − 1 ; lim a an − 1 = ln a
α

lim = 1 ; lim =α
n→∞ an n→∞ an n→∞ an

Alte criterii care se pot aplica în calculul unor limite ale unor șiruri cu termeni strict pozitivi:
a n +1
1. Criteriul raportului: dacă există lim = l , atunci
n→∞ a
n

Dacă l < 1 , atunci lim a n = 0

n→∞

Dacă l > 1 , atunci lim a n = +∞

n→∞

a n +1
2. Criteriul radical: dacă există lim = l , atunci lim n a n = l , atunci
n→∞ an n→∞

1.6. Probleme rezolvate

Să se calculeze:
2n 3 + 4 n − 1
1. lim
n → ∞ (5n + 3)(n 2 + 1)

Observăm că gradul numărătorului este 3 și este egal cu gradul numitorului. Limita va fi dată de raportul
2n 3 + 4 n − 1 2
coeficienților dominanți. Astfel lim =
n → ∞ (5n + 3)(n 2 + 1) 5
4
 n 4 − 3n 2 + 5n − 1
2. lim
n→∞ n2 +1
Observăm că gradul numărătorului este 4 și cel al numitorului 2. Coeficienții dominanți au același semn,
deci
n 4 − 3n 2 + 5n − 1
lim = +∞
n→∞ n2 +1
5n 3 − 1
3. lim
n→∞ 1 − n 2

Observăm că gradul numărătorului este 3 și cel al numitorului 2. Coeficienții dominanți au semne diferite,
deci
5n 3 − 1
lim = −∞ .
n→∞ 1 − n 2

4. lim
(5n − 1)(n + 4 )
n→∞ 4 − 3n 2

Observăm că gradul numărătorului este 2 și cel al numitorului tot 2, astfel lim

(5n − 1)(n + 4) = − 5
n→∞ 4 − 3n 2 3

  2 n 
5    + 1
n

2 n + 5n  5  
5. lim n = lim   = −1
n→∞ 3 − 3 ⋅ 5 n n→∞
 3 n
 3
5n    − 3
 5  
 

  3 n  5   6  
n n

7   + 2⋅  −  
n

3n + 2 ⋅ 5 n − 6 n  7   7   7  
6. lim = lim  =0
n→∞ 2n − 7n n→∞
  2 
n

7 n    − 1
 7  
 

n −2
2n 2 2 2 2 2 2n
7. lim = lim ⋅ ⋅ ⋅ ... ≤ 2 ⋅ lim  = 0 . Astfel avem: 0 ≤ lim ≤ 0.
n → ∞ n! n →∞ 1 2 3 n n → ∞
 3 n → ∞ n!

2n
Folosind criteriul cleștelui obținem lim =0
n → ∞ n!

n
8. lim
n→∞ 4 + n ⋅ 3n
n 1 n
0 ≤ lim ≤ lim n = 0 . Folosind criteriul cleștelui obținem: lim =0
n→∞ 4 + n ⋅3n n → ∞ 3 n → ∞ 4 + n ⋅ 3n

(
9. lim n + 4 − n + 1
n→∞
)
5
n→∞
(
lim n + 4 − n + 1 = lim ) n →∞
n + 4 − n −1
n + 4 + n +1
= lim
n→∞
3
n + 4 + n +1
=0

n
 4n + 1 
10. lim 
n → ∞ 4n − 3
 
4n −3 4
n n n ⋅ ⋅n
 4n + 1   4n + 1 
4n
 4   4  4 4n −3 lim
lim
n → ∞ 4n − 3
 = lim 1 + − 1 = lim1 +  = lim 1 +  = e n→∞ 4 n − 3 = e .
  n→∞
 4n − 3  n → ∞
 4n − 3  n → ∞
 4n − 3 

2. SERII DE NUMERE REALE

2.1. Definiții. Serii convergente și divergente

n
Definiţia 2.1. Fie (un)n≥1 un şir de numere reale şi (sn)n≥1 un alt şir de numere reale dat de: sn= ∑u
k =1
k .

Perechea de şiruri ((un)n≥1 , (sn)n≥1 ) se numeşte serie de numere reale şi se notează:

∞
u1 + u 2 + K + u n + K sau ∑u
n =1
n (sau ∑u
n∈N
n sau ∑u
n
n sau ∑u n ).Numerele u1 , u 2 , K se numesc

termenii seriei; un se numeşte termenul general al seriei, iar şirul sn se numeşte şirul sumelor parţiale ale
seriei.

Definiţia 2.2. Fie ∑u n o serie de numere reale. Dacă şirul (sn)n are limita s (finită sau infinită), deci
∞
dacă există s = lim s n vom scrie s =
n →∞
∑u
n =1
n sau s = u1 + u 2 + K + u n + K şi vom spune că suma seriei

este s.
∞
Observaţia 2.1. Simbolul ∑u
n =1
n (sau u1 + u 2 + K + u n + K ) este de fapt o notaţie (un nume) pentru

∞
seria (pentru perechea de şiruri): ((un)n≥1 , (sn)n≥1). Egalitatea ∑u
n =1
n = s (scrisă şi

∞
u1 + u 2 + K + u n + K = s ) exprimată verbal : “suma seriei ∑u
n =1
n este s“ ( sau “suma seriei

u1 + u 2 + K + u n + K este s”) semnifică faptul că şirul sumelor parţiale ale seriei are limita s (nu vom
∞
citi: seria ∑u
n =1
n este egală cu s).

In acest caz se mai spune că suma (conţinând o infinitate de termeni): u1 + u 2 + K + u n + K este egală

cu s, acordându-se astfel sens unei sume infinite.

6
Definiţia 2.3. Dacă şirul sumelor parţiale ale unei serii nu are limită, seria respectivă se numeşte serie
oscilantă.
∞
Dacă seria ∑u
n =1
n este oscilantă expresia u1 + u 2 + K + u n + K nu are sens.

Definiţia 2.4. Dacă şirul sumelor parţiale ale unei serii este convergent seria se numeşte serie
convergentă. In caz contrar seria se numeşte divergentă.
Deci, dacă şirul sumelor parţiale nu are limită, sau dacă limita sa este + ∞ sau − ∞ , seria se numeşte
serie divergentă. Astfel seria oscilantă este o serie divergentă.
Exemple:
∞
1 1
2. Fie seria ∑ n(n + 1) .Termenul general al acestei serii este u = n(n + 1) ,
n =1
n n ≥1

1 1 1
Sirul sumelor parţiale are termenul general sn= u1 + u 2 + K + u n = + +...+ , n ≥1
1⋅ 2 2 ⋅ 3 n(n + 1)

1 1 1 1 1 1 1 1 1
Tinând seama de identitatea = − , k=1,2,...n obţinem: sn= − + − + ... + − ,
k (k + 1) k k + 1 1 2 2 3 n n +1
∞
1 1 1
sn = 1 −
n +1
, deci lim s n = lim(1 −
n →∞ n→ ∞ n +1
) =1. Astfel, seria ∑ n(n + 1)
n =1
este convergentă şi are suma

∞
1 1 1 1
1. Vom scrie 1= ∑ n(n + 1)
n =1
sau 1= +
1⋅ 2 2 ⋅ 3
+...+
n(n + 1)
+ ...

∞ n
1 1 1
3. Seria ∑
n =1 n
2
are termenul general un=
n 2
, n ≥1. Pentru această serie avem: s n ∑ 2 , n ≥1.
=
k =1 k

1 1 1 1
Se verifică fără dificultate că: < = − , k=2,3,...,n.
k 2
k (k − 1) k − 1 k
n n n
1 1 1 1 1
Atunci sn= ∑
k =1 k
2
<1+ ∑
k = 2 k ( k − 1)
= 1+ ∑(
k =2 k − 1
− ) = 2 − < 2 , n ≥1
k n
Deci, şirul sumelor parţiale fiind strict crescător şi mărginit superior este convergent. In concluzie seria
∞
1
∑n
n =1
2
este convergentă. Nu putem preciza care este suma acestei serii, putem spune doar că suma

acestei serii este situată în intervalul [1,2] întrucât 1≤ sn<2 , n ≥1.

