Principii şi metode de numărare

Definiții și notații

Fie n, k  , k  n . Vom nota:

Cnk  numărul submulţimilor cu k elemente ale unei mulţimi cu n elemente.
Ank  numărul submulţimilor ordonate cu k elemente ale unei mulţimi cu n elemente.
Pn  Ann  numărul permutărilor de n elemente.
Dacă notăm n !  1  2  3...  n  1  n ( de fapt 0!  1 n !   n  1 ! n ) atunci au loc:
n! n!
Cnk  Ank  Pn  n !
 n  k !  n  k !
Pentru mai multe detalii puteți consulta Permutări. Aranjamente. Combinări (fișier anexă).

Dacă A și B sunt două mulțimi nevide și f : A  B este o funcție atunci:

x  argument
f  x   imaginea argumentului x prin funcția f
f  A  imaginea funcției f ( se mai notează Im f )
f  A   f  x  / x  A

f = funcție injectivă  oricare două argumente distincte au imagini distincte  AB 

f = funcție surjectivă  f ia toate valorile din codomeniu, adică Im f  B  AB 
f = funcție bijectivă  f este injectivă și surjectivă  AB 
Dacă A și B sunt mulțimi de numere și f : A  B este o funcție atunci:
f = funcție strict crescătoare  x1 , x2  A cu x1  x2 avem f  x1   f  x2 
f = funcție crescătoare  x1 , x2  A cu x1  x2 avem f  x1   f  x2 
f = funcție strict descrescătoare  x1 , x2  A cu x1  x2 avem f  x1   f  x2 
f = funcție descrescătoare  x1 , x2  A cu x1  x2 avem f  x1   f  x2 
1. Principiul multiplicităţii (regula produsului)

Teoremă. Fie A1 , A2 , , An mulţimi nevide şi finite. Are loc relaţia:

A1  A2  An  A1  A2    An
unde A1  A2  An   a , a ,, a  / a  A , i  1, n este produsul cartezian al celor n mulţimi, iar
1 2 n i i

X este numărul de elemente al mulţimii finite X (cardinalul mulţimii finite X ).

Observaţie. Acest principiu se demonstrează uşor prin inducţie matematică şi poate fi reformulat astfel:
Fie A1 , A2 , , Ak operaţiuni succesive, prima putând fi efectuată în n1 moduri, a doua în n2
moduri, … , ultima în nk moduri. În aceste condiţii, succesiunea celor k operaţiuni poate fi efectuată în
n1  n2  nk moduri.

Aplicaţia 1.1. Un număr natural se numeşte palindrom dacă el coincide cu răsturnatul său.
Câte numere palindrom de cinci cifre există? Dar de şase cifre?
Soluţie. Un număr palindrom de cinci (sau şase) cifre este bine determinat de primele trei cifre ale sale:
abcba (sau abccba ). Putem alege prima cifră în 9 moduri (nu poate fi 0), iar a doua şi a treia în câte
10 moduri. Astfel există 9 10 10  900 palindromuri de cinci cifre. Există tot 900 numere palindrom
de şase cifre.
Aplicaţia 1.2. Determinaţi numărul tripletelor ordonate  A1 , A2 , A3  de mulţimi cu
proprietăţile: (i) A1  A2  A3  1, 2,3, ,10 ;
(ii) A1  A2  A3   .
Soluţie. Considerăm tabelul:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
A1
A2
A3

Căsuţa de la intersecţia liniei Ai  i  1,2,3 cu coloana j  j  1,2,3,,10  o completăm

cu 1 dacă j  Ai şi cu 0 dacă j  Ai . Atunci numărul tripletelor dorite coincide cu numărul
modalităţilor de completare a tabloului, astfel încât să nu existe coloane  0,0,0  (condiţia (i)) sau
3
coloane 1,1,1 (condiţia (ii)). Fiecare coloană poate fi completată în 2  2  6 moduri, prin urmare
10
tabloul poate fi completat în 6 moduri.

Aplicaţia 1.3. În câte moduri putem aşeza 8 turnuri diferite pe tabla de şah, aşa încât oricare
două să nu se atace reciproc? Dar 8 turnuri identice?

