Varianta A, vară 2022, 5 iulie 2022, restanță

1p Oficiu

Subiectul I

[1p] Aplicaţia1: Să se justifice convergenţa şi să se calculeze suma seriei

𝟔𝟔∙𝟕𝟕𝐧𝐧
∑∞
𝐧𝐧=𝟎𝟎 .
𝟏𝟏𝟏𝟏𝐧𝐧−𝟏𝟏

[2p] Aplicaţia2: Fie funcţia f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = 3x2 + y3 - 6xy - 5, cu x, y ∈

∈ ℝ.
a) Determinaţi derivatele parţiale de ordinul I şi II ale funcţiei f.
b) Determinaţi punctele staţionare (sau critice) ale funcţiei f şi punctele de
extrem local ale acesteia.

[1,5p] Aplicaţia3: Un capital de 45.700 u.m. este plasat într-un cont cu rata
anuală a dobânzii de 5%. Se cer: ? = (capitalul disponibil) peste 3 ani, precum şi
? = (dobânda astfel acumulată).

Subiectul II

[1,5p] Aplicaţia1: Se dau două evenimente aleatoare A, B independente,

pentru care se știe că: P(A) = 0,3, P(B) = 0,5. Să se calculeze P(A ∩ B), P(A ∪ B)
și P(A - B) = P(A\B).

[1,5p] Aplicaţia2: Fie (X,Y) o variabilă aleatoare bidimensională cu

repartiția dată de tabelul de mai jos:

X↓ Y→ 1 2 6 pi
5 0,2 0,1 0,6
7 0,1
qj 0,3

Cerința1: Să se completeze tabloul repartiției și să se scrie repartițiile

marginale. Sunt X și Y independente?

1
 Cerința2: Să se calculeze cov(X,Y). Este adevărat că P(X + Y ≤ 8) nu
depășește valoarea 0,65?
𝟐𝟐
(𝐱𝐱 𝟐𝟐 + 𝟐𝟐), 𝐱𝐱 ∈ [𝟎𝟎, 𝟑𝟑]
[1,5p] Aplicaţia3: Fie f: ℝ→ℝ, f(x) = 𝟑𝟑𝟑𝟑 .
𝟎𝟎, 𝐱𝐱 ∉ [𝟎𝟎, 𝟑𝟑]

Cerinţa 1: Să se demonstreze că funcţia f este densitate de probabilitate

(sau densitate de repartiţie) a unei variabile aleatoare continue X.
Cerinţa 2: Să se calculeze media variabilei aleatoare X.
𝟓𝟓
Cerinţa 3: Calculați P(X < ).
𝟑𝟑

Rezolvări:

Subiectul I

Aplicaţia1:

Rezolvare:

Se ţine seama de:

SG|qa = (seria geometrică de prim termen a şi de raţie q) = a∑∞ 𝐧𝐧

𝐧𝐧=𝟎𝟎 𝐪𝐪 =
𝐚𝐚
= SC = (serie convergentă), dacă |q| < 1 şi de sumă notată cu S = .
𝟏𝟏−𝐪𝐪

În caz contrar, deci dacă |q| ≥ 1 atunci SG|qa = SD = (serie divergentă) şi nu

are sens suma S a ei.
Urmărim să scriem ceea ce apare în interiorul sumei infinite ca pe ceva
ridicat la puterea n, astfel:
𝐚𝐚𝐧𝐧 𝐚𝐚 𝐧𝐧
↓ab + c = abac ↓ =� � ↓a∑∞ 𝐧𝐧
𝐧𝐧=𝟎𝟎 𝐪𝐪 =SG|q
a
𝐛𝐛 𝐧𝐧 𝐛𝐛
𝟔𝟔
𝐚𝐚= 𝟏𝟏
𝟔𝟔∙𝟕𝟕𝐧𝐧 𝟕𝟕𝐧𝐧 𝟔𝟔 𝟕𝟕𝐧𝐧 𝟔𝟔 𝟕𝟕 𝐧𝐧
∑∞
𝐧𝐧=𝟎𝟎 = 6∑∞
𝐧𝐧=𝟎𝟎 = ∑∞
𝐧𝐧=𝟎𝟎 = 𝟏𝟏 ∙ ∑∞
𝐧𝐧=𝟎𝟎 �𝟏𝟏𝟏𝟏� =SG�
𝟏𝟏𝟏𝟏
𝟕𝟕 =
𝟏𝟏𝟏𝟏𝐧𝐧−𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏𝐧𝐧 ∙𝟏𝟏𝟏𝟏−𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏−𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏𝐧𝐧 𝐪𝐪=
𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏

2
 𝐚𝐚 𝟕𝟕𝟕𝟕 𝟕𝟕𝟕𝟕 𝟕𝟕𝟕𝟕 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟖𝟖𝟖𝟖𝟖𝟖
= SG� 𝐚𝐚=𝟔𝟔∙𝟏𝟏𝟏𝟏𝟕𝟕 = SG� 𝐚𝐚=𝟕𝟕𝟕𝟕𝟕𝟕 = SC = S = = 𝟕𝟕 = 𝟏𝟏𝟏𝟏−𝟕𝟕 = 𝟓𝟓 = 72∙ = .
𝐪𝐪= 𝐪𝐪= 𝟏𝟏−𝐪𝐪 𝟏𝟏− 𝟓𝟓 𝟓𝟓
𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏
𝟕𝟕 𝟕𝟕
↑|q| = | | = < 1 ⇒ SC
𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏

Aplicaţia2:
Rezolvare: (xn)’ = nxn – 1; (x)’ = 1; (c)’ = 0, ∀ c ∈ ℝ; (cE(x))’ = cE’(x), ∀ c ∈
∈ ℝ; (f + g)’ = f’ + g’, unde f = f(x), g = g(x).

a) Derivatele parţiale de ordinul I ale lui f sunt:

fx’ = (3x2 + y3 - 6xy - 5)x’ = (3x2)x’ + (y3)x’ - (6xy)x’ - (5)x’=3(x2)x’ + 0 - 6y(x)x’-

- 0 = 3(2x) - 6y(1) = 6x - 6y;
fy’ = (3x2 + y3 - 6xy - 5)y’ = (3x2)y’ + (y3)y’ - (6xy)y’ - (5)y’= 0 - (3y2) - 6x(y)y’ -
- 0 = 3y2 - 6x(1) = 3y2 - 6x.

Derivatele parţiale de ordinul II ale lui f sunt:

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 = fxx” = (6x - 6y)x’ = (6x)x’ - (6y)x’ = 6(x)x’ - 0 = 6(1) = 6,

𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 = fyy” = (3y2 - 6x)y’ = (3y2)y’ - (6x)y’ = 3(y2)y’ - 0 = 3(2y) = 6y,

fxy” = (6x - 6y)y’ = (6x)y’ - (6y)y’ = 0 - 6(y)y’ = -6(1) = -6,

fyx” = (3y2 - 6x)x’ = (3y2)x’ - (6x)x’ = 0 - 6(x)x’ = -6(1) = -6,

cu fxy” = fyx” = -6.

b) Punctele staţionare (sau critice) ale lui f sunt prin definiție soluţiile sub
forma punctelor de coordonate (x,y) ale lui sistemului (S), unde:
fx’ = 0 6x - 6y = 0|:(6) x–y=0 x=y
(S) ⇔ ⇔ ⇔ ⇔
’ 2 2 2
fy = 0 3y - 6x = 0|:(3) y – 2x = 0 y - 2(y) = 0

x=y x=y x=y

⇔ ⇔ ⇔ ⇒
2
y – 2y = 0 y(y - 2) = 0 ⇔ y = 0 sau y – 2 = 0 y = 0 sau y = 2

3
⇒ discuţia de mai jos:

Cazul (I): y = 0, x = y = 0 = 0 ⇒ (x,y) = (0,0)A;

Cazul (II): y = 2, x = y = 2 = 2 ⇒ (x,y) = (2,2)B.

A, B = (puncte staţionare (sau critice) ale lui f).

(Ecuația de gradul II în y, și anume: y2 – 2y = 0, adică: y2 + (-2y) = 0 se mai putea

−𝐛𝐛±�𝐛𝐛 𝟐𝟐 −𝟒𝟒𝟒𝟒𝟒𝟒 −(−𝟐𝟐)±�(−𝟐𝟐)𝟐𝟐 −𝟒𝟒∙𝟏𝟏∙𝟎𝟎 𝟐𝟐±√𝟒𝟒−𝟎𝟎 𝟐𝟐±√𝟒𝟒
rezolva după formula: y1,2 = = = = =
𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐
𝟐𝟐±𝟐𝟐
= , scrisă pentru ecuația de gradul II în y din teorie, și anume pentru:
𝟐𝟐
𝟐𝟐+𝟐𝟐 𝟒𝟒 𝟐𝟐−𝟐𝟐 𝟎𝟎
ay2+by+c=0, de unde rezultă că: y = y1 = = = 2 sau y = y2 = = = 0,
𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐
obținându-se aceleași valori pentru y ca la pagina 3)

Punctele de extrem ale lui f:

? = (natura lui A): A(0 = x, 0 = y):

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (A) = fxx”(A) = 6

𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (A) = fyy”(A) = 6y= 6(0) = 0 ⇒ E(A) = (6)(0) – (-6)2 = 0 – 36 = – 36 < 0 ⇒
fxy”(A) = -6.

⇒ A = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f).

? = (natura lui B): B(2 = x, 2 = y):

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (B) = fxx”(B) = 6

𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (B) = fyy”(B) = 6y = 6(2) = 12 ⇒ E(B)=(6)(12) – (-6)2 = 72 – 36=36> 0 ⇒
fxy”(B) = -6.

⇒ B = (punct de extrem al lui f): 𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (B) = fxx”(B) = 6 > 0 ⇒ B = (punct de MIN. al
lui f).

Am ţinut seama de rezultatul teoretic de mai jos, conform căruia:

4
 „Fie M un punct staţionar sau critic al lui f = f(x,y). Se notează cu:

E(M) = 𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (M) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (M) – [𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱

"
(M)]2 = fxx”(M) fyy”(M) – [fxy”(M)]2.

Concluzii:

E(M) < 0 ⇒ M = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f);

E(M) > 0 ⇒ M = (punct de extrem al lui f):

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (M) = fxx”(M) > 0 ⇒ M = (punct de MINIM al lui f), respectiv:

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (M) = fxx”(M) < 0 ⇒ M = (punct de MAXIM al lui f)”. [E(M) = 0

imposibil]

Altfel, raționând:

? = (natura lui A):

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐀𝐀) "

𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱 (𝐀𝐀) 𝟔𝟔 −𝟔𝟔
Hf(A) = � � = � �;
"
𝐟𝐟𝐲𝐲𝐲𝐲 (𝐀𝐀) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (𝐀𝐀) −𝟔𝟔 𝟎𝟎

𝟔𝟔 −𝟔𝟔
∆2 = |Hf(A)| = � � = (6)(0) – (-6)(-6) = 0 – (36) = -36 < 0 ⇒ A =
−𝟔𝟔 𝟎𝟎
= (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f).