∞
4. Seria ∑q
n =0
n
= 1 + q + q 2 + K + q n + K numită seria geometrică are termenul general al

qn −1
şirului sumelor parţiale: s n = 1 + q + q 2 + K + q n −1 = , q ≠ 1.
q −1
1 1
i). Dacă |q|<1, obţinem lim s n = .Seria este deci convergentă şi are suma s = .
n →∞ 1− q 1− q
7
 ∞
1
Vom scrie = 1 + q + q 2 + K + q n + ... (sau 1= ∑ q n )
1− q n =0

ii). Dacă q=1, sn= 1 + 1 + ... + 1 = n, lim s n = lim n = +∞ .

de n ori n →∞ n→∞

∞
Seria are suma + ∞ , vom scrie +∞ = 1 + q + q 2 + K + q n + ... sau ∑q
n =1
n
= +∞ . Deci acestă serie este

divergentă.

0, pentru n par

iii). Dacă q = -1, sn =  ; şirul (sn)n nu are limită (are punctele limita 0 si 1).
1, pentru n impar

Această serie este oscilantă, deci divergentă.

qn −1
iv). Dacă q<-1, cum s n = rezultă că şirul (sn)n nu are limită (are punctele limită + ∞ şi − ∞ ).
q −1
Atunci seria este oscilantă, deci divergentă.

qn −1
v). Dacă q>1, cum s n = obţinem lim s n = +∞ , deci seria este divergentă.
q −1 n →∞

∞
1
In concluzie seria geometrică ∑q
n =1
n
este convergentă (cu suma
1− q
) dacă |q|<1 şi divergentă dacă

| q |≥ 1 .
∞
1 1 1 1 1
5. Seria ∑ n = 1+ 2 + 3 +K+ n +K
n =1
numită seria armonică are termenul general u n =
n
,

1 1 1
termenul general al şirului sumelor parţiale este s n = 1 + + + K + . Se observă că sn este strict
2 3 n
crescător.

1 1 1 1 1
Dar s 2 n - sn = + + ... + > n⋅ = ,∀n≥1
n +1 n + 2 2n 2n 2
Dacă şirul ( sn )n≥1 ar fi convergent atunci şi ( s 2 n )n≥1 ca subşir al şirului ( sn )n≥1 ar fi convergent şi ar avea

1 1
aceeaşi limită. Trecând la limită în inegalitatea s 2 n - sn > rezultă 0 ≥ , contradicţie. Deci şirul ( sn )n
2 2
nu este mărginit (altfel fiind monoton ar fi convergent). Fiind strict crescător şi nemărginit are limita +∞.
1 1 1
In concluzie putem scrie: 1 + + + K + + ... = +∞ , deci seria armonică este divergentă.
2 3 n
∞
1
6. Seria ∑
n =1 n
este divergentă pentru că şirul sumelor parţiale tinde la infinit.

1 1 1 1 1 n →∞
sn = 1 + + K+ > + + ... + = = n n
→ ∞
2 n n n n n
8
 ∞
1
7. Seria ∑
n =1 n + n −1
este divergentă pentru că şirul sumelor parţiale tinde la infinit.

n n
1
sn = ∑ = ∑ ( k − k − 1) = n n
→∞
→ ∞
k =1 k + k −1 k =1

2.2. Criterii de convergenţă

Teorema 2.1. (Criteriul general al lui Cauchy).

O condiţie necesară şi suficientă ca seria ∑u n

n sa fie convergentă este ca: ∀ ε > 0 , ∃ N (ε ) , astfel încât

∀n>N (ε ) , p≥1 să avem: u n +1 + u n +1 + K + u n + p < ε .

Aplicaţie. Să se studieze convergenţa seriei armonice generalizate

∞
1 1 1 1
∑n
n =1
a
= 1+
2 a
+ a + K + a + K pentru a∈(0,1).
3 n
Soluţie. Aplicând criteriul lui Cauchy obţinem:
1 1 1 p p
u n +1 + u n + 2 + K + u n + p = + +K+ > > , ∀p ≥ 1 .
(n + 1) a (n + 2) a (n + p) a (n + p) a n+ p

1 1 1 n 1
Luând p=n rezultă că + +K+ > =
(n + 1) a
( n + 2) a
(2n) a
n+n 2
1
Deci pentru ε= condiţia de convergenţă din criteriul lui Cauchy nu este satisfăcută.
3
Astfel seria este divergentă.
Teorema2.2. O condiţie necesară ca seria ∑u n
n să fie convergentă este ca lim u n = 0
n →∞

Consecinţa 2.1. Dacă şirul ( u n )n nu este convergent către zero seria ∑u

n
n este divergentă.

Observaţia 2.2. Dacă ( u n )n este convergent către zero nu rezultă că seria ∑u n

n este convergentă.

∞
1 1
De exemplu, seria armonică ∑n
n =1
este divergentă deşi avem lim
n →∞ n
=0.

Teorema 2.3.(Criteriul lui Abel).

Dacă şirul sumelor parţiale ale seriei ∑u
n ≥1
n este mărginit şi (an)n este un şir descrescător de numere

pozitive, convergent către zero, atunci seria ∑a u

n ≥1
n n este convergentă.

Exemplu: Seria: 1+1+1-1-1-1+1+1+1-1-1-1+... are şirul sumelor parţiale: 1,2,3,2,1,0,1,2,3,... şi acest şir
1 1
este mărginit. Sirul: sin1, sin , sin ,… este şir descrescător de numere pozitive convergent către zero.
2 3
9
 1 1 1 1 1
Conform criteriului lui Abel, seria: sin1+ sin + sin - sin - sin - sin +...este convergentă.
2 3 4 5 6
Definiţia 2.5. O serie în care produsul oricăror doi termeni consecutivi este negativ se numește serie
alternată.
Ea are forma:

u1 − u 2 + u 3 − u 4 + K + (−1) n −1 u n + K

sau forma: − u1 + u 2 − u 3 + u 4 − K + (−1) n u n + K , unde ui>0, i = 1,2,3, K

Deoarece ultima serie se obţine din prima prin înmulţire cu -1, vom studia doar seri alternate de primul
tip.
Teorema 2.4. (Criteriul lui Leibniz).

O serie alternată u1 − u 2 + u 3 − K , un>0, cu proprietatea că şirul (un)n este descrescător şi convergent

către zero, este convergentă.

Exemplu: Conform criteriul lui Leibniz, seria armonică alternată:

1 1 1 1 1
1− + − + K + (−1) n−1 + K este convergentă întrucât şirul   este descrescător şi
2 3 4 n  n  n≥1
convergent către zero.

Definiţia 2.6. Seria ∑u n se numeşte absolut convergentă dacă seria modulelor ∑u n este

convergentă.
Teorema 2.5. Orice serie absolut convergentă este convergentă.
Observaţia 2.2. Reciproca acestei teoreme nu este adevărata.

1 1 1 1
Exemplu: Seria armonică alternată 1 − + − + K + (−1) n−1 + K este convegentă, dar nu este
2 3 4 n
1 1 1
absolut convergentă, întrucât seria modulelor: 1 + + + K + + K este seria armonică ce este
2 3 n
divergentă.

2.3. Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergență pentru acestea

Definiţia 2.7. Seria ∑u

n ≥1
n cu u n > 0 , ∀n≥1, se numeşte serie cu termeni pozitivi.

