Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării

Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar

Subiectul III (30p)

1. Se consideră numărul real 𝑎 > 0 şi funcţia 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = 𝑒 𝑥 − 𝑎𝑥.

a) (5p) Să se determine asimptota oblică la graficul funcţiei f către −∞.

𝑓(𝑥)
Ecuaţia asimptotei oblice către −∞ este 𝑦 = 𝑚𝑥 + 𝑛, unde 𝑚 = lim , iar 𝑛 =
𝑥→−∞ 𝑥
lim (𝑓(𝑥) − 𝑚𝑥).
𝑥→−∞

𝑓(𝑥) 𝑒 𝑥 − 𝑎𝑥 𝑒𝑥
𝑚 = lim = lim = lim − 𝑎 = 0 − 𝑎 = −𝑎
𝑥→−∞ 𝑥 𝑥→−∞ 𝑥 𝑥→−∞ 𝑥

𝑛 = lim (𝑓(𝑥) − 𝑚𝑥) = lim (𝑒 𝑥 − 𝑎𝑥 + 𝑎𝑥) = lim 𝑒 𝑥 = 0

𝑥→−∞ 𝑥→−∞ 𝑥→−∞

Prin urmare, ecuaţia asimptotei oblice la graficul funcţiei f către −∞ este 𝑦 = −𝑎𝑥.

b) (5p) Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei f.

Punctele de extrem local ale unei funcţii derivabile se găsesc printre zerourile derivatei. Funcţia f
este derivabilă pe ℝ, fiind suma a două funcţii elementare. Calculăm 𝑓 ′ (𝑥):

𝑓 ′ (𝑥) = 𝑒 𝑥 − 𝑎

Determinăm zerourile derivatei rezolvând ecuaţia 𝑓 ′ (𝑥) = 0:

𝑒 𝑥 − 𝑎 = 0 ⇔ 𝑒 𝑥 = 𝑎 ⇒ 𝑥 = ln 𝑎

Dacă 𝑥 < ln 𝑎, atunci 𝑓 ′ (𝑥) < 0, iar dacă 𝑥 > ln 𝑎, atunci 𝑓 ′ (𝑥) > 0, adică funcţia f este
descrescătoare pe intervalul (−∞, ln 𝑎) şi crescătoare pe (ln 𝑎 , +∞). Prin urmare, ln 𝑎 este punct
de minim global al funcţiei.

c) (5p) Să se determine 𝑎 ∈ (0, ∞) ştiind că 𝑓(𝑥) ≥ 1, ∀𝑥 ∈ ℝ.

𝑓(𝑥) ≥ 1, ∀𝑥 ∈ ℝ ⇔ 𝑒 𝑥 − 𝑎𝑥 ≥ 1, ∀𝑥 ∈ ℝ ⇔ 1 este minim global al funcţiei f

Din b) rezultă că ln 𝑎 este punct de minim global al funcţiei f, iar 𝑓(ln 𝑎), adică 𝑎 − 𝑎 ⋅ ln 𝑎 este
minimul global al funcţiei f. Prin urmare, 𝑎 − 𝑎 ⋅ ln 𝑎 = 1. Vom rezolva ecuaţia 𝑥 − 𝑥 ⋅ ln 𝑥 = 1
pe mulţimea (0, ∞).

𝑥 − 𝑥 ⋅ ln 𝑥 = 1 ⇔ 𝑥 − 1 − 𝑥 ⋅ ln 𝑥 = 0, 𝑥 ∈ (0, ∞)

Considerăm funcţia 𝑔: (0, ∞) → ℝ, 𝑔(𝑥) = 𝑥 − 1 − 𝑥 ⋅ ln 𝑥. Această funcţie este derivabilă pe

1
(0, ∞) şi 𝑔′ (𝑥) = 1 − ln 𝑥 − 𝑥 ⋅ 𝑥 = − ln 𝑥.

𝑔′ (𝑥) > 0 dacă 𝑥 ∈ (0,1)

𝑔′ (1) = 0

𝑔′ (𝑥) < 0 dacă 𝑥 > 1

Prin urmare, funcţia g este crescătoare pe (0,1) şi descrescătoare pe (1, ∞).

