Etică, morală şi deontologie

• Introducere

• Etică şi morală

• Deontologia

• Bioetica

• Principiul precauţiei

• Acordul pacienţilor faţă de tratament

• Relaţia bolnav-medic - prisma eticii

Introducere

• în antichitate- cod de comportament propriu medici

- încadrarea activităţilor lor

- a da încredere pacienţilor

• cunoscut / vechi - Şcolii din Cos animată de către Hippocrate (460 - 377 î.e.n.)

• jurământul lui Hippocrate se depunea la intrarea în şcoala de medicină -viitorul medic

accepta să se supună acelor reguli

Jurământul lui Hipocrate

„Jur pe Apolo medicul, pe Asclepios, pe Higia şi Panaceea, pe toţi zeii şi zeiţele,

iuându-i ca martori, că voi îndeplini, pe cât mă vor ajuta puterile şi priceperea,
jurământul şi legământul care urmează.

• Pe învăţătorul meu într-ale medicinii îl voi socoti deopotrivă cu cei care m-au adus pe
lume, voi împărţii cu el averea mea şi, la nevoie, îi voi îndestula trebuinţele, pe copii
săi îi voi privi ca pe nişte fraţi şi, dacă vor dori să devină medici, îi voi învăţa fără
plată şi iară să le cer vreun legământ. Preceptele, lecţiile orale şi tot restul învăţăturii le
voi împărtăşii fiilor mei, fiilor învăţătorului meu şi ucenicilor uniţi printr-o fagăduială
şi printr-un jurământ, potrivit legii medicale, dar nimănui altcuiva.

• Voi îndura îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile şi mintea,
şi mă voi feri să le fac orice rău şi orice nedreptate. Nu voi încredinţa nimănui
otrăvuri, dacă-mi va cere, şi nici nu voi îndemna la aşa ceva; tot astfel nu voi
încredinţa nici unei femei leacuri care să o ajute să lepede.
• Imi voi petrece viaţa şi îmi voi îndeplini meşteşugul în nevinovăţie şi curăţenie. Nu
voi practica operaţia scoaterii pietrelor din băşica udului, lăsând-o în seama celor ce se
ocupă cu acestea.

• In orice casă aş intra, voi intra spre folosul bolnavilor, păzindu-mă de orice faptă rea şi
stricătoare comisă cu bună ştiinţă, mai ales de ademenirea femeilor şi a tinerilor, liberi
sau sclavi.

• Orice aş vedea şi aş auzi în timp ce-mi fac meseria sau chiar în afară de aceasta, nu voi
vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie să fie destăinuit, socotind că, în asemenea
împrejurări, păstrarea tainei este o datorie.

Dacă voi respecta acest legământ fără să-l calc, fie să mă bucur pe deplin de viaţă
şi de meseria mea, pururi cinstit de ceilalţi; iar dacă îl voi nesocoti şi voi fi un
sperjur merit să am o soartă dimpotrivă !"

Jurământul medicului

„O dată admis printre membrii profesiunii de medic:

• Mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii;

• Voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţa care le sunt datorate;

• Voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate;

• Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţie sacră;

• Voi păstra secretele încredinţate de pacienţi chiar şi după decesul acestora;

• Voi menţine prin toate mijloacele onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic;

• Colegii mei vor fi fraţii rnei;

• Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de

naţionalitate, rasă, religie, partid sau stare socială;

• Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la începuturile sale chiar sub
ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii.

Fac acest jurământ în mod solemn, liber pe onoare !"

Etică şi morală

• "etică" - din grecescul "ethos„

• "morală" din latinescul "mores"

• "etică" / "morală" -desemnau bunele moravuri / buna conduită - în practică aceşti
termeni sunt adeseori confundaţi

• etica - aparţine lumii ideilor, marilor orientări, încercând să aducă o justificare

teoretică principiilor de acţiune, în profesia sa, medicul trebuie să se supună unui cod
etic mult mai strict comparativ cu profesioniştii din alte domenii

• morala - se înscrie în realitate şi se inspiră din fapte trăite şi observate pentru a

preciza reguli şi principii de bună credinţă

Deontologia
• greceşte "deon" - "ceea ce trebuie făcut„

• este condensată în Codul Deontologic - serveşte ca bază instanţelor profesionale, el

fiind un instrument preţios

• în mod periodic "adus la zi" de către Ordinul (Colegiul) Medicilor - adaptat evoluţiei
practicii medicale

• fixează datoriile medicilor / obligaţiile lor / limitele acţiunii lor

indispensabil - nu poate dispensa medicul de o reflexie personală asupra problemelor

de etică

Bioetica
• desemnează ansamblul relaţiilor omului cu lumea în sensul "a tot ce trăieşte"
(ecologic, poluare)

• cuprinde, în special în medicină, problemele experimentelor pe om şi procrearea

• confundat cu termenul de "etică medicală" în ţările anglo-saxone

Principiul precauţiei
• defineşte acest principiu astfel: intervine la cazurile unde datele ştiinţifice sunt
insuficiente, puţin concluzive sau incerte

