I.3.

Clasificarea şi aducerea la formele canonice a ecuaţiilor

cvasiliniare de ordinul al doilea cu coeficienţi constanţi în cazul a
n  3 variabile independente

Considerăm ecuația

𝜕2𝑢 𝜕𝑢 𝜕𝑢
∑𝑛𝑖=1 ∑𝑛𝑗=1 𝑎𝑖𝑗 + 𝑓 (𝑥1 , … , 𝑥𝑛 , 𝑢, 𝑥 , … , 𝑥 ) = 0, (3.1)
𝜕𝑥𝑖 𝜕𝑥𝑗 1 𝑛

unde 𝑎𝑖𝑗 sunt constante, 𝑓 − funcție dată, iar 𝑢 (𝑥1 , … , 𝑥𝑛 ) − funcția necunoscută.

I.3.1. Transformări liniare.

Scopul nostru constă în simplificarea părții principale a ecuației (3.1):

𝜕2 𝑢
∑𝑛𝑖=1 ∑𝑛𝑗=1 𝑎𝑖𝑗 . (3.2)
𝜕𝑥𝑖 𝜕𝑥𝑗
Cum ? Răspuns: prin aplicarea unei transformări liniare nedegenerate de coordonate
𝑥1 , … , 𝑥𝑛 :
𝜉𝑘 = ∑𝑛𝑖=1 𝑐𝑘𝑖 𝑥𝑖 , 𝑘 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛. (3.3)
În formă matriceală (3.3) se scrie astfel:
𝜉1 𝑐11 𝑐12 …𝑐1𝑛 𝑥1
𝜉 𝑐21 𝑐22…𝑐2𝑛 𝑥2
( 2 ) = ( ⋮ ⋮ … ⋮ ) ( ⋮ ).
⋮
𝜉𝑛 𝑐𝑛1 𝑐𝑛2…𝑐𝑛𝑛 𝑥𝑛
Notăm cu 𝐶 = (𝑐𝑖𝑗 )𝑖,𝑗=1,𝑛
̅̅̅̅̅
matricea transformării (3.3), iar cu 𝐵 = (𝑏𝑖𝑗 )𝑖,𝑗=1,𝑛
̅̅̅̅̅
inversa ei, adică 𝐵 = 𝐶 −1. Matricea 𝐵 poate fi calculată deoarece transformarea
(3.3) s-a considerat nedegenerată, adică 𝑑𝑒𝑡𝐶 ≠ 0. În formă matriceală trecerea de
la 𝜉𝑖 , 𝑖 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛 , la 𝑥𝑖 , 𝑖 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛, se scrie astfel
𝑥1 𝑏11 𝑏12 … 𝑏1𝑛 𝜉1
𝑥2 𝑏 𝑏 …𝑏 𝜉
( ⋮ ) = ( 21 22 … 2𝑛 ) ( 2 ).
⋮ ⋮ ⋮ ⋮
𝑥𝑛 …
𝑏𝑛1 𝑏𝑛2 𝑏𝑛𝑛 𝜉𝑛
1
 Fie 𝑣(𝜉1, … , 𝜉𝑛 ) = 𝑢(∑𝑛𝑖=1 𝑏1𝑖 𝜉𝑖 , … , ∑𝑛𝑖=1 𝑏𝑛𝑖 𝜉𝑖 ) și exprimăm derivatele funcției
𝑢 în 𝑥𝑖 , 𝑖 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛, prin derivatele lui 𝑣 în 𝜉𝑖 , 𝑖 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛 ∶
𝜕𝑢 𝜕𝑣 𝜕𝜉𝑘
= ∑𝑛𝑘=1 , (3.4)
𝜕𝑥𝑖 𝜕𝜉𝑘 𝜕𝑥𝑖
𝜕2 𝑢 𝜕2 𝑣
= ∑𝑛𝑘,𝑙=1 𝑐𝑘𝑖 𝑐𝑙𝑗 . (3.5)
𝜕𝑥𝑖 𝜕𝑥𝑗 𝜉𝑘 𝜉𝑙
În caz particular, dacă 𝑛 = 3, 𝑖 = 2, 𝑗 = 3, atunci formulele (3.4) și (3.5) se scriu
desfășurat, respectiv, astfel:
𝜕𝑢 𝜕𝑣 𝜕𝜉1 𝜕𝑣 𝜕𝜉2 𝜕𝑣 𝜕𝜉3
= + + ,
𝜕𝑥2 𝜕𝜉1 𝜕𝑥2 𝜕𝜉2 𝜕𝑥2 𝜕𝜉3 𝜕𝑥2
𝜕2 𝑢 𝜕2 𝑣 𝜕2 𝑣 𝜕2 𝑣
= 𝑐12𝑐13 2 + 𝑐12𝑐23 + 𝑐12 𝑐33 +
𝜕𝑥2 𝜕𝑥3 𝜕𝜉1 𝜕𝜉1𝜕𝜉2 𝜕𝜉1𝜕𝜉3
𝜕2 𝑣 𝜕2 𝑣 𝜕2 𝑣
+𝑐22𝑐13 + 𝑐22𝑐23 2 + 𝑐22𝑐33
𝜕𝜉1𝜕𝜉2 𝜕𝜉2 𝜕𝜉2 𝜕𝜉3
𝜕2 𝑣 𝜕2 𝑣 𝜕2 𝑣
+𝑐32 𝑐13 + 𝑐32𝑐23 + 𝑐32𝑐33 .
𝜕𝜉1 𝜕𝜉3 𝜕𝜉2 𝜉𝜕3 𝜕𝜉32
Înlocuind (3.4) și (3.5) în (3.1), obținem
𝜕2 𝑣 𝜕𝑣 𝜕𝑣
∑𝑛𝑘,𝑙=1 𝜎𝑘𝑙 + 𝐹 (𝜉1, … , 𝜉𝑛 , 𝑣, ,…, ) = 0, (3.6)
𝜕𝜉𝑘 𝜕𝜉𝑙 𝜕𝜉1 𝜕𝜉𝑛
unde
𝜎𝑘𝑙 = ∑𝑛𝑖,𝑗=1 𝑎𝑖𝑗 𝑐𝑘𝑖 𝑐𝑙𝑗 . (3.7)
Așa dar, transformarea liniară nedegenerată (3.3) reduce (3.1) la ecuația (3.6) cu 𝜎𝑘𝑙
din (3.7).

