Mulțimi finite și mulțimi infinite

Definiție. Mulțimea 𝐴 se numește finită, dacă 𝐴 = ∅ sau există 𝑛 ≥ 1 un număr natural astfel
încât 𝐴~{1,2, … , 𝑛}. Mulțimea 𝐴 se numește infinită dacă nu este finită.
Dacă 𝐴 este mulțime finită și nevidă, atunci există un unic 𝑛 natural cu proprietatea că
𝐴~{1,2, … , 𝑛}. Într-adevăr fie 𝑚, 𝑛 ≥ 1 astfel încât 𝐴~{1,2, … , 𝑚} și 𝐴~{1,2, … , 𝑛}. Datorită
tranzitivității relației de echivalență cardinală, obținem {1,2, … , 𝑚}~{1,2, … , 𝑛}. Vom
demonstra că 𝑚 = 𝑛.
Propoziție. Fie 𝑚, 𝑛 ≥ 1 numere naturale. Există o funcție bijectivă 𝑓: {1,2, … , 𝑛} →
{1,2, … , 𝑚}, dacă și numai dacă 𝑚 = 𝑛.
Demonstrație. Implicația ⇐ este trivială. Vom demonstra implicația ⇒ prin inducție după 𝑛.
Pentru 𝑛 = 1, afirmația este evidentă. Fie 𝑛 > 1 și presupunem că implicația este adevărată
pentru 𝑛 − 1. Fie 𝑓: {1,2, … , 𝑛} → {1,2, … , 𝑚} o funcție bijectivă și 𝑓(𝑛) = 𝑘, unde 1 ≤ 𝑘 ≤ 𝑚.
Restricția 𝑓′ a lui 𝑓, 𝑓 ′ : {1,2, … , 𝑛 − 1} → {1,2, … , 𝑚} − {𝑘}, 𝑓 ′ (𝑥) = 𝑓(𝑥), ∀ 1 ≤ 𝑥 ≤ 𝑛 − 1,
este bijectivă. Funcția

𝑔: {1,2, … , 𝑚} − {𝑘} → {1,2, … , 𝑚 − 1}

definită de
𝑥, 𝑑𝑎𝑐ă 1 ≤ 𝑥 ≤ 𝑘 − 1
𝑔(𝑥) = {
𝑥 − 1, 𝑑𝑎𝑐ă 𝑥 ≥ 𝑘 + 1
este bijectivă. Verificarea este imediată. Atunci funcția
𝑔 ∘ 𝑓′: {1,2, … , 𝑛 − 1} → {1,2, … , 𝑚 − 1}
este bijectivă. Din ipoteza de inducție, deducem egalitatea 𝑛 − 1 = 𝑚 − 1, deci 𝑛 = 𝑚. ∎

Fie 𝐴 nevidă și finită și 𝑓: {1,2, … , 𝑛} → 𝐴 funcție bijectivă. Notăm 𝑓(𝑖) = 𝑎𝑖 , pentru orice 1 ≤
𝑖 ≤ 𝑛. Atunci 𝐴 = {𝑎1 , 𝑎2 , … , 𝑎𝑛 }, adică are 𝑛 elemente.Deci pentru 𝑛 ∈ ℕ∗ , 𝐴 este finite cu 𝑛
elemente dacă și numai dacă 𝐴~{1,2, … , 𝑛}. Vom nota |𝐴| = 𝑛, dacă 𝐴 are 𝑛 elemente și |∅| =
0. Deci putem considera numerele naturale drept cardinale de mulțimi finite, cardinale pe care
le vom numi finite. Cardinalul unei mulțimi infinite se numește cardinal infinit sau transfinit.
Propoziție. Mulțimea numerelor naturale este infinită.
Demonstrație. Vom demonstra prin inducție după 𝑛 că orice 𝑛 natural, 𝑛 ≥ 1, mulțimea ℕ nu
este echipotentă cu {1,2, … , 𝑛}. Pentru 𝑛 = 1 afirmația este evidentă. Fie 𝑛 ≥ 2 și presupunem
că ℕ ≁ {1,2, … , 𝑛 − 1}. Vom demonstra că ℕ ≁ {1,2, … , 𝑛}, prin reducere la absurd.
Presupunem că există o funcție bijectivă
 𝑓: {1,2, … , 𝑛} → ℕ.
Fie 𝑓(𝑛) = 𝑘, 𝑘 ∈ ℕ. Considerăm funcția

𝑓 ′ : {1,2, … , 𝑛 − 1} → ℕ − {𝑘}, 𝑓 ′ (𝑥) = 𝑓(𝑥), ∀ 1 ≤ 𝑥 ≤ 𝑛 − 1.

