Centrul de Excelență în Medicină “ Raisa Pacalo”

DISCIPLINA: ASISTENȚA MEDICALĂ

PRIMARĂ CU NURSING COMUNITAR
ȘI ÎNGRIJIRI LA DOMICILIU.

CATEDRA: DISCIPLINE TERAPEUTICE

PARTICULARITĂTILE PSIHOLOGICE, ETICE SI
DEONTOLOGICE ÎN AMP.

COMUNICARE ÎN PRACTICA ASISTENTULUI

MEDICAL CU STUDII POSTSECUNDARE NON-
TERTIARE ÎN AMP.
DEFINITII

• ETICA - știința despre totalitatea de norme,

prescripții, îndatoririle medicale în activitatea
lucrătorilor medicali, reguli care sunt
fundamentale pe distanța între bine și rău.
• DEONTOLOGIA - știința care studiază
conținutul moral al faptelor și acțiunilor
lucrătorilor medicali în situații concrete.
Deontologia fixează datoriile asistenților
medicali, obligațiunile și limitele acțiunii lor,
ACTUALITATEA TEMEI

• Astăzi în condiţiile unei medicini tehnologizate apare necesitatea formării unui nou sistem
etico-normativ şi valoric care ar fi un mecanism eficient în restructurarea democratică a
societăţii noastre.

• Anume lucrătorului medical îi revine un rol determinant în realizarea imperativelor etice,

mai întîi a celor generale şi, nu în ultimul rînd, a celor profesionale, stabilind o unitate
dialectică dintre ştiinţific şi moral, între aprecierea prioritară a valorii vieţii şi principiul
justeţei şi echităţii, dictat de interesele socio-economice.
SCURT ISTORIC

• În antichitatea , societatea a dovedit necesitatea unui cod de

comportament al lucrătorului medical, pentru a da încredere
pacienților.
• Un astfel de cod, l-a implementat Școala din Cos ( 460 – 377 î.e.n). La
această școală, cei care intrau să studieze, depuneau mai întîi de toate
Jurămîntul lui Hipocrate, acceptînd să se supună regulilor pe care le
jură.
• Mesajul din Jurămîntul lui Hipocrate, a fost transmis din generație în
generație, actual și acum.
• Începînd cu anii 90, etica și-a cîștigat un loc din ce în ce mai important
atît în învățămînt, cît și în practica medicală.
• Competența etică se reflectă în relația : lucrător medical – pacient.
 JURĂMÎNTUL LUI HIPOCRATE

• Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea și Panacea și pe toți zeii și zeițele, pe care îi iau ca
martori, că voi îndeplini acest jurământ și poruncile lui, pe cât mă ajută forțele și rațiunea:

• Să respect pe cel care m-a învățat această artă la fel ca pe propriii mei părinți, să împart cu el cele
ce-mi aparțin și să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenții lui ca frați și să-i învăț
această artă, dacă ei o doresc, fără obligații și fără a fi plătit.

• Să transmit mai departe învățăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu și numai acelor
discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, și nimănui altuia.

• Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna
stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.

• Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da
vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu abortiv.

• Sacră și curată îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viața.

• Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici tăcerea
este o datorie.

• Dacă voi respecta acest jurământ și nu îl voi călca, viața și arta mea să se bucure de renume și
respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul."
PRINCIPII ETICE CE SUCCED JURĂMÎNTUL LUI
HIPOCRATE
• Principiul precauției (studiile științifice previn efectele periculoase pentru mediu sau sănătate)
• Beneficiență și non-malificiență(de a nu dăuna)
• Autonomie și consimțămînt (pacientul decide dacă acceptă sau nu o intervenție medicală)
• Adevăr (informarea detaliată)
• Confidențialitate
• Conservarea vieții (tratăm ca să prelungim viața)
• Justiție (îi tratăm pe toți în mod egal)
CE REPREZINTĂ O “PROBLEMĂ DE
ETICĂ”?
CE REPREZINTĂ O “PROBLEMĂ DE ETICĂ”?