• intervine când o evaluare ştiinţifică preliminară arată că pot apare efecte periculoase
pentru mediu sau sănătate
 Acordul pacienţilor faţă de tratament
("le comentement eclaise")

• în 1947- primul punct al procesului de la Tribunalul Medical American -experimentele

criminale ale medicilor nazişti pe deportaţii din lagărele de concentrare şi exterminare
a judecat lipsa de acord

• subiectul de "experienţă" trebuie informat asupra riscurilor aplicării unui "tratament„

• subiectul trebuie să fie liber, astfel încât decizia să-i aparţină

• în 1988 - Parlamentul Francez adoptă legea Huriet - orice experiment trebuie supus în
prealabil unui comitet de experţi, care evaluează riscurile şi beneficiile

• trebuie obţinut acordul subiectului, însoţit de o asigurare care acoperă indemnizaţia

pentru orice insultă sau efect negativ, periculos, suferit şi pentru eventualele care
urmează, pe o perioadă de 10 ani

• un acord trebuie să preceadă orice tratament medical / chirurgical / de altă natură

• în caz de urgenţă, acordul poate fi obţinut "a posteriori„

• în caz de urgentă absolută, medicul face ceea ce-i dictează conştiinţa sa

• în cazul în care pacientul nu-şi poate da acordul (în sensul valabilităţii) acesta poate
fi dat de reprezentantul său legal: părinte, soţ/soţie, tutore

• în special în situaţiile cu risc / în intervenţiile de chirurgie estetică, importanţa

acordului este covârşitoare......pentru a evita litigiile ulterioare

Actul medical şi interacţiunile sale

• este locul de convergenţă a 3 factori:

– bolnavul

– medicul

– societatea

• angajamentul bolnavului este dublu:

– faţă de medic, ceea ce înseamnă în final acceptarea instrucţiunilor sale

terapeutice ("complianţa");

– faţă de boala sa, care trebuie asistată cât mai rapid şi cât mai bine ("coping-ul")
• angajamentul medicului - este în mod tradiţional cel al jurământului lui Hipocrate-
este mult mai complex azi

• în jurul bolnavului şi medicului

– societatea

– familia rol de susţinere şi de solidaritate

– colectivitatea

• în spatele fiecărui medic - structuri medicale care condiţionează în mod riguros

măsurile diagnostice / terapeutice aplicate

• medicul depinde de starea şi stadiul de dezvoltare a ştiinţelor medicale

Relaţia bolnav-medic-prisma eticii

• experienţă medicală are în centrul ei relaţia pacient-medic

• relaţie extrem de complexă din perspectiva

– socială

– juridică

– psihologică

• în perspectiva socială, relaţia bolnav/medic - influenţată de valorile societăţi în general

şi/sau de unităţile sanitare pe care le oferă societatea

• factori sociali influenţează relaţia pacient/medic:

– reforma sistemului de sănătate

– modificările structurale ale dinamicii asistenţei

– iniţierea unei culturi a drepturilor individuale, respectiv trecerea la un model de

asistenţă în care autonomia pacientului este recunoscută

• relaţia bolnav-medic distorsionata

– buget auster pentru sănătate

– disfuncţionalitătile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate

– creşterea şomajului

– numărul mare al defavorizaţilor sociali

 Perspectiva juridică -relaţiei pacient/medic
• relaţia pacient/medic ca o formă particulară de contract

• medicul este un "expert" în domeniul medicinei, într-o anumită specialitate

• "Cetăţeanul" nu este perceput din punctul acesta de vedere ca un pacient, ci ca un plătitor

(C.A.S.), ca un individ care decide şi profită

• profesia medicală nu este de acord, pentru că umbreşte etica în medicină şi "răceşte"

relaţia pacient/medic, crescând numărul nemulţumirilor cu caracter subiectiv

• se opune Codul Deontologic/Colegiul Medicilor

– caracterul relaţiilor pacient/medic

– autonomia practicii

– relaţia de încredere

– caracterul confidenţial al informaţiilor furnizate

prejudiciul posibil pe care-l poate suferi un pacient

Perspectiva psihologică -relaţia pacient/medic

• în cadrul teoriei psihoanalitice sunt abordate tradiţional temele de trasfer şi contra-
transfer

• se adaugă modelele contemporane bazate pe teoriile psihologice interacţionale

• perspectivă psihologică modernă

– abilităţile comunicaţionale ale medicului

– capacitatea sa de dăruire

– calitatea relaţiei de ajutor pe care-l oferă pacientului

Competenţa profesională
– un diagnostic

– un prognostic

– a stabili un plan de tratament

– a lua o decizie faţă de un pacient vulnerabil

 – a considera autonomia profesională a medicului

• multe dimensiuni

– a comunica

– a te deschide

– a dialoga

– a schimba informaţii

– a schimba puncte de vedere

– a stabili o alianţă

Competenţa etică
• capacitatea de a delibera, de a înţelege sensul diferitelor norme juridice, medicale şi
instituţionale în cauză şi de a le evalua

• "vine" din tine anterior absolvirii facultăţii / creşte" o dată cu experienţa, în relaţia cu
bolnavul / recurge la reflectare critică