Observaţia 2.3. Dacă o serie cu termeni pozitivi este convergentă, ea este absolut convergentă.
Teorema 2.6. (Criteriul monotoniei).
Condiţia necesară şi suficientă ca o serie cu termeni pozitivi să fie convergentă este ca şirul sumelor
parţiale ale seriei să fie mărginit.
10
 ∞
1
Exemplu: Fie seria armonică generalizată ∑n
n =1
a
, cu a>1. Termenii şirului sumelor parţiale pentru p=2n

sunt
 1 1   1 1 1 1   1 1 1 
s =1+  +  + + + +  + ... +  + +K+ 
2n n −1 a
1 a
 (2 ) 3 a   (2 2 ) a 5 a 6 a 7 a   (2 ) (2 n−1 + 1) a (2 n − 1) a 

Tinând cont de inegalităţile:

1 1 1 1
1 a
+ a < 2 ⋅ 1 a = a −1
(2 ) 3 (2 ) 2
2
1 1 1 1 1  1 
2 a
+ a + a + a < 2 2 ⋅ 2 a =  a −1 
(2 ) 5 6 7 (2 ) 2 
…………………………........................................
n −1
1 1 1 1  1 
n −1 a
+ n −1 +K+ n < 2 n ⋅ n a =  a −1 
(2 ) (2 + 1) a
(2 − 1) a
(2 ) 2 
1
n −1 )n k 1− (
 1  a −1 1 1
Rezultă că s 2 n <1+ ∑  a −1  = 2 < , întrucât a>1 şi deci a −1 < 1 .
k =1  2  1 1 2
1 − a −1 1 − a −1
2 2
1
Se constată atunci că ∀n⇒sn< s 2 n < , deci (sn)n este mărginit, ceea ce atrage convergenţa seriei.
1
1−
2 a −1
Teorema 2.7 (Primul criteriul de comparaţie).

Fie ∑u ∑ v două serii cu termeni pozitivi. Dacă există un număr N a.î. u

n şi n n ≤ v n , ∀n ≥ N , atunci:

1. Daca seria ∑ v este convergentă, atunci şi seria ∑ u este convergentă.

n n

2. Daca seria ∑ u este divergentă, atunci şi seria ∑ v este divergentă.

n n

Exemplu:
∞
n
Să se determine natura seriei ∑1 1 + n ⋅ 5
n=
n
.

n n 1
Avem evident o serie cu termeni pozitivi pentru care < = n , ∀n ≥ 1 .
1+ n ⋅5 n
n ⋅5 n
5
∞
1 1
Cum seria geometrică ∑1 5
n=
n
este convergentă având raţia q =
5
< 1 , aplicând criteriul comparaţiei

∞
n
rezultă că seria ∑1 1 + n ⋅ 5
n=
n
este convergentă.

11
Teorema 2.8. (Al doilea criteriu de comparaţie –cu limită)

un
Fie seriile cu termeni pozitivi ∑u n şi ∑v n . Dacă lim
n →∞ vn
= λ > 0 , λ -finit, cele două serii au aceiaşi

natură.
∞
1
Aplicaţie: Să se determine natura seriei ∑ 2n + 1 .
n =1

∞
1
Soluţie. Avem evident o serie cu termeni pozitivi. Ştim că seria armonică ∑n
n =1
este divergentă.

un n 1
Notând cu un, respectiv vn termenii generali ai celor doua serii, obţinem: lim = lim = >0
n →∞ v n → ∞ 2n + 1 2
n

Astfel, folosind criteriul precedent deducem că cele două serii au aceeaşi natură, deci seria este
divergentă.

Teorema 2.9. (Criteriul rădăcinii sau criteriul lui Cauchy-cu limită).

Fie ∑u n o serie cu termeni pozitivi. Dacă există lim n u n = λ , atunci:

n →∞

1. Dacă λ<1 seria ∑u n este convergentă,

2. Dacă λ>1 seria ∑u n este divergentă,

Dacă λ = 1 nu se poate decide natura seriei folosind acest criteriu.

∑[ ]
∞ n

Aplicaţie. Să se determine natura seriei n( n + 1) − n .

n =1

Soluţie. Deoarece n(n + 1) − n > 0, ∀n ≥ 1 , avem o serie cu termeni pozitivi.

n →∞ n →∞
[
Fie λ = lim n u n = lim n(n + 1) − n = lim ] n →∞
n
n(n + 1) + n
=
1
2
. Cum λ<1, seria este convergentă.

Teorema 2.10. (Criteriul raportului sau criteriul lui D’Alembert-cu limită).

u n +1
Fie ∑u n o serie cu termeni pozitivi. Dacă există lim
n →∞ u
= λ , atunci:
n

1. Dacă λ<1, seria ∑u n este convergentă;

2. Dacă λ>1,seria este divergentă,

Dacă λ = 1 nu se poate decide natura seriei folosind acest criteriu.
∞
nn
Aplicaţie. Să se determine natura seriei ∑
n =1 n!
.

nn u
Soluţie. Deoarece u n = > 0 avem o serie cu termeni pozitivi. Calculăm λ = lim n +1 .
n! n →∞ u n

12
 (n + 1) n +1
n
u (n + 1)! (n + 1) n  1
lim n +1 = lim n
= lim n
= lim1 +  = e>1.
n →∞ u
n
n→∞ n n → ∞ n n → ∞
 n
n!
Conform criteriului raportului seria este divergentă.

Teorema 2.11. (Criteriul lui Raabe- Duhamel-cu limită).

 u 
Fie ∑u n o serie cu termeni pozitivi. Dacă există lim n n − 1 = λ , atunci:
n →∞
 u n +1 
1. Dacă λ>1, seria ∑u n este convergentă;

2. Dacă λ<1, seria ∑ u n este divergentă.

Teorema nu ne spune ce se întâmplă dacă λ=1.

∞
1.3.5K (2n − 1)
Aplicaţie. Să se stabilească natura seriei ∑
n =1 2.4.6 K ( 2n )
.

Soluţie. Ea este evident o serie cu termeni pozitivi. Încercăm să aplicăm criteriul raportului pentru a
u n +1 2n + 1
stabili natura ei. Avem: lim = lim = 1 , şi deci nu putem preciza natura seriei folosind acest
n →∞ u n → ∞ 2n + 2
n

criteriu..
Aplicând criteriul lui Raabe-Duhamel obţinem

 un   2n + 2  n 1
λ = lim n − 1 = lim n ⋅  − 1 = lim = < 1 , deci seria este divergentă.
n →∞
 u n +1  n → ∞
 2n + 1  n → ∞ 2n + 1 2

2.4. Operaţii cu serii

Propoziţia 2.1. Fie ∑u

∑ v două serii convergente având suma s respectiv s’ şi α, β două
n si n

numere reale. Atunci seria ∑ (αu + β v ) este convergentă şi are suma αs+βs’. (Putem scrie
n n

∑ (αu + βv ) =α ∑ u +β ∑ v ).
n n n n

Consecinţa 2.2. Fie ∑ u si ∑ v două serii convergente având suma s respectiv s’. Atunci:
n n

1.Seria ∑ (u + v ) este convergenta şi are suma s+s’, adică ∑ (u + v ) = ∑ u + ∑ v ;

n n n n n n

2.Seria ∑ αu n este convergentă, pentru orice număr real α şi are suma αs, adică ∑ αu n = α ∑ un ;

3.Seria ∑ ( −u n ) este convergentă şi are suma -s , adică ∑ ( −u n ) = − ∑ un ;

4.Seria ∑ (un − v n ) este convergentă şi are suma s-s’, adică ∑ (u n − v n ) = ∑ un − ∑ vn .

13
Observaţia 2.4. Dacă seria ∑ (u n + vn ) este convergentă, nu rezultă că seriile ∑ u , ∑ v sunt
n n

convergente. De exemplu seriile ∑u n = 1−1+1−1+K, ∑v n = −1 + 1 − 1 + K , sunt divergente dar

seria ∑ (u n + v n ) = 0 + 0 + K este convergentă.

2.5. Probleme rezolvate

∞
1
1. Să se studieze convergența seriei ∑n
n =2
2
−1
și să se afle suma ei.

Soluţie:
1
Termenul general al seriei date este: un= , n ≥2. Temenul general al șirului sumelor
n −1
2

n
1
parțiale este: sn= ∑ , n ≥1.
k =2 k − 1
2

1 1 1 1 1 
Se verifică fără dificultate că: = =  −  , k=2,3,...,n.
k − 1 ( k − 1)(k + 1) 2  k − 1 k + 1 
2

Atunci
n
1 1 1 1 1 1 1 1 
sn = ∑ =  − + − + ... + − =
k =2 k − 1 n − 1 n + 1
2
2 1 3 2 4

1 1 1 1 
= 1 + − − 
2 2 n n + 1
1 1 1 1 3
Calculăm lim sn = lim (1 + − − ) = .
n →∞ n →∞ 2 2 n n 4
3
Deci, şirul sumelor parţiale fiind convergent seria este convergentă și are suma .
4

∞
n + 1 3 2n 3 + 1
2. Să se studieze natura seriei: ∑ .
n =1 5n 2 + n + 3
Soluţie:
Avem:

 1 1  1 1
n 1 +  n 3 2 + 2 n 1 +  3 2 + 2
 n n  n n
lim un = lim = lim = +∞ ≠ 0 .
n→∞ n →∞ 1 3 n→∞ 1 3
n 5+ + 2 5+ + 2
n n n n

Condiția necesară de convergență nu este îndeplinită, deci seria nu este convergentă.