• Cînd aveți de judecat ce este bine sau rău

• Selectarea opțiunilor potrivite
• Decizia de a face ceva sau a se abține de la acțiuni
• Măsurarea impactului potențial al deciziilor sau acțiunilor
• O dilemă – a face o alegere dificilă
CODUL DEONTOLOGIC AL LUCRĂTORULUI MEDICAL ȘI
AL FARMACISTULUI (HG NR.192 DIN 2017)
• Reglamentează conduita, valorile și angajamentele morale
fundamentale în baza cărora se exercită profesiunea de
lucrător medical pe teritoriul Republicii Moldova.
• Obiectivele:
✓ Ocrotirea drepturilor pacienților;
✓ Respectarea obligațiunilor profesionale;
✓ Conștientizarea unui comportament corespunzător de
către toți membrii comunității medicale;
✓ Apărarea demnității și a prestigiului profesiei medicale.
SĂNĂTATEA OMULUI ESTE SCOPUL
SUPREM AL ACTULUI MEDICAL!
PRINCIPIILE DE CONDUITĂ:

• Profesionalism
• Independență profesională
• Onestitate
• Integritate
• Respect și Acceptare
• Responsabilitatea, bunăvoința și solicitudine
• Încredere
• Confidențialitate
• Loialitatea
PROFESIONALISMUL

• Atribuțiile de serviciu se îndeplinesc cu

responsabilitate, competență, eficient,
promt;
• Se acordă prioritate pacientului;
• Lucrătorul medical este vigilent;
• Să nu practice și alte activități care
dezonorează profesiunea de asistent
medical.
INDEPENDENȚA PROFESIONALĂ

• Lucrătorul medical se bucură de independență

profesională în corespundere cu competențele
sale, conformă profesiogramei sale.
ONESTITATE

• Corectitudine
• Să manifeste stimă față de alte persoane,
acționînd și discutînd sincer și corect orice
chestiune.
INTEGRITATE

• Obligația de a susține sănătatea fizică și

mintală a omului, de a promova un mod de
viață sănătos, de a preveni îmbolnăvirile și de
a ușura suferințele;
• Respectarea dreptului la viață și demnitate al
ființei umane indiferent de vîrstă, sex, rasă,
etnie, religie, ideologie;
• Să evite implicarea în acte de corupție,
mituire.
RESPECT ȘI ACCEPTARE

• Lucrătorul medical trebuie să fie

tolerant, atent și înțelegător cu alte
persoane, părerile lor diferite și
valorile pacienților;
• Respectul pentru ființa umană nu
încetează nici după moartea
acestuia.
RESPONSABILITATEA, BUNĂVOINȚA ȘI
SOLICITUDINEA
• Lucrătorul medical își asumă responsabilitatea în
legătură cu deciziile luate;
• Oferă prioritatea calității actului medical, stării de
bine și îngrijirii pacientului la cel mai înalt nivel;
• Obligația de a a participa la educația medicală
continuă;
• Colaborarea cu ceilalți colegi , în interesul stării de
bine a pacientului.
ÎNCREDERE– lucrătorul medical prin calificarea sa și nivelul moral, trebuie să
inspire încredere pacientului;

CONFIDENȚIALITATE – avem obligațiunea să păstrăm confidențiale

informațiile obținute despre pacienți;

LOIALITATE – să activeze cu bună-credință în instituția în care este angajat și

să nu prejudicieze imaginea acesteia prin acțiuni amorale.
NORMELE DE CONDUITĂ ÎN RAPORT CU
PACIENTUL
• Asistența medicală este incompatibilă cu : duritatea, apatia,
ignoranța, idiferența , aroganța, nerăbdarea, corupția,
discriminarea, stigmatizarea, pentru că acestea pot
discredita autoritatea profesiei, a instituției medicale.
• Din momentul în care asistentul medical a răspuns unei
solicitări, este obligat moral sa asigure bolnavul cu îngrijirile
necesare.
• Asistentul medical trebuie să ofere pacientului, la cererea
acestuia informații depline și pe înțeles despre manopera
pe care urmează să o facă, ce presupune.
• Trebuie să respecte dreptul la decizie al pacientului, fără a-i
imupune convingerile personale.
CONSIMTĂMÎNTUL ȘI ACORDUL INFORMAT AL
PACIENTULUI
• Consimțămîntul pacientului la o anumită intervenție/proceduă/asistență medicală se face
prin acordul medical, care poate :
1. Oral
2. Scris (Explicit)
3. Implicit
4. Prezumtiv
ACORDUL INFORMAT ORAL

• Pacientul a dat verbal

medicului permisiunea
de a continua acțiunea
intenționată.
 ACORDUL INFORMAT SCRIS

