Algoritm

de rezolvare a itemilor de BAC la Matematică

Ecuații
Ecuații cu radical
1. " 𝑓 = 𝑔
2. 𝑓 = 𝑔%
3. Verificare și răspuns
Ecuații cu logaritm
1. log ) 𝑓 = 𝑛
2. 𝑓 = 𝑎%
3. Verificare și răspuns
Ecuații cu fracție
,
1. = 0
-
2. 𝑓 = 0
3. Verificare și răspuns
Ecuații cu produs
1. 𝑓 ∙ 𝑔 = 0
2. 𝑓 = 0; 𝑔 = 0
3. Verificare și răspuns
Ecuații cu putere
1. 𝑎 , = 𝑎 -
2. 𝑓 = 𝑔
3. Verificare și răspuns

Cazuri de DVA:
1. Radical 𝒇
𝐷𝑉𝐴: 𝑓 ≥ 0
2. Logaritm 𝐥𝐨𝐠 𝒂 𝒇
𝐷𝑉𝐴: 𝑓 > 0
𝒈
3. Fracție
𝒇
𝐷𝑉𝐴: 𝑓 ≠ 0

Inecuații: 𝒇 > 𝟎, 𝒇 < 𝟎, 𝒇 ≥ 𝟎, 𝒇 ≤ 𝟎
1. DVA(fiecare caz aparte)
2. 𝑓 = 0 (aflăm zerourile)
3. 𝑎𝑥𝑎: 𝑠𝑒𝑚𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑓 𝑝𝑒 𝐷𝑉𝐴

Numere complexe(rezolvăm în ℂ)
Ecuații de gr. II ( -𝟏 = 𝒊)
1. 𝑎𝑧 N + 𝑏𝑧 + 𝑐 = 0
VWV ∆ VWX ∆
2. ∆= 𝑏 N − 4𝑎𝑐, 𝑧U = , 𝑧N =
N) N)
3. 𝑆 = 𝑧U ; 𝑧N
Ecuații de gr. I (𝒊𝟐 = −𝟏)
1. 𝑎 + 𝑏𝑖 𝑧 = 𝑥 + 𝑦𝑖
]X^_ )VW_
2. 𝑧 = ∙
)XW_ )VW_
3. 𝑧 = 𝑝 + 𝑞𝑖
Ecuații mixte(𝒛 = 𝒂 + 𝒃𝒊; 𝒛 = 𝒂-𝒃𝒊)
1. 𝑏𝑧 + 𝑐𝑧 = 𝑝 + 𝑞𝑖
2. 𝑏(𝑎 + 𝑏𝑖) + 𝑐(𝑎 − 𝑏𝑖) = 𝑝 + 𝑞𝑖
 3. 𝑅𝑒𝑧f = 𝑅𝑒𝑧g , 𝐼𝑚𝑧f = 𝐼𝑚𝑧g
Matrici și expresii ( 𝒛 = 𝒂𝟐 + 𝒃𝟐 , 𝑹𝒆𝒛 = 𝒂; 𝑰𝒎𝒛 = 𝒃, 𝒊𝟐 = −𝟏)
𝑎 + 𝑏𝑖 𝑥 + 𝑦𝑖 𝑎 + 𝑏𝑖 𝑥 + 𝑦𝑖
𝐴= ; 𝑑𝑒𝑡𝐴 = = 𝑎 + 𝑏𝑖 𝑐 + 𝑑𝑖 − (𝑥 + 𝑦𝑖)(𝑝 + 𝑞𝑖)
𝑝 + 𝑞𝑖 𝑐 + 𝑑𝑖 𝑝 + 𝑞𝑖 𝑐 + 𝑑𝑖