14
 ∞
1
3. Să se studieze natura seriei ∑
n =1
3
n + 5n 2 − 1
4
.

Soluţie:
1
Seria are termenul general un = > 0, ∀n ≥ 1 , deci avem o serie cu termeni pozitivi.
3
n + 5n 2 − 1
4

Aplicăm al doilea criteriu de comparație cu limită, considerând seia armonică generalizată, de

1
termen general v n = 4
, ca fiind seria etalon.
3
n
1 4 4

Astfel calculăm lim n = lim n + 5n − 1 = lim

u 2 3 4
n3 n3
= lim 4 =1
n→∞ v
n
n→∞ 1 n→∞ 3
n 4 + 5n 2 − 1 n →∞ n 3 3 1 + 5 − 1
4
n3 n2 n4

Conform criteriului menționat seriile au aceeași natură deoarece limita este un număr finit, nenul.
1 1 4
Cum seria de termen general v n = 4
este o serie de tipul ∑ nα
n ≥1
,α=
3
, adică o serie armonică
3
n
generalizată, cu α supraunitar, deci o serie convergentă, rezultă că și seria dată este tot o serie
convergentă.

∞
2n
4. Să se determine natura seriei ∑3
n =1
n
−n
.

Soluţie:
∞ n
2 2
Știm că seria geometrică ∑ 3 este convergentă deoarece are rația
n =1
n
3
< 1.

Notând cu un, respectiv vn termenii generali ai celor doua serii,

2n
u 3n
obţinem: lim n = lim 3 −n n = lim n
n 1
= lim =1> 0.
n→∞ v
n
n →∞ 2 n → ∞ 3 −n n → ∞
1 −
n
3n 3n

Atunci cele două serii au aceeaşi natură, deci seria dată este convergentă.

∞ n
 2n + 1 
5. Să se determine natura seriei ∑   .
n =1  n + 1 

Soluţie:
n
 2n + 1 
Obsevăm că u n =   > 0 , ∀n ≥ 1 , deci avem o serie cu termeni pozitivi.
 n +1 
15
 n
 2n + 1  2n + 1
Calculăm limita λ = lim   = lim
n = 2.
n →∞
 n +1  n →∞ n + 1

Cum λ>1, conform criteriului rădăcinii, seria este divergentă.

n
6. Să se arate că seria ∑ (n + 1)! este convergentă şi are suma 1.
n ≥1

Soluţie:
n
un = >0 (∀) n ≥ 1 ⇒ serie cu termeni pozitivi
(n + 1)!
n +1

Calculăm lim
u n +1
= lim
(n + 2)! = lim n + 1 ⋅ (n + 1)! = lim n + 1 = 0 < 1 ⇒ conform
n →∞ u n →∞ n n → ∞ (n + 2 )! n n → ∞ n (n + 2 )
n
(n + 1)!
criteriului raportului că seria este convergentă.
Pentru a calcula suma ei putem proceda în două moduri:
1
1) folosind faptul că ∑0 n! = e ;
n≥

2) folosind şirul sumelor parţiale.

n n +1−1 n +1 1
1) ∑ (n + 1)! = ∑ (n + 1)! = ∑ (n + 1)! − ∑ (n + 1)! =
n ≥1 n ≥1 n ≥1 n ≥1

1 1  1
=∑ −∑ = e −1 − e −1 −  =1
n ≥1 n! n ≥1 (n + 1)!  1! 
n n +1−1 1 1
2) un = = = − ⇒
(n + 1)! (n + 1)! n! (n + 1)!
1 1 1
n =1, = −
2! 1! 2!
2 1 1
n=2, = −
3! 2! 3!
3 1 1
n = 3, = −
4! 3! 4!
M
n 1 1
n=n, = −
(n + 1)! n! (n + 1)!
1 n
sn = 1 − → 1⇒ ∑ = 1. Astfel suma seriei din enunț este 1.
(n + 1)! n → ∞ n ≥1 (n + 1)!
16
 n+2 1
7. Să se arate că seria ∑ n!+(n + 1)!+(n + 2)! este convergentă şi are suma
n ≥1 2
.

n+2 n+2
Soluţie: ∑
n ≥ n![1 + n + 1 + (n + 1)(n + 2 )]
1
=∑
n≥
1 n![2 + n + n 2 + 3n + 2]
=

n+2 n+2 1
=∑ =∑ =∑
(
n ≥1 n! n + 4n + 4
2
)
n ≥1 n!(n + 2 )
2
n ≥1 n!(n + 2 )

1
un = > 0 ⇒ o serie cu termeni pozitivi
n!(n + 2 )

1
Calculăm: lim
u n +1
= lim
(n + 1)! (n + 3) = lim n! (n + 2 ) = 0 < 1
n→∞ u n→∞ 1 n → ∞ (n + 1)! (n + 3)
n
n! (n + 2 )

Aplicând criteriul raportului rezultă că seria este convergentă.

1
Pentru a calcula suma ei folosim faptul că: ∑0 n! = e .
n≥

1 n +1 n + 2 −1 1 1
∑
n ≥ n! (n + 2 )
1
=∑
n ≥ (n + 2 )!
1
=∑
n ≥ (n + 2 )!
1
=∑
n ≥ (n + 1)!
1
−∑
n ≥ (n + 2 )!
=
1

  1 1    1 1 1  1 1 1
 e −  +   −  e −  + +   = = ⇒ Seria din enunț are suma .
  0! 1!     0! 1! 2!   2! 2 2
17
 3. SERII DE DE PUTERI

3.1. Serii de puteri. Rază de convergenţă

Definiţia 3.1. Fie A o mulţime şi (fn)n ≥1 un şir de funcţii definite pe mulţimea A(fn: A→R , n ≥1).
n
Perechea ((fn)n ≥1, (sn)n ≥1) unde sn= ∑f
k =1
k , se numeşte serie de funcţii de termen general fn şi se notează

∑f ,∑f ,∑f
n =1
n
n ≥1
n
n
n sau ∑f n ; funcţia sn se numeşte suma parţială de ordinul n a seriei date, iar şirul de

funcţii (sn)n ≥1 se numeşte şirul sumelor parţiale.

∞
Definiţia 3.2. Se numeşte serie de puteri o serie de funcţii ∑f
n =0
n în care fn(x)= a n x n sau fn(x)= a n ( x − a ) n ,

x∈R, cu a n ∈ R; şirul (a n ) n ≥0 se numeşte şirul coeficienţilor seriei date.

O serie de puteri este deci o serie de forma
∞
(1) a 0 + a1 x + a 2 x 2 + ... + a n x n + ... = ∑ a n x n
n =0
sau de forma
∞
(2) a 0 + a1 ( x − a) + a 2 ( x − a ) 2 + ... + a n ( x − a ) n + ... = ∑ a n ( x − x0 )n
n =o
O serie de puteri de forma (2) se mai numeşte serie de puteri centrată în punctul a.
Întrucât prin substituţia x − a = y, o seri de forma (2) se reduce la a0 + a1 y + a2 y2 + … + an yn +
…, deci la o serie de forma (1), ne vom ocupa doar de seriile de forma (1) numite şi serii de puteri centrate
în punctul zero.

Observaţia 3.1. Seriile de puteri constituie o generalizare “naturală” a funcţiilor polinomiale.

