Teme pentru discuții cursul 2

1). În spațiul vectorial al polinoamelor de grad cel mult 2 în nedeterminata X și cu coeficienți

reali se consideră polinoamele f = 3X2 – 2X - 1, g = X2 + 2X + 3, h = X2 + 2X, t = X2 – 2,
z = X – 5 și mulțimile A = {f, g, z}, B = {g, h, t}, C = {g, z}, D = {g, h, t, z}, E = {f, t, z},
F = {h, t}.
a). Care dintre mulțimi este liniar independentă ? Dar bază a spațiului vectorial ?
b). Să se afle subspațiul vectorial generat de C, îl notăm cu Y. Care este dimensiunea lui ?
c). Să se afle subspațiul vectorial generat de F, îl notăm cu V.
d). Să se afle intersecția subspațiilor Y și V. Care este dimensiunea lui ?
3 −6
2). Folosind pivotarea să se calculeze inversa matricei 𝐴 = ( ).
−1 4
2 0 −4
3). Folosind pivotarea să se calculeze inversa matricei 𝐴 = (1 −1 2 ).
3 −2 0
Soluții:
1). A este liniar independentă dacă 𝛼 ∙ 𝑓 + 𝛽 ∙ 𝑔 + 𝛾 ∙ 𝑧 = 0 ⇒ 𝛼 = 𝛽 = 𝛾 = 0.
Avem 𝛼 ∙ 𝑓 + 𝛽 ∙ 𝑔 + 𝛾 ∙ 𝑧 = 𝛼 ∙ (3𝑋 2 − 2𝑋 − 1) + 𝛽 ∙ (𝑋 2 + 2𝑋 + 3) + 𝛾 ∙ (𝑋 − 5) =
(3𝛼 + 𝛽) ∙ 𝑋 2 + (−2𝛼 + 2𝛽 + 𝛾) ∙ 𝑋 − 𝛼 + 3𝛽 − 5𝛾 = 0 care implică sistemul de ecuații
3𝛼 + 𝛽 = 0 3 1 0
{−2𝛼 + 2𝛽 + 𝛾 = 0 cu determinantul ∆= | −2 2 1 | = −50 ≠ 0, deci sistemul omogen
−𝛼 + 3𝛽 − 5𝛾 = 0 −1 3 −5
admite numai soluția banală 𝛼 = 0, 𝛽 = 0, 𝛾 = 0, așadar A este liniar independentă. Cum
card(𝐴) = 3 = dimR2 [𝑋], rezultă A este liniar independentă maximală, deci A este bază.
B este liniar independentă dacă 𝛼 ∙ 𝑔 + 𝛽 ∙ ℎ + 𝛾 ∙ 𝑡 = 0 ⇒ 𝛼 = 𝛽 = 𝛾 = 0.
Avem 𝛼 ∙ 𝑓 + 𝛽 ∙ ℎ + 𝛾 ∙ 𝑡 = 𝛼 ∙ (𝑋 2 + 2𝑋 + 3) + 𝛽 ∙ (𝑋 2 + 2𝑋) + 𝛾 ∙ (𝑋 2 − 2) =
(𝛼 + 𝛽 + 𝛾) ∙ 𝑋 2 + (2𝛼 + 2𝛽) ∙ 𝑋 + 3𝛼 − 2𝛾 = 0, de unde sistemul de ecuații
𝛼+𝛽+𝛾 =0 1 1 1
{ 2𝛼 + 2𝛽 = 0 , care are determinantul ∆= | 2 2 0 | = −6 ≠ 0, deci sistemul omogen
3𝛼 − 2𝛾 = 0 3 0 −2
admite numai soluția banală 𝛼 = 0, 𝛽 = 0, 𝛾 = 0, așadar B este liniar independentă. Cum
card(𝐵) = 3 = dimR2 [𝑋], rezultă că B este liniar independentă maximală, deci B este bază.
?
Verificăm dacă C este liniar independentă, adică 𝛼 ∙ 𝑔 + 𝛽 ∙ 𝑧 = 0 ⇒ 𝛼 = 𝛽 = 0
Avem 𝛼 ∙ 𝑔 + 𝛽 ∙ 𝑧 = 𝛼 ∙ (3𝑋 2 + 2𝑋 + 3) + 𝛽 ∙ (𝑋 − 5) = 𝛼 ∙ 𝑋 2 + (2𝛼 + 𝛽) ∙ 𝑋 + 3𝛼 −
5𝛽 = 0 care implică sistemul de ecuații
𝛼=0
{ 2𝛼 + 𝛽 = 0 care admite doar soluția banală 𝛼 = 0, 𝛽 = 0, deci C este liniar independentă.
3𝛼 − 5𝛽 = 0
Cum card(𝐶) = 2 < 3 = dimR2 [𝑋], rezultă că C nu este liniar independentă maximală, deci C
nu este bază. Altă justificare este să arătăm că C nu este sistem de generatori pentru R2 [𝑋]. Să
vedem pentru ce a, b, c numere reale există 𝛼, 𝛽 ∈ R astfel încât