• Acordul informat scris se perfectează obligatoriu, pentru

intervenții medicale cu risc sporit (caracter invaziv sau
chirurgical), prin completarea unui formular special în
documentația medicală, și el trebuie să fie semnat de către pacient
după ce acestuia îi sunt descrise toate detaliile intervenției,
procedurii, și de către medic.
• Dacă pacientul nu este în stare să acorde consimțămînt în scris,
pentru el o poate face reprezentantul legal, rudele.
• Pacientul nu poate fi fotografiat, filmat sau expus, în orice altă
formă, demonstrării ca obiect de studiu într-o situație medico-
sanitară fără consimțămîntul scris al acestuia sau al
reprezentantului său legal.
ACORDUL INFORMAT IMPLICIT

• Este atunci cînd anumite

acțiuni sau limbajul corpului
unui pacient implică faptul că
pacientul a consimțit la
acțiunea planificată de către
lucrătorul medical.
ACORDUL INFORMAT PREZUMTIV

• Este reieșit din presupunerea că asta ar fi fost decizia, dacă pacientul ar fi

fost în stare să o ia ( moral foarte problematic).
• În cazul unei intervenții medicale de urgență, necesare pentru a salva viața
pacientului, cînd acesta nu-și poate exprima voința, iar consimțămîntul
reprezentantului său legal (al rudei apropiate) nu poate fi obținut la timp,
personalul medical, abilitat în modul stabilit de legislație, are dreptul de a
lua decizia respectivă în interesele pacientului.
REFUZUL DE A ACORDA ASISTENTĂ MEDICALĂ

• Lucrătorul medical poate refuza efectuarea

unui act medical din motive profesionale
temeinice, care pot fi argumentate prin
lipsa cunoștințelor suficiente și a calificării
specifice în domeniu sau în cazul unor
posibilități tehnico-materiale limitate
pentru a efectua asistența solicitată, cu
excepția cazurilor de urgență vitală.
• Poate refuza pacientul care manifestă o
implicare psihoemoțională negativă.
ERORILE MEDICALE ȘI RISCUL PROFESIONAL

• Criteriul esențial este binele pacientului.

• Lucrătorul medical este obligat din punct de vedere
moral, să raporteze specialiștilor în domeniu
comiterea unor greșeli proprii sau depistarea
acestora în lucrul colegilor săi, în cazul în care pot fi
afectate viața , sănătatea și binele pacientului.
• Să evalueze cele mai mici riscuri prin atitudine
prudentă și acuratețe.
COMITETELE DE ETICĂ

• Comitetele de etică sunt structuri în cadrul instituțiilor

medicale și farmaceutice, constituite în scopul prevenirii și
soluționării problemelor complicate de ordin moral,
apărute în activitatea medicală.
• Comitetul de etică este un organ colegial fromat din
persoane competente, care nu sint salarizate și reprezintă
atît domenii medicale cît și alte domenii.
• Se întrunește la cererea pacientului sau rudelor acestuia, a
unui medic sau mai multor medici, sau alte persoane
cointeresate.
• Are funcție consultativă.
ASPECTE PSIHOLOGICE

• Psihologia medicală se referă la

atitudinea față de bolnav și boală, față de
sistemele de îngrijire a sănătății, atît ale
individului bolnav, cît și ale celui sănătos
dar și atitudinea lucrătorului medical față
de propria profesie.
• Își propune să stabilească între asistentul
medical și pacient un contact cald, uman,
în care pacientul să joace rolul principal,
să se țină tot mai mult cont de individ și
relațiile sale.
ASPECTE PSIHOLOGICE

• Problematicile de natură psihologică a profesiunii de asistent medical: solicitări psihice,

efectele activității asupra integrării fizice și psihice ale personalului medical, rolul și
statutul , cauzele producerii de erori în practica medicală (malpraxis, abuz, etică).
• Atîta timp, cît medicina implică întotdeauna relație de comunicare, se poate spune că
medicina nu se poate practica fără psihologie.
• Psihologia medicală contribuie din plin la umanizarea medicinii, iar aceasta nu este decît o
reîntoarcere în viitor.
ASPECTE PSIHOLOGICE
RELATIA : ASISTENT MEDICAL-PACIENT
• În cadrul relației asistent medical-pacient, cei doi nu se află în poziții similare.
• Bolnavul este persoana cea mai dezavantajată, trăind emoții de:
o Frică
o Suferință fizică
o Suferință psihică
o Nesiguranță
o Insecuritate
o Disperare
ASPECTE PSIHOLOGICE
RELATIA : ASISTENT MEDICAL-PACIENT
• Asistentul medical este perceput ca o ființă:
o Tare
o Puternică
o Plin de energie
o Cu puteri magice
o De încredere
o Confidentă
4 TIPURI DE PERSONALITATE DUPĂ TEMPERAMENT