I.3.2. Forme pătratice.

Considerăm forma pătratică
Q=∑𝑛𝑖,𝑗=1 𝑎𝑖𝑗 𝑡𝑖 𝑡𝑗 , (3.8)
unde coeficienții 𝑎𝑖𝑗 coincid cu coeficienții din ecuația (3.1), și transformarea liniară
𝑡𝑖 = ∑𝑛𝑘=1 𝑐𝑘𝑖 𝜏𝑘 , 𝑖 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛 , (3.9)
unde 𝑐𝑘𝑖 , 𝑘, 𝑖 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛, sunt elementele matricei 𝐶. În formă matriceală (3.9) se scrie
astfel:
𝑡1 𝑐11 𝑐21… 𝑐𝑛1 𝜏1
𝑡 …
𝑐12 𝑐22 𝑐𝑛2 𝜏2
( ⋮2 ) = ( ⋮ ⋮ … ⋮ ) ( ⋮ ) . (3.10)
𝑡𝑛 𝑐1𝑛 𝑐2𝑛 … 𝑐𝑛𝑛 𝜏𝑛
În (3.10) ușor se observă că matricea transformării (3.9), să zicem 𝐶̃ , coincide cu
matricea transpusă a lui 𝐶, adică 𝐶̃ = 𝐶 𝑇 .
Întroducem (3.9) în (3.8):

