Sem.

12 Model de subiecte de examen (M1)

1p Oficiu

[1p] Aplicaţia1: Să se justifice convergenţa şi să se calculeze suma seriei:

𝟕𝟕𝐧𝐧
∑∞
𝐧𝐧=𝟎𝟎 .
𝟒𝟒𝐧𝐧−𝟏𝟏 ∙𝟑𝟑𝐧𝐧+𝟏𝟏

[2p] Aplicaţia2: Fie funcţia f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = y4 - 2x3 + 6x2 + 18x – 4y + 9,

cu x, y ∈ ℝ.
a) Determinaţi derivatele parţiale de ordinul I şi II ale funcţiei f.
b) Determinaţi punctele staţionare (sau critice) ale funcţiei f şi punctele de
extrem local ale acesteia.

[1,5p] Aplicaţia3: Fie (X,Y) o variabilă aleatoare bidimensională cu

repartiția dată de tabelul de mai jos:

X↓ Y→ 2 3 5 pi
0 0,2 0,3 0,6
1 0,1
qj 0,3

Cerința1: Să se completeze tabloul repartiției și să se scrie repartițiile

marginale. Sunt X și Y independente? Cerința2: Să se calculeze cov(X,Y).

[1,5p] Aplicaţia4: O urnă U conţine 5 bile albe şi 10 bile roşii.

Cerința1: Dacă se extrage la întâmplare o bilă din urnă, să se afle
probabilitatea ca aceasta să fie albă. Cerința2: Dacă se extrag la întâmplare trei
bile din urnă, cu revenire, să se afle probabilitatea ca două dintre bilele extrase
să fie albe.

𝐚𝐚(𝟑𝟑 − 𝐱𝐱), 𝐱𝐱 ∈ [𝟎𝟎, 𝟏𝟏]

[1,5p] Aplicaţia5: Fie f:ℝ→ℝ, f(x) = , unde a ∈ ℝ.
𝟎𝟎, 𝐱𝐱 ∉ [𝟎𝟎, 𝟏𝟏]
1) Să se determine valoarea lui a, astfel încât funcţia f să fie densitate de
probabilitate a unei variabile aleatoare continue X. 2) Să se calculeze media
𝟏𝟏
variabilei aleatoare X și probabilitatea P(X < ).
𝟑𝟑
 [1,5p] Aplicaţia6: Pe baza selecţiei realizate{18; 19; 20; 21; 24; 20; 19; 20;
19} asupra unei v.a. X, să se determine media de selecţie și dispersia modificată
de selecţie.

sau:

[1,5p] Aplicaţia6: O persoană depune într-un cont individual de pensii

suma de 7.000 RON anual, la începutul fiecărui an, timp de 6 ani până la pensie.
Care este valoarea viitoare finală a fondului, precum şi dobânda totală
acumulată, dacă rata anuală unitară a dobânzii este 4%? (regim de DC, cu
capitalizare anuală)
 Aplicaţia1: Să se justifice convergenţa şi să se calculeze suma seriei:
𝟕𝟕𝐧𝐧
∑∞
𝐧𝐧=𝟎𝟎 .
𝟒𝟒𝐧𝐧−𝟏𝟏 ∙𝟑𝟑𝐧𝐧+𝟏𝟏

Rezolvare:

Se ţine seama de:

SG|qa = (seria geometrică de prim termen a şi de raţie q) = a∑∞ 𝐧𝐧

𝐧𝐧=𝟎𝟎 𝐪𝐪 =
𝐚𝐚
= SC = (serie convergentă), dacă |q| < 1 şi de sumă notată cu S = .
𝟏𝟏−𝐪𝐪

În caz contrar, deci dacă |q| ≥ 1 atunci SG|qa = SD = (serie divergentă) şi

nu are sens suma S a ei.
Urmărim să scriem ceea ce apare în interiorul sumei infinite ca pe ceva
ridicat la puterea n, astfel:
anbn = (ab)n
𝟏𝟏 𝟏𝟏
↓ab + c = abac ↓a-1 = ⇒ 4-1 = ;
𝐚𝐚 𝟒𝟒
𝟕𝟕𝐧𝐧 𝟕𝟕𝐧𝐧 𝟏𝟏 𝟕𝟕𝐧𝐧 𝟏𝟏 𝟕𝟕 𝐧𝐧 𝟏𝟏
∑∞
𝐧𝐧=𝟎𝟎 = ∑∞
𝐧𝐧=𝟎𝟎 = ∙ ∑∞
𝐧𝐧=𝟎𝟎 = ∞
𝟏𝟏 ∙ ∑𝐧𝐧=𝟎𝟎 (𝟒𝟒∙𝟑𝟑)𝐧𝐧 = 𝟑𝟑 ∙
𝟒𝟒𝐧𝐧−𝟏𝟏 ∙𝟑𝟑𝐧𝐧+𝟏𝟏 𝟒𝟒𝐧𝐧 ∙𝟒𝟒−𝟏𝟏 ∙𝟑𝟑𝐧𝐧 ∙𝟑𝟑𝟏𝟏 𝟒𝟒−𝟏𝟏 ∙𝟑𝟑 𝟏𝟏 𝟒𝟒𝐧𝐧 ∙𝟑𝟑𝐧𝐧 ∙𝟑𝟑
𝟒𝟒 𝟒𝟒
𝟒𝟒 𝟒𝟒 𝟒𝟒
𝟕𝟕𝐧𝐧 𝟒𝟒 𝟕𝟕 𝐧𝐧 𝟒𝟒 𝟕𝟕 𝐧𝐧 𝐚𝐚= 𝐚𝐚
∑∞
𝐧𝐧=𝟎𝟎 (𝟏𝟏𝟏𝟏)𝐧𝐧 = 1 ∑∞𝐧𝐧=𝟎𝟎 � � = ∑∞
𝐧𝐧=𝟎𝟎 � � = SG� 𝟕𝟕= SC = S=
𝟑𝟑
= 𝟑𝟑
𝟕𝟕 = 𝟑𝟑
𝟏𝟏𝟏𝟏−𝟕𝟕 =
𝟑𝟑 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟑𝟑 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝐪𝐪= 𝟏𝟏−𝐪𝐪 𝟏𝟏−
𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏
𝐚𝐚𝐧𝐧 𝐚𝐚 𝐧𝐧 𝟕𝟕 𝟕𝟕
↑ 𝐧𝐧
=� � ↑ ↑|q| = | | = < 1 ⇒ SC
𝐛𝐛 𝐛𝐛 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏
a∑∞ 𝐧𝐧
𝐧𝐧=𝟎𝟎 𝐪𝐪 = SG|q
a

𝟒𝟒
𝟒𝟒 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟒𝟒 𝟏𝟏𝟏𝟏
= 𝟑𝟑
𝟓𝟓 = ∙ =4 = .
𝟑𝟑 𝟓𝟓 𝟓𝟓 𝟓𝟓
𝟏𝟏𝟏𝟏

(3 de la numitor cu 12 de la numărător se simplifică, rămânând 4 la numărător)

Aplicaţia2: Fie funcţia f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = y4 - 2x3 + 6x2 + 18x – 4y + 9, cu

x, y ∈ ℝ.
a) Determinaţi derivatele parţiale de ordinul I şi II ale funcţiei f.
b) Determinaţi punctele staţionare (sau critice) ale funcţiei f şi punctele de
extrem ale acesteia.
 Rezolvare: (xn)’ = nxn – 1; (x)’ = 1; (c)’ = 0, ∀ c ∈ ℝ; (cE(x))’ = cE’(x), ∀ c ∈
∈ℝ; (f + g)’ = f’ + g’, unde f = f(x), g = g(x).

a) Derivatele parţiale de ordinul I ale lui f sunt:

fx’ = (y4 - 2x3 + 6x2 + 18x – 4y + 9)x’ = (y4)x’ - (2x3)x’ + (6x2)x’ + (18x)x’ –
- (4y)x’ + (9)x’ = 0 - 2(x3)x’ + 6(x2)x’ + 18(x)x’ – 0 + 0 = -2(3x2) + 6(2x) + 18(1) =
= -6x2 + 12x + 18;

fy’ = (y4 - 2x3 + 6x2 + 18x – 4y + 9)y’ = (y4)y’ - (2x3)y’ + (6x2)y’ + (18x)y’ –
- (4y)y’ + (9)y’ = 4y3 - 0 + 0 + 0 – 4(y)y’ + 0 = 4y3 – 4(1) = 4y3 - 4.