? = (natura lui B):

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐁𝐁) "

𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱 (𝐁𝐁) 𝟔𝟔 −𝟔𝟔
Hf(B) = � � =� �;
"
𝐟𝐟𝐲𝐲𝐲𝐲 (𝐁𝐁) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (𝐁𝐁) −𝟔𝟔 𝟏𝟏𝟏𝟏

𝟔𝟔 −𝟔𝟔
∆2 = |Hf(B)| = � � = (6)(12) – (-6)(-6) = 72 – 36 = 36 > 0 ⇒
−𝟔𝟔 𝟏𝟏𝟏𝟏

5
⇒ B = (este punct de extrem al lui f): ∆1 = 6 > 0 ⇒ B = (punct de MIN.
al lui f).

Am ținut seama de:

Rezultat teoretic, conform căruia:

„Fie M un punct staţionar sau critic al lui f = f(x,y). Se notează cu:

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐌𝐌) "

𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱 (𝐌𝐌)
Hf(M) = � " � = (matricea Hessiană a lui f,
𝐟𝐟𝐲𝐲𝐲𝐲 (𝐌𝐌) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (𝐌𝐌)
calculată în M), iar cu:

∆1 = 𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐌𝐌), respectiv cu: ∆2 = |Hf(M)|

minorii principali ai lui Hf(M).

Concluzii:

∆2 < 0 ⇒ M = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui

f);
∆2 > 0 ⇒ M = (este punct de extrem al lui f):

∆1 > 0 ⇒ M = (punct de MINIM al lui f), respectiv:

∆1 < 0 ⇒ M = (punct de MAXIM al lui f)”. [∆2 = 0 imposibil]

Aplicaţia3:

Rezolvare:

p 𝟓𝟓
S0 = 45.700 u.m.; p(%) = 5(%) ⇒ i = = = 0,05;
100 𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏

t(ani) = 3ani > 1 an ⇒ D = (dobânda aplicată) = DC.

6
 ? = St = (capitalul disponibil la momentul „t ani”) = (capitalul total de la
momentul „t ani”); ? = DCt = (dobânda acumulată la momentul „t ani”) =
(dobânda totală de la momentul „t ani”);

St = S0(1 + i)t = 45.700(1 + 0,05)3 = 45.700(1,05)3 =

= 45.700(1,157625) = 52.903,4625 u.m. = 52.903,4 u.m. .

DCt = St – S0 = 52.903,4 - 45.700 = 7.203,4 u.m..

Subiectul II

Aplicaţia1:

Rezolvare: Conform ipotezei: A şi B sunt independente, P(A) = 0,3, P(B) =

= 0,5.

? = P(A ∩ B), ? = P(A ∪ B) și ? = P(A - B) = P(A\B).

A şi B fiind evenimente independente ⇒ P(A ∩ B) = P(A) x P(B) = 0,3 x

x 0,5 = 0,15.

P(A ∪ B) = P(A) + P(B) - P(A ∩ B) = 0,3 + 0,5 - 0,15 = 0,8 - 0,15 = 0,65.

P(A - B) = P(A\B) = P(A) - P(A ∩ B) = 0,3 - 0,15 = 0,15.

De reținut:

A şi B fiind evenimente independente ⇒ P(A ∩ B) = P(A) x P(B);

P(A ∪ B) = P(A) + P(B) - P(A ∩ B);

P(A - B) = P(A\B) = P(A) - P(A ∩ B).

Aplicaţia2:

7
 Rezolvare:

Cerința1:

Pe coloana lui X sunt scrise valorile posibile ale lui X, în ordine

strict „↑” (crescătoare); într-adevăr: 5 < 7, ceea ce este evident
adevărat; pe linia lui Y sunt scrise valorile posibile ale lui Y, în ordine
strict „↑” (crescătoare); într-adevăr: 1 < 2 < 6, ceea ce este evident
adevărat.

X↓ Y→ 1 2 6 pi
5 0,2 0,1 0,6
7 0,1
qj 0,3 1

Întotdeauna ultima căsuţă a tabelului este ocupată de 1, adică cea

de la intersecția ultimei linii qj cu ultima coloană pi:

X↓ Y→ 1 2 6 pi
5 0,2 0,1 0,6
7 0,1 a
qj 0,3 1

Locul liber de coloana pi, adică cel de pe ultima coloană a

tabelului de mai sus îl notăm cu a, urmând a-i determina valoarea în
cele ce urmează. Conform teoriei se ştie că:

Numerele de pe coloana pi sunt pozitive şi de sumă egală cu 1.

Într-adevăr, pe coloana pi: 0,6 ≥ 0 relaţie evident adevărată; a ≥ 0;
0,6 + a = 1 ⇒ a = 1 – 0,6 ⇒ a = 0,4 ≥ 0, ceea ce este evident adevărat.

Tabelul de mai sus devine:

8
 X↓ Y→ 1 2 6 pi
5 0,2 0,1 0,6
7 0,1 a=0,4
qj 0,3 b c 1

Locurile libere de pe linia qj, adică cele de pe ultima linie a

tabelului de mai sus le notăm cu b și c, urmând a le determina valorile
în cele ce urmează. Conform teoriei se ştie că:

Numerele de pe linia qj sunt pozitive şi de sumă egală cu 1.