∞
Definiţia 3.3. Seria ∑ a n x n se numeşte convergentă în punctul a∈ R, dacă seria de numere reale
n =0
∞
∑ a n a n este convergentă. Punctul a se numeşte punctul de convergenţă pentru seria considerată.
n =0
∞
Definiţia 3.4. Mulţimea punctelor de convergenţă ale serii ∑ a n x n se numeşte mulţimea de
n =0
convergenţă a seriei.
Definiţia 3.5. Pe mulţimea punctelor de convergenţă se defineşte o funcţie ce asociază fiecărui punct de
convergenţă limita şirului sumelor parţiale în punctul respectiv. Această funcţie, ce reprezintă funcţia limită
a şirului sumelor parţiale, se numeşte suma seriei.
∞ ∞
Definiţia 3.6. Seria ∑ a n x n se numeşte absolut convergentă în punctul a∈ R, dacă seria ∑ a n x n
n =0 n =0
este convergentă în punctul a.
Observația 3.2. Dacă o serie de puteri este absolut convergentă în punctul a ∈ R atunci ea este convergentă
în punctul a. Reciproca nu este adevărată.
∞
Definiţia 3.7. Spunem că seria ∑ a n x n este uniform convergentă pe mulţimea A către funcţia
n =0
s( x ) dacă şirul sumelor parţiale (sn)n ≥0 este uniform convergent pe mulţimea A către funcţia s, adică
dacă oricare ar fi ε > 0 şi ∀ x ∈ A, există un număr N( ε ) (care depinde de ε ), astfel ca
s n (x ) − s (x ) < ε , ∀n>N ( ε ).

18
 ∞
Propoziția 3.1. Seria ∑ a n x n este uniform convergentă pe mulţimea A către funcţia s( x ) dacă oricare
n =0
ar fi ε > 0 şi ∀ x ∈ A, există un număr N( ε ) (care depinde de ε ), astfel ca
n +1 n+2 n+ p
a n +1 x + an+2 x + ... + a n+ p x < ε , ∀n>N ( ε ) şi ∀p ∈ N . *

Teorema 3.1. (Teorema lui Abel).

∞
Pentru orice serie de puteri ∑a
n =0
n x n , există un număr R ≥ 0, finit sau infinit, astfel încât:
1. Seria este absolut convergentă pe intervalul (−R, R);
2. Pentru orice x astfel încât | x |>R, seria este divergentă;
3. Seria este uniform convergentă pe intervalul [−r, r], 0<r<R.
∞
Definiţia 3.8. Fie ∑a
n =0
n x n o serie de puteri. Numărul R ≥ 0, finit sau infinit, care satisface condiţiile:
i. Seria este absolut convergentă pe intervalul (−R, R);
ii. Pentru orice x astfel încât | x |>R, seria este divergentă se numeşte raza de convergenţă a seriei
date.

Observaţia 3.3. Teorema lui Abel nu precizează natura seriei în punctele R şi −R. Este posibil ca
seria să fie convergentă în ambele puncte, doar în unul din ele, sau în nici unul.
Dacă seria este absolut convergentă în unul din aceste puncte, ea este absolut convergentă şi
în celălalt punct, deoarece pentru ambele serii a n R n şi ∑ ∑
a n (−R)n, seria modulelor este
∑a R n
n
. Dacă în unul din punctele −R, R seria este divergentă, în celălalt punct seria nu este
absolut convergentă.

Pentru determinarea razei de convergență a unei serii de puteri se folosesc în general următoarele
rezultate.
∞
a n +1
Teorema 3.2. Fie ∑a
n =0
n x n o serie de puteri. Dacă există lim
n →∞ an
= λ (finită sau infinită), atunci

1
 λ pentru 0 < λ < +∞


R =  0 pentru λ = +∞

 + ∞ pentru λ = 0

∞
Teorema 3.3. Fie ∑a
n =0
n x n o serie de puteri. Dacă există lim
n →∞
n a n = λ (finită sau infinită), atunci

1
 λ pentru 0 < λ < +∞


R =  0 pentru λ = +∞

+ ∞ pentru λ = 0

Exemple:
∞
1. Să se determine raza de convergenţă şi mulţimea de convergenţă a seriei geometrice ∑ x n
n =0
Cum an= 1, ∀n∈N putem aplica oricare din cele două teoreme precedente.

19
 a n +1 1 1
lim n a n =1 , lim =1⇒ R = = = 1.
n →∞ n →∞ an a n +1
lim n a n
n →∞ lim
n →∞ a
n

În punctul x = 1 seria este divergentă (sn(1) = n→∞ ).

În punctul x = −1 seria numerică este: 1-1+1-1+1-1.....
Astfel se observă că șirul termenilor seriei nu are limită deci nu converge la 0 i deci condiția necesară de
convergență nu este îndeplinită. Seria este în acest punct divergentă.
Deci seria geometrică este convergentă pe mulţimea A = (−1, +1).

x x2 xn
2. Să se determine raza de convergenţă şi mulţimea de convergenţă a seriei : 1 + + + ... + + ...
1 2 n
1 1 1
Cum an = , n≥1 ⇒ R = = =1
n a n+1 n
lim lim
n →∞ a n →∞ n + 1
n
În punctul x = 1 seria e divergentă (se obţine seria armonică) ;
În punctul x = −1 seria e convergentă (se obţine seria armonică alternată).
Deci mulţimea de convergenţă a seriei este intervalul [−1, +1).

2x 3x 2
3. Să se determine raza de convergenţă şi mulţimea de convergenţă a seriei : 1+ + + …
1 2
(n + 1)x n + …
n
n +1 1 1
Cum an = , n≥1 ⇒ R = =
n a n+1 lim
(n + 2)n = 1
lim
n →∞ a
n →∞
(n + 1)2
n

3 n +1
În punctul x = 1 seria e divergentă (se obţine seria: 1 + 2 + + ... + + ... , o serie pentru care
2 n
limita termenului general este 1 nu 0, deci nu este îndeplinită condiția necesară de convergență) ;
3 n n +1
În punctul x = −1 seria e tot divergentă (se obţine seria 1 − 2 + + ... + (− 1) + ... o serie pentru
2 n
care nu este îndeplinită condiția necesară de convergență, căci termenul general nu tinde la 0, de fapt el nu
are limită).

Deci mulţimea de convergenţă a seriei este intervalul (−1, +1).

∞ 1 n
4. Să se determine raza de convergenţă şi mulţimea de convergenţă a seriei : ∑ x .
n =0 n!
1 a 1
Cum an = , n≥1 ⇒ lim n +1 = lim = 0 ⇒R = +∞.
n! n →∞ a n →∞ n + 1
n
Deci mulţimea de convergenţă a seriei este R.

∞
5. Să se determine raza de convergenţă şi mulţimea de convergenţă a seriei : ∑ n!x
n =1
n
.

a n +1
Cum an = n! , n≥1 ⇒ lim = lim(n + 1) = +∞ ⇒ R = 0.
n →∞ a n →∞
n
Deci mulţimea de convergenţă a seriei este {0}.
3.2. Proprietăţi importante ale seriilor de puteri

20
 ∞
Propoziţia 3.2. Dacă ∑a
n =0
n x n este o serie de puteri având raza de convergenţă R, atunci funcţia limită

(suma) a acestei serii este continuă pe intervalul (−R, +R).

Observaţia 3.4. Propoziţia nu precizează continuitatea sumei seriei în punctele −R şi R.

∞
Propoziţia 3.3. Dacă ∑
n =0
an x n este o serie de puteri având raza de convergenţă R şi suma s(x), atunci:
1) Seria derivatelor are aceeaşi rază de convergenţă R;
2) Funcţia s(x) este derivabilă pe intervalul de convergenţă şi derivata sa este egală cu suma
seriei derivatelor.
∞
În acest caz putem scrie: s ′(x ) = ∑ n ⋅ a n x n −1 , sau ( lim sn(x))′ = lim s n/ ( x ) .
n→∞ n→∞
n =1

Teorema precedentă se numeşte “teorema de derivare termen cu termen a seriilor de funcţii”

.
′ ∞
∞ n
Prescurtat vom scrie:  ∑ a n x  = ∑ ( a n x n )′
 n =0  n =0
Observaţia 3.5. Conform acestei propoziţii, putem deriva o serie de puteri termen cu termen şi obţinem
o serie care are ca sumă derivata sumei seriei iniţiale. Procesul poate continua cu derivatele de ordinul doi,
trei, etc. Putem generaliza rezultatul precedent.
∞
Propoziţia 3.4. Dacă ∑a
n =0
n x n este o serie de puteri având raza de convergenţă R şi suma s(x), atunci:

1) Seria derivatelor de ordinul n are raza de convergenţă R.