2
 𝑛 𝑛 𝑛

𝑄 = ∑ 𝑎𝑖𝑗 (∑ 𝑐𝑘𝑖 𝜏𝑘 ,) (∑ 𝑐𝑙𝑗 𝜏𝑙 ,) =

𝑖,𝑗=1 𝑘=1 𝑘=1
𝑛 𝑛
= ∑𝑘,𝑙=1(∑𝑖,𝑗=1 𝑎𝑖𝑗 𝑐𝑘𝑖 𝑐𝑙𝑗 ) 𝜏𝑘 𝜏𝑙 = ∑𝑛𝑘,𝑙=1 𝜎𝑘𝑙 𝜏𝑘 𝜏𝑙 ,
unde 𝜎𝑘𝑙 coincid cu acei din (3.7).
Din cursul de algebră se cunoaște că pentru forma pătratică (3.8) poate fi aleasă o
așa transformare liniară nedegenerată (3.9) încât în noile variabile (3.8) să se scrie
astfel:
∑𝑛𝑘=1 𝜆𝑘 𝜏𝑘2 , (3.11)
unde fiecare dintre coeficienții 𝜆𝑘 , 𝑘 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛, ia una dintre valorile: -1, ori 0, ori 1.
Dacă 𝐶̃ este matricea acestei transformări, atunci transormarea (3.3) cu matricea
𝐶 = 𝐶̃ 𝑇 reduce ecuația (3.1) la forma canonică
𝜕2 𝑣 𝜕𝑣 𝜕𝑣
∑𝑛𝑘=1 𝜆𝑘 + ℱ (𝜉1 , … , 𝜉𝑛 , 𝑣, ,…, ) = 0. (3.12)
𝜕𝜉𝑘2 𝜕𝜉1 𝜕𝜉𝑛
I.3.3. Clasificarea ecuațiilor (3.1).
Notăm cu:
𝒏− numărul de 𝜆𝑘 în (3.12) egali cu −1;
𝒏𝟎 numărul de 𝜆𝑘 în (3.12) egali cu 0;
𝒏+ numărul de 𝜆𝑘 în (3.12) egali cu 1.
Este clar că 𝒏− + 𝒏𝟎 + 𝒏+ = 𝒏.
Legea inerției pentru formele pătratice afirmă că valorile lui 𝒏− , 𝒏𝟎 și 𝒏+ nu
depind de transformarea ce a adus forma pătratică 𝑄 la forma (3.11), adică 𝒏− , 𝒏𝟎
și 𝒏+ sunt niște invarianți ai grupului de transformări liniare nedegenerate a lui 𝑄.
Acest fapt ne permite să facem următoarea clasificare a ecuațiilor (3.1):
Definiție. Se spune că ecuația (3.1) este de tip:
 parabolic, dacă 𝒏𝟎 > 𝟎;
 hiperbolic, dacă 𝒏− = 𝟏, 𝒏+ = 𝒏 − 𝟏 sau 𝒏− = 𝒏 − 𝟏, 𝒏+ = 𝟏;
 ultrahiperbolic, dacă 𝟏 < 𝒏+ < 𝒏 − 𝟏, 𝒏+ + 𝒏− = 𝒏 ;
 eliptic, dacă 𝒏− = 𝒏 sau 𝒏+ = 𝒏.

I.3.4. Exemple. Să se aducă la forma canoică și să se determine tipul ecuațiilor

date.
1) 𝑢𝑥𝑥 + 2𝑢𝑥𝑦 + 2𝑢𝑦𝑦 + 4𝑢𝑦𝑧 + 5𝑢𝑧𝑧 + 𝑢𝑥 + 𝑢𝑦 = 0.
Rezolvare. Avem trei variabile (𝒏 = 3): 𝑥1 = 𝑥, 𝑥2 = 𝑦, 𝑥3 = 𝑧. Scriem forma
pătratică corespunzătoare ecuației date:
𝑄 = 𝑡12 + 2𝑡1 𝑡2 + 2𝑡22 + 4𝑡2 𝑡3 + 5𝑡32 . (3.13)
La scrierea lui (3.13) ne-am folosit de partea principală a ecuației diferențiale
păstrând coeficienții neschimbați și atribuind lui:
3
 𝑢𝑥𝑥 → 𝑡1 ∙ 𝑡1 = 𝑡12 , 𝑢𝑥𝑦 → 𝑡1 ∙ 𝑡2 , 𝑢𝑦𝑦 → 𝑡2 ∙ 𝑡2 = 𝑡22 ,
𝑢𝑦𝑧 → 𝑡2 ∙ 𝑡3 , 𝑢𝑧𝑧 → 𝑡3 ∙ 𝑡3 = 𝑡32 .
Forma pătratică (3.13) o vom reprezenta sub forma de sumă a cel mult trei (𝒏 = 3)
pătrate. Pentru aceasta vom aplica metoda Lagrange, adică, pentru început vom fixa
toți termenii din 𝑄 ce conțin variabila, să zicem, 𝑡1, și adaugăm și scădem la ei
termenii astfel ca să obținem o expresie la pătrat. În 𝑄, în exteriorul pătratului
format nu trebuie să figureze vre-un 𝑡1 . În termenii din afara pătratului fixăm o
variabilă, să zicem 𝑡2 , și formăm o nouă expresie la pătrat astfel ca în exteriorul
ambelor pătrate să nu figureze nici un 𝑡1, ș.a.m.d. În cazul (3.13) procedăm astfel:
𝑄 = 𝑡12 + 2𝑡1𝑡2 + 2𝑡22 + 4𝑡2 𝑡3 + 5𝑡32 = ⏟𝑡12 + 2𝑡1𝑡2 + 𝑡22 + 𝑡22 + 4𝑡2 𝑡3 + 5𝑡32 =
(𝑡1 + 𝑡2 )2 + ⏟
𝑡22 + 4𝑡2 𝑡3 + 4𝑡32 + 𝑡32 = (𝑡1 + 𝑡2 )2 + (𝑡2 + 2𝑡3 )2 + 𝑡32 =
= 𝜏12 + 𝜏22 + 𝜏32 ,
unde 𝜏1 = 𝑡1 + 𝑡2, 𝜏2 = 𝑡2 + 2𝑡3 și 𝜏3 = 𝑡3 . Forma pătratică 𝑄 are invarianții:
𝒏+ = 3, 𝒏− = 𝒏𝟎 = 0.
Rezolvăm în raport cu 𝑡1, 𝑡2 și 𝑡3 sistemul:
𝜏1 = 𝑡1 + 𝑡2 , 𝑡1 = 𝜏1 − 𝜏2 + 2𝜏3,
{𝜏2 = 𝑡2 + 2𝑡3 , ⇒ { 𝑡2 = 𝜏2 − 2𝜏3,
𝜏3 = 𝑡3 ; 𝑡3 = 𝜏3 .
Avem matricele:
1 −1 2 1 0 0
𝐶̃ = (0 1 −2) ⇒ 𝐶 = 𝐶̃ = (−1 1 0).
𝑇