𝑔(1) = 1 − 1 − 1 ⋅ ln 1 = 0
ln 𝑥
lim 𝑔(𝑥) = lim(𝑥 − 1 − 𝑥 ⋅ ln 𝑥) = −1 − lim (𝑥 ⋅ ln 𝑥) = −1 − lim .
𝑥→0 𝑥→0 𝑥→0 𝑥→0 1
𝑥>0 𝑥>0 𝑥>0 𝑥>0 𝑥

Aplicând regula lui l’Hospital, obţinem: lim 𝑔(𝑥) = −1 − lim 𝑥

1 = −1 − lim (−𝑥) = −1.
𝑥→0 𝑥→0 − 2 𝑥→0
𝑥>0 𝑥>0 𝑥 𝑥>0

1
x lim 𝑔(𝑥) = lim (𝑥 − 1 − 𝑥 ⋅ ln 𝑥) = lim [𝑥 (1 − 𝑥 − ln 𝑥)] = −∞
𝑥→∞ 𝑥→∞ 𝑥→∞

Prin urmare, tabloul de variaţie al funcţiei g este:

x 0 1 ∞
𝑓(𝑥) −1 −↗ − 0 −↘ − −∞
Se observă că funcţia g se anulează doar în 1, deci ecuaţia 𝑔(𝑥) = 0 are o singură soluţie, pe 𝑥 =
1. Deci numărul real 𝑎 > 0 care verifică egalitatea 𝑎 − 1 − 𝑎 ⋅ ln 𝑎 = 0, aşadar şi inegalitatea
𝑓(𝑥) ≥ 1, ∀𝑥 ∈ ℝ, este a=1.

ln 𝑥
2. Se consideră funcţia 𝑓: (0, ∞) → ℝ, 𝑓(𝑥) = .
√𝑥

a) (5p) Să se arate că funcţia 𝐹: (0, ∞) → ℝ, 𝐹(𝑥) = 2√𝑥(ln 𝑥 − 2) este o primitivă a funcţiei f.

F este primitiva lui f pe (0, ∞) dacă şi numai dacă 𝐹 ′ (𝑥) = 𝑓(𝑥), ∀𝑥 ∈ (0, ∞). F este derivabilă
pe (0, ∞) şi:
 1 1 ln 𝑥 2 2 ln 𝑥
𝐹 ′ (𝑥) = 2 ⋅ 2 ⋅ (ln 𝑥 − 2) + 2 ⋅ √𝑥 ⋅ 𝑥 = − + = = 𝑓(𝑥), ∀𝑥 ∈ (0, ∞).
√ 𝑥 √𝑥 √ 𝑥 √ 𝑥 √𝑥

Prin urmare, funcţia 𝐹 este o primitivă a lui f.

b) (5p) Să se arate că orice primitivă 𝐺 a funcţiei f este crescătoare pe [1, ∞).

O primitivă a lui f va fi de forma 𝐺(𝑥) = 𝐹(𝑥) + 𝑐, ∀𝑥 ∈ (0, ∞), iar c este o constantă reală.

G este derivabilă pe (0, ∞). Vom calcula derivata funcţiei 𝐺 şi vom arăta că este pozitivă pe
intervalul [1, ∞).

ln 𝑥
𝐺 ′ (𝑥) = 𝐹 ′ (𝑥) = 𝑓(𝑥) = , ∀𝑥 ∈ (0, ∞)
√𝑥

Cum pentru orice 𝑥 ≥ 1, ln 𝑥 ≥ 0 şi √𝑥 > 0, 𝐺 ′ (𝑥) ≥ 0, ∀𝑥 ∈ [1, ∞). Deci 𝐺 este crescătoare
pe intervalul [1, ∞).

c) (5p) Să se calculeze aria suprafeţei plane cuprinse între graficul funcţiei f, axa 𝑂𝑥 şi dreptele
1
de ecuaţii 𝑥 = 𝑒 şi 𝑥 = 𝑒.

Aria cerută este:

𝑒 𝑒 𝑒
ln 𝑥 ′
𝐴 = ∫ 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 = ∫ 𝑑𝑥 = ∫ (2√𝑥) ⋅ ln 𝑥 𝑑𝑥
1 1 √𝑥 1
𝑒 𝑒 𝑒

Aplicăm metoda de integrare prin părţi, obţinând:

𝑒 𝑒
1 2
𝐴 = [(2√𝑥) ln 𝑥]|𝑒1 − ∫ (2√𝑥) ⋅ 𝑑𝑥 = [(2√𝑥) ln 𝑥]|𝑒1 − ∫ 𝑑𝑥 = [(2√𝑥) ln 𝑥]|𝑒1 − (4√𝑥)|𝑒1
𝑒
1 𝑥 𝑒
1 √𝑥 𝑒 𝑒
𝑒 𝑒
2 4 6
= 2√𝑒 + − 4√𝑒 + = −2√𝑒 +
√𝑒 √𝑒 √𝑒