2) Suma s(x) este derivabilă de o infinitate de ori pe intervalul de convergenţă şi derivata sa
ordinul n este egală cu suma seriei derivatelor de ordinul n.

Exemple:
Considerând seria geometrică, 1 + x + x2 + … + xn + ..., ce are pe mulțimea de convergență
1 1
(−1, 1) suma s(x) = , adică pornind de la relația 1 + x + x2 + … + xn + ... = , deducem că au
1− x 1− x
loc relațiile următoare:
1
i) 1 + 2x + 3x2 + … + nxn-1 +…= s’(x) =
(1 − x )2
1⋅ 2
ii) 1⋅ 2 + 3 ⋅ 2 x + 4 ⋅ 3 x 2 + … + n (n − 1)x n−2 + …= s’’(x) = .
(1 − x )3

Astfel, dând diverse valori lui x putem obține rezultate precum:

1 1 1 1 9 1
1 + 2 ⋅ + 3 ⋅ 2 + 4 ⋅ 3 + .... + n ⋅ n −1 + ... = (se obține din prima relație pentru x = ).
3 3 3 3 4 3
 1 1 1 1 9
Altfel scris rezultatul precedent afirmă că: lim 1 + 2 ⋅ + 3 ⋅ 2 + 4 ⋅ 3 + .... + (n + 1) ⋅ n  = .
n →∞
 3 3 3 3  4

3.3. Serii Taylor şi Mac-Laurin

Fie f :[a,b]→R satisfăcând următoarele două condiţii:

i. Funcţia f şi derivatele sale f(k) , k=1,2,...,n sunt continue pe intervalul [a,b];
ii. Există f(n+1) pe intervalul (a,b).
In aceste condiţii există un punct ξ ∈ (a, b) astfel ca
b−a
f (b) = f (a) + f ' (a) +
(b − a) 2
f " (a) + K+
(b − a) n (n)
f (a) + (b − a) p
(b − ξ )n− p+1 f (n+1) (ξ ) , unde p
1! 2! n! n! p
este un număr natural nenul arbitrar.
21
Notând Rn =
(b − a ) p (b − ξ )n − p +1 f (n +1) (ξ ) , obţinem:
n! p
b−a (b − a) 2 (b − a) n (n)
f (b) = f (a) + f ' (a) + f " (a) + K+ f (a) + Rn (*)
1! 2! n!

Definiţia 3.9. Egalitatea precedentă se numeşte formula lui Taylor de ordinul n în a, iar Rn se numeşte
restul de ordinul n al formulei lui Taylor.
Pentru p = n+1 şi pentru p=1 obţinem:

Rn =
(b − a) n +1 (n +1)
f (ξ ) , respectiv Rn =
(b − a )(b − ξ ) n f (n+1) (ξ ) .
(n + 1)! n!

Definiţia 3.10. Rn obţinut pentru p = n+1 se numeşte restul Lagrange de ordinul n al formulei lui Taylor; iar
Rn obţinut pentru p=1 se numeşte restul Cauchy de ordinul n al formulei lui Taylor.
Dacă în egalitatea (*) înlocuim pe b cu x∈(a,b) obţinem formula lui Taylor de ordinul n
corespunzătoare funcţiei f în punctul a, sau dezvoltarea funcţiei f cu formula lui Taylor în punctul a:
x−a ( x − a) 2 ( x − a) n n
f ( x) = f (a ) + f ' (a ) + f " ( a) + K + f ( a) + Rn ( x ) .
1! 2! n!
Resturile Lagrange și Cauchy devin:

Rn ( x ) =
( x − a ) n +1
f (n +1)
(ξ ) , respectiv Rn (x)=
(x − a )( x − ξ ) n f (n +1)
(ξ ) , ξ ∈ (a, x)
(n + 1)! n!
Pentru a =0 obţinem formula lui Mac-Laurin cu restul Lagrange:
x x2 x n ( n) x n+1
f ( x) = f (0) + f ' (0) + f " (0) + K+ f (0) + f (n+1) (ξ ) , ξ ∈ (0, x) ,
1! 2! n! (n + 1)!
sau cu restul Cauchy:
x(x − ξ ) (n+1)
n
x x2 xn
f (x) = f (0) + f ' (0) + f " (0) +K+ f (n) (0) + f (ξ ) , ξ ∈ (0, x) .
1! 2! n! n!

Observaţia 3.6. Dacă în formula lui Taylor de ordinul n corespunzătoare funcţiei f în punctul a
neglijăm restul Rn (x) obţinem aproximarea funcţiei f printr-un polinom de grad n (polinomul lui
Taylor de grad n): f ( x) ≈ f (a) + x − a f ' (a) + ( x − a) f " (a) + K + ( x − a) f n (a) cu eroarea cel mult:
2 n

1! 2! n!
sup ( Rn ( x)) .
x∈[ a ,b ]

Definiţia 3.11. Fie f : I→R o funcţie care admite derivate de orice ordin în punctul a∈I.
Seria de puteri f (a ) + x − a f ' (a ) + ( x − a) f " (a ) + K + ( x − a) f n (a ) + ... se numeşte seria Taylor a funcţiei f în
2 n

1! 2! n!
punctul a.
x x2 xn n
Pentru a = 0 se obţine seria Mac-Laurin a funcţiei f: f (0) + f ' (0) + f " (0) + K + f (0) + ...
1! 2! n!

Termenul general al şirului sumelor parţiale ale seriei Taylor corespunzătoare funcţiei f în punctul a,
x−a ( x − a) 2 ( x − a) n n
sn(x)= f (a) + f ' (a) + f " ( a) + K + f (a) , n∈N , coincide cu polinomul Taylor de grad n.
1! 2! n!
Din formula lui Taylor se observă că f(x)= sn(x)+Rn(x).

22
Propoziţia 3.3. Dacă f : I→R este o funcţie care admite derivate de orice ordin în punctul a∈I , Rn(x) este
( x − a) n ( n )
∞
restul din formula Taylor a funcţiei f în a şi X={x ∈I / lim Rn ( x) = 0 } atunci seria ∑ f ( x)
n →∞ n!
n =0
∞
( x − a) n ( n )
este convergentă pe X şi are suma f(x). Simbolic scriem f(x)= ∑
n =0 n!
f ( x) , x∈X .

x−a ( x − a) 2 ( x − a) n n
Definiţia 3.12. Egalitatea f ( x) = f (a) +
f ' (a) + f " ( a) + K + f (a) + ... , x∈X, se
1! 2! n!
numeşte formula de dezvoltare în serie Taylor a funcţiei f în jurul punctului a.

Teorema 3.4. Fie f : I→R o funcţie care admite derivate de orice ordin într-o vecinătate V a punctului a∈I.
Dacă derivatele f (n ) , n∈N sunt egal mărginite în V , adică există un număr M>0 astfel încît f ( n ) ( x) <M,
∀ n∈N, x∈V atunci seria Taylor a funcţiei f în punctul a este convergentă pe V către funcţia f , deci:
x−a (x − a) 2 ( x − a) n n
f ( x) = f (a) + f ' (a) + f " (a) +K+ f (a) + ..., ∀x∈V.
1! 2! n!

Observaţia 3.6. In condiţiile teoremei precedente pentru a=0∈I, obţinem:

x x2 xn n
f ( x) = f (0) + f ' (0) + f " (0) + K + f (0) + ... , ∀x∈V,
1! 2! n!
deci seria Mac-Laurin este convergentă pe V către f.