• Temperamentul este trăsătura înnăscută, moștenită de la părinți și se manifestă prin

modul personal de a percepe lucrurile, de a gîndi și de a simți care își face apariția în
copilăria timpurie.
I. Sangvinic
II. Flegmatic
III. Coleric
IV. Melancolic
TIPURI DE PERSONALITATE DUPĂ TEMPERAMENT

I. Sangvinicul – spontaneitate, optimism, entuziasm, energie la cote maxime, flexibilitate în

modul de gîndire, impulsivitate și curiozitate. Hormonul dominant – DOPAMINA.
II. Flegmaticul – aptitudini sociale remarcabile, pot citi alte persoane după expresia feței și
limbajul corpului.Sunt agreabilie, empatici și expresivi din punct de vedere emoțional.
Hormonul dominant – ESTROGEN.
III. Colericul – oameni direcți, concentrați asupra sarcinii pe care o au de îndeplinit, duri,
analitici, logici, au o mare capacitate de a elabora strategii. Hormonul dominant:
TESTOSTERON.
IV. Melancolicul – calmi, loiali, precauți și se poartă întotdeauna după normele societății.
Hormonul dominant – SEROTONINA.
TIPURI DE PERSONALITATE DUPĂ CARL JUNG

1) Extrovertit
2) Introvertit
TIPURI DE REACTIE A PACIENTILOR IN
DEPENDENTĂ DE TEMPERAMENT:
• Pacienți care își afirmă în mod deschis anxietatea și așteaptă ca lucrătorul medical să fie
activ, agățîndu-se de el;
• Pacienți pasivi, executori scrupuloși;
• Pacienții vor prezenta o mască de indiferență și obiectivitate;
• Pacienți care au față de personalul medical o atitudine exigentă mai mult sau mai puțin
agresivă.
ASISTENTUL MEDICAL TREBUIE SĂ AIBĂ
URMĂTOARELE CALITĂTI

• O putere de înțelegere și empatizare față de bolnavi

• Posibilitatea de a fi înțeles, respectat și chiar iubit, datorită comportamentului său
• O experiență de viață suficientă și o maturizare deplină a personalității
• Cunoștințe psihologice și ale comportamentului uman
• Autocunoaștere și de dezvoltare personală
 CONCLUZIONARE

Cel mai simplu act medical presupune o relație

interpersonală, un contact uman de tip social
între cel care suferă și cel care ajută, scopul final
fiind alinarea unei suferințe.
COMUNICARE ÎN PRACTICA ASISTENTULUI
MEDICAL
• Comunicarea este punctul central a tot ceea ce intreprindem în societatea noastră,
indiferent de serviciile pe care le păstrăm sau de domeniul de activitate.
• În relația asistent medical – pacient, comunicarea stă la baza eficienței și calității îngrijirilor
medicale.
O BUNĂ COMUNICARE ÎI AJUTĂ PE PACIENȚI :

• Să se simtă în largul lor. O bună comunicare reduce din stresul care stă în spatele
problemei de sănătate a pacientului, reduce din anxietate, supărarea, agresivitate în
schimbul căpătării încrederii în lucrătorul medical;
• Să simtă că dețin controlul. Pacientul prin comunicare devine informat despre starea sa, și
are încredere în el, poate controla situația cu care se confruntă;
• Să se simtă valoroși și apreciați.
5 METODE DE COMUNICARE

• Ascultarea și participarea (inclusiv reclamații din partea pacientului, familiei sau

aparținătorului)
• Comunicarea nonverbală
• Comunicarea verbală
• Chestionarul/interviul
• Comunicarea în scris
ASCULTAREA ȘI PARTICIPAREA

• O parte a comunicării implică ascultarea și atenția, care este uneori vitală.

• Poți participa activ în procesul comunicării prin simpla ascultare;
• Majoritatea pacienților preferă să vorbească direct și să explice problema cu care se
confruntă;
• Faceți tot posibilul să încurajați pacientul să relateze despre problema sa, folosind doar
expresii pozitive: da, așa da, în continuare... sau întrebări simple : Cum vă face să vă simțiți?
• Identificați ce simte pacientul: nesiguranță, însingurare, durere sau disconfort, îngrijorare.
• Atunci cînd pacientul a terminat de vorbit, dacă aveți nelămuriri puteți cere un feedback
referitor la ceea ce vi s-a comunicat.
COMUNICAREA NONVERBALĂ