Derivatele parţiale de ordinul II ale lui f sunt:

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 = fxx” = (-6x2 + 12x + 18)x’ = -(6x2)x’ + (12x)x’ + (18)x’ = -6(x2)x’ + 12(x)x’+
+ 0 = -6(2x) + 12(1) = -12x + 12,

𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 = fyy” = (4y3 - 4)y’ = 4(y3)y’ – (4)y’ = 4(3y2) - 0 = 12y2,

fxy” = (-6x2 + 12x + 18)y’ = 0,

fyx” = (4y3 - 4)x’ = 0,

cu fxy” = fyx” = 0.

b) Punctele staţionare (sau critice) ale lui f sunt prin definiție soluţiile sub
forma punctelor de coordonate (x,y) ale lui sistemului (S), unde:
𝟐𝟐±√𝟒𝟒+𝟏𝟏𝟏𝟏
fx’ = 0 -6x2 + 12x + 18 = 0|:(-6) x2 - 2x - 3 = 0 x1,2 =
𝟐𝟐
(S) ⇔ ⇔ ⇔ ⇔
𝟑𝟑
fy ’ = 0 4y3 – 4 = 0|:4 y3 – 1 = 0 y3 = 1 ⇒ y = √𝟏𝟏

𝟐𝟐±√𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟐𝟐±𝟒𝟒 𝟐𝟐+𝟒𝟒 𝟔𝟔 𝟐𝟐−𝟒𝟒 −𝟐𝟐

x1,2 = = x = x1 = = = 3 sau x = x2 = = = -1
𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐
⇔ ⇔ ⇒
𝟑𝟑
y = √𝟏𝟏𝟑𝟑 y=1

⇒ discuţia de mai jos:

 Cazul (I): x = 3, y = 1 ⇒ (x,y) = (3,1)A;

Cazul (II): x = -1, y = 1 ⇒ (x,y) = (-1,1)B.

A, B = (puncte staţionare (sau critice) ale lui f).

Punctele de extrem ale lui f:

? = (natura lui A): A(3 = x, 1 = y):

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (A) = fxx”(A) = -12x + 12 = -12(3) + 12 = -36 + 12 = -24

𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (A) = fyy”(A) = 12y2 = 12(12) = 12(1) = 12 ⇒ E(A) =
fxy”(A) = 0.

= (-24) x 12 - 02 = -288 < 0 ⇒ A = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al

lui f).

? = (natura lui B): B(-1 = x, 1 = y)

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (B) = fxx”(B) = -12x + 12 = -12(-1) + 12 = 12 + 12 = 24

𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (B) = fyy”(B) = 12y2 = 12(12) = 12(1) = 12 ⇒ E(B) =
”
fxy (B) = 0.

= 24 x 12 - 02 = 288 > 0 ⇒ B = (punct de extrem al lui f): 𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (B) = fxx”(B) = 24 > 0
⇒ B = (punct de MIN. al lui f).

Am ţinut seama de rezultatul teoretic de mai jos, conform căruia:

„Fie M un punct staţionar sau critic al lui f = f(x,y). Se notează cu:

E(M) = 𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (M) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (M) – [𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱

"
(M)]2 = fxx”(M) fyy”(M) – [fxy”(M)]2.

Concluzii:

E(M) < 0 ⇒ M = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f);
 E(M) > 0 ⇒ M = (punct de extrem al lui f):

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (M) = fxx”(M) > 0 ⇒ M = (punct de MINIM al lui f), respectiv:

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (M) = fxx”(M) < 0 ⇒ M = (punct de MAXIM al lui f)”. [E(M) = 0

imposibil]

Altfel, raționând:

? = (natura lui A):

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐀𝐀) "

𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱 (𝐀𝐀) −𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟎𝟎
Hf(A) = � � = � �;
"
𝐟𝐟𝐲𝐲𝐲𝐲 (𝐀𝐀) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (𝐀𝐀) 𝟎𝟎 𝟏𝟏𝟏𝟏

−𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟎𝟎
∆2 = |Hf(A)| = � � = (−𝟐𝟐𝟐𝟐)(12) – (0)(0) = -288 – 0 = -288 < 0 ⇒
𝟎𝟎 𝟏𝟏𝟏𝟏
⇒ A = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f).

? = (natura lui B):

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐁𝐁) "

𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱 (𝐁𝐁) 𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟎𝟎
Hf(B) = � � =� �;
"
𝐟𝐟𝐲𝐲𝐲𝐲 (𝐁𝐁) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (𝐁𝐁) 𝟎𝟎 𝟏𝟏𝟏𝟏
𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟎𝟎
∆2 = |Hf(B)| = � � = (24)(2) – (0)(0) = 288 > 0 ⇒ B = (punct de
𝟎𝟎 𝟏𝟏𝟏𝟏
extrem al lui f): ∆1 = 24 >0 ⇒ B = (punct de MIN. al lui f).

Am ținut seama de:

Rezultat teoretic, conform căruia:

„Fie M un punct staţionar sau critic al lui f = f(x,y). Se notează cu:

 𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐌𝐌) "
𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱 (𝐌𝐌)
Hf(M) = � � = (matricea Hessiană a lui f,
"
𝐟𝐟𝐲𝐲𝐲𝐲 (𝐌𝐌) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (𝐌𝐌)
calculată în M), iar cu:

∆1 = 𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐌𝐌), respectiv cu: ∆2 = |Hf(M)|

minorii principali ai lui Hf(M).

Concluzii:

∆2 < 0 ⇒ M = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui

f);
∆2 > 0 ⇒ M = (este punct de extrem al lui f):

∆1 > 0 ⇒ M = (punct de MINIM al lui f), respectiv:

∆1 < 0 ⇒ M = (punct de MAXIM al lui f)”. [∆2 = 0 imposibil]

Aplicaţia3: Fie (X,Y) o variabilă aleatoare bidimensională cu

repartiția dată de tabelul de mai jos:

X↓ Y→ 2 3 5 pi
0 0,2 0,3 0,6
1 0,1
qj 0,3

Cerința1:

Să se completeze tabloul repartiției și să se scrie repartițiile

marginale. Sunt X și Y independente?

Cerința2:

Să se calculeze cov(X,Y).
 Rezolvare:

Cerința1:

X↓ Y→ 2 3 5 pi
0 0,2 0,3 0,6
1 0,1
qj 0,3 1

Întotdeauna ultima căsuţă a tabelului este ocupată de 1.

X↓ Y→ 2 3 5 pi
0 0,2 0,3 0,6
1 0,1 a
qj 0,3 1

Locul liber de coloana pi, adică cel de pe ultima coloană a

tabelului de mai sus îl notăm cu a, urmând a-i determina valoarea în
cele ce urmează. Conform teoriei se ştie că:

Numerele de pe coloana pi sunt pozitive şi de sumă egală cu 1.