Exemplu:
Fie funcţia f : R→R, f(x) = e x . Această funcţie este admite derivate de orice ordin f ( n)
( x) = e x .
Acestea verifică relația: e x < e k =M , dacă x∈(-k,k).
Astfel ele sunt egal mărginite într-o vecinătate (-k,k) a lui zero.
Aplicând teorema precedentă putem afirma că pe intervalul (-k,k) seria Mac-Laurin a funcţiei f este
convergentă către f.
Cum 1 = f (0) = f ' (0) = f " (0) = f n (0) = ... rezultă că avem:
∞ n
x x2 xn x
e x = 1 + + + K + + ... sau prescurtat e x = ∑
1! 2! n! n = 0 n!
Cum k este arbitrar ales în R, egalităţile precedente au loc ∀x∈(-∞,+∞).

Observaţia 3.6. Obţinem de aici un rezultat remarcabil din analiza matematică:

 x x2 x n 
e x = lim 1 + + +K+ .
n→∞ 1! 2! n! 

Pentru diverse valori ale lui x găsim limitele unor şiruri importante. De exemplu găsim:

 1 1 1
e = lim 1 + + + K +  , pentru x = 1 ;
n→∞ 1! 2! n! 
 2 22 2 n 
e 2 = lim 1 + + +K+ , pentru x = 2 ;
n→∞ 1! 2! n! 

1  1 1 1

= lim 1 − + − K +
( − 1)n 
, pentru x = −1 , etc..
e n→∞ 1! 2! 3! n! 

3.4. Probleme rezolvate

23
1. Determinaţi raza de convergenţă şi mulţimea de convergenţă pentru fiecare din seriile:

a) ∑ (− 1) (2n + 1) x , b) ∑
n  x
n
( x + 1)
n

  , c) ∑
n 2 n

n ≥1 n + 1  2  n ≥1 (n + 1) ln ( x + 1)
2
n ≥1

(x + 3)n ,  1∞ n2

(x − 1)n .
d) ∑
n ≥1 n 2
e) ∑ 1 + 
n =1  n

Soluţie:
a) an = (− 1) (2n + 1)
n 2

lim
a n +1
= lim
(− 1) (2(n + 1) + 1) = lim 4n 2 + 11n + 3 = 1 ⇒ R = 1 ⇒
n +1 2

n→∞ a
n
n →∞
(− 1)n (2n + 1)2 n → ∞ 4n 2 + 4n + 1 1
Seria este absolut convergentă pe (− 1,1) .
Fie x = −1 ⇒ seria este ∑ (− 1) (2n + 1) ⋅ (− 1) = ∑ (2n + 1) .
n 2 n 2

n ≥1 n ≥1

Deoarece limita termenului general este: lim (2n + 1) = ∞ ≠ 0 ⇒ seria este divergentă.
2
n →∞

Dacă x = 1 ⇒ seria este ∑ (− 1) (2n + 1) ⋅ 1n = ∑ (− 1) (2n + 1) .

n 2 n 2

≥1 n ≥1

Astfel u n = (− 1)n (2n + 1)2 .

u 2 k → ∞ iar u 2 k +1 → − ∞ ⇒ şirul n-are limită. Rezultă că seria este divergentă în x=1.
k →∞ k →∞

Mulţimea de convergenţă a seriei de la punctul a) este (− 1,1) .

n +1

b) a n =
n a
⇒ lim n +1 = lim
(n + 2)2 n +1 = lim (n + 1)2 = 1 ⇒ R = 2 ⇒
(n + 1) ⋅ 2 n n → ∞ an n→∞ n n → ∞ 2n (n + 2 ) 2
(n + 1) ⋅ 2 n

Seria este absolut convergentă pe (− 2,2 ) .

n
n −2 n n
Fie x = −2 ⇒ ∑  = ∑ (− 1) ⇒ un = (− 1)
n n
 .
n ≥1 n + 1  2  n ≥1 n +1 n +1
n
Nu putem aplica Leibniz căci →1≠0;
n + 1 n→∞
Dar u 2 k → 1; u2 k +1 → − 1 ⇒ șirul (un )n n-are limita 0, rezultă seria este divergentă.
k →∞ k →∞
n
n 2 n n
Fie x = 2 ⇒ ∑   =∑ ⇒un = → 1 ≠ 0 ⇒ serie divergentă.
n ≥1 n +1 2  n ≥1 n + 1 n + 1 n →∞

Deci mulţimea de convergenţă este (− 2,2) .

1
c) ∑ (n + 1)ln (n + 1) (x + 1)
n ≥1
2

1
Notăm x + 1 = y ⇒ ∑ y n

(n + 1) ln (n + 1)
n ≥1
2

24
 1

an =
1 a
⇒ lim n +1 = lim
(n + 2)ln 2 (n + 2) =
(n + 1)ln (n + 1) n → ∞ an
2 n →∞ 1
(n + 1)ln 2 (n + 1)
(n + 1)ln 2 (n + 1) = lim n + 1 ⋅ lim ln(n + 1) 
2

= lim =
n → ∞ (n + 2 ) ln 2 (n + 2 ) n → ∞ n + 2 n → ∞ ln (n + 2 ) 
 

 ln(n + 1) 
2
n +1 n+2
= lim  ⋅ lim =− = 1⋅1 = 1 ⇒ R = 1 ⇒
n → ∞ ln (n + 2 )  n →∞ n + 2 ln (n + 2)
 

Seria în y este absolut convergentă pe (− 1,1) ⇒ y ∈ (− 1,1) ⇔ (x + 1) ∈ (− 1,1) ⇔ x ∈ (− 2,0) .

Seria din enunţ este absolut convergentă pe (− 2,0).

(x + 3)n .
d) ∑ n2
n ≥1

1 n
Notăm x + 3 = y ⇒ ∑ 2
y .
n ≥1 n

1 an + 1 y2 1
an = ⇒ lim = lim = 1 ⇒ R = = 1.
n 2 n →∞ a n → ∞ (n + 1)2
1
n

Seria în y este absolut convergentă pe (− 1,1) ⇔ x + 3 ∈ (− 1,1) ⇔ x ∈ (− 1,−2).

Seria din enunţ este absolut convergentă pe (− 4,−2).

∞ n2
 1
e) ∑ 1 +  (x − 1)n .
n =1  n
∞ n2
 1
Notăm x − 1 = y ⇒ ∑ 1 +  ⋅ y 4 .
n =1  n
n2
n2 n2 2
 1  1  1 n  1
an = 1 +  ; lim n an = lim n 1 +  = lim 1 +  = lim 1 +  =e⇒
 n n →∞ n →∞
 n n →∞
 n n →∞
 n
1
⇒R= ⇒
e
Seriaîn în y este absolut convergentă pe:
 1 1  1 1  1 1  1 1
 − ,  ⇒ y ∈  − ,  ⇔ x − 1 ∈  − ,  ⇔ x ∈  1 − ,1 + .
 e e  e e  e e  e e
 1 1
Seria din enunţ este absolut convergentă pe 1 − ,1 +  .
 e e

2. Să se dezvolte în serie Taylor în jurul lui x=2 funcţia f : (0, ∞ ) → R f ( x ) = ln x.

Soluţie:
Funcţia dată este infinit derivabilă. Calculăm derivatele ei de diverse ordine.