0 0 1 2 −2 1
Prin urmare, transformarea
𝜉1 1 0 0 𝑥 𝜉1 = 𝑥,
(𝜉2 ) = (−1 1 0) (𝑦) ⇒ { 𝜉2 = −𝑥 + 𝑦,
𝜉3 2 −2 1 𝑧 𝜉3 = 2𝑥 − 2𝑦 + 𝑧
reduce partea principală a ecuației diferențiale date la forma
𝜕2 𝑣 𝜕2 𝑣 𝜕2 𝑣
+ + sau 𝑣𝜉1𝜉1 + 𝑣𝜉2𝜉2 + 𝑣𝜉3𝜉3 .
𝜕𝜉12 𝜕𝜉22 𝜕𝜉32
Calculăm în variabilele noi derivatele 𝑢𝑥 și 𝑢𝑦 :
𝜕𝑣 𝜕 𝜉1 𝜕𝑣 𝜕 𝜉2 𝜕𝑣 𝜕 𝜉3 𝜕𝑣 𝜕𝑣 𝜕𝑣
𝑢𝑥 = + + = − +2 ,
𝜕 𝜉1 𝜕𝑥 𝜕 𝜉2 𝜕𝑥 𝜕 𝜉3 𝜕𝑥 𝜕 𝜉1 𝜕 𝜉2 𝜕 𝜉3
𝜕𝑣 𝜕 𝜉1 𝜕𝑣 𝜕 𝜉2 𝜕𝑣 𝜕 𝜉3 𝜕𝑣 𝜕𝑣
𝑢𝑦 = + + = −2 .
𝜕 𝜉1 𝜕𝑦 𝜕 𝜉2 𝜕𝑦 𝜕 𝜉3 𝜕𝑦 𝜕 𝜉2 𝜕 𝜉3
Așa dar, forma canonică a ecuației date este:
𝜕 2 𝑣 𝜕 2 𝑣 𝜕 2 𝑣 𝜕𝑣
+ + + =0
𝜕𝜉12 𝜕𝜉22 𝜕𝜉32 𝜕𝜉1
4
sau
𝑣𝜉1 𝜉1 + 𝑣𝜉2 𝜉2 + 𝑣𝜉3𝜉3 + 𝑣𝜉1 = 0.
Deoarece 𝒏+ = 𝒏 = 3, concluzionăm că ecuația dată e de tip eliptic.

2) 2uxx  5u yy  2u zz  6u xy  4u xz  6u yz  3u  y  2 z  0 .
Rezolvare. În cazul ecuației date, avem 𝒏 = 3 și
2
 3  1
Q  2t  5t  2t  6t1t2  4t1t3  6t2t3  2  t1  t2  t3   t22  12   22  0  32 
2
1
2
2
2
3
 2  2
  3 
 1  2  t1  2 t2  t3  t1  1  1  3  2   3
    2 2
 1 
  2  t2  t2  2 2 
 2 t  
 3  t3 3 3

 

 1   1   1
3
1  0 0  1  x
 2  2 2
 2    
 3   3
C  0
T
2 0  C   2 0    2  x  2y 
  2  2
 0 0 1  
   1 0 1  3  x  z
    
  
𝜕2 𝑣 𝜕2 𝑣 1
⇒ + − 3𝑣 + (𝜉1 + 𝜉2 ) − 2𝜉3 = 0 − forma canonică.
𝜕𝜉12 𝜕𝜉22 √2
Ecuația din enunțul exercițiului 2) este de tip parabolic deoarece 𝒏𝟎 = 1 > 0.