Cum f este bijectivă rezultă că și 𝑓 ′ este bijectivă. Funcția

g: ℕ − {𝑘} → ℕ,
𝑥, 𝑑𝑎𝑐ă 𝑥 ≤ 𝑘 − 1
𝑔(𝑥) = {
𝑥 − 1, 𝑑𝑎𝑐ă 𝑥 ≥ 𝑘 + 1,
este bijectivă. Verificarea o lăsăm ca exercițiu. Atunci funcția
𝑔 ∘ 𝑓′: {1,2, … , 𝑛 − 1} → ℕ
este bijectivă fiind compunere de funcții bijective. Dar existența acestei bijecții contrazice
ipoteza de inducție, deci ℕ ≁ {1,2, … , 𝑛}. ∎

Propoziție. Dacă 𝐴 este finită și |𝐴| = 𝑛, atunci orice submulțime proprie a sa este finită si are
𝑚 elemente cu 𝑚 < 𝑛.
Demonstrație. Dacă 𝐴 = ∅, afirmația este evidentă, deoarece ∅ nu are submulțimi proprii. Fie 𝐴
o mulțime finită cu 𝑛 elemente, 𝑛 ≥ 1. Vom face demonstrația prin inducție după 𝑛. Pentru
𝑛 = 1, afirmația rezultă din faptul că singura submulțime proprie a unei mulțimi cu un element
este ∅. Fie 𝑛 > 1 și considerăm că proprietatea este adevărată pentru mulțimile cu 𝑛 − 1
elemente. Fie 𝐵≠⊂ 𝐴, unde 𝐴 este o mulțime cu 𝑛 elemente. Mulțimea 𝐴 − 𝐵 este nevidă. Deci
există 𝑎 ∈ 𝐴 − 𝐵. Rezultă că 𝐵 ⊆ 𝐴 − {𝑎}. Mulțimea 𝐴 − {𝑎} are 𝑛 − 1 elemente. Dacă 𝐵 =
𝐴 − {𝑎} atunci proprietatea este demonstrată. În cazul 𝐵≠⊂ 𝐴 − {𝑎} , aplicăm ipoteza de
inducție. Deducem că 𝐵 este finite si are 𝑚 < 𝑛 − 1 < 𝑛 elemente. ∎

Teoremă. Dacă 𝐴 este infinită atunci există o funcție injectivă

𝑓: ℕ → 𝐴.
Demonstrație. Vom construi funcția 𝑓 prin inducție după 𝑛. Cum 𝐴 este infinită rezultă că 𝐴 este
nevidă, deci există 𝑎0 ∈ 𝐴. Fie 𝑓(0) = 𝑎0. Mulțimea 𝐴1 = 𝐴 − {𝑎0 } este nevidă, deoarece, în
caz contrar, ar rezulta 𝐴 = {𝑎0 }, deci finită. Fie 𝑎1 ∈ 𝐴 − {𝑎0 } și 𝑓(1) = 𝑎1 . Presupunem că am
construit 𝑓(𝑖) = 𝑎𝑖 pentru orice 𝑖 ∈ {1,2, … , 𝑛 − 1} astfel încât 𝑓(𝑖) ∉ {𝑓(0) … , 𝑓(𝑖 − 1)}. Fie
𝐴𝑛 = 𝐴 − {𝑎0 , … , (𝑎𝑛−1 )}. 𝐴𝑛 este mulțime nevidă, deoarece în caz contrar, ar rezulta că 𝐴 este
finită. Fie 𝑎𝑛 ∈ 𝐴𝑛 și 𝑓(𝑛) = 𝑎𝑛 . Atunci 𝑓(𝑛) ∉ {𝑓(0) … , 𝑓(𝑛 − 1)}. Conform principiului
inducției matematice, rezultă că există funcția injectivă 𝑓: ℕ → 𝐴. ∎