Probabilitate
Probleme în care este dată probabilitatea 𝑷 𝑨 + 𝑷 𝑨 = 𝟏
1. 𝑃 𝐴 - probabilitatea afirmativă; 𝑃 𝐴 - probabilitatea cu negație
2. Schema cu + și –; calcularea numărului de rânduri
3. Transformarea schemei în scriere cu 𝑃 𝐴 și 𝑃 𝐴 și calcularea 𝑝.
Probleme cu zarul și moneda
1. 𝑛 = (𝑛𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑓𝑒ț𝑒)%vwăxvy gz )xv%{ăx_ = 𝑓 )
%x.{ăgzx_
2. Schema cu + și –; calcularea numărului de rânduri 𝐶%x.)xv%{ăx_ = 𝐶){
3. 𝑚 = 𝐶){ ∙ (𝑛𝑟. 𝑓𝑒ț𝑒 𝑐𝑒𝑟𝑢𝑡𝑒)%x.{ăgzx_ ∙ (𝑛𝑟. 𝑓𝑒ț𝑒 𝑟ă𝑚𝑎𝑠𝑒)%x.{ăgzx_
Probleme cu regula înmulțirii
1. 𝑛 = î𝑛𝑚𝑢ț𝑖𝑚 𝑛𝑟. 𝑑𝑒 𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡ăț𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 𝑝𝑡. 𝑓𝑖𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑜𝑐 î𝑛 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒
2. 𝑚 = î𝑛𝑚𝑢ț𝑖𝑚 𝑛𝑟. 𝑑𝑒 𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡ăț𝑖 𝑐𝑒𝑟𝑢𝑡𝑒 𝑝𝑡. 𝑓𝑖𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑜𝑐 î𝑛 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒
w
3. 𝑝 =
%
Probleme cu permutări
1. 𝑛 = 𝑛𝑟. 𝑒𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 !
2. 𝑚 = 𝑛𝑟. 𝑒𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑝𝑒 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑢𝑙 𝑙𝑜𝑐 ! ∙ 𝑛𝑟. 𝑒𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑝𝑒 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑑𝑜𝑖 !
w
3. 𝑝 =
%
Probleme care se reduc la bile(persoane, obiecte)
%x.W_yzy‚x z]•x)fz
1. Schema problemei și aflarea lui 𝑛 = 𝐶%x.•‚•)y gz W_yz = 𝐶•z
%x.W_yzy‚x z]•x)fz gz ){z)f•ă {vy‚)xz z{
2. Schema pentru 𝑚 și aflarea lui 𝑚 = 𝐶%x.•‚•)y gz W_yz gz {vy‚)xz) {zxv•ă = 𝐶•{
w
3. 𝑝 =
%

Aplicații ale derivatei
Monotonia, Extremele locale, Punctele critice.
1. 𝑓 ƒ 𝑥 = 0 aflăm punctele critice din 𝐷(𝑓)
2. 𝑎𝑥𝑎: 𝑠𝑒𝑚𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑓 ƒ 𝑝𝑒 𝐷(𝑓)
3. Răspuns:
𝑓 ƒ ≥ 0 ⟺ 𝑓 ↗
𝑓 ƒ ≤ 0 ⟺ 𝑓 ↘
𝑓 ƒ = 0 ⟺ 𝑝. 𝑐𝑟𝑖𝑡𝑖𝑐
↗X 𝑚𝑎𝑥. 𝑙𝑜𝑐𝑎𝑙 ↘V
↘V 𝑚𝑖𝑛. 𝑙𝑜𝑐𝑎𝑙 ↗X
Convex, Concav, Punctele de inflexiune
1. 𝑓 ƒ 𝑥 ; 𝑓 ƒƒ 𝑥 = 0
2. 𝑎𝑥𝑎: 𝑠𝑒𝑚𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑓 ƒƒ 𝑝𝑒 𝐷(𝑓)
3. Răspuns:
𝑓 ƒƒ ≥ 0 ⟺ 𝑓 ∪ 𝑐𝑜𝑛𝑣𝑒𝑥ă
𝑓 ƒƒ ≤ 0 ⟺ 𝑓 ∩ 𝑐𝑜𝑛𝑐𝑎𝑣ă
𝑓 ƒƒ = 0 ș𝑖 ± 𝑖𝑛𝑓𝑙𝑒𝑥𝑖𝑢𝑛𝑒∓ ⟺ 𝑝. 𝑑𝑒 𝑖𝑛𝑓𝑙𝑒𝑥𝑖𝑢𝑛𝑒
Extremele globale, Valorile max/min, 𝒇: [𝒂; 𝒃] → ℝ
1. 𝑓 ƒ 𝑥 = 0 aflăm punctele critice din 𝐷(𝑓), 𝑥 = 𝑐
2. Calculăm 𝑓 𝑎 , 𝑓 𝑏 , 𝑓(𝑐) și aranjăm în ordine crescătoare numere obținute
3. Răspuns:
𝑐𝑒𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑖𝑐 𝑛𝑟. −𝑚𝑖𝑛𝑖𝑚𝑢𝑙 𝑔𝑙𝑜𝑏𝑎𝑙; 𝑣𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑖𝑛𝑖𝑚ă
𝑐𝑒𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑟. −𝑚𝑎𝑥𝑖𝑚𝑢𝑙 𝑔𝑙𝑜𝑏𝑎𝑙; 𝑣𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑎𝑥𝑖𝑚ă
Ecuația tangentei la graficul funcției în 𝒙𝟎 : 𝒚 = 𝒇 𝒙𝟎 + 𝒇ƒ 𝒙𝟎 𝒙 − 𝒙𝟎
 1. Din condiția problemei determinăm 𝑥“ , dacă nu este dat.
2. Aflăm 𝑓 ' 𝑥 ; 𝑓 ' 𝑥“ ș𝑖 𝑓(𝑥“ )
3. Înlocuim cele obținute în formula inițială, reducem și ajungem la 𝑦 = 𝑎𝑥 + 𝑏 - ecuația tangentei.