X↓ Y→ 1 2 6 pi
5 0,2 0,1 0,6
7 0,1 0,4
qj 0,3 b c 1

Într-adevăr, pe linia qj: 0,3 ≥ 0 relaţie evident adevărată; b ≥ 0; c ≥ 0;

0,3 + b + c = 1.

Interiorul tabelului de mai sus este reprezentat de numerele

scrise cu roşu şi conform teoriei acestea trebuie să fie pozitive,
însumate să conducă la 1, însumate pe fiecare linie să conducă la
probabilitățile de pe ultima coloană și însumate pe fiecare coloană să
conducă la probabilitățile de pe ultima linie.
(Locurile libere din interiorul tabelului de mai sus, le-am notat mai jos
cu d, e și f, urmând a le determina valorile în cele ce urmează.)

X↓ Y→ 1 2 6 pi
5 0,2 d 0,1 0,6
7 e 0,1 f 0,4
qj 0,3 b c 1

0,2 ≥ 0; d ≥ 0; 0,1 ≥ 0; e ≥ 0; 0,1 ≥ 0; f ≥ 0;

9
 0,2 + d + 0,1 + e + 0,1 + f = 1;

X↓ Y→ 1 2 6 pi
5 0,2 d 0,1 0,6
7 e 0,1 f 0,4
qj 0,3 b c 1

(L1) 0,2 + d + 0,1 = 0,6 ⇒ d = 0,6 - 0,3 ⇒ d = 0,3 ≥ 0; tabelul cu

dublă intrare devine:

X↓ Y→ 1 2 6 pi
5 0,2 d=0,3 0,1 0,6
7 e 0,1 f 0,4
qj 0,3 b c 1

(L2) e + 0,1 + f = 0,4;

(C1) 0,2 + e = 0,3 ⇒ e = 0,3 - 0,2 ⇒ e = 0,1 ≥ 0, a.î. tabelul cu dublă

intrare devine:

X↓ Y→ 1 2 6 pi
5 0,2 0,3 0,1 0,6
7 e=0,1 0,1 f 0,4
qj 0,3 b c 1

(C2) 0,3 + 0,1 = b ⇒ 0,4 = b ⇒ b = 0,4 ≥ 0, a.î. tabelul cu dublă

intrare devine:

X↓ Y→ 1 2 6 pi
5 0,2 0,3 0,1 0,6
7 e=0,1 0,1 f 0,4
qj 0,3 b=0,4 c 1

(C3) 0,1 + f = c.

10
 Din relația corespunzătoare liniei qj, de la pagina 10, și anume din:
0,3 + b + c = 1 ⇔ 0,3 + 0,4 + c = 1 ⇒ c = 1 - 0,7 = 0,3 ≥ 0, iar din
relația corespunzătoare lui (C3), adică din relația de mai sus, de la
această pagină, și anume din: 0,1 + f = c ⇔ 0,1 + f = 0,3 ⇒ f = 0,3 –
– 0,1 = 0,2 ≥ 0, a.î. tabelul cu dublă intrare devine:

X↓ Y→ 1 2 6 pi
5 0,2 0,3 0,1 0,6
7 0,1 0,1 f=0,2 0,4
qj 0,3 0,4 c=0,3 1
Deci:
X↓ Y→ 1 2 6 pi
5 0,2 0,3 0,1 0,6
7 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 0,4 0,3 1

Cercetăm dacă valorile obținute verifică relația de la pagina 10,

scrisă pentru interiorul tabelului: 0,2 + d + 0,1 + e + 0,1 + f = 1 ⇔ 0,2+
+ 0,3 + 0,1 + 0,1 + 0,1 + 0,2 = 1 ⇔ 1 = 1, și respectiv cea scrisă pentru
numerele de pe (L2) de la aceeași pagină 10, și anume: e + 0,1 + f =
= 0,4 ⇔ 0,1 + 0,1 + 0,2 = 0,4 ⇔ 0,4 = 0,3.

Tabelul astfel completat reprezintă repartiţia variabilei aleatoare

bidimensionale discrete (X,Y) sau repartiţia comună a variabilelor
discrete X şi Y.

X↓ Y→ 1 2 6 pi
5 0,2 0,3 0,1 0,6
7 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 0,4 0,3 1

Repartițiile variabilelor aleatoare marginale (adică repartițiile

marginale) sunt:
11
 X↓ Y→ 1 2 6 pi
5 0,2 0,3 0,1 0,6
7 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 0,4 0,3 1

𝟓𝟓 𝟕𝟕 ↑ 𝟏𝟏 𝟐𝟐 𝟔𝟔 ↑
X: � � şi respectiv: Y: � � ,
𝟎𝟎, 𝟔𝟔 𝟎𝟎, 𝟒𝟒 → += 𝟏𝟏 𝟎𝟎, 𝟑𝟑 𝟎𝟎, 𝟒𝟒 𝟎𝟎, 𝟑𝟑 → += 𝟏𝟏

unde am ţinut seama de cele de mai jos:

Coloanele marginale (adică prima şi ultima coloană) ale

tabelului de mai sus conduc la repartiţia lui X, iar liniile marginale
(adică prima şi ultima linie) ale tabelului de mai sus conduc la
repartiţia lui Y.