Într-adevăr, pe coloana pi: 0,6 ≥ 0 relaţie evident adevărată; a ≥ 0;
0,6 + a = 1 ⇒ a = 1 – 0,6 ⇒ a = 0,4 ≥ 0, ceea ce este evident adevărat.
Tabelul de mai sus devine:

X↓ Y→ 2 3 5 pi
0 0,2 0,3 0,6
1 0,1 a = 0,4
qj 0,3 b c 1

Locurile libere de linia qj, adică cele de pe ultima linie a tabelului

de mai sus le notăm cu b, și respectiv c, urmând a le determina valorile
în cele ce urmează. Conform teoriei se ştie că:

Numerele de pe linia qj sunt pozitive şi de sumă egală cu 1.

Într-adevăr, pe linia qj: 0,3 ≥ 0 relaţie evident adevărată; b ≥ 0; c ≥ 0;
0,3 + b + c = 1.

Interiorul tabelului de mai sus este reprezentat de numerele

scrise cu roşu şi conform teoriei acestea trebuie să fie pozitive,
însumate să conducă la 1, însumate pe fiecare linie să conducă la
probabilitățile de pe ultima coloană și însumate pe fiecare coloană să
conducă la probabilitățile de pe ultima linie.

X↓ Y→ 2 3 5 pi
0 0,2 d 0,3 0,6
1 e 0,1 f 0,4
qj 0,3 b c 1

0,2 ≥ 0; d ≥ 0; 0,3 ≥ 0; e ≥ 0; 0,1 ≥ 0; f ≥ 0;

0,2 + d + 0,3 + e + 0,1 + f = 1;

(L1) 0,2 + d + 0,3 = 0,6 ⇒ d + 0,5 = 0,6 ⇒ d = 0,6 - 0,5 ⇒ d = 0,1 ≥

≥ 0, a.î. tabelul de mai sus devine:

X↓ Y→ 2 3 5 pi
0 0,2 d = 0,1 0,3 0,6
1 e 0,1 f 0,4
qj 0,3 b c 1

(L2) e + 0,1 + f = 0,4;

(C1) 0,2 + e = 0,3 ⇒ e = 0,3 - 0,2 ⇒ e = 0,1 ≥ 0; tabelul cu dublă

intrare devine:
 X↓ Y→ 2 3 5 pi
0 0,2 0,1 0,3 0,6
1 e = 0,1 0,1 f 0,4
qj 0,3 b c 1

de aici și din relația e + 0,1 + f = 0,4 de la (L2), rezultă că: 0,1 + 0,1 +
+ f = 0,4 ⇒ 0,2 + f = 0,4 ⇒ f = 0,4 - 0,2 ⇒ f = 0,2 ≥ 0, a.î. tabelul cu
dublă intrare devine:

X↓ Y→ 2 3 5 pi
0 0,2 0,1 0,3 0,6
1 0,1 0,1 f = 0,2 0,4
qj 0,3 b c 1

X↓ Y→ 2 3 5 pi
0 0,2 0,1 0,3 0,6
1 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 b c 1

(C2) 0,1 + 0,1 = b ⇒ 0,2 = b ⇒ b = 0,2 ≥ 0, a.î. tabelul cu dublă

intrare devine:

X↓ Y→ 2 3 5 pi
0 0,2 0,1 0,3 0,6
1 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 b = 0,2 c 1

(C3) 0,3 + 0,2 = c ⇒ 0,5 = c ⇒ c = 0,5 ≥ 0, a.î. tabelul cu dublă

intrare de mai sus devine:

X↓ Y→ 2 3 5 pi
0 0,2 0,1 0,3 0,6
1 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 0,2 c = 0,5 1
 Cercetăm dacă valorile obținute pentru interiorul tabelului
verifică relația de la pagina 3: 0,2 + d + 0,3 + e + 0,1 + f = 1, și respectiv
cea scrisă pentru numerele de pe ultima linie qj: 0,3 + b + c = 1; într-
adevăr: 0,2 + 0,1 + 0,3 + 0,1 + 0,1 + 0,2 = 1 ⇔ 0,6 + 0,4 = 1 ⇔ 1 = 1, și
respectiv: 0,3 + b + c = 1 ⇔ 0,3 + 0,2 + 0,5 = 1 ⇔ 1 = 1

Tabelul astfel completat reprezintă repartiţia variabilei aleatoare

bidimensionale discrete (X,Y) sau repartiţia comună a variabilelor
discrete X şi Y.

X↓ Y→ 2 3 5 pi
0 0,2 0,1 0,3 0,6
1 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 0,2 0,5 1

Repartițiile variabilelor aleatoare marginale (adică repartițiile

marginale) sunt:

𝟎𝟎 𝟏𝟏 ↑ 𝟐𝟐 𝟑𝟑 𝟓𝟓 ↑
X: � � şi respectiv: Y: � � ,
𝟎𝟎, 𝟔𝟔 𝟎𝟎, 𝟒𝟒 → += 𝟏𝟏 𝟎𝟎, 𝟑𝟑 𝟎𝟎, 𝟐𝟐 𝟎𝟎, 𝟓𝟓 → += 𝟏𝟏

unde am ţinut seama de cele de mai jos:

Coloanele marginale (adică prima şi ultima coloană) ale

tabelului de mai sus conduc la repartiţia lui X, iar liniile marginale
(adică prima şi ultima linie) ale tabelului de mai sus conduc la
repartiţia lui Y.

X↓ Y→ 2 3 5 pi
0 0,2 0,1 0,3 0,6
1 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 0,2 0,5 1
 Pe prima linie din repartiţiile variabilelor marginale X şi Y sunt
scrise valorile lor posibile în ordine crescătoare (↑), adică de la cel mai
mic la cel mai mare:

𝟎𝟎 𝟏𝟏
pentru X: � � ⇒ 0 < 1 ⇒ „↑” (în ordine strict crescătoare)
𝟎𝟎, 𝟔𝟔 𝟎𝟎, 𝟒𝟒
şi:
𝟐𝟐 𝟑𝟑 𝟓𝟓
pentru Y: � � ⇒ 2 < 3 < 5 ⇒ „↑” (în ordine strict
𝟎𝟎, 𝟑𝟑 𝟎𝟎, 𝟐𝟐 𝟎𝟎, 𝟓𝟓
crescătoare).

Pe a doua linie din repartiţiile variabilelor marginale X şi Y sunt

scrise probabilităţile cu care X şi Y iau valorile lor posibile, iar aceste
probabilităţi trebuie să fie pozitive şi de sumă egală cu 1:

0,6 = P(X = 0) ≥ 0, 0,4 = P(X = 1) ≥ 0,

𝟎𝟎 𝟏𝟏
⇐ X:( ).
𝟎𝟎, 𝟔𝟔 𝟎𝟎, 𝟒𝟒
0,6 + 0,4 = 1.

0,3 = P(Y = 2) ≥ 0, 0,2 = P(Y = 3) ≥ 0, 0,5 = P(Y = 5) ≥ 0,

⇐
0,3 + 0,2 + 0,5 = 1.

𝟐𝟐 𝟑𝟑 𝟓𝟓
⇐ Y: � �.
𝟎𝟎, 𝟑𝟑 𝟎𝟎, 𝟐𝟐 𝟎𝟎, 𝟓𝟓

?
X, Y = „independente”; în acest sens, ne întrebăm dacă fiecare
probabilitate din interiorul tabelului (completat) de mai jos este egală
cu produsul dintre ultima probabilitate de pe linia ei cu ultima
probabilitate de pe coloana ei; dacă da, atunci X, Y = „independente”;
dacă nu, deci dacă o probabilitate din interiorul tabelului (completat)
de mai jos este diferită de produsul dintre ultima probabilitate de pe
linia ei cu ultima probabilitate de pe coloana ei, atunci X şi Y sunt
dependente.

