CURSUL 2

Fie spaţiul vectorial V , K  cu dimV  n şi fie B  b1 , b2 ,, bn  o bază a sa.

Teorema de existenţă a bazei. Fie V , K  un spaţiu vectorial nenul, un sistem liniar

independent X  V şi S un sistem de generatori pentru V astfel încât 𝑋  𝑆. Atunci există o bază
B a lui V , K  , astfel încât X  B  S.

Din această teoremă rezultă următoarele consecinţe:

1. Fie V , K  un spaţiu vectorial nenul. Atunci din orice sistem de generatori S pentru V se
poate extrage o bază.

2. Orice spaţiu vectorial nenul de tip finit are o bază.

3. Lema de completare. Fie V , K  un spaţiu vectorial nenul de tip finit. Atunci orice
sistem de vectori liniar independent X  V poate fi completat până la o bază a spaţiului.

Criteriu de liniar independență. Vectorii x1 , x2 , , xk V sunt liniar independenți dacă și

numai dacă rangul matricei formate cu vectorii coordonatelor într-o bază este k.

Teorema schimbului (Steinitz). Fie V , K  un spaţiu vectorial nenul de tip finit, •

X  x1 , x2 ,, xr   V un sistem liniar independent şi S  s1 , s2 ,, sm   V un sistem de
generatori pentru V. Atunci avem:

i) r  m;

ii) există r vectori în S astfel încât înlocuindu-i cu x1 , x2 ,, xr se obţine tot un sistem de
generatori pentru V.

Demonstraţie: i) Fie B  b1 , b2 ,, bn  o bază a lui V. B sistem liniar independent maximal
implică r  n (1) . B sistem minimal de generatori implică n  m (2) . Din (1) şi (2) rezultă
r m.

ii) Putem considera că vectorii înlocuiţi sunt s1 , s2 ,, sr (altfel renumerotăm vectorii lui S).
Notăm S j  x1 ,, x j , s j 1 ,, sm , j  1, r şi demonstrăm prin inducţie după j. Pentru j  1
m
(înlocuim s1 cu x1 : S1  x1 , s2 ,, sm ), din x1 V şi S sistem de generatori avem x1   i  si
i 1

1
. Dacă toţi  i  0 , rezultă x1  0 contradicţie cu X liniar independent, prin urmare există  i  0 ,
m
vom considera 1  0 (altfel renumerotăm). Din x1   i  si rezultă
i 1

1 m
i
s1   x1    si (3) .
1 i 1  1

m ( 3)
Fie v V un vector oarecare, din S sistem de generatori rezultă v    i  si 
i 1

1 m
i  m  m
   m
1    x1    si     i  si  1  x1     i  1  i   si   1  x1    i  si , unde
 1 i 2 1  i 2 1 i 2  1  i 2

 
 1  1 ,  i   i  1  i . Deci S1  x1 , s2 ,, sm  este sistem de generatori pentru V.
1 1
Presupunem proprietatea adevărată pentru j  r  1, adică S r 1  x1 ,, xr 1 , sr , sr 1 ,, sm  este
sistem de generatori pentru V, şi demonstrăm pentru j  r , adică S r  x1 ,, xr , sr 1 ,, sm  este
sistem de generatori pentru V. Cum xr V și Sr 1 este sistem de generatori, există
r 1 m
i  K , i  1, m astfel încât xr   i  xi   i  si (4).
i 1 ir

r 1
Dacă am avea r  r 1   m  0 ar rezulta xr   i  xi , deci contradicție cu X sistem
i 1

liniar independent. Prin urmare există i  0 , unde i r , r  1, , m . Vom considera  r  0 ,

1 r 1
i m

altfel renumerotăm. Din (4) rezultă sr   xr    xi   i  si (5).
r i 1 r i  r 1  r

Fie v V un vector oarecare, cum Sr 1 este sistem de generatori, există i  K , i  1, m astfel

r 1 m ( 5)
încât v    i  xi   r  sr   i  si 
i 1 i  r 1

r 1
 1 r 1
i m
  m
i  xi   r    xr    xi   i  si     i  si 
i 1  r i 1 r i  r 1  r  i  r 1
r 1
 i  r m
 i  r m

   i   r    xi   xr     i   r    si    i  xi    i  si , unde
i 1  r  r i  r 1  r  i 1 i  r 1

 
 i   i   r  i , i  1, m, i  r și  r  r , deci S r este sistem de generatori al lui V.
r r

2
 Lema substituţiei. Fie V , R  cu dimV  n  N* , B  b1 , b2 ,, bn  o bază a lui V şi
n
vectorul v   j  b j V (astfel vectorul coordonatelor în baza B este vB  1 , 2 ,, n  ).
T

j 1

Fie D sistemul de vectori obţinut din B substituind vectorul bi cu vectorul v, deci

D  b1 ,, bi1 , v, bi1 ,, bn . Atunci:

i) D este bază a lui V dacă şi numai dacă  i  0 , unde i este ordinul lui v în D.

n
ii) Pentru  i  0 fie vectorul x  
j 1
j  b j  V . Atunci coordonatele lui în baza D sunt

 i   j   j  i 
1* , *2 ,, *n , unde *j  , pentru j  i şi *i  i (astfel vectorul coordonatelor în baza
i i

D este xD  1* , *2 ,, *n  ). În acest caz 
T
i se numeşte pivot, iar formula de calcul pentru  j se
*

numeşte regula dreptunghiului.

