LP 2

Stres și boală (1)

 Stres şi boală (1)
• Agenţi stresori, tipuri de
situaţii generatoare de stres şi
Planificare paradigme experimentale care
lucrări demonstrează reactivitatea la
stres, modalităţi de evaluare a
practice încărcăturii stresante a
evenimentelor de viaţă.
Conceptul de încărcătură
allostatică – modalităţi de
testare.
 ,,În sens medical, reprezintă rata uzurii
organismului în cursul vieții” (Selye,1976)

Definiție
o stare de tensiune, încordare și
disconfort, determinată de agenți
afectogeni cu semnificație negativă, de
frustrarea sau reprimarea unor stări de
motivație (trebuințe, dorințe, aspirații),
de dificultatea sau imposibilitatea
rezolvării unor probleme” (Golu, 1981).
 Sindrom general de adaptare
(Selye,1936): stadiul de alarmă, de
rezistență și de epuizare

Modele
Modelul tranzacțional al stresului :
teoretice fenomen tranzacţional, care
depinde de semnificaţia stimulului
ale acordată de cel care îl percepe.
(Lazarus și Folkman, 1984)
stressului Modelul procesului de stres : Pune în
evidenţă importanţa statutului
social asupra consecințelor
stressului asupra individului
(Pearlin, 1981)
Sindromul general de adaptare (Selye,
1946)
• Alarma
– Eliberarea de adrenalină și cortizol
– Etapa de reacție de alarmă a GAS pregătește o persoană să răspundă la stresul
pe care îl întâmpină.
– Răspunsul SN simpatic de „luptă sau fugă”.
• Rezistenţă
– În timpul etapei de rezistență, corpul încearcă să contracareze schimbările
fiziologice care au avut loc în timpul etapei de reacție de alarmă.
– Răspuns SN parasimpatic
– Dacă stresorul rămâne, corpul va rămâne în stare de alertă, iar hormonii de
stres continuă să fie produși.
• Epuizare
– corpul și-a epuizat resursele energetice încercând continuu, dar nereușind să-
și revină din stadiul inițial de reacție de alarmă.
– Odată ce ajunge la stadiul de epuizare, corpul unei persoane nu mai este
echipat pentru a combate stresul.
 Procesul de stress (Pearlin, 1981)
cuprinde:
• Agenții stresori: factori interni sau externi, acuți
sau cronici
• Moderatorii : resursele individuale sau sociale
care atenuează efectele agenţilor stresori sau
schimbă situaţiile care i-au produs
– strategiile de adaptare (coping),resursele personale,
suportul social.
• Consecinţele stresului: condiţiile psihologice,
emoţionale sau fiziologice care rezultă din
expunerea la agenţii stresori
 Agenții stresori
• semnificaţie „nocivă” pentru individ (distress)
sau una „intens favorabilă” (eustress)
• „acţionează asupra individului pe calea
organelor de simţ, cu proiecţie corticală,
rezultând o stare de tensiune, resimţită ca
urmare a activării centrilor neuro-vegetativi şi
punerii în funcţiune a sistemului simpato-
adrenergic şi a axului hipotalamo-hipofizo-
suprarenal”, cu eliberare hormonală
consecutivă.” (Iamandescu,2002)
 Parametrii de acțiune ai unui agent
stresor
• Intensitate

• Durată

• Repetabilitate

• Noutate

• Bruschețe.
 Clasificarea agenților stresori
• în funcție de legătura agentului stresor cu problemele vieții
individului
– stresori minori, zilnici
– stresori majori;
• în funcție de nivelul la care acționează agentul stresor
– stress metabolic,
– oxidativ,
– neuroendocrin,
– somatic,
– psihic,
– psihosocial (S.Riga & D.Riga, 2008).
 Clasificarea agenților stresori
• în funcție de numărul indivizilor afectați:
– semnificație strict individuală, colectivă sau
generală.