X↓ Y→ 2 3 5 pi
0 0,2 0,1 0,3 0,6
1 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 0,2 0,5 1

? ?
X, Y = “i.” = (independente): 0,2 = 0,6 x 0,3 = 0,18 ⇒ 0,2 ≠ 0,18
⇒ X, Y = „dependente”.

Cerința2:

covarianța v.a. X și Y
↓not.
? = cov(X,Y):

Mod de calcul pentru cov(X,Y):

X, Y = „dependente” ⇒ cov(X,Y) ≝ M(XY) – M(X)M(Y);

X, Y = „independente” = „i” ⇒ cov(X,Y) = 0.

(M(X) = (media lui X); M(Y) = (media lui Y); M(XY) = (media lui XY))

X, Y = „dependente” ⇒ cov(X,Y) = M(XY) – M(X)M(Y).

 ↓media lui X
𝟎𝟎 𝟏𝟏
X:( ) ⇒ M(X) = 0 x 0,6 + 1 x 0,4 = 0 + 0,4 = 0,4.
𝟎𝟎, 𝟔𝟔 𝟎𝟎, 𝟒𝟒

↓media lui Y
𝟐𝟐 𝟑𝟑 𝟓𝟓
Y: � � ⇒ M(Y) = 2 x 0,3 + 3 x 0,2 + 5 x 0,5 = 0,6 + 0,6 +
𝟎𝟎, 𝟑𝟑 𝟎𝟎, 𝟐𝟐 𝟎𝟎, 𝟓𝟓
+ 2,5 = 1,2 + 2,5 = 3,7.

↓ media lui XY
? = M(XY); ? = XY (adică ce repartiție are variabila aleatoare
XY);

Pentru a-l construi pe XY luăm pe rând valorile posibile ale lui X,

citite de pe prima coloană a tabelului de mai sus şi le înmulţim cu toate
valorile posibile ale lui Y, citite de pe prima linie a tabelului de mai sus,
şi astfel obţinem prima linie din repartiţia lui XY. Pe a doua linie din
repartiţia lui XY scriem probabilităţile din interiorul tabelului de mai
sus, adică numerele care apar în acest tabel scrise cu roşu şi citite în
ordine de la stânga la dreapta, de pe fiecare linie a interiorului
tabelului de mai sus.

X↓ Y→ 2 3 5 pi
0 0,2 0,1 0,3 0,6
1 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 0,2 0,5 1

(0)(2) (0)3 (0)5 1(2) 1x3 1x5

XY: ( )
0,2 0,1 0,3 0,1 0,1 0,2
 0 0 0 2 3 5
XY:( ).
0,2 0,1 0,3 0,1 0,1 0,2

Pe prima linie în repartiţia lui XY numerele de pe prima linie nu

sunt scrise în ordine strict crescătoare, motiv pentru care le ordonăm
strict de la cel mai mic la cel mai mare. Dacă o valoare posibilă apare
(se repetă) de mai multe ori în repartiția unei variabile aleatore
discrete, atunci aceasta se scrie o singură dată, sub ea adunându-se
probabilitățile cu care respectiva valoare apare.

0 2 3 5
XY:( ).
0,6 0,1 0,1 0,2
||
0,2 + 0,1 + 0,3

0 2 3 5
XY:( ).
0,6 0,1 0,1 0,2
↑ ↑ ↑ ↑
P(XY = 0) P(XY = 2) P(XY = 3) P(XY = 5)

0 2 3 5 ↓media lui XY
XY:( ) ⇒ M(XY) = 0 x 0,6 + 2 x 0,1 + 3 x 0,1 +
0,6 0,1 0,1 0,2

+ 5 x 0,2 = 0 + 0,2 + 0,3 + 1 = 0,5 + 1 = 1,5.

cov(X,Y) = M(XY) – M(X)M(Y) = (1,5) – (0,4)(3,7) = 1,5 – 1,48 =

= 0,02.
 Aplicația4: O urnă U conţine 5 bile albe şi 10 bile roşii.

Cerința1: Dacă se extrage la întâmplare o bilă din urnă, să se afle

probabilitatea ca aceasta să fie albă.

Rezolvare:

A = (evenimentul ca bila extrasă din urnă să fie albă).

Conform ipotezei U conține 5 bile albe şi 10 bile roșii, deci în total

U conține 5 + 10 = 15 bile.

𝐦𝐦
? = P(A) = (se calculează cu definiţia clasică a probabilităţii) = ,
𝐧𝐧
unde:

m = (numărul cazurilor favorabile realizării lui A, adică

numărul cazurilor favorabile obținerii unei bile albe din U) =
= (numărul bilelor albe din U) = 5.

n = (numărul tuturor cazurilor posibile) = (numărul tuturor

bilelor din U) = 5 + 10 = 15.

Deci:

m = 5 şi n = 15.

Prin urmare:
 𝐦𝐦 𝟓𝟓 𝟏𝟏
P(A) = ... = = = .
𝐧𝐧 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟑𝟑

Cerința2: Dacă se extrag la întâmplare trei bile din urnă, cu

revenire, să se afle probabilitatea ca două dintre bilele extrase să fie
albe.

Rezolvare:
se
 5 " a" +
conţine 15 bile, U cu→
extrag
U : →U n=3 bile.
10 " r" rev .− re

n = (numărul bilelor extrase din urna U cu revenire) = 3,

k = (numărul bilelor dorite a fi albe din cele n = 3) = 2,
(n – k) = (numărul bilelor dorite a fi roșii din cele n = 3) = (3 –
– 2) = 1.
↓not.
? = P = (probabilitatea ca două dintre bilele extrase să fie albe) =
= (probabilitatea ca două dintre cele 3 bile extrase cu revenire din U să
fie albe).

? = P = P(ca din cele n=3 bile revenite: k = 2 = ”albe”

sa
şi restul de
fie

n − k = 3− 2 =1= ”roşie”) apl .= C nk p k q n − k , cu:

sa n =3; k = 2
fie sch.
binom.−la

-conform ipotezei U conține 5 bile albe şi 10 bile roșii, deci în total

U conține 5 + 10 = 15 bile.
 (5
P(obţinerii unei bile „albe” din urna U) def=.
not .
5 1
p= =
cl .
15 3
a
prob.−ii

(p = P(A) determinată la cerința1 a problemei),

iar:

(5

P(obţinerii unei bile „roşii” din urna U) def . 10 2

not .
q= = = = 1− p =
cl .
15 3 cfsau.
a form.−lei
prob.−ii prob.−ii
ev.−lui
contrar

1 3 −1 2
= 3) 1 − = = .
3 3 3

Deci:

2 3− 2 =1 2
1  2 1 2
P = C ⋅  ⋅ 
2
3 = C ⋅  ⋅ ,
2
3 unde:
3  3 3 3

𝟑𝟑! 𝟑𝟑! 𝟐𝟐!∙𝟑𝟑 𝟑𝟑 𝟑𝟑! 𝟏𝟏∙𝟐𝟐∙𝟑𝟑

𝐂𝐂𝟑𝟑𝟐𝟐 = = = = =3( = = 3), a.î.:
𝟐𝟐!(𝟑𝟑−𝟐𝟐)! 𝟐𝟐!∙𝟏𝟏! 𝟐𝟐!∙𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟐𝟐!∙𝟏𝟏! (𝟏𝟏∙𝟐𝟐)∙(𝟏𝟏)