X↓ Y→ 1 2 6 pi
5 0,2 0,3 0,1 0,6
7 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 0,4 0,3 1

Pe prima linie din repartiţiile variabilelor marginale X şi Y sunt

scrise valorile lor posibile în ordine crescătoare (↑), adică de la cel mai
mic la cel mai mare:

𝟓𝟓 𝟕𝟕
pentru X: � � ⇒ 5 < 7 ⇒ „↑” (în ordine strict crescătoare)
𝟎𝟎, 𝟔𝟔 𝟎𝟎, 𝟒𝟒
şi:
𝟏𝟏 𝟐𝟐 𝟔𝟔
pentru Y: � � ⇒ 1 < 2 < 6 ⇒ „↑” (în ordine strict
𝟎𝟎, 𝟑𝟑 𝟎𝟎, 𝟒𝟒 𝟎𝟎, 𝟑𝟑
crescătoare).

12
 Pe a doua linie din repartiţiile variabilelor marginale X şi Y sunt
scrise probabilităţile cu care X şi Y iau valorile lor posibile, iar aceste
probabilităţi trebuie să fie pozitive şi de sumă egală cu 1:

0,6 = P(X = 5) ≥ 0, 0,4 = P(X = 7) ≥ 0,

𝟓𝟓 𝟕𝟕
⇐ X: � �.
𝟎𝟎, 𝟔𝟔 𝟎𝟎, 𝟒𝟒
0,6 + 0,4 = 1.

0,3 = P(Y = 1) ≥ 0, 0,4 = P(Y = 2) ≥ 0,

𝟏𝟏 𝟐𝟐 𝟔𝟔
0,3 = P(Y = 6) ≥ 0 ⇐ Y: � �.
𝟎𝟎, 𝟑𝟑 𝟎𝟎, 𝟒𝟒 𝟎𝟎, 𝟑𝟑
0,3 + 0,4 + 0,3 = 1.

?
X, Y = „independente”; în acest sens, ne întrebăm dacă fiecare
probabilitate din interiorul tabelului (completat) de mai jos este egală
cu produsul dintre ultima probabilitate de pe linia ei cu ultima
probabilitate de pe coloana ei; dacă da, atunci X, Y = „independente”;
dacă nu, deci dacă o probabilitate din interiorul tabelului (completat)
de mai jos este diferită de produsul dintre ultima probabilitate de pe
linia ei cu ultima probabilitate de pe coloana ei, atunci X şi Y sunt
dependente.

X↓ Y→ 1 2 6 pi
5 0,2 0,3 0,1 0,6
7 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 0,4 0,3 1

13
 X↓ Y→ 1 2 6 pi
5 0,2 0,3 0,1 0,6
7 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 0,4 0,3 1

? ?
X, Y = „i.” = (independente): 0,2 = 0,6 x 0,3 = 0,18 ⇒ 0,2 ≠ 0,18
⇒ X, Y = „dependente”.

Cerința2:

covarianța v.a. X și Y
↓not.
? = cov(X,Y):

Mod de calcul pentru cov(X,Y):

X, Y = „dependente” ⇒ cov(X,Y) ≝ M(XY) – M(X)M(Y);

X, Y = „independente” = „i” ⇒ cov(X,Y) = 0.

(M(X) = (media lui X); M(Y) = (media lui Y); M(XY) = (media lui XY))

X, Y = „dependente” ⇒ cov(X,Y) = M(XY) – M(X)M(Y).

? = M(X), ? = M(Y), ? = M(XY).

↓media lui X
𝟓𝟓 𝟕𝟕
X: � � ⇒ M(X) = 5 x 0,6 + 7 x 0,4 = 3 + 2,8 = 5,8.
𝟎𝟎, 𝟔𝟔 𝟎𝟎, 𝟒𝟒

14
 ↓media lui Y
𝟏𝟏 𝟐𝟐 𝟔𝟔
Y: � � ⇒ M(Y) = 1 x 0,3 + 2 x 0,4 + 6 x 0,3 = 0,3 + 0,8 +
𝟎𝟎, 𝟑𝟑 𝟎𝟎, 𝟒𝟒 𝟎𝟎, 𝟑𝟑
+ 1,8 = 1,1 + 1,8 = 2,9.

↓media lui XY
? = M(XY); ? = XY, (adică ce repartiție are XY).

X↓ Y→ 1 2 6 pi
5 0,2 0,3 0,1 0,6
7 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 0,4 0,3 1

(5)(1) (5)(2) (5)(6) (7)(1) (7)(2) (7)(6)

XY:
0,2 0,3 0,1 0,1 0,1 0,2
↑ ↑
probabilitățile de pe probabilitățile de pe
linia1 din interiorul linia2 din interiorul
tabelului de mai sus, tabelului de mai sus,
adică cele scrise cu roșu adică cele scrise cu roșu

5 10 30 7 14 42
XY:
0,2 0,3 0,1 0,1 0,1 0,2

5 7 10 14 30 42 „↑”
XY: ⇒
0,2 0,1 0,3 0,1 0,1 0,2 →+=1

15
⇒ M(XY) = 5 x 0,2 + 7 x 0,1 + 10 x 0,3 + 14 x 0,1 + 30 x 0,1 + 42 x 0,2=
= 1 + 0,7 + 3 + 1,4 + 3 + 8,4 = 4,7 + 4,4 + 8,4 = 17,5.

Deci:

cov(X,Y) ≝M(XY) – M(X)M(Y)=(17,5) – (5,8)(2,9)=17,5-16,82 =

= 0,68.