25
 1
f ' (x ) =
x
1
f '' (x ) = −
x2
2
f ''' (x ) = 3
x
6
f (iv ) ( x ) = − 4
x
M

f (n ) ( x ) = (− 1)
n +1
⋅
(n − 1)!
xn
Demonstrăm prin inducţie matematică că f (n ) (x ) = (− 1)
n +1 (n − 1)!
xn
0! 1
I. Etapa vereificării (a fost practic făcută) n = 1 ⇒ f ' (x ) = (− 1) = ( A)
2

x x
II. Presupunem P(k ) adevărată: f (k ) ( x ) = (− 1)
k +1 (k − 1)!
xk
şi demonstrăm că P(k + 1) este adevărată , P(k + 1) : f (k +1) (x ) = (− 1)
k +2 (k + 1 − 1)!.
x k +1

(x ) = f (x ) =  (− 1)k +1 (k −k 1)!  = (− 1)k +1 ⋅ (k − 1)! 1k  =

' '

f ( k +1)
( (k )
)'

 x  x 
k +1 '
( )
= (− 1) (k − 1)! x − k = (− 1) (k − 1)!⋅(− k )x − k −1 = (− 1) k!⋅ k +1 ⇒
k +1 k +2 1
x
⇒ P(k ) → P(k + 1),
deci P(n ) este adevărată (∀) n ≥ 1 natural.
1 1 1 1
f ( x ) = f (2 ) + f ' (2 )(x − 2 ) + f ' ' (2 )( x − 2 ) + f ' '' (2 )( x − 2 ) + L + f (n ) (2 )(x − 2 ) + L
2 3 n

1! 2! 3! n!
1 1 1  − 1
⇒ f (x ) = ln 2 + ⋅ ( x − 2 ) + ⋅  2 ( x − 2 ) +
2 1 2
3
(x − 2)3 + L + (− 1)n +1 (n −n 1)! ⋅ (x − 2)n + L
1
1! 2 2!  2  3! 2 n! 2
2 3 4 n
x−2 1 x−2 1 x−2 1 x−2 n +1 1  x − 2 
ln x = ln 2 + −   +   −   + L + (− 1)   +L
2 2  2  3 2  4  2  n 2 

1
3. Să se dezvolte în serie Mac-Laurin funcţia f : R \ {1} → R f ( x ) = ⇒ f ( x ) = ( x − 1)
−1

x −1
Soluţie: Calculăm mai întâi derivatele acestei funcţii.
1
f ' (x ) = −
(x − 1)2
2
f '' (x ) =
(x − 1)3
6
f ' '' ( x ) = −
(x − 1)4
M
n!
f (n ) ( x ) = (− 1)
n

(x − 1)n +1
Demonstrăm prin inducţie matematică că formula intuită este corectă.
26
 1
I. Etapa verificării n = 1 ⇒ f ' (x ) = − ( A)
(x − 1)2
II. Etapa implicaţiei.
k!
Presupunem P(k ) adevărată, P(k ) : f (k ) (x ) = (− 1)
k

(x − 1)k +1
Demonstrăm că P(k + 1) este adevărat, P(k + 1) : f (k +1) (k ) = (− 1)
k +1 (k + 1)!
(k − 1)k + 2
'

f ( k +1)
(x ) = ( f (x ))
(k ) ' 
=  (− 1)
k k! 
k +1 
(k − 1) 
'
(
 = (− 1)k ⋅ k!⋅ ( x − 1)− (k +1) = )

− ( k +1)−1 − (k + 2 )
= (− 1) ⋅ k!⋅(− (k + 1)) ⋅ ( x − 1) = (− 1) (k + 1)!(k − 1)
k k +1
=
k +1 (k + 1)!
= (− 1) ⇒ P(k + 1)
(k − 1)k + 2
Deci este adevărată şi P(k + 1) ⇒ P(k ) → P(k + 1) ⇒ P(n ) adevărată (∀)n ≥ 1, număr
natural. Aplicăm formula de dezvoltare în serie Mac-Laurin:
1 1 1
f ( x ) = f (0 ) + f ' (0 )x + f '' (0 )x 2 + L + f (n ) (0 )x 4 + L
1! 2! n!
1 1  1 1  2  1 n!
f (x ) = = −1 + ⋅  −  x + ⋅   x 2 + L + (− 1) ⋅ xn + L =
n

x −1 1!  1  2!  − 1  n! (− 1)n +1

= −1 − x − x − x − L − x − L = − ∑ x
2 3 n n

m ≥1
Care este mulţimea de convergenţe pentru această serie?
a  1
an = 1 ⇒ lim  n +1  = 1 ⇒ R = ⇒ (− 1,1)
n →∞
 an  1
Dacă x = 1 ⇒ seria ∑1
n≥0
n
⇒ divergentă.

Dacă x=-1 ⇒ seria ∑ (− 1) ⇒ divergentă ⇒ Seria este convergentă pe (− 1,1) .

n

n≥0

4. Să se dezvolte în serie Taylor în jurul punctului x=2 funcţia f ( x ) = e x +1

Soluţie:
Funcţia f este indefinit derivabilă pe tot domeniul de definiţie (R ) . Calculăm derivatele
f ( x ) = e x +1 ⇒ f ' (2) = e3
f ' ' ( x ) = e x +1 ⇒ f ' ' (2) = e3
M
f (n ) (x ) = e x +1 ⇒ f (n ) ( x ) = e3 . ⇒
1 1 1 1
⇒ f (x ) = f (2 ) + f ' (2 )( x − 2 ) + f '' (2 )( x − 2 ) + f ' '' (2 )( x − 2 ) + L + f (n ) (2 )(x − 2 ) + L
1 2 3 n

1! 2! 3! n!
1 1 1 1
e x +1 = e 3 + e 3 ( x − 2 ) + f 3 ( x − 2 ) + e 3 ( x − 2 ) + L + e 3 ( x − 2 ) + L
2 3 n

1! 2! 3! n!
 1 1 1 
e x +1 = e3 1 + (x − 2 ) + ( x − 2 ) + L + (x − 2 ) + L
2 n

 1! 2! x! 
3
e
Calculăm raza de convergenţă pentru seria ∑ ( x − 2)
n

n ≥ 0 n!

27
 e3 3
Facem substituţia x − 2 = y ⇒ ∑ y.
n ≥ 0 n!

e3 a e3 n!
an = ⇒ lim n +1 = lim 3 = 0 ⇒ R = ∞.
n! n → ∞ an n → ∞ e (n + 1)!

Seria în y este convergentă pe (− ∞,+∞ ) . Astfel seria în x este convergentă

⇔ x − 2 ∈ (− ∞, ∞ ) ⇔ x ∈ (− ∞, ∞ ).

1
5. Dezvoltaţi în serie Taylor în jurul lui x=4 funcţia f ( x ) = ; f : R \ {1,2} → R.
x − 3x + 2 2

Soluţie: Pentru a calcula derivatele lui f o vom descompunem în fracţii simple.

1 A B
f (x ) = = + ⇒ A( x − 2) + B(x − 1) = 1 ⇒
(x − 1)(x − 2) x − 1 x − 2
A+ B=0
− 2A − B =1
1 1 1
− A = 1 ⇒ A = −1, B = 1 } ⇒ 2 = − ⇒
x − 3x + 2 x − 2 x − 1
1 1
⇒ f (x ) = − .
x − 2 x −1
(n )
 1  n!
 = (− 1)
n
Într-un exerciţiu precedent am demonstrat că 
 x − 1 (x − 1)n +1
(n )
 1  n!
= (− 1)
n
Analog   , deci obţinem:
 x − 2 (x − 2)n +1
' '
 1   1  1 1
f (x ) = 
'
 −  =− +
 x − 2   x − 1 (x − 2) (x − 1)2
2

M
n! n!
f (n ) (x ) = (− 1) − (− 1) ⋅
n n

(x − 2) n +1
(x − 1)n +1
1 1 1
⇒ f (x ) = f (4 ) + f ' (4 )( x − 4 ) + f '' (4 )( x − 4 ) + L + f (n ) (4 )( x − 4 ) + L ⇒
2 n

1! 2! n!
1 1 1 1 1 1  2! 2! 
⇒ 2 = + − 2 + 2  (x − 4 ) +  3 − 3 ( x − 4 ) + L +
2

x − 3x + 2 6 1!  2 3  2!  2 3 
1 n! n!  1  1 1 1 1
+ (− 1) ⋅ n +1 − (− 1) ⋅ n +1  (x − 4 ) + L = + − 2 + 2 ( x − 4 ) +  3 − 3 ( x − 4 ) + L +
n n n 2

n!  2 3  6  2 3  2 3 
 (− 1) n
(− 1) 
n +1
1 n x − 4 
n
1 n +1  x − 4 
n

+  n +1 + n +1 ( x − 4 ) + L = ∑ (− 1)   + ∑ (− 1) 
n

 2 3  2  2  3  3 
x−4 x−4
< 1 ⇔ −1 < < 1 ⇔ −2 < x − 4 < 2 2< x<6
2 2
x−4 x−4
< 1 ⇔ −1 < < 1 ⇔ −3 < x − 4 < 3 ⇒ 1<x<7
3 3
Astfel dezvoltarea este valabilă pentru x ∈ (2,6) .

28