𝟏𝟏 𝟐𝟐 𝟏𝟏 𝟐𝟐 𝟐𝟐
P = ... = C32 ( )2 = 3( ) = .
𝟑𝟑 𝟑𝟑 𝟗𝟗 𝟑𝟑 𝟗𝟗

𝐚𝐚(𝟑𝟑 − 𝐱𝐱), 𝐱𝐱 ∈ [𝟎𝟎, 𝟏𝟏]

Aplicaţia5: Fie f: ℝ→ℝ, f(x) = , unde a ∈ ℝ.
𝟎𝟎, 𝐱𝐱 ∉ [𝟎𝟎, 𝟏𝟏]

Cerinţa 1: Să se determine valoarea lui a, astfel încât funcţia f să

fie densitate de probabilitate (sau densitate de repartiţie) a unei
variabile aleatoare continue X.
 Cerinţa 2: Să se calculeze media variabilei aleatoare X şi ? =
𝟏𝟏
= P(X < )
𝟑𝟑

Rezolvare cerinței 1:

Din teorie se ştie densitatea de repartiţie sau densitatea de

probabilitate a v.a.c. X este prin definiţie funcţia f ce are următoarele
2 proprietăţi:

(P1) f ≥ 0 pe ℝ (adică f ia valori pozitive pe ℝ) şi

+∞
(P2) ∫−∞ 𝐟𝐟(𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝 = 1.

? = a ∈ ℝ, a.î. f să aibă (P1) şi (P2), unde:

+∞
(P1) f ≥ 0 pe ℝ şi (P2) ∫−∞ 𝐟𝐟(𝐱𝐱)dx = 1.

Conform ipotezei:

𝐚𝐚(𝟑𝟑 − 𝐱𝐱), 𝐱𝐱 ∈ [𝟎𝟎, 𝟏𝟏]

f(x) = , astfel încât:
𝟎𝟎, 𝐱𝐱 ∉ [𝟎𝟎, 𝟏𝟏]

(P1) pentru 𝐱𝐱 ∉ [𝟎𝟎, 𝟏𝟏]: f(x) = 0 ≥ 0, ceea ce este evident adevărat;

pentru 𝐱𝐱 ∈ [𝟎𝟎, 𝟏𝟏]: f(x) = a(3 - x) ≥ 0, ceea ce implică a ≥ 0,
deoarece: 3 - x ≥ 0, ∀ 𝐱𝐱 ∈ [𝟎𝟎, 𝟏𝟏] (0 ≤ x ≤ 1 ⇒ 0 ≥ -x ≥ -1 ⇒ 3 + 0 ≥ 3 –
- x ≥ 3 - 1 ⇒ 3 ≥ 3 – x ≥ 2 ⇒ 2 ≤ 3 – x ≤ 3 ⇒ 3 – x ∈ [2,3] ⇒ 3 - x ≥ 0).

+∞ 𝟏𝟏 𝟏𝟏
(P2) 1 = ∫−∞ 𝐟𝐟(𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝 = ∫𝟎𝟎 𝐚𝐚(𝟑𝟑 − 𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝 = a∫𝟎𝟎 (𝟑𝟑 − 𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝 =
 𝟏𝟏
𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝐱𝐱 𝟏𝟏+𝟏𝟏
= a[∫𝟎𝟎 𝟑𝟑𝟑𝟑𝟑𝟑 - ∫𝟎𝟎 𝐱𝐱𝐱𝐱𝐱𝐱] = a[3∫𝟎𝟎 𝐝𝐝𝐝𝐝 - ∫𝟎𝟎 𝐱𝐱 𝟏𝟏 𝐝𝐝𝐝𝐝] = a[3(x|𝐱𝐱=𝟏𝟏
𝐱𝐱=𝟎𝟎 ) -( � )] =
𝟏𝟏+𝟏𝟏 𝟎𝟎
𝟏𝟏
𝐱𝐱 𝟐𝟐 𝟏𝟏𝟐𝟐 𝟎𝟎𝟐𝟐 𝟏𝟏 𝟔𝟔−𝟏𝟏 𝟓𝟓 𝟓𝟓
= a[3(1 - 0) - � ] = a[3 - ( - )] = a(3 - ) = a =a ⇒a =1⇒
𝟐𝟐 𝟎𝟎 𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐
𝟏𝟏 𝟐𝟐 𝟐𝟐
⇒a= 𝟓𝟓 = 1 = ≥ 0, valoare ce convine, fiind ≥ 0.
𝟓𝟓 𝟓𝟓
𝟐𝟐

Din liceu, se ştie că:

𝐛𝐛 𝐱𝐱 𝐧𝐧+𝟏𝟏 𝐱𝐱=𝐛𝐛 𝐛𝐛𝐧𝐧+𝟏𝟏 𝐚𝐚𝐧𝐧+𝟏𝟏
∫𝐚𝐚 𝐱𝐱 𝐧𝐧 dx = |
𝐧𝐧+𝟏𝟏 𝐱𝐱=𝐚𝐚
=
𝐧𝐧+𝟏𝟏
–
𝐧𝐧+𝟏𝟏
, iar:
𝐛𝐛 𝐛𝐛 𝐛𝐛
∫𝐚𝐚 𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏 = ∫𝐚𝐚 𝐝𝐝𝐝𝐝 = x|𝐱𝐱=𝐛𝐛
𝐱𝐱=𝐚𝐚 = b – a, ∫𝐚𝐚 𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎 = 0.

Prin urmare:

𝟐𝟐
𝐚𝐚(𝟑𝟑 − 𝐱𝐱), 𝐱𝐱 ∈ [𝟎𝟎, 𝟏𝟏] 𝟐𝟐 (𝟑𝟑 − 𝐱𝐱), 𝐱𝐱 ∈ [𝟎𝟎, 𝟏𝟏]
f(x) = � și a = ⇒ f(x) = �𝟓𝟓 .
𝟎𝟎, 𝐱𝐱 ∉ [𝟎𝟎, 𝟏𝟏] 𝟓𝟓
𝟎𝟎, 𝐱𝐱 ∉ [𝟎𝟎, 𝟏𝟏]

Rezolvare cerinței 2:

Realizăm următoarea incursiune în partea teoretică.

Valoarea medie sau media v.a.c. X este numărul real notat M(X)
şi egal prin definiţie:
+∞
M(X) ≝ ∫−∞ 𝐱𝐱 ∙ 𝐟𝐟(𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝.