Soluţie. Primul turn poate fi aşezat pe oricare din cele 64 de pătrăţele ale tablei.
 El atacă o linie şi o coloană, unde nu mai putem plasa alt turn. Al
doilea turn poate deci ocupa unul din cele 64   8  8  1  49
de pătrăţele rămase şi ocupă şi el o linie şi o coloană. Rămân
49   7  7  1  36 de câmpuri pentru al treilea turn, 25
pentru al patrulea etc.
2
Folosind regula produsului, obţinem  8! modalităţi de aşezare
a celor 8 turnuri.
Dacă turnurile sunt identice, fiecare din aranjările anterioare
2

defineşte 8! aşezări identice. În acest caz vor fi

8!  8! modalităţi de aşezare.
8!
2. Principiul bijecţiei
Teoremă. Două mulţimi finite A şi B între care se poate descrie o funcţie bijectivă f : A  B
au acelaşi număr de elemente.
A  B  f : A  B, f bijectivă .
A

     

     

B
Aplicaţia 2.1. Să determinăm numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n elemente.
Fie A   x1 , x2 , , xn  şi P (A)   X / X  A mulţimea părţilor lui A. Să considerăm mulţimea
C a cuvintelor binare de lungime n, adică 
C  c1c2  cn / ci  0, 1 , i  1, n . 
1 dacă xi  X
Definim o funcţie f : P (A)  C , f  X   c1c2  cn unde ci   .
 0 dacă xi  X
Se arată uşor că f este bijecţie, deci P (A) = C = 2  2  2  2 = 2n .

n factori

Pentru numărarea cuvintelor binare din C am ţinut cont de faptul că fiecare ci poate lua două
valori (0 sau 1) şi am aplicat principiul multiplicităţii.
Propoziţie. O mulţime cu n elemente are 2n submulţimi.
O altă demonstraţie a propoziţiei de mai sus folosește binomul lui Newton:
Cnk  numărul submulţimilor cu k elemente ale unei mulţimi cu n elemente.
n
Avem Cn0  Cn1  Cn2    Cnn  1  1  2n .

3. Principiul partiţiei
Partiţionarea convenabilă a unei mulţimi X  X1  X 2  X n în părţi disjuncte două câte
două şi numărarea elementelor fiecărei părţi este un procedeu eficient şi de aceea adesea întâlnit în
probleme elementare de numărare.
 Teoremă. Pentru orice n mulţimi finite şi disjuncte două câte două X 1 , X 2 , , X n avem
X 1  X 2  X n  X 1  X 2   X n .

X1 X2 X3  Xn
 

X 1  X 2  X n
Aplicaţia 3.1. Triunghiul echilateral de latură 4 cm este împărţit în triunghiuri echilaterale cu
latura de 1 cm , prin paralele la laturile sale. Câte triunghiuri se pot vedea pe figură ?
Numărăm triunghiurile cu latura 1 cm, 2cm, 3 cm, respectiv 4 cm,
apoi adunăm numerele obţinute. Triunghiurile cu latura 1 cm se
numără rând cu rând:
1  3  5  7  16 . Triunghiuri cu latura 2 cm sunt şapte:
şase cu vârful în sus şi unul cu vârful în jos. Triunghiuri cu
latura 3 cm găsim trei şi mai avem un triunghi cu latura de 4 cm. În
total, pe desen se pot vedea 16  7  3  1  27 triunghiuri.

4. Principiul includerii şi al excluderii

Principiul includerii şi al excluderii constituie o generalizare a identităţii
(1) A  B  A  B  A  B , unde A , B  X .
Teoremă. Dacă X i (1  i  n) sunt submulţimi ale unei mulţimi X , are loc relaţia:
n n n

X   Xi
n 1
(2) i   Xi   Xi  X j   X i  X j  X k     1
i 1 i 1 1 i  j  n 1 i  j  k  n i 1

Demonstraţie. Vom face demonstraţia prin inducţie după n. Pentru n  2 se obţine relaţia (1), uşor de
justificat cu ajutorul figurii următoare: Numărăm elementele mulţimii A  B . Făcând suma A  B ,
se observă că elementele din A  B au fost numărate de două
ori, prin urmare trebuiesc excluse.
Deci A B  A  B  A B .
Fie acum n  3 . Să presupunem formula (11) adevărată pentru
n  1 mulţimi şi să o demonstrăm pentru n mulţimi. Avem:
X 1  X n  X 1  X n 1  X n   X 1  X n 1   X n
A B Aplicând distributivitatea se obţine
 X1  X n1   X n    X i  X n  , iar din ipoteza de inducţie rezultă:
1 i  n 1
n n 1