• în funcție de natura lor:

– Fizici (sonori, luminoși etc)
– Chimici
– Biologici
– Psihologici
Percepție (Appraisal)
Individul evaluează în plan
cognitiv că nu are resurse
pentru a face față agentului
stressor

Distress
Percepția stressului

STRES
 Stress și emoții
• https://www.youtube.com/watch?v=SJOjpprb
feE
 Percepția stresului
Interpretarea
subiectivă a
stimulului
stresant

Emoția negativă
frică, anxietate,
tristețe, furie)

Declanșarea
proceselor
biologice,
hormonale
 Reacția emoțională în stres

în plan psihic (frică, anxietate, tristețe,

furie)

• în plan comportamental (de exemplu postură, facies caracteristic, reacția de fugă

sau de luptă)

în planul „corelatelor viscerale ale

emoţiilor”: tahicardie, tulburări de
tonus muscular, tulburări vasomotorii

• în planul reacțiilor sistemului nervos autonom, ce includ creșterea frecvenței

cardiace, tensiunii arteriale și a temperaturii la nivelul pielii
IMPACTUL STRESSULUI ASUPRA
INDIVIDULUI
Organismul răspunde la agenții stresori psihologici prin ACELAȘI
răspuns fiziologic cu care ar întâmpina expunerea la un stressor fizic.

activarea sistemului
răspuns simpato-adrenergic și a
axului hipotalamo-

cortical hipofizo-
corticosuprarenalian

eliberare de epinefrină, norepinefrină,

respectiv cortizol și alte substanțe
(hormoni, neuropeptide, opioide
endogene)

• perturbări
modificări homeostazice la
nivelul
funcţionale țesuturilor și
organelor.
 Efectele stresului în corp
• https://www.youtube.com/watch?v=v-t1Z5-
oPtU
 Reacția biologică la stres
• răspunsul neurotransmiţătorilor:
– creşte sinteza cerebrală de norepinefrină;
– creşte turnoverul serotoninei (depleţie de serotonină) (un mecanism posibil al
depresiei);
– creşte transmiterea dopaminergică;
– crește nivelul oxitocinei (stimulează comportamentul prosocial) – rol în reziliență;
– crește nivelul neuropeptidului Y (pentru a contracara efectul anxiogen al
norepinefrinei) – rol în reziliență;
• răspunsuri endocrine :
– ACTH creşte stimularea suprarenalei cu eliberarea de cortizol, evidențiat adecvat prin
măsurarea cortizolului urinar, dar și salivar;
– crește DHEA (pentru a contracara efectele cortizolului) – rol în reziliență;
– scade testosteronul în stresul prelungit – rol în reziliență;
– scad hormonii tiroidieni;
• răspunsuri imunitare:
– activarea imunitară, datorită eliberării de citokine;
– scăderea numărului şi activităţii celulelor NK (natural killer) în stresul cronic.
 Allostaza

• Allostaza este procesul adaptativ fiziologic, al organismului ce

caută să atingă un prag de stabilitate ulterior acțiunii stresului.
• „încărcarea allostatică” este prețul pe care organismul îl plătește
pentru adaptare, atât în plan fiziologic cât și în plan psihologic.
 Allostaza

• Răspuns allostatic normal: un răspuns

este inițiat de un factor de stres,
susținut pentru un interval adecvat și
ulterior readus la nivel bazal.
• Încărcătura allostatică se produce în
cazul:
• stresori repetitivi,
• lipsa adaptării,
• răspuns prelungit și
• răspuns inadecvat
 Markerii fiziologici ai încărcăturii
allostatice
Sistemul endocrin
• Cortizolul -urină (24h), salivă
• Norepinefrina -urină (24h)
• Epinefrina -urină (24h)
• DHEA -plasmă, sânge (diverse procedee), salivă