? = P(X + Y ≤ 8) și apoi o comparăm cu valoarea 0,65; ? = (X +

+ Y ≤ 8); ? = X + Y (adică ce repartiție are X + Y).

X↓ Y→ 1 2 6 pi
5 0,2 0,3 0,1 0,6
7 0,1 0,1 0,2 0,4
qj 0,3 0,4 0,3 1

5+1 5+2 5+6 7+1 7+2 7+6

X+Y:
0,2 0,3 0,1 0,1 0,1 0,2
↑ ↑
probabilitățile de pe probabilitățile de pe
linia1 din interiorul linia2 din interiorul
tabelului de mai sus, tabelului de mai sus,
adică cele scrise cu roșu adică cele scrise cu roșu

6 7 11 8 9 13
X+Y:
0,2 0,3 0,1 0,1 0,1 0,2

6 7 8 9 11 13 „↑”
X+Y:
0,2 0,3 0,1 0,1 0,1 0,2 →+=1

16
 ? = (X + Y ≤ 8) = (X + Y = 6) ∪ (X + Y = 7) ∪ (X + Y = 8).

6 7 8 9 11 13
| | ]| | | |
A B C
↓ ↓ ↓
P(X + Y ≤ 8) = P[(X + Y = 6) ∪ (X + Y = 7) ∪ (X + Y = 8)] =

= P(A ∪ B ∪ C) = P(A) + P(B) + P(C) = P(X + Y = 6) + P(X + Y = 7)+

↑
A, B și C sunt
incompatibile (2 câte 2)

+ P(X + Y = 8) = 0,2 + 0,3 + 0,1 = 0,6.

↑conform repartiției lui X + Y de mai jos:

6 7 8 9 11 13
X+Y:
0,2 0,3 0,1 0,1 0,1 0,2
↑ ↑ ↑
P(X + Y=6) P(X + Y=7) P(X + Y=8)

Deci:

P(X + Y ≤ 8) = 0,6 < 0,65,

ceea ce înseamnă că este adevărat că P(X + Y ≤ 8) = 0,6 nu depășește

(nu este mai mare) decât valoarea 0,65, adică răspunsul este afirmativ.

Aplicaţia3:

Rezolvare:

17
 Rezolvarea cerinței 1:

Din teorie se ştie densitatea de repartiţie sau densitatea de

probabilitate a v.a.c. X este prin definiţie funcţia f ce are următoarele
2 proprietăţi:

(P1) f ≥ 0 pe ℝ (adică f ia valori pozitive pe ℝ) şi

+∞
(P2) ∫−∞ 𝐟𝐟(𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝 = 1.

În acest sens, demonstrăm că f are (P1) şi (P2), unde:

+∞
(P1) f ≥ 0 pe ℝ şi (P2) ∫−∞ 𝐟𝐟(𝐱𝐱)dx = 1.

Conform ipotezei:
𝟐𝟐
(𝐱𝐱 𝟐𝟐 + 𝟐𝟐), 𝐱𝐱 ∈ [𝟎𝟎, 𝟑𝟑]
f(x) = 𝟑𝟑𝟑𝟑 , astfel încât:
𝟎𝟎, 𝐱𝐱 ∉ [𝟎𝟎, 𝟑𝟑]

(P1) pentru 𝐱𝐱 ∉ [𝟎𝟎, 𝟑𝟑]: f(x) = 0 ≥ 0, ceea ce este evident adevărat;

𝟐𝟐
pentru 𝐱𝐱 ∈ [𝟎𝟎, 𝟑𝟑]: f(x) = (𝐱𝐱 𝟐𝟐 + 𝟐𝟐) ≥ 0, ceea ce este evident
𝟑𝟑𝟑𝟑
𝟐𝟐
adevărat, deoarece ≥ 0, iar (x2 + 2) ≥ 0, fiind o sumă de numere
𝟑𝟑𝟑𝟑
𝟐𝟐
pozitive, a.î. produsul a doi factori pozitivi (≥ 0), și anume: (𝐱𝐱 𝟐𝟐 + 𝟐𝟐)
𝟑𝟑𝟑𝟑
este pozitiv (≥ 0).

+∞ 𝟑𝟑 𝟑𝟑 𝟐𝟐 𝟐𝟐
(P2) ? = ∫−∞ 𝐟𝐟(𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝 =∫𝟎𝟎 𝐟𝐟(𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝 = ∫𝟎𝟎 (𝐱𝐱 𝟐𝟐 + 𝟐𝟐)𝐝𝐝𝐝𝐝 =
𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟑𝟑𝟑𝟑
𝟑𝟑
𝟑𝟑 𝟐𝟐 𝟑𝟑 𝟑𝟑 𝟐𝟐 𝐱𝐱 𝟐𝟐+𝟏𝟏 𝟑𝟑
∫𝟎𝟎 (𝐱𝐱 𝟐𝟐 + 𝟐𝟐)𝐝𝐝𝐝𝐝 =
𝟑𝟑𝟑𝟑
[∫𝟎𝟎 𝐱𝐱 𝟐𝟐 𝐝𝐝𝐝𝐝 + ∫𝟎𝟎 𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐] = [
𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟐𝟐+𝟏𝟏 𝟎𝟎
� + 2∫𝟎𝟎 𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏] =

18
 𝟑𝟑
𝟐𝟐 𝐱𝐱 𝟑𝟑 𝟐𝟐 𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟎𝟎𝟑𝟑 𝟐𝟐 𝟐𝟐𝟐𝟐
= [ � + 2𝐱𝐱|𝟑𝟑𝟎𝟎 ] = [( - ) + 2(3 - 0)] = [ + 2(3)] =
𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟑𝟑 𝟎𝟎 𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟑𝟑 𝟑𝟑 𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟑𝟑
𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐
= [9 + 6] = [15] = = 1, ceea ce trebuia demonstrat.
𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟐𝟐

Din liceu, se ştie că:

𝐛𝐛 𝐱𝐱 𝐧𝐧+𝟏𝟏 𝐱𝐱=𝐛𝐛 𝐛𝐛𝐧𝐧+𝟏𝟏 𝐚𝐚𝐧𝐧+𝟏𝟏
∫𝐚𝐚 𝐱𝐱 𝐧𝐧 dx = |
𝐧𝐧+𝟏𝟏 𝐱𝐱=𝐚𝐚
=
𝐧𝐧+𝟏𝟏
–
𝐧𝐧+𝟏𝟏
, iar:
𝐛𝐛 𝐛𝐛 𝐛𝐛
∫𝐚𝐚 𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏 = ∫𝐚𝐚 𝐝𝐝𝐝𝐝 = x| 𝐱𝐱=𝐛𝐛
𝐱𝐱=𝐚𝐚 = b – a, ∫𝐚𝐚 𝟎𝟎𝐝𝐝𝐝𝐝 = 0.

Rezolvarea cerinței 2: ? = (media variabilei aleatoare X).

Realizăm următoarea incursiune în partea teoretică.

Valoarea medie sau media v.a.c. X este numărul real notat M(X)
şi egal prin definiţie:

+∞
M(X) ≝ ∫−∞ 𝐱𝐱 ∙ 𝐟𝐟(𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝.

𝟐𝟐
(𝐱𝐱 𝟐𝟐 + 𝟐𝟐), 𝐱𝐱 ∈ [𝟎𝟎, 𝟑𝟑]
De la prima cerință se știe că: f(x) = 𝟑𝟑𝟑𝟑 .
𝟎𝟎, 𝐱𝐱 ∉ [𝟎𝟎, 𝟑𝟑]

∞ 𝟑𝟑 𝟑𝟑 𝟐𝟐
M(X) ≝ ∫−∞ 𝐱𝐱𝐱𝐱(𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝 = ∫𝟎𝟎 𝐱𝐱𝐱𝐱(𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝 = ∫𝟎𝟎 𝐱𝐱 (𝐱𝐱 𝟐𝟐 + 𝟐𝟐)𝐝𝐝𝐝𝐝 =
𝟑𝟑𝟑𝟑

𝟐𝟐 𝟑𝟑 𝟐𝟐 𝟑𝟑 𝟐𝟐 𝟑𝟑 𝟑𝟑 𝟏𝟏 𝟐𝟐 𝟑𝟑 𝟑𝟑
= ∫ 𝐱𝐱 (𝐱𝐱 + 𝟐𝟐 )𝐝𝐝𝐝𝐝 = ∫ (𝐱𝐱 + 𝟐𝟐𝟐𝟐 ) 𝐝𝐝𝐝𝐝 = [∫ 𝐱𝐱 𝐝𝐝𝐝𝐝 + 𝟐𝟐 ∫ 𝐱𝐱 𝐝𝐝𝐝𝐝]=
𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟎𝟎 𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟎𝟎 𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟎𝟎 𝟎𝟎

𝟑𝟑 𝟑𝟑 𝟑𝟑 𝟑𝟑
𝟐𝟐 𝐱𝐱 𝟑𝟑+𝟏𝟏 𝐱𝐱 𝟏𝟏+𝟏𝟏 𝟐𝟐 𝐱𝐱 𝟒𝟒 𝐱𝐱 𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟑𝟑𝟒𝟒 𝟎𝟎𝟒𝟒
= [( � ) + 𝟐𝟐( � )] = [( � ) + 𝟐𝟐( � )] = [( - ) + (32 – 02))]=
𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟑𝟑+𝟏𝟏 𝟎𝟎 𝟏𝟏+𝟏𝟏 𝟎𝟎 𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟒𝟒 𝟎𝟎 𝟐𝟐 𝟎𝟎 𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟒𝟒 𝟒𝟒

𝟏𝟏 𝟖𝟖𝟖𝟖 𝟏𝟏 𝟖𝟖𝟖𝟖+𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟑𝟑𝟑𝟑

= ( + 9) = = = = , ceea ce trebuia determinat.
𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟒𝟒 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟒𝟒 𝟔𝟔𝟔𝟔 𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟐𝟐𝟐𝟐
19
 ↑:3
Din liceu, se ştie că:
𝐛𝐛 𝐱𝐱 𝐧𝐧+𝟏𝟏 𝐱𝐱=𝐛𝐛 𝐛𝐛𝐧𝐧+𝟏𝟏 𝐚𝐚𝐧𝐧+𝟏𝟏
∫𝐚𝐚 𝐱𝐱 𝐧𝐧 dx = |
𝐧𝐧+𝟏𝟏 𝐱𝐱=𝐚𝐚
=
𝐧𝐧+𝟏𝟏
–
𝐧𝐧+𝟏𝟏
, iar:
𝐛𝐛 𝐛𝐛 𝐛𝐛
∫𝐚𝐚 𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏 = ∫𝐚𝐚 𝐝𝐝𝐝𝐝 = x| 𝐱𝐱=𝐛𝐛
𝐱𝐱=𝐚𝐚 = b – a, ∫𝐚𝐚 𝟎𝟎𝐝𝐝𝐝𝐝 = 0.