 Xi 
i 1
X
i 1
i  Xn   X
1 i  n 1
i  Xn  

n 1 n 1
  Xi  Xn 
n 2
  Xi   Xi  X j   X i  X j  X k     1
i 1 1i  j  n 1 1i  j  k  n 1 i 1
 n 1
 X i  X n   X i  X j  X n   de unde, regrupând termenii se obţine relaţia (2).
i 1 1i  j  n 1

Aplicaţia 4.1. Determinarea funcţiei lui Euler   n  .

Fiind dat un număr natural n ,   n  reprezintă numărul numerelor naturale mai mici ca n şi relativ
i
prime cu n. Dacă descompunerea lui n în factori primi distincţi este n  p1i1 p2i2  pqq şi se notează cu
X i mulţimea numerelor naturale mai mici sau egale cu n care sunt multipli de pi , se obţine
n n
Xi  , Xi  X j  etc.
pi pi p j
q
Deci   n   n  X 1  X 2  X q  n   X i   Xi  X j   
i 1 1i  j  q

q
n n q n 1  1   1  
 n       1 , adică 1   1   .
  n   n 1 
i 1 pi 1i  j  q pi p j p1 p2  pq  p1  p2   pq 
Aplicaţia 4.2. Determinarea numărului D  n  al permutărilor a n elemente fără puncte fixe.
Fie p o permutare a mulţimii A  1, 2, , n adică o bijecţie p : A  A . Permutarea p are un punct fix
în i dacă p  i   i . Dacă notăm cu X i mulţimea permutărilor care au un punct fix în i , rezultă că
n n
X i  X j  X k     1   X i .
n
D  n   n ! X 1  X n  n !  X i   Xi  X j  
i 1 1 i  j  n 1 i  j  k  n i 1

Se obţine X i1  X i2  X ik   n  k  ! , deoarece o permutare din mulţimea X i1  X i2  X ik are

puncte fixe în poziţiile i1 , i2 , , ik , celelalte imagini putând fi alese din cele n  k elemente rămase în
 n  k ! moduri. Deoarece k poziţii i1 , i2 , , ik pot fi alese din mulţimea celor n poziţii în Cnk moduri,
n
rezultă D  n   n ! Cn1  n  1 ! Cn2  n  2  !     1 Cnn sau
k n
 1 1  1  1 
D  n   n !1    ...   ...   .
 k! n!  
 1! 2!
5. Numărul funcțiilor f : A  B bijective, injective, surjective, strict crescătoare, crescătoare
Dacă a, b  * și A  a , B  b atunci:
5.1 Numărul tuturor funcțiilor f : A  B este b a .
5.2 Există funcții injective f : A  B dacă și numai dacă a  b . În acest caz numărul funcțiilor
injective f : A  B este Aba .
5.3 Există funcții surjective f : A  B dacă și numai dacă a  b . În acest caz numărul funcțiilor
a a b 1
surjective f : A  B este b a  Cb1  b  1  Cb2  b  2   ...   1 Cbb 1 .
5.4 Există funcții bijective f : A  B dacă și numai dacă a  b . În acest caz numărul funcțiilor
bijective f : A  B este Pa  a ! .
5.5 Pentru A, B   , există funcții strict crescătoare f : A  B dacă și numai dacă a  b . În acest
caz numărul funcțiilor strict crescătoare f : A  B este Cba .
5.5 Pentru A, B   , numărul funcțiilor crescătoare f : A  B este Caab 1 .
6. Numărarea recurentă
Dacă numărul obiectelor dintr-o mulţime într-un stadiu n depinde de numărul obiectelor în
stadii anterioare, încercăm să stabilim o relaţie de recurenţă pentru numerele căutate.
Aplicaţia 6.1. Un triunghi echilateral de latură 10 se împarte în 100 de triunghiuri echilaterale
de latură 1 prin paralele duse la laturi. Determinaţi numărul triunghiurilor echilaterale care se pot vedea
pe desen.
Soluţie. În cazul triunghiului echilateral de latură 4, am făcut numărarea cu ajutorul regulii sumei (vezi
aplicaţia 3.1). Deşi putem proceda la fel şi acum, situaţia este mult mai greu de controlat.
Pentru triunghiul echilateral de latură n, notăm xn numărul de triunghiuri echilaterale care se
2
formează. Fie  ABC echilateral, de latură n  1 , împărţit în  n  1 triunghiuri echilaterale de latură
1. Vom număra triunghiurile cu cel puţin un vârf pe  BC  , celelalte fiind numărate în xn (vezi figura).