3) 𝑢𝑥𝑦 + 𝑢𝑥𝑧 − 𝑢𝑥𝑡 − 𝑢𝑦𝑧 + 𝑢𝑦𝑡 + 𝑢𝑧𝑡 = 0.

Rezolvare. În forma pătratică
𝑄 = 𝑡1 𝑡2 + 𝑡1 𝑡3 − 𝑡1 𝑡4 − 𝑡2 𝑡3 + 𝑡2 𝑡4 + 𝑡3 𝑡4 ,
asociată ecuației date, n-avem variabile la puterea a doua. Deaceea, pentru început,
1
efectuăm în 𝑄 schimbul de variabile {𝑡1 = 𝛼 + 𝛽, 𝑡2 = 𝛼 − 𝛽 } ⇒ {𝛼 = (𝑡1 + 𝑡2),
2
1
𝛽 = (𝑡1 − 𝑡2 ) }, apoi formăm pătratele:
2
𝑄 = 𝛼 2 − 𝛽 2 + (𝛼 + 𝛽 )(𝑡3 − 𝑡4) +(𝛼 − 𝛽)(𝑡4 − 𝑡3 ) + 𝑡3 𝑡4 =
= 𝛼 2 + 2𝑡3 β − 2𝑡4 β − 𝛽2 + 𝑡3 𝑡4 = 𝛼 2 − (𝛽 − 𝑡3 + 𝑡4 )2 + 𝑡32 − 𝑡3 𝑡4 + 𝑡42 =
2 2
2 2
1 √3
= 𝛼 − (𝛽 − 𝑡3 + 𝑡4 ) + (𝑡3 − 𝑡4 ) + ( 𝑡4 ) =
2 2
2 2 2 2
1 1 1 1 1 √3
( 𝑡1 + 𝑡2 ) − ( 𝑡1 − 𝑡2 − 𝑡3 + 𝑡4 ) + (𝑡3 − 𝑡4 ) + ( 𝑡4 ) =
2 2 2 2 2 2
2 2 2 2
= 𝜏1 − 𝜏2 + 𝜏3 + 𝜏4 .
Rezolvăm în raport cu 𝑡1 , 𝑡2, 𝑡3 și 𝑡4 sistemul

5
 1 1 1
𝜏1 = 𝑡1 + 𝑡2 , 𝑡1 = 𝜏1 + 𝜏2 + 𝜏3 − 𝜏 ,
2 2 √3 4
1 1 1
𝜏2 = 𝑡1 − 𝑡2 − 𝑡3 + 𝑡4, 𝑡2 = 𝜏1 − 𝜏2 − 𝜏3 + 𝜏 ,
2 2 √3 4
1 ⇒ 1
𝜏3 = 𝑡3 − 𝑡4 , 𝑡3 = 𝜏3 + 𝜏4 ,
2 √3
√3 2
{ 𝜏4 = 2 𝑡4; { 𝑡4 = √3 𝜏4.
Avem matricele:

1
1 1 1 −
√3
1 1 1 0 0
1 −1 −1 1 −1 0 0
√3
𝐶̃ = ⇒ 𝐶= 1 −1 1 0 .
1 1 1 1 2
0 0 1 −
√3 ( √3 √3 √3 √3)
2
0 0 0
( √3 )

𝜉1 = 𝑥 + 𝑦,
𝜉2 = 𝑥 − 𝑦,
Transformarea 𝜉3 = 𝑥 − 𝑦 + 𝑧,
1 1 1 2
𝜉4 = − 𝑥+ 𝑦+ 𝑧+ 𝑡
{ √3 √3 √3 √3

ne duce la forma canonică a ecuației diferențiale date:

𝑢𝜉1 𝜉1 − 𝑢𝜉2 𝜉2 + 𝑢𝜉3 𝜉3 + 𝑢𝜉4 𝜉4 = 0.
Avem 𝒏 = 4, 𝒏𝟎 = 0, 𝒏− = 1 și 𝒏+ = 3. Prin urmare, ecuația e de tip hiperbolic.