Demonstraţie: i) Implicaţia directă. Fie D bază, deci D este sistem liniar independent. Presupunem
prin absurd că  i  0 . Rezultă

v  1  b1     i1  bi1  0  bi   i1  bi1     n  bn 

 1  b1     i1  bi 1   i 1  bi 1     n  bn ,

deci v este combinaţie liniară de vectorii b1 ,, bi 1 , bi 1 ,, bn , aşadar D este liniar dependentă ceea ce
este în contradicţie cu ipoteza. Rezultă că presupunerea făcută este falsă, prin urmare avem  i  0 .

Implicaţia inversă. Presupunem că  i  0 . Deoarece numărul de vectori din D este egal cu n = dimV,
i 1 n
este suficient să arătăm că D este un sistem liniar independent. Fie 
j 1
j  b j  i  v  
j i 1
j bj  0

n
înlocuind v  
j 1
j  b j obţinem

i 1

    i   j   b j   i   i  bi      i   j   b j  0 , cum B este sistem liniar independent,

n

j j
j 1 j i 1

 i   i  0

rezultă  , din prima relaţie avem  i  0 şi înlocuind în relaţia
 j   i   j  0 pentru j  1, n, j  i

doua obţinem  j  0 pentru orice j  i . Aşadar D este liniar independent maximal, deci D este bază.

3
 n n n
ii) Avem x    j  b j şi x   *j  b j  *i  v . Cum v    j  b j , înlocuind în a doua relaţie şi
j 1 j 1 j 1
j i

aranjând expresia după factori comuni obţinem egalitatea:

  j  b j   *j  *i  j  b j  *i  i  bi . Folosind unicitatea scrierii vectorului x în baza B, obţinem

n n

j 1 j 1
j i

i   i  i
 *
pentru j  i 
 * , din prima relaţie avem *i  i , iar din relaţia doua rezultă
 j  i   j   j pentru j  1, n, j  i

*
i
      
*j   j  i   j  i j i j pentru j  i .
i i
Observaţie: Această lemă fundamentează metoda eliminării complete a lui Gauss de rezolvare a unui
 
sistem de ecuaţii liniare compatibil determinat. Avem de rezolvat sistemul A  x  b , unde A  aij i , j 1,n ,
T T
 
det A  0 , x  x1 , x2 ,, xn  , b  b1 , b2 , , bn  . Notăm a j  a1, j , a2, j ,, an, j , j  1, n , deci
T

A  a1 , a2 ,, an  . Deoarece x  A1  b şi A este matricea de trecere de la baza canonică

E  e1 , e2 ,, en  la baza A  a1 , a2 , , an  (este formată cu coloanele matricei A, de aceea o notăm
la fel), iar b este în baza canonică, înseamnă că vectorul x este vectorul coordonatelor lui b în baza A.
Metoda constă în rezolvarea sistemului prin trecerea în n paşi, de la baza canonică E  e1 , e2 ,, en  la
noua bază A  a1 , a2 , , an  prin pivotare conform lemei substituţiei. Astfel:

Pasul 1: Dacă a1,1  0 (este pivot, altfel căutăm pe linie un element nenul şi facem o schimbare între
coloane, urmând ca la final să schimbăm liniile inversei, sau mai simplu facem o renumerotare a
coloanelor şi coordonatelor lui x) putem construi o nouă bază, scoţând din vechea bază E vectorul e1 şi
introducând vectorul a1 , prin pivotarea dată de următoarele reguli:
r1) elementele din linia pivotului se împart la pivot;
r2) restul elementelor din coloana pivotului se anulează;
r3) celelalte elemente din tablou se calculează după regula dreptunghiului (elementul se înlocuie cu
rezultatul obţinut prin împărţirea la pivot a diferenţei dintre produsul pivot x element (prima diagonală a
dreptunghiului) şi produsul elementelor care formează a doua diagonală a dreptunghiului).
Prezentăm schematic Pasul 1:
Baza a1 a2 ... an b
 e1 a11 a12 ... a1n b1
e2 a21 a22 ... a2 n b2
   ...  
en an1 an 2 ... ann bn
a12 a1n b1
a1 1 ...
a11 a11 a11

4
 * *
e2 0 a 22 ... a 2n b2*
   ...  
en 0 an* 2 *
ann bn*
a11  aij  ai1  a1 j a11  bi  ai1  b1
unde pivotul este în chenar, aij*  , bi*  .
a11 a11

*
Pasul 2: Se alege a 22 pivot (evident dacă este nenul, altfel căutăm pe linie element nenul şi
renumerotăm coloanele), adică vrem să scoatem din bază pe e2 şi să-l introducem pe a 2 , şi reluăm
calculele ca la pasul 1.

