Curs 4 Relația stres-sănătate-boală

• Dobândirea de cunoștințe legate de conceptul de stres din diferite perspective

• Sociologică

• Psihologică

• Fiziologică

• Dobândirea de cunoștințe despre relația dintre stres și diferite afecțiuni

• Somatice

• Psihice

• Înțelegerea reacției la boală din perspectiva că boala în sine este un factor de stres

• Cunoașterea strategiilor de reducere a impactului stresorilor asupra organismului

Definiții
• Stresul din perspectivă sociologică

• Stresul din perspectivă fiziologică și neuroendocrinologică

• Stresul din perspectivă psihologică

• Clasificarea psihologică a stresorilor

• Reacțiile de stres

• Mediatorii stresului

• Relația stres – boală

• Relația stres – boală somatică

• Relația stres – boală psihică

• Există multiple definiții ale stresului, în funcție de abordarea științifică

• Definiții sociologice

– Atribuie stresul unor cauze care țin de mediu

• Definiții fiziologice și endocrine

– Definesc stresul ca fiind o reacție a organismului la stimuli externi

 • Definiții psihologice

– Consideră că stresul este un proces de adaptare, care implică stresorii,

mediatorii stresului și reacțiile de stres

– Aceste teorii atribuie stresul unor factori de mediu ce țin de societate și relațiile sociale

– Acești factori sunt denumiți factori de stres sau stresori

– Stresorii pot fi clasificați după:

– Numărul lor: unici, multipli

– Numărul de persoane afectate:

• Stresori cu semnificație individuală

• Stresori cu semnificație la nivelul grupului social (familiali sau

profesionali)

• Stresori cu semnificație generală

– Natura lor: Fizici, chimici, biologici, psihologici

– Multitudinea lor a impus o serie de criterii de clasificare :

– Semnificația pentru individ: Periferici, centrali

– Natura conflictuală:

• Conflicte în viața intimă

• Conflicte familiale:

• Între copii și autoritatea parentală

• Între frați

• Pierderi

• Conflicte profesionale

• Conflicte sociale

– Hans Selye consideră că stresul este o caracteristică înnăscută a tuturor organismelor, lipsa
stresului fiind echivalentă cu moartea.

– Selye a descris în 1983 și “Sindromul general de adaptare”, care are 3 faze:

– Reacția de alarmă: este prima reacție a organismului

 • Faza de șoc

• Faza de contra-șoc

– Faza de rezistență: Sunt activate o serie de mecanisme de reglare

– Faza de epuizare

• Din cauza expunerii prelungite la factori nocivi, capacitatea adaptativă

a organismului este depășită

– Selye a introdus și termenii de:

– Eustres – stres “pozitiv”

– Distres – stres “negativ”

• Stresul produce o serie de modificări la nivelul unor sisteme neuroendocrine:

– Axa hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenaliană

• Creșterea eliberării de CRH

– Sisteme serotoninergice

– Sisteme noradrenergice

– Sisteme dopaminergice

Stresul rezultă din interacțiunea dintre organism și mediu

• Stresul este un proces care implică 3 elemente:

– Stresori – factorii care declanşează procesul

– Reacțiile de stres – modificările produse în urma impactului stresorilor asupra

organismului, atât pe plan fizic cât şi psihologic

– Mediatorii stresului – factori care se interpun între stresori şi reacțiile de stres

modulând intensitatea reacțiilor de stres

• Stresorii (clasificare):

– Stresori acuți (evenimente de viață):

• Sunt schimbări ale condițiilor de viață care presupun un proces de

adaptare

– Stresori cotidieni
 • Au un caracter “cronic”

• Nu sunt legați de schimbări ale condițiilor obişnuite de viață

• Evaluarea primară: potențialul stresant al unei situații este evaluat pe baza:

– Gravității stresorului

– Naturii stresorului – cu cât un stresor este mai ambiguu, cu atât reacția de stres
va fi mai intensă

– Momentului impactului – iminența este mai stresantă decât amânarea

– Probabilitatea întâlnirii stresorului – incertitudinea întâlnirii stresorului este

mai stresantă decât certitudinea

• Evaluarea secundară – evaluează resursele (interne, externe) de care persoana dispune

pentru a se adapta la stresor

• Reacțiile de stres:

– Efectele stresorilor se validează pe:

• Plan fizic – reacții fizice

• Au la bază o activare a sistemului nervos vegetativ simpatic

• Sunt reunite în “sindromul de fugă sau luptă”

• Plan psihologic – reacții psihologice

• Reacții cognitive

• Reacții afective

• Reacții comportamentale

• Mediatorii stresului:

– Capacitatea de predicție

– Capacitatea de control

– Suportul social

– Mecanismele de apărare

– Mecanismele de coping
• Mecanismele de apărare:

– Sunt tehnici ale ego-ului menite să managerieze conflictele interne, reducând

astfel reacțiile afective negative și să păstreze echilibrul psihologic al
persoanei.