𝟐𝟐
(𝟑𝟑 − 𝐱𝐱), 𝐱𝐱 ∈ [𝟎𝟎, 𝟏𝟏]
De la prima cerință se știe că: f(x) = �𝟓𝟓 .
𝟎𝟎, 𝐱𝐱 ∉ [𝟎𝟎, 𝟏𝟏]
 ∞ 𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟐𝟐
M(X) ≝ ∫−∞ 𝐱𝐱𝐱𝐱(𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝 = ∫𝟎𝟎 𝐱𝐱𝐱𝐱(𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝 = ∫𝟎𝟎 𝐱𝐱 (𝟑𝟑 − 𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝 =
𝟓𝟓

𝟐𝟐 𝟏𝟏 𝟐𝟐 𝟏𝟏 𝟐𝟐 𝟏𝟏 𝟏𝟏
= ∫𝟎𝟎 𝐱𝐱(𝟑𝟑 − 𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝 = [∫𝟎𝟎 (𝟑𝟑𝟑𝟑 − 𝐱𝐱 𝟐𝟐 )𝐝𝐝𝐝𝐝] = [∫𝟎𝟎 𝟑𝟑𝟑𝟑𝐝𝐝𝐝𝐝 - ∫𝟎𝟎 𝐱𝐱 𝟐𝟐 𝐝𝐝𝐝𝐝] =
𝟓𝟓 𝟓𝟓 𝟓𝟓

𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟏𝟏
𝟐𝟐 𝟏𝟏 𝐱𝐱 𝟐𝟐+𝟏𝟏 𝟐𝟐 𝟏𝟏 𝐱𝐱 𝟑𝟑 𝟐𝟐 𝐱𝐱 𝟏𝟏+𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟑𝟑 𝟎𝟎𝟑𝟑
= [3∫𝟎𝟎 𝐱𝐱𝐝𝐝𝐝𝐝 -( � )] = [3∫𝟎𝟎 𝐱𝐱 𝟏𝟏 𝐝𝐝𝐝𝐝 - � ] = [3( � )-( - )] =
𝟓𝟓 𝟐𝟐+𝟏𝟏 𝟎𝟎 𝟓𝟓 𝟑𝟑 𝟎𝟎 𝟓𝟓 𝟏𝟏+𝟏𝟏 𝟎𝟎 𝟑𝟑 𝟑𝟑

𝟏𝟏
𝟐𝟐 𝐱𝐱 𝟐𝟐 𝟏𝟏 𝟐𝟐 𝟏𝟏𝟐𝟐 𝟎𝟎𝟐𝟐 𝟏𝟏 𝟐𝟐 𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟐𝟐 𝟗𝟗−𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟕𝟕 𝟏𝟏 𝟕𝟕 𝟕𝟕
= [3 � - ] = [3( - ) - ] = (3 - ) = = = = , ceea
𝟓𝟓 𝟐𝟐 𝟎𝟎 𝟑𝟑 𝟓𝟓 𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟑𝟑 𝟓𝟓 𝟐𝟐 𝟑𝟑 𝟓𝟓 𝟔𝟔 𝟓𝟓 𝟔𝟔 𝟓𝟓 𝟑𝟑 𝟏𝟏𝟏𝟏
ce trebuia determinat.

Din liceu, se ştie că:

𝐛𝐛 𝐱𝐱 𝐧𝐧+𝟏𝟏 𝐱𝐱=𝐛𝐛 𝐛𝐛𝐧𝐧+𝟏𝟏 𝐚𝐚𝐧𝐧+𝟏𝟏
∫𝐚𝐚 𝐱𝐱 𝐧𝐧 dx = |
𝐧𝐧+𝟏𝟏 𝐱𝐱=𝐚𝐚
=
𝐧𝐧+𝟏𝟏
–
𝐧𝐧+𝟏𝟏
, iar:
𝐛𝐛 𝐛𝐛 𝐛𝐛
∫𝐚𝐚 𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏 = ∫𝐚𝐚 𝐝𝐝𝐝𝐝 = x|𝐱𝐱=𝐛𝐛
𝐱𝐱=𝐚𝐚 = b – a, ∫𝐚𝐚 𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎 = 0.

Observație: ? = (dispersia variabilei aleatoare X).

Realizăm următoarea incursiune în partea teoretică:

Dispersia v.a.c. X este numărul real pozitiv notat cu D(X) şi egal

prin definiţie cu:

D(X) ≝ M(X2) – M2(X), unde:

+∞ +∞
M(X) ≝ ∫−∞ 𝐱𝐱 ∙ 𝐟𝐟(𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝; M(X2) ≝ ∫−∞ 𝐱𝐱 𝟐𝟐 ∙ 𝐟𝐟(𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝.

Dispersia unei variabile aleatoare trebuie să fie întotdeauna

pozitivă.
 𝟕𝟕
M(X) =
𝟏𝟏𝟏𝟏
𝟕𝟕 𝟒𝟒𝟒𝟒
D(X) = M(X2) – M2(X) = M(X2) – ( )2 = M(X2) – ; ? = M(X2).
𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐

𝟐𝟐
(𝟑𝟑 − 𝐱𝐱), 𝐱𝐱 ∈ [𝟎𝟎, 𝟏𝟏]
De la prima cerință se știe că: f(x) = �𝟓𝟓 .
𝟎𝟎, 𝐱𝐱 ∉ [𝟎𝟎, 𝟏𝟏]

∞ 𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟐𝟐
M(X2) = ∫−∞ 𝐱𝐱 𝟐𝟐 𝐟𝐟(𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝 = ∫𝟎𝟎 𝐱𝐱 𝟐𝟐 𝐟𝐟(𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝 = ∫𝟎𝟎 𝐱𝐱 𝟐𝟐 (𝟑𝟑 − 𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝 =
𝟓𝟓

𝟐𝟐 𝟏𝟏 𝟐𝟐 𝟏𝟏 𝟐𝟐 𝟏𝟏 𝟏𝟏
= ∫𝟎𝟎 𝐱𝐱 𝟐𝟐 (𝟑𝟑 − 𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝 = [∫𝟎𝟎 (𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟐𝟐 − 𝐱𝐱 𝟑𝟑 )𝐝𝐝𝐝𝐝] = [∫𝟎𝟎 𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟐𝟐 𝐝𝐝𝐝𝐝 - ∫𝟎𝟎 𝐱𝐱 𝟑𝟑 𝐝𝐝𝐝𝐝] =
𝟓𝟓 𝟓𝟓 𝟓𝟓

𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟏𝟏
𝟐𝟐 𝟏𝟏 𝐱𝐱 𝟑𝟑+𝟏𝟏 𝟐𝟐 𝐱𝐱 𝟐𝟐+𝟏𝟏 𝐱𝐱 𝟒𝟒 𝟐𝟐 𝐱𝐱 𝟑𝟑 𝟏𝟏𝟒𝟒 𝟎𝟎𝟒𝟒
= [3∫𝟎𝟎 𝐱𝐱 𝟐𝟐 𝐝𝐝𝐝𝐝 -( � )] = [3( � )- � ] = [3 � - ( - )] =
𝟓𝟓 𝟑𝟑+𝟏𝟏 𝟎𝟎 𝟓𝟓 𝟐𝟐+𝟏𝟏 𝟎𝟎 𝟒𝟒 𝟎𝟎 𝟓𝟓 𝟑𝟑 𝟎𝟎 𝟒𝟒 𝟒𝟒

𝟐𝟐 𝟏𝟏 𝟐𝟐 𝟏𝟏 𝟐𝟐 𝟏𝟏 𝟐𝟐 𝟒𝟒−𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟑𝟑 𝟑𝟑
= [(𝐱𝐱 𝟑𝟑 |𝐱𝐱=𝟏𝟏 3 3
𝐱𝐱=𝟎𝟎 ) - ] = [(1 – 0 ) - ]= (1 - ) = = = .
𝟓𝟓 𝟒𝟒 𝟓𝟓 𝟒𝟒 𝟓𝟓 𝟒𝟒 𝟓𝟓 𝟒𝟒 𝟓𝟓 𝟐𝟐 𝟏𝟏𝟏𝟏

Din liceu, se ştie că:

𝐛𝐛 𝐱𝐱 𝐧𝐧+𝟏𝟏 𝐱𝐱=𝐛𝐛 𝐛𝐛𝐧𝐧+𝟏𝟏 𝐚𝐚𝐧𝐧+𝟏𝟏

∫𝐚𝐚 𝐱𝐱 𝐧𝐧 dx = |
𝐧𝐧+𝟏𝟏 𝐱𝐱=𝐚𝐚
=
𝐧𝐧+𝟏𝟏
–
𝐧𝐧+𝟏𝟏
, iar:
𝐛𝐛 𝐛𝐛 𝐛𝐛
∫𝐚𝐚 𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏 = ∫𝐚𝐚 𝐝𝐝𝐝𝐝 = x|𝐱𝐱=𝐛𝐛
𝐱𝐱=𝐚𝐚 = b – a, ∫𝐚𝐚 𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎 = 0.

𝟒𝟒𝟒𝟒 𝟑𝟑 𝟒𝟒𝟒𝟒 𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐∙𝟑𝟑−𝟒𝟒𝟒𝟒∙𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟔𝟔𝟔𝟔𝟔𝟔−𝟒𝟒𝟒𝟒𝟒𝟒

D(X) = ... = M(X2) – = - = = =
𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟏𝟏𝟏𝟏∙𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟐𝟐.𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐
𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟑𝟑𝟑𝟑
= = (≥ 0).
𝟐𝟐.𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟒𝟒𝟒𝟒𝟒𝟒
↑:5
 Observație: ? = (abaterea medie pătratică a v.a. X).

Realizăm următoarea incursiune în partea teoretică:

Abaterea medie pătratică v.a.c. X este numărul real pozitiv notat

cu şi egal prin definiţie cu:

𝛔𝛔𝐗𝐗 = �𝐃𝐃(𝐗𝐗).

Abaterea medie pătratică a unei variabile aleatoare trebuie să fie

întotdeauna pozitivă.

Deci:

𝟑𝟑𝟑𝟑 √𝟑𝟑𝟑𝟑 √𝟑𝟑𝟑𝟑 √𝟑𝟑𝟑𝟑 √𝟑𝟑𝟑𝟑

𝛔𝛔𝐗𝐗 = �𝐃𝐃(𝐗𝐗) = � = = = = =
𝟒𝟒𝟒𝟒𝟒𝟒 √𝟒𝟒𝟒𝟒𝟒𝟒 √𝟐𝟐𝟐𝟐∙𝟏𝟏𝟏𝟏 √𝟐𝟐𝟐𝟐√𝟏𝟏𝟏𝟏 √𝟗𝟗∙𝟐𝟐∙𝟓𝟓
√𝟑𝟑𝟑𝟑 √𝟑𝟑𝟑𝟑 √𝟑𝟑𝟑𝟑
= = = (≥ 0).
𝟓𝟓√𝟗𝟗√𝟐𝟐 𝟓𝟓∙𝟑𝟑√𝟐𝟐 𝟏𝟏𝟏𝟏√𝟐𝟐

𝟏𝟏
Observație: ? = P(X < ).
𝟑𝟑

În acest sens, realizăm incursiunea în partea teoretică de mai jos:

𝐱𝐱
Dacă X: �𝐟𝐟(𝐱𝐱)� este v.a.c. (variabilă aleatoare continuă), atunci
au loc relaţiile de mai jos:

𝐛𝐛
P(a ≤ X ≤ b) = P(a < X < b) = P(a ≤ X < b) = P(a < X ≤ b) = ∫𝐚𝐚 𝐟𝐟(𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝,
⩝ a, b ∈ ℝ ∪ {-∞,+ ∞}, cu a < b.
 𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟏𝟏
? = P(X < ); X < înseamnă că X ∈ (0, ), adică 0 < X < .
𝟑𝟑 𝟑𝟑 𝟑𝟑 𝟑𝟑
a b
↓ ↓
𝟏𝟏
𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝐛𝐛=
P(X < ) = P(0 < X < ) =
𝟑𝟑 𝟑𝟑
∫𝐚𝐚=𝟎𝟎𝟑𝟑 𝐟𝐟(𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝.

𝟐𝟐
(𝟑𝟑 − 𝐱𝐱), 𝐱𝐱 ∈ [𝟎𝟎, 𝟏𝟏]
f(x) = �𝟓𝟓 .
𝟎𝟎, 𝐱𝐱 ∉ [𝟎𝟎, 𝟏𝟏]
𝟏𝟏
0 1
𝟑𝟑
𝟏𝟏
| |[ )| ]| ⇒ P(X < ) = ... =
𝟑𝟑

𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟏𝟏
𝐛𝐛= 𝟐𝟐 𝟐𝟐
= ∫𝐚𝐚=𝟎𝟎𝟑𝟑 𝐟𝐟(𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝 = ∫𝟎𝟎 𝐟𝐟(𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝 = ∫𝟎𝟎 (𝟑𝟑 − 𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝 = ∫𝟎𝟎 (𝟑𝟑 − 𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝 =
𝟑𝟑
𝟓𝟓 𝟓𝟓
𝟑𝟑 𝟑𝟑

𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟏𝟏
𝟐𝟐 𝟐𝟐
= [∫𝟎𝟎 𝟑𝟑𝟑𝟑𝟑𝟑 - ∫𝟎𝟎 𝐱𝐱𝐱𝐱𝐱𝐱] = [𝟑𝟑 ∫𝟎𝟎 𝐝𝐝𝐝𝐝 − ∫𝟎𝟎 𝐱𝐱 𝟏𝟏 𝐝𝐝𝐝𝐝] =
𝟑𝟑 𝟑𝟑 𝟑𝟑 𝟑𝟑
𝟓𝟓 𝟓𝟓

𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟏𝟏
𝟐𝟐 𝐱𝐱= 𝐱𝐱 𝟏𝟏+𝟏𝟏 𝟑𝟑 𝟐𝟐 𝟏𝟏 𝐱𝐱 𝟐𝟐 𝟑𝟑 𝟐𝟐 ( )𝟐𝟐 (𝟎𝟎)𝟐𝟐
= [3(x|𝐱𝐱=𝟎𝟎 ) – ( 𝟑𝟑
� )] = [3( - 0) - ( � )] = [1 - ( 𝟑𝟑
- )] =
𝟓𝟓 𝟏𝟏+𝟏𝟏 𝟎𝟎 𝟓𝟓 𝟑𝟑 𝟐𝟐 𝟎𝟎 𝟓𝟓 𝟐𝟐 𝟐𝟐

𝟏𝟏
𝟐𝟐 𝟗𝟗 𝟐𝟐 𝟏𝟏 𝟐𝟐 𝟏𝟏𝟏𝟏−𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏
= (1 - ) = (1 - )= = = .
𝟓𝟓 𝟐𝟐 𝟓𝟓 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟓𝟓 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟓𝟓 𝟗𝟗 𝟒𝟒𝟒𝟒

Din liceu, se ştie că:

𝐛𝐛 𝐱𝐱 𝐧𝐧+𝟏𝟏 𝐱𝐱=𝐛𝐛 𝐛𝐛𝐧𝐧+𝟏𝟏 𝐚𝐚𝐧𝐧+𝟏𝟏

∫𝐚𝐚 𝐱𝐱 𝐧𝐧 dx = |
𝐧𝐧+𝟏𝟏 𝐱𝐱=𝐚𝐚
=
𝐧𝐧+𝟏𝟏
–
𝐧𝐧+𝟏𝟏
, iar:
𝐛𝐛 𝐛𝐛 𝐛𝐛
∫𝐚𝐚 𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏 = ∫𝐚𝐚 𝐝𝐝𝐝𝐝 = x|𝐱𝐱=𝐛𝐛
𝐱𝐱=𝐚𝐚 = b – a, ∫𝐚𝐚 𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎 = 0.
 Aplicaţia6: Pe baza selecţiei realizate{18; 19; 20; 21; 24; 20; 19; 20; 19}
asupra unei v.a. X, să se determine media de selecţie și dispersia modificată de
selecţie.