Limbajul corpului spune multe despre interesul și angajamentul în comunicare. Se reflectă prin:
❖Postura corpului – fața poziționată la același nivel cu a interlocutoruluicși nu îl privim de sus
dacă e așezat pe scaun sau stă culcat.Să fim calmi și să nu grăbim dialogul.Să avem o atitudine
de deschidere, arătîndu-i pacientului că nu vrem să treacă rapid peste subiect.
❖Contactul vizual – păstrăm contacul vizual cu pacientul , dar fără prea multă insistență.
❖Expresia facială – aici este nevoie să menținem controlul asupra expresiei noastre faciale și
să nu arătăm chiar tot ce simțim, gîndim. Pacienții noștri nu trebuie să simtă îngrijorarea,
frustrarea sau demotivarea în legătură cu analizele efectuate, procedurile medicale.
❖Atingerea – este un mijloc foarte puternic de comunicare. Atingerea poate transmite o
preocupare suplimentară față de situația pacientului. Puteți strînge mîna pacientului, pune mîna
pe umăr.
COMUNICAREA VERBALĂ

• Mesajul transmis trebuie să fie:

• Exact
• Corect
• Adecvat ( în funcție de vîrstă, limbă, cultură și nivel
de înțelegere)
• Clar
• Să fim respectuoși. Trebuie să vă asigurați că vă
adresați în modul în care pacientul și-ar dori să fie
abordat, fără a fi neapărat formal și fără a uita că
tonul vocii contează.
INTERVIUL/CHESTIONARUL

ÎNTREBĂRI ÎNCHISE ÎNTREBĂRI DESCHISE

• Le folosim atunci cînd avem nevoie de o • Ele încurajează pacientul să explice detaliat
confirmare simplă : da, nu. o problemă și să transmită informații
suplimentare.
• Exemple:
• Exemple:
-Doriți o pernă în plus?
-Ce credeți despre aceste analize?
-Ați refăcut setul de analize medicale?
-Cum vă simțiți cu noua schemă de
tratament?
REGULI PENTRU O COMUNICARE EFICIENTĂ

Mesajul trebuie să fie cît mai clar

Cel care transmite mesajul trebuie să fie cît mai concis

Cel care primește mesajul trebuie să fie capabil să îl asculte și să îl recepționeze

Cel care primește mesajul trebuie sa fie capabil să îl înțeleagă

Trebuie evitate întreruperile sau elementele care distrag atenția

 COMUNICAREA SCRISĂ

• Serviciile de sănătatea se bazează pe comunicarea scrisă, motivele principale fiind

necesitățile vitale ale pacientului:
• Schema de îngrijire și tratament în condiții optime (de 3 ori în 24 h, 7 zile/săptămînă);
• Un raport exact și o fișă a pacientului pot reprezenta un back-up pentru monitorizarea
activă a pacientului (în special în cazul reclamațiilor). Ex. Pacientului X i s-au administrat
400 ml lichide la fiecare 12 ore ( mesajul este clar).
COMUNICAREA SCRISĂ. PRINCIPII:

• Actualizare urgentă, în timp real – inserare de date și ore cît mai exacte, în funcție de
împrejurările și evenimentele care s-au succedat;
• Mesaj simplu și clar, scris și lizibil;
• Evitarea transmiterii unor opinii personale;
• Datele să rămînă confidențiale și să nu poată fi accesate de către persoane neautorizate.
 STILURI DE COMUNICARE

Agresivă Pasivă Asertivă

Eu sunt Ok, Ambii nu sunt Ambii sunt
tu nu ești OK OK Ok
BARIERE ÎN COMUNICARE
SOLUTII PENTRU PACIENTII CU PROBLEME SENZORIALE

• Vorbiți încet și ascultați cu atenție;

• Nu ridicați tonul la cineva care are probleme de
acest tip;
• Pronuntati cuvintele in mod clar și asigurați-vă
că persoana poate citi pe buze.
• Dacă este nevoie, utilizați sistemul de scris.
SOLUTII PENTRU PACIENTII CONFUZI SAU CARE
SUFERA DE DEMENTA
• Eliminati toti factorii poluanti
fonic(televizor).
• Găsiți un loc linistit și izolat, astfel
încît pacientul să se poată concentra
mai ușor.
• Întrebați aparținătorul care sunt
tiparele de comunicare cu persoana
în cauză.
MEDICINA ESTE STIINȚA ȘI
CONSTIINȚA ÎNCĂLZITE DE
IUBIRE FAȚĂ DE OAMENI
Iuliu Hațieganu