Integrale. Aplicații ale integralei
Integrarea prin schimb de variabilă
-
Cazuri: 𝑔 ∙ 𝑓 𝑑𝑥; 𝑔 ∙ 𝑓 % 𝑑𝑥; 𝑔 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑓 𝑑𝑥; 𝑔 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝑓 𝑑𝑥; 𝑔 ∙ 𝑒 , 𝑑𝑥; 𝑑𝑥;
,
𝑓=𝑡
ƒ
1. Notăm 𝑓 cu 𝑡, derivăm, exprimăm 𝑑𝑥: 𝑓 𝑑𝑥 = 1𝑑𝑡
U
𝑑𝑥 = – 𝑑𝑡
,
2. Înlocuim cele obținute în integrala inițială, simplificăm și calculăm o integrală elementară: 𝑡 𝑑𝑡;
U
𝑡 % 𝑑𝑡; 𝑠𝑖𝑛𝑡 𝑑𝑡; 𝑐𝑜𝑠𝑡 𝑑𝑡; 𝑒 • 𝑑𝑡; 𝑑𝑡;
•
3. Revenim la notația inițială: din funcție cu 𝑡 la funcție cu 𝑥.
Integrarea prin părți 𝒖𝒅𝒗 = 𝒖𝒗- 𝒗𝒅𝒖
Cazuri: 𝑓 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑥 𝑑𝑥; 𝑓 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝑥 𝑑𝑥; 𝑓 ∙ 𝑒 ] 𝑑𝑥; (caz particular: 𝑓𝑙𝑛𝑥 𝑑𝑥)
𝑓=𝑢
𝑓 ƒ 𝑑𝑥 = 𝑑𝑢 𝑙𝑛𝑥 = 𝑢
𝑠𝑖𝑛𝑥𝑑𝑥 = 𝑑𝑣 U
𝑑𝑥 = 𝑑𝑢
1. Notăm, derivăm; notăm integrăm: 𝑐𝑜𝑠𝑥𝑑𝑥 = 𝑑𝑣 . Caz particular ] .
𝑒 ] 𝑑𝑥 = 𝑑𝑣 𝑓𝑑𝑥 = 𝑑𝑣
−𝑐𝑜𝑠𝑥 = 𝑣 𝑓𝑑𝑥 = 𝑣
𝑠𝑖𝑛𝑥 = 𝑣
𝑒] = 𝑣
2. Înlocuim în formulă datele obținute și calculăm integrala elementară nou obținută
Primitiva funcției
1. Calculăm integrala 𝐹 𝑥 = 𝑓 𝑥 𝑑𝑥 + 𝐶
2. Din condiția problemei obținem 𝐹 𝑎 + 𝐶 = 𝑏 ⇔ 𝐶 = 𝑏 − 𝐹(𝑎)
3. Scriem răspunsul 𝐹 𝑥 = 𝑓 𝑥 𝑑𝑥 + 𝐶, unde 𝐶 este numărul obținut mai sus.
Integrala definită(se calculează aria sub-graficului)
1. Determinăm capetele integralei 𝑎 ș𝑖 𝑏, 𝑎 > 𝑏
2. Calculăm integrala nedefinită 𝑓 𝑥 𝑑𝑥 = 𝐹 𝑥 + 𝐶
3. Calculăm aria 𝐴 Γ, = 𝐹 𝑥 |W) = 𝐹 𝑏 − 𝐹 𝑎 = 𝑚 𝑢. 𝑝.