� = 20; 𝐬𝐬�𝟐𝟐 = 24/8 = 3.

Rezolvare: 𝐱𝐱

Selecţia (18; 19; 20; 21; 24; 20; 19; 20; 19) din enunţul problemei
conduce la rezultatele numerice concrete, de mai jos şi anume:
x1 = 18; x 2 = 19; x3 = 20; x 4 = 21; x5 = 24; x6 = 20; x7 = 19; x8 = 20; x9 = 19, de

unde deducem că n = (numărul tuturor rezultatelor numerice

concrete obţinute asupra lui X sau volumul selecţiei) = 9, şi de asemenea
că rezultatele numerice concrete apar sub forma tabelului de mai jos:
xi(↑) 18 19 20 21 24
ni 1 3 3 1 1
p = 5 (numărul rezultatelor distincte între ele, citite pe prima
linie a tabelului de mai sus,dintre cele n = 9).

Evident:

∑𝐩𝐩=𝟓𝟓
𝐢𝐢=𝟏𝟏 𝐧𝐧𝐢𝐢 = n1 + n2 + n3 + n4 + n5 = 1 + 3 + 3 + 1 + 1 = 7 + 2 = 9 = n;
↑
volumul selecției
𝐩𝐩=𝟓𝟓 𝐩𝐩=𝟓𝟓 𝟐𝟐 𝐧𝐧
∑𝐢𝐢=𝟏𝟏 𝐱𝐱 𝐢𝐢 𝐧𝐧𝐢𝐢 ∑ (𝐱𝐱 −𝐱𝐱�)
𝐱𝐱� ≝ ; 𝐬𝐬�𝟐𝟐 ≝ 𝐢𝐢=𝟏𝟏 𝐢𝐢 𝐢𝐢
.
𝐧𝐧 𝐧𝐧−𝟏𝟏
↑ ↑
Media de selecţie Dispersia modificată de selecţie

Pentru a determina termenii generali ai sumelor de la 𝐱𝐱� și 𝐬𝐬�𝟐𝟐 organizăm

calculele într-un tabel cu rubricile, de mai jos:
 𝐩𝐩=𝟓𝟓 𝐩𝐩=𝟓𝟓 𝟐𝟐 𝐧𝐧
∑𝐢𝐢=𝟏𝟏 𝐱𝐱 𝐢𝐢 𝐧𝐧𝐢𝐢 ∑ (𝐱𝐱 −𝐱𝐱�)
𝐱𝐱� ≝ ; 𝐬𝐬�𝟐𝟐 ≝ 𝐢𝐢=𝟏𝟏 𝐢𝐢 𝐢𝐢
.
𝐧𝐧 𝐧𝐧−𝟏𝟏

xi ni xini xi - 𝐱𝐱� (xi - 𝐱𝐱�)2 (𝐱𝐱𝐢𝐢 −𝐱𝐱�)𝟐𝟐 𝐧𝐧𝐢𝐢

18 1 18 x 1 = 18 18 – 20 = -2 (-2)2 = 4 4x1=4
19 3 19 x 3 = 57 19 – 20 = -1 (-1)2 = 1 1x3=3
20 3 20 x 3 = 60 20 – 20 = 0 (0)2 = 0 0x3=0
21 1 21 x 1 = 21 21 – 20 = 1 (1)2 = 1 1x1=1
24 1 24 x 1 = 24 24 – 20 = 4 (4)2 = 16 16 x 1 = 16
Total:- n=9 Total: 180 Total: - Total: - Total: 24
𝐩𝐩=𝟓𝟓 𝐩𝐩=𝟓𝟓
↑∑𝐢𝐢=𝟏𝟏 𝐱𝐱𝐢𝐢 𝐧𝐧𝐢𝐢 ↑∑𝐢𝐢=𝟏𝟏 (𝐱𝐱𝐢𝐢 −𝐱𝐱�)𝟐𝟐 𝐧𝐧𝐢𝐢

𝐩𝐩=𝟓𝟓 𝐩𝐩=𝟓𝟓 𝟐𝟐
∑𝐢𝐢=𝟏𝟏 𝐱𝐱 𝐢𝐢 𝐧𝐧𝐢𝐢 ∑
𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏(𝐱𝐱 −𝐱𝐱�) 𝐧𝐧𝐢𝐢 𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟐𝟐𝟐𝟐
𝐱𝐱� ≝ = = 20. 𝐬𝐬�𝟐𝟐 ≝ 𝐢𝐢=𝟏𝟏 𝐢𝐢 = = = 3.
𝐧𝐧 𝟗𝟗 𝐧𝐧−𝟏𝟏 𝟗𝟗−𝟏𝟏 𝟖𝟖
↑ ↑
Media de selecţie Dispersia modificată de selecţie
𝐩𝐩=𝟓𝟓
∑𝐢𝐢=𝟏𝟏 (𝐱𝐱 𝐢𝐢 −𝐱𝐱�)𝟐𝟐 𝐧𝐧𝐢𝐢 𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟖𝟖
Observație: s = = = . 2
𝐧𝐧 𝟗𝟗 𝟑𝟑
↑
Dispersia nemodificată de selecţie (Dispersia de
selecţie)

sau:

Aplicaţia6: O persoană depune într-un cont individual de pensii

suma de 7.000 RON anual, la începutul fiecărui an, timp de 6 ani până
la pensie. Care este valoarea viitoare finală a fondului, precum şi
dobânda totală acumulată, dacă rata anuală unitară a dobânzii este
4%? (regim de DC, cu capitalizare anuală)
 Soluţie:

↓numărul total al anilor considerați în

problemă
S = 7.000 RON; n = 6 ani; depozitele sunt anuale anticipate pe
𝟒𝟒
durata celor n = 6 ani; p(%) = 4(%) ⇒ i = p = = 0,04; 1 + i = 1 +
100 𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏
+ 0,04 = 1,04.

(𝟏𝟏+𝐢𝐢)𝐧𝐧 −𝟏𝟏 (𝟏𝟏,𝟎𝟎𝟎𝟎)𝟔𝟔 −𝟏𝟏

STOTfin,A = S(1+i) = 7.000(1,04) =
𝐢𝐢 𝟎𝟎,𝟎𝟎𝟎𝟎
𝟏𝟏,𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐−𝟏𝟏
= 7.000(𝟏𝟏, 𝟎𝟎𝟎𝟎) = 48.288,061 RON.
𝟎𝟎,𝟎𝟎𝟎𝟎

DTOTfin, A = STOTfin, A – nS = 48.288,061 - 6 x 7.000 = 48.288,061 –

42.000= = 6.288,06 RON.

Observație: ? = (valoarea actuală totală a fondului acumulat) =

= (suma unică înlocuitoare a celor n = 6 plasamente anuale anticipate,
ce ar trebui plasată acum pentru a înlocui cele n = 6 plăți anuale sau
0”,A 𝑺𝑺fin,𝐀𝐀
𝐓𝐓𝐓𝐓𝐓𝐓 𝟒𝟒𝟒𝟒.𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐,𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎
plasamente anuale anticipate) = STOT” = 𝐧𝐧 = =
(𝟏𝟏+𝐢𝐢) (𝟏𝟏,𝟎𝟎𝟎𝟎)𝟔𝟔
𝟒𝟒𝟒𝟒.𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐,𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎
= = 38.162,756 RON (suma unică ce ar trebui plasată
𝟏𝟏,𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐
acum (desigur dacă firma ar dispune de ea la momentul inițial) pentru
a înlocui cele n = 6 plasamente anuale anticipate).

Prof. matem. Virginia Atanasiu.