1
 𝑎 ∙ 𝑋 2 + 𝑏 ∙ 𝑋 + 𝑐 = 𝛼 ∙ 𝑔 + 𝛽 ∙ 𝑧 = 𝛼 ∙ 𝑋 2 + (2𝛼 + 𝛽) ∙ 𝑋 + 3𝛼 − 5𝛽, de unde ecuațiile
𝛼=𝑎
{ 2𝛼 + 𝛽 = 𝑏 , obținem 𝛼 = 𝑎, 𝛽 = 𝑏 − 2𝑎, 𝑐 = 3𝑎 − 5(𝑏 − 2𝑎) = 13𝑎 − 5𝑏, deci nu orice
3𝛼 − 5𝛽 = 𝑐
polinom de gradul doi este generat de C (de exemplu 𝑋 2 + 𝑋 + 1, nu verifică 𝑐 = 13𝑎 − 5𝑏,
1 ≠ 8).
Pentru D, cum card(𝐷) = 4 > 3 = dimR2 [𝑋], rezultă că D nu este liniar independentă (spunem
că este liniar dependentă), deci nu este bază.
E este liniar independentă dacă 𝛼 ∙ 𝑓 + 𝛽 ∙ 𝑡 + 𝛾 ∙ 𝑧 = 0 ⇒ 𝛼 = 𝛽 = 𝛾 = 0.
Avem 𝛼 ∙ 𝑓 + 𝛽 ∙ 𝑡 + 𝛾 ∙ 𝑧 = 𝛼 ∙ (3𝑋 2 − 2𝑋 − 1) + 𝛽 ∙ (𝑋 2 − 2) + 𝛾 ∙ (𝑋 − 5) =
(3𝛼 + 𝛽) ∙ 𝑋 2 + (−2𝛼 + 𝛾) ∙ 𝑋 − 𝛼 − 2𝛽 − 5𝛾 = 0 care implică sistemul de ecuații
3𝛼 + 𝛽 = 0 3 1 0
{ −2𝛼 + 𝛾 = 0 , care are determinantul ∆= | −2 0 1 | = −5 ≠ 0, deci sistemul
−𝛼 − 2𝛽 − 5𝛾 = 0 −1 −2 −5
omogen admite numai soluția banală 𝛼 = 0, 𝛽 = 0, 𝛾 = 0, așadar E este liniar independentă.
Cum card(𝐸) = 3 = dimR2 [𝑋], rezultă că E este liniar independentă maximală, deci E este bază.
?
F este liniar independentă dacă 𝛼 ∙ ℎ + 𝛽 ∙ 𝑡 = 0 ⇒ 𝛼 = 𝛽 = 0
Avem 𝛼 ∙ ℎ + 𝛽 ∙ 𝑡 = 𝛼 ∙ (𝑋 2 + 𝑋) + 𝛽 ∙ (𝑋 2 − 2) = (𝛼 + 𝛽) ∙ 𝑋 2 + 𝛼 ∙ 𝑋 − 2𝛽 = 0 care
𝛼+𝛽 =0
implică sistemul de ecuații { 𝛼 = 0 care admite doar soluția banală 𝛼 = 0, 𝛽 = 0, deci F
−2𝛽 = 0
este liniar independentă. Cum card(𝐹) = 2 < 3 = dimR2 [𝑋], rezultă că F nu este liniar
independentă maximală, deci F nu este bază. Altă justificare este să arătăm că F nu este sistem
de generatori pentru R2 [𝑋]. Deci pentru ce a, b, c numere reale există 𝛼, 𝛽 ∈ R astfel încât
𝛼+𝛽 =𝑎
2 2
𝑎 ∙ 𝑋 + 𝑏 ∙ 𝑋 + 𝑐 = 𝛼 ∙ ℎ + 𝛽 ∙ 𝑡 = (𝛼 + 𝛽) ∙ 𝑋 + 𝛼 ∙ 𝑋 − 2𝛽, de unde ecuațiile { 𝛼 = 𝑏 ,
−2𝛽 = 𝑐
obținem 𝛼 = 𝑏, 𝛽 = 𝑎 − 𝑏, 𝑐 = −2(𝑎 − 𝑏) = 2𝑏 − 2𝑎, deci nu orice polinom de gradul doi este
generat de F (de exemplu 𝑋 2 + 𝑋 + 1, nu verifică 𝑐 = 2𝑏 − 2𝑎, 1 ≠ 0).
b). Conform celor de mai sus 𝑌 = 𝑆𝑝𝑎𝑛(𝐶) = {𝛼 ∙ 𝑔 + 𝛽 ∙ 𝑧 | 𝛼, 𝛽 ∈ R} = {𝑎 ∙ 𝑋 2 + 𝑏 ∙ 𝑋 +
13𝑎 − 5𝑏 | 𝑎, 𝑏 ∈ R}. Cum C este liniar independentă și sistem de generatori pentru Y, C este
bază pentru Y, deci dimensiunea lui Y este egală cu cardinalul lui C, astfel dim(𝑌) = 2.
c). Analog punctului (b), conform celor de mai sus 𝑉 = 𝑆𝑝𝑎𝑛(𝐹) = {𝛼 ∙ ℎ + 𝛽 ∙ 𝑡 | 𝛼, 𝛽 ∈ R} =
{𝑎 ∙ 𝑋 2 + 𝑏 ∙ 𝑋 + 2𝑏 − 2𝑎 | 𝑎, 𝑏 ∈ R}. Cum F este liniar independentă și sistem de generatori
pentru V, F este bază pentru V, deci dimensiunea lui V este egală cu cardinalul lui F, adică
dim(𝑉) = 2.
d). Avem
𝑌 ∩ 𝑉 = {𝑝 ∈ R2 [𝑋] | 𝑝 ∈ 𝑌, 𝑝 ∈ 𝑉} = {𝑝 ∈ R2 [𝑋] | (∃)𝑎, 𝑏, 𝑐, 𝑑 ∈ R astfel încât 𝑝 = 𝑎 ∙ 𝑋 2 +
𝑏 ∙ 𝑋 + 13𝑎 − 5𝑏 = 𝑐 ∙ 𝑋 2 + 𝑑 ∙ 𝑋 + 2𝑑 − 2𝑐}, obținem ecuațiile