• capacitatea medicului de a analiza în mod critic deciziile sale în lumina unui număr de
elemente externe, atât culturale – sociale

• înseamnă a vorbi despre capacitatea

– de a dialoga

– de a delibera

a face analiza critică a practicilor sociale şi a propiei sale practici

Relaţia medic / bolnav

• Codul de Deontologie Medicală:

– respectul demnităţii persoanelor

– respectul libertăţii bonavului

– respectul absolut al secretului medical

– medicul TREBUIE SA cunoască posibilităţile / respectiv limitele

profesionale
 Relaţia medic/bolnav - Modelul "paternalist„

• aminteşte o relaţie asemănătoare cu cea care se stabileşte între părinţi şi copii

• principiul de a face bine legitimează o protecţie a pacientului

• valoarea fundamentală în relaţia de a face bine în sens paternalist este cea a resposabilităţii
totale, fără ca medicul să aştepte reciprocitatea, această absenţă a reciprocităţii accentuând
asimetria fundamentală a relaţiei medic-bolnav

• se aseamănă cu etica teologică

• a putut fi acceptat în trecut, la pacienţii care prezentau afecţiuni acute grave, dependenţă
mare -eficacitatea terapeutică era modestă, incertă /chiar nulă

• partea de dăruire totală trebuie reţinută !

• acest model poate fi considerat în zilele noastre ca fiind depasit deoarece:

– bolnavul nu mai este pasiv, care "se descarcă" în totalitate pe medic ca responsabilitate a
deciziei

– bolnavul este mai bine informat de tot ceea ce înseamnă sănătate şi boală

– bolnavul cere medicului de al ţine la curent referitor la rezultatele investigaţiilor şi de a

participa la toate deciziile atât cu referire la diagnostic, cât mai ales la tratament(această
cerere este cu atât mai justificată cu cât se cunoaşte faptul că unele explorări medicale şi unele
tratamente nu sunt lipsite de risc)

– tratamentul unei boli se pot oferi azi mai multe căi terapeutice;alegerea uneia (sau unora) din
aceste căi se face ţinând seama de către medic, pe lângă criteriile biomedicale avansate, şi de
dorinţa, respectiv accepţiunea bolnavului, într-o societate deschisă celui mai larg pluralism de
opinii( Excepţie fac urgenţele majore, situaţii în care medicul asistă bolnavul fără
consinţământuî explicit al acestuia, bolnavul fiind într-o stare de detresă, sau când timpul de
al salva este atât de scurt, încât nu se pot da explicaţii )- Există încă o serie de situaţii în care
nu bonavul îşi dă acordul (pentru că nu este capabil), ci rudele apropiate sau tutorele

Relaţia medic/bolnav-Modelul "autonomist„

• înseamnă a face bine în acord cu bolnavul însuşi la luarea deciziilor diagnostice, dar
mai ales terapeutice

• face apel la o morală şi la o deontologie în numele cărora libertatea şi dreptul la

autodeterminare a pacientului trebuie să fie respectate
 • principiul respectării autonomiei pacientului devine şi principiul de bază al
deontologiei medicale

• conform acestui cod oricare adult competent are dreptul de a da sau de a refuza
acordul (consimţământul) privind o metodă de diagnostic sau de terapie

• are dreptul la informaţia necesară pentru a lua decizii

• poate înţelege motivaţia unor examene medicale sau a tratamentului, efectele

rezultatelor lor şi consecinţele refuzului, în special a tratamentului

• trebuie să dea persoanei pe care o examinează, pe care o asistă sau pe care o sfătuieşte,
o informaţie loială, clară şi cât mai apropiată, privind starea sa, investigaţiile şi
tratamentele pe care le propune

Şi aceasta în toate cazurile !

• informaţia dată pacientului -simplă, accesibilă, inteligibilă ,loială!

Relaţia medic/bolnav-Modelul "autonomist„

• NU relaţie falsă medic-pacient

Relaţia falsă apare mai ales când medicul se interesează mai mult de boală decât
de bolnav (!)

• modelul "autonomist" - capcane care pot duce la nereuşite şi la conflicte judiciare

• conduce la o "demisie" a medicului. Acest risc, însă, nu există decât în faţa unei
revendicări excesive a autonomiei bolnavului, care nu trebuie niciodată sa uite că
medicul este, ca şi el, o fiinţă liberă şi responsabilă (pacientul, se înţelege, trebuie să
aibă suficient bun simţ, cultură şi educaţie !)

Medicii trebuie să ştie, pe de altă parte, că sub pretextul de a respecta principiul

"autonomist", ei nu trebuie să cadă într-o "indiferenţă culpabilă" (!)

• transfomarea progresivă a relaţiei terapeutice în prestaţie de serviciu comportă riscul

unor fapte de Medicină Legală şi Judiciară deoarece relaţia contractuală între serviciul
de sănătate şi "consumatorii" de asistenţă medicală înlocuieşte exact relaţia de
încredere, indispensabilă deciziei celor doi parteneri

• situaţia riscă să se însoţească de o deresponsabilizare a medicilor care "simt" că

trebuie să se supună doar obligaţiilor formale ale legii

• revendicarea autonomistă excesivă trebuie combătută