Rezolvarea cerinței 3:

𝟓𝟓 𝟓𝟓 𝟓𝟓 𝟓𝟓
? = P(X < ); X < înseamnă că X ∈ (-∞, ), adică -∞ < X < .
𝟑𝟑 𝟑𝟑 𝟑𝟑 𝟑𝟑

|( |[ )| ]| |
𝟓𝟓
-∞ 0 3 ∞
𝟑𝟑

Ținând seama că valorile x ale lui X sunt luate din intervalul [0,3],
𝟓𝟓 𝟏𝟏
deducem că valorile lui X < se obțin intersectând intervalul (-∞, ) cu
𝟑𝟑 𝟑𝟑
𝟓𝟓 𝟓𝟓
intervalul [0,3], și astfel rezultă că: X ∈ (-∞, ) ∩ [0,3] = [0, ), adică
𝟑𝟑 𝟑𝟑
𝟓𝟓
0≤X< .
𝟑𝟑
𝟓𝟓 𝟓𝟓
Deci: ? = P(X < ) = P(0 ≤ X < ).
𝟑𝟑 𝟑𝟑
În acest sens, realizăm incursiunea în partea teoretică de mai jos:
𝐱𝐱
Dacă X: �𝐟𝐟(𝐱𝐱)� este v.a.c. (variabilă aleatoare continuă), atunci
au loc relaţiile de mai jos:

𝐛𝐛
P(a ≤ X ≤ b) = P(a < X < b) = P(a ≤ X < b) = P(a < X ≤ b) = ∫𝐚𝐚 𝐟𝐟(𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝,
⩝ a, b ∈ ℝ ∪ {-∞,+ ∞}, cu a < b.

20
 𝟓𝟓 𝟓𝟓
? = P(X < ) = P(0 ≤ X < ).
𝟑𝟑 𝟑𝟑

|( |[ )| ]| |
𝟓𝟓
-∞ 0 3 ∞
𝟑𝟑

𝟐𝟐
(𝐱𝐱 𝟐𝟐 + 𝟐𝟐), 𝐱𝐱 ∈ [𝟎𝟎, 𝟑𝟑]
f(x) =𝟑𝟑𝟑𝟑 .
𝟎𝟎, 𝐱𝐱 ∉ [𝟎𝟎, 𝟑𝟑]

a b
↓ ↓
𝟓𝟓 𝟓𝟓
𝟏𝟏 𝟓𝟓 𝐛𝐛=
P(X < ) = P(0 ≤ X < ) = ∫𝐚𝐚=𝟎𝟎𝟑𝟑 𝐟𝐟(𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝 = ∫𝟎𝟎 𝐟𝐟(𝐱𝐱)𝐝𝐝𝐝𝐝 =
𝟑𝟑
𝟑𝟑 𝟑𝟑

𝟓𝟓 𝟓𝟓 𝟓𝟓 𝟏𝟏
𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟏𝟏 𝟐𝟐
= ∫𝟎𝟎 𝟑𝟑 (𝐱𝐱 + 𝟐𝟐)𝐝𝐝𝐝𝐝 = ∫ 𝟑𝟑 (𝐱𝐱 + 𝟐𝟐)𝐝𝐝𝐝𝐝 = ∫[ 𝟑𝟑 𝐱𝐱 𝐝𝐝𝐝𝐝 +∫𝟎𝟎 𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐] = 𝟑𝟑
𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟎𝟎 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟎𝟎
𝟓𝟓 𝟓𝟓 𝟓𝟓 𝟓𝟓
𝟐𝟐+𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟑𝟑 (𝟑𝟑)𝟑𝟑
𝟏𝟏 𝐱𝐱 𝟑𝟑 𝟏𝟏 𝐱𝐱 𝟑𝟑 𝟏𝟏 𝟎𝟎𝟑𝟑 𝟓𝟓
= [( � ) + 𝟐𝟐 ∫𝟎𝟎 𝐝𝐝𝐝𝐝] = 𝟑𝟑 [( � ) + 2(𝐱𝐱|𝟎𝟎 )] = 𝟑𝟑
[( - ) + 2( - 0)] =
𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟐𝟐+𝟏𝟏 𝟎𝟎 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟑𝟑 𝟎𝟎 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟑𝟑 𝟑𝟑 𝟑𝟑
𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏
𝟏𝟏 𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟓𝟓 𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏+𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟏𝟏 𝟑𝟑𝟑𝟑𝟑𝟑
= [ + 2( )] = ( + )= ( + 10) = ( )= ( )=
𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟑𝟑 𝟑𝟑 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟐𝟐𝟐𝟐∙𝟑𝟑 𝟑𝟑 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟑𝟑 𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟑𝟑 𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟒𝟒𝟒𝟒 𝟐𝟐𝟐𝟐
𝟕𝟕𝟕𝟕 𝟕𝟕𝟕𝟕
= = .
𝟗𝟗∙𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐

Prof. matem. Virginia Atanasiu.

Notă: Se acordă 1 punct din oficiu.

Observații:

1. Rezolvări echivalente și corecte primesc punctajul echivalent.

2. Pentru abordări parțiale sau calcule parțial corecte se acordă o parte din punctaj.

21
3. Punctajul maxim îl obține soluția corectă, completă și justificată.

Prof. matem. Virginia Atanasiu.

22