2
 𝑎=𝑐
15 15 16
{ 𝑏=𝑑 , de unde 𝑑 = 7 𝑐 și 𝑌 ∩ 𝑉 = {𝑝 = 𝑐 ∙ 𝑋 2 + 7 𝑐 ∙ 𝑋 + 7 𝑐 | 𝑐 ∈ R}. Se
13𝑎 − 5𝑏 = 2𝑑 − 2𝑐
15 16
vede că 𝑈 = {𝑋 2 + 7 𝑋 + 7 } este sistem de generatori pentru 𝑌 ∩ 𝑉, cum este și liniar
independentă (mulțime formată de un polinom nenul), U este bază pentru 𝑌 ∩ 𝑉 și dimensiunea
lui 𝑌 ∩ 𝑉 este 1 (=card(U)).

2). Avem tabelul

A I2
baza
𝑎1 𝑎2 𝑒1 𝑒2
𝑒1 3 -6 1 0
𝑒2 -1 4 0 1
𝑎1 1 -2 1⁄3 0
𝑒2 0 2 1⁄ 1
3
𝑎1 1 0 2⁄ 1
3
𝑎2 0 1 1⁄ 1⁄
6 2
În tabel în chenar sunt pivoții folosiți, sunt pe diagonala matricei A, după transformarea matricei
2⁄ 1
A în matricea unitate, sub coloana lui I2 se află inversa lui A. Deci 𝐴 = ( 3
−1
).
1⁄ 1⁄
6 2
3). Aranjăm datele și facem pivotarea în tabelul următor:

A 𝐼3
Baza
𝑎1 𝑎2 𝑎3 𝑒1 𝑒1 𝑒2
𝑒1 2 0 -4 1 0 0
𝑒2 1 -1 2 0 1 0
𝑒3 3 -2 0 0 0 1
𝑎1 1 0 -2 1⁄2 0 0
𝑒2 0 -1 4 −1⁄ 1 0
2
𝑒3 0 -2 6 −3⁄ 0 1
2
𝑎1 1 0 -2 1⁄ 0 0
2
𝑎2 0 1 -4 1⁄ -1 0
2
𝑒3 0 0 -2 −1⁄ -2 1
2
𝑎1 1 0 0 1 2 -1
𝑎2 0 1 0 3⁄2 3 -2
𝑎3 0 0 1 1⁄4 1 −1⁄2
În celule în chenar negru sunt pivoții folosiți la fiecare pas (sunt pe diagonala principală), în tabel
în chenar roșu sunt matricea inițială A și inversa ei 𝐴−1 . Pentru o vizualizare mai bună am pus

3
fundal galben la rezultatul transformărilor după primul și al treilea pas. În chenar verde (oliv)
1 2 −1
3
este rezultatul după pasul doi. Deci 𝐴−1 = ( ⁄2 3 −2 ).
1⁄ 1 −1⁄
4 2