– Caracteristici:

• Inconştiente

• Involuntare

• Intră în acțiune automat, imediat după confruntarea cu un stresor

• Eficiență bună, reducând impactul stresorilor dar eficiența este pe

termen scurt

– Clasificare

• Mature

• Imature

• Mecanismele mature de apărare:

– Altruismul – ajutorarea dezinteresată a celorlalți cu scopul evitării reacțiilor

afective negative

• O persoană care lucrează, în timpul liber, ca voluntar într-o organizație

care sprijină persoanele fără adăpost

– Umorul – exprimarea deschisă a sentimentelor și/sau gândurilor, într-un mod

care nu cauzează disconfort

• Un pacient cu un picior amputat care face glume pe seama persoanelor

cu un singur picior

– Sublimarea – gratificarea pulsiunilor este obținută prin redirecționarea

impulsului într-o direcție acceptabilă din punct de vedere social

• Dante a scris “Infernul” sub influența iubirii sale pentru Beatrice (o

femeie inaccesibilă din punct de vedere social pentru el

• Mecanismele imature de apărare:

– Negarea – blocarea fixării informației legată de situația traumatizantă

• Un om epuizat din cauza unei activități profesionale excesive spune

prietenilor că se va odihni și va fi bine
 – Represia – blocarea reactualizării informației legată de situația traumatizantă

• Un soldat nu poate să își amintească nimic din ziua în care prietenul său
a fost ucis

– Raționalizarea – asumare cu justificare a unui comportament inacceptabil

• Agresivitatea unui tată față de copii este percepută ca “disciplină spre

binele copilului”

– Intelectualizarea – prezentarea situației traumatizante în termeni abstracți

• Discuții interminabile despre caracterul relativ al notelor după

nepromovarea unui examen

– Proiecția – atribuirea pornirilor inacceptabile proprii drept consecința unor

factori externi

• Explicarea unor probleme personale prin faptul că cei din jur sunt
răuvoitori și au creat o atmosferă tensionată

• Mecanismele de coping:

– Eforturile complexe, cognitive și comportamentale, realizate în scopul

reducerii, controlării sau tolerării cerințelor interne sau externe, care amenință
să depășească capacitățile individului

– Caracteristici:

• Conştiente

• Voluntare

• Intră în acțiune într-o manieră planificată la o oarecare latență de la confruntarea cu un

stresor

• Eficiență bună pe termen lung

• Stiluri de coping:

– Cognitiv

• Centrat pe interpretare

• Vizează adoptarea unei interpretări pozitive sau neutre a situației cu evitarea “viziunii
catastrofice”

– Comportamental
• Centrat pe problemă

• Vizează evitarea confruntării cu stresorii care sunt previzibili şi controlabili

– Biologic

• Centrat pe emoție

• Constă în aplicarea unor tehnici de relaxare mai mult sau mai puțin complexe

• Relația stres – boală somatică

• Curentul psihosomatic în medicină se bazează pe următoarele idei:

– Stresorii sau alți factori de natură pur psihologică pot juca un rol în etiologia unor
boli somatice

– Stresorii sau alți factori de natură psihologică influențează semnificativ evoluția

unor boli somatice

• Exemple (Alexander) – listă cu 7 afecțiuni psihosomatice

– Ulcer gastro-duodenal

– Hipertensiune arterială

– Sindromul de colon iritabil

• Relația stres – boală psihică:

– Stresorii ca factori determinanți – exemple:

• Tuburările de adaptatare la stres

• Tulburarea de stres posttraumatic

– Factori favorizanți

• Depresiei majore

• Schizofreniei

• Modelul stres-vulnerabilitate al bolii

– Tipul D de comportament (Da Costa)

– Neuroticism (Costa & McCrae)

• Clasificarea stresorilor

– Semnificație diferită pentru persoane diferite

• Sindromul general de adaptare

• Evaluarea stresorilor

– Primară

– Secundară

• Reacțiile de stres

• Fizice

• Psihologice

• Mediatorii stresului:

– Mecanismele de coping

– Mecanismele de apărare

– Suportul social

• Relația stres – boală

– Relația stres – boală somatică

– Relația stres – boală psihică