B D1 D2 D3 … Dn 2 Dn 1 Dn C

Date două puncte pe  BC  , există exact un triunghi echilateral care să le aibă drept vârfuri.

Cum o pereche de puncte pe  BC  poate fi aleasă în Cn2 2 moduri, există

 n  2  n  1 triunghiuri cu
2
două vîrfuri pe  BC  .
Cu un singur vîrf pe  BC  există n triunghiuri de latură 1 (triunghiurile cu vârfurile
D1 , D2 ,..., Dn din figura de mai sus), n  2 triunghiuri de latură 2 (cu vârfurile D2 , D3 ,..., Dn 1 ), n  4
triunghiuri de latură 3 (cu vârfurile D3 , D4 ,..., Dn 2 ) etc. În total avem n   n  2    n  4   ... astfel de
triunghiuri. Pentru a evita discuţia par-impar, procedăm astfel: am arătat că
 n  2  n  1  n  n  2  n  4  ..... , de unde obţinem
xn 1  xn     
2
 n  3 n  2   n  1  n  1  n  3  ..... .
xn  2  xn 1       
2
Prin adunarea celor două relaţii găsim că:
xn  2  xn 
 n  2 n  1   n  3 n  2   n  1 n  2  
2 2 2
 xn 2  xn 
 n  2 3n  5 (*)
2
Cum x1  1 , x2  5 (**), din aproape în aproape găsim că x10  315 .
Observaţie. Recurenţa (*) cu condiţiile iniţiale (**) poate fi rezolvată şi se obţine
n
4n3  10n 2  4n  1   1
xn  , n  * .
16
Pentru n  4 se obţine x4  27 , ca în aplicaţia 3.1.
8. Probleme propuse

8.1. Fie n  * . Determinați numărul perechilor de numere întregi  x , y  pentru care x 2  y 2  n .

8.2. Pentru un număr natural nenul m considerăm mulțimea M  1, 2, 3,..., m . Să se determine
numărul funcțiilor crescătoare f : M  M cu proprietatea că f  x   f  y   x  y , x, y  M .
8.3. Fie n  2 un număr natural liber de pătrate (adică nu există p prim așa încât p 2 divide n ). Să se
determine numărul funcțiilor f : 1, 2,..., n  1, 2,..., n cu proprietatea că f 1 f  2  ... f  n  divide n.
8.4. Fie n  2 un număr natural liber de pătrate. Pentru o funcție f : 1, 2, 3, ... , n   1, 2, 3, ... , n 
notăm Pf  f 1  f 2  ...  f n  .

a) Câte astfel de funcții au proprietatea că n și Pf sunt numere prime între ele ?

b) Câte funcții au proprietatea că cel mai mare divizor comun al numerelor n și Pf este număr prim ?
8.5. În câte moduri putem pune 8 ture pe tabla de șah, simetric față de o diagonală a tablei, astfel încât
ele să nu se atace unele pe celelalte?
8.6. Găsiți numărul de numere naturale cu n cifre, toate cifrele fiind din mulțimea  1, 2, 3  și astfel
încât diferența dintre oricare două cifre vecine este de cel mult 1.
8.7. Se dă un alfabet cu trei litere a, b, c. Să se găsească numărul de cuvinte cu n litere care conțin un
număr par de a-uri.
8.8. Fie n, k  * . Determinați în câte moduri îl putem scrie pe n ca produs de k factori naturali,
oricare doi factori fiind relativ primi, dacă:
a) ținem cont de ordinea scrierii factorilor;
b) nu ținem cont de ordinea scrierii factorilor.