După n paşi obţinem pe coloana lui b coordonatele sale în baza A, adică necunoscutele x1 , x2 ,..., xn
(eventual renumerotate conform celor menţionate mai sus).

Lema substituţiei fundamentează şi algoritmul simplex primal de rezolvare a unei probleme de

programare liniară.

Aplicaţia 1: Să se rezolve sistemul:

3  x  2  y  z  1
 y  2  z  2
2  x  3  y  z  2
aflând şi A 1 , unde A este matricea sistemului.

Rezolvare: Aplicăm metoda eliminării complete a lui Gauss (numită şi metodaGauss-Jordan):

A E b

3 2 1 1 0 0 1
0 1 2 0 1 0 2
2 3 1 0 0 1 2

1 2 3 1 3 13 0 0 13
0 1 2 0 1 0 2
0 53 53 2 3 0 1 43

1 0  5/3 1/ 3 2 / 3 0 5/3
0 1 2 0 1 0 2
0 0  5/3 2 / 3 5 / 3 1 14 / 3

1 0 0 1 1 1 3
0 1 0  4 / 5 1 6 / 5 18 / 5
0 0 1 2 / 5 1  3/ 5  14 / 5

5
  1 1 1 
1
  18 14
Deci: A    4 / 5  1 6 / 5  , iar x  3, y  , z   .
 2/5 5 5
 1  3 / 5 

 5  4 
Aplicaţia 2: Fie B  v1 , v2  bază în R2, unde: v1    , v2    . Exprimaţi vectorul v 
1  1 
3 în
2 
această bază.

Rezolvare: Dacă notăm cu vB vectorul care dă coordonatele lui v în B avem vB  A1  v , unde A este
matricea de trecere de la baza canonică la baza B, deci A  v1 v2  . Aplicăm metoda Gauss-Jordan:

A v

5 4 3
1 1 2

1 4 5 35
0 1 5 7 5

1 0 5
0 1 7

 5 
Aşadar vB    , adică v  5  v1  7  v2 .
 7 

Modificarea coordonatelor unui vector la schimbarea bazei

Fie (V, K) un spaţiu vectorial cu dimV  n  N* şi fie B  b1, b2 , , bn  un reper al său, adică B
este o bază în care se ţine seama de ordinea vectorilor.

n
Fie x V cu xB   1 , 2 ,,  n  K n ; atunci x   b .
T
i i
i 1

Se consideră un nou reper D  d1 , d2 , , dn  al spaţiului vectorial şi fie

xD  1 , 2 ,, n  K n vectorul coordonatelor lui x în baza D.
T

6
 B baza lui V ,K  T. bazei
di V , i  1,n
 di = c1ib1 +c2ib2 +…+cnibn ,i = 1,n  vectorul coordonatelor lui di în baza
B este: diB =  c1i ,c2i ,….cni  , i = 1,n .
T

Se notează cu CB,D matricea ale cărei coloane sunt componentele lui diB , i = 1,n , adică are loc:

 
CB,D =  cij  = d1B d 2B …d nB  Mn  K  . CB,D se numeşte matricea de trecere de la reperul B la reperul

D. Conform criteriului pentru liniar independenţă, rezultă că CB,D  0 şi  CB,D .

-1

Are loc:

n
x =  αi bi
n n
  αi bi = β j d j
i=1
n
x =  βjd j i=1 j=1

j=1

n
Pentru j fixat are loc: d j =  c b . Rezultă că:
j=1
ij i

n n
 n
 n n  n  n

 α b = β   c b    α b =    c β
i i j ij i i i ij j ×bi   cij β j = αi , i = 1,n, de unde sistemul:
i=1 j=1 i=1 i=1 i=1  j=1  j=1

c111  c122  c1nn  1

c   c   c   
 21 1 22 2 2n n 2


cn11  cn 22  cnnn   n

1
care se rescrie matriceal: CB,D  xD = xB . Rezultă că xD  CB,D  xB , formula care stabileşte cum se
modifică coordonatele unui vector la schimbarea bazei.

Dacă nu este pericol de confuzie, matricea de trecere se notează prin C şi formula devine: xD  C 1  xB

 
Caz particular. Fie R n , R şi E reperul canonic. Dacă F este un nou reper şi A este matricea de trecere
de la reperul E la reperul F, atunci A are drept coloane coordonatele vectorilor lui F în baza E. Fie
x  R n . Deoarece x E  x formula de mai sus are forma: x F  A1  x .

 
Aplicaţie. În R n , R se consideră două repere distincte F şi G şi fie x  R n , unde x  x E şi E este
reperul canonic. Să se stabilească legătura dintre x F şi xG .

7
 Rezolvare. Fie A matricea de trecere de la E la F. Atunci are loc: x F  A 1  x

Fie B matricea de trecere de la E la G. Atunci are loc: xG  B 1  x

Deoarece x  A  x F şi x  B  xG rezultă: A  x F  B  xG şi xG  B 1  A  x F (relaţia care

exprimă legătura dintre x F şi xG . Se observă că A 1  B este matricea de trecere de la F la G.