• ACTH -plasmă
• Alpha-amilază salivară, chromogranina salivară
salivă
 Markerii fiziologici ai încărcăturii
allostatice
La nivel vascular
Tensiunea arterială sistolică -măsurători
fiziologice
Tensiunea arterială diastolică -măsurători
fiziologice
 Markerii fiziologici ai încărcăturii
allostatice
La nivel metabolic
• Raportul talie-șold -măsurători fiziologice
• Nivelul HDL-colesterol -plasmă
• Raportul dintre colesterolul total și HDL-
colesterol -plasmă
• Hemoglobina glicozilată, glicemia -sânge
(diverse procedee)
 Markerii fiziologici ai încărcăturii
allostatice
La nivel imun
• Interleukina IL-6 -plasmă, sânge (diverse
procedee), salivă
• Proteina C-reactivă -plasmă, sânge
• (diverse procedee)
• Lizozimul -salivă
 Markerii fiziologici ai încărcăturii
allostatice
La nivel genomic
• Stressul oxidativ, deteriorarea ADN -sânge
(diverse procedee), celule bucale, biopsie,
salivă
• Efectul cumulativ al mai multor
disfuncționalități fiziologice prezice patru
probleme majore de sănătate (Seeman et al.,
2001):
• - evenimentele cardiovasculare noi;
• - declinul în funcționarea cognitivă;
• - declinul în funcționarea fizică;
• - mortalitatea crescută.
Cum evaluăm
stresul
 Scala evenimentelor majore de viaţă
Holmes şi Rahe
• cuprinde atât evenimente negative, cât și
pozitive, deoarece Holmes and Rahe au
considerat că schimbarea per se este asociată cu
o schimbare a statusului de sănătate.
• valabilitatea testelor de evaluare a evenimentelor
stressante prin liste (tip checklist) a fost adesea
criticată, deoarece sensibilitatea și fidelitatea
acestor tip de teste nu poate fi reprodusă ca
măsură a expunerii la stress
Alte metode de evaluare ale stressului
• Scala stressului perceput (Perceived Stress Scale)
• Testul de stress social Trier (Trier Social Stress Test ;
TSST) (Kirschbaum, 1993): constă în inducerea
experimentală a stressului și corelarea acestuia cu
diverse măsurători fiziologice.
• Life Events and Difficulties Schedule – LEDS
• Lista de Experiențe Amenințătoare (List of Threatening
Experiences - LTE)
• Interviul pentru evenimentele de viață recente Paykel
• Metoda Dohrenwend de evaluare structurată și prin
narațiune a evenimentelor”
 Stresul – perspectivă pozitivă
Efort fizic intens
Efort intelectual intens

Ajută organismul să facă față mai bine altor

agenți stressori și să fie antrenat
 Forme speciale de stres (Selye)
• Distress-ul implică toate tipurile de stres
enumerate (stresul obișnuit).

• Eustress-ul este starea de stres specială care

este validată prin anumite reacții endocrine
specifice
 Forme de stress
• Eustresul sau stresul pozitiv are următoarele caracteristici:
– Motivează, concentrează energia
– Este pe termen scurt
– Este perceput ca fiind în abilitățile noastre de a face față
– Se simte incitant
– Îmbunătățește performanța
• Distresul sau stresul negativ are următoarele caracteristici:
– Provoacă anxietate sau îngrijorare
– Poate fi pe termen scurt sau lung
– Este perceput ca fiind în afara abilităților noastre de a face față
– Este perceput neplăcut
– Scade performanța
– Poate duce la probleme mentale și fizice
 Diferențe intre distress si eustress
• Natura factorilor de stres
– Eustress: plăcut în natură (exemplu: exercițiu fizic)
• Consecințele factorilor de stres
– Distres: creșterea riscului de anxietate, depresie, performanță mai
scăzută, posibilă legătură cu patogeneza bolii (încărcare alostatică)
– Eustress: crește autoeficacitatea, autonomia și rezistența, antrenează
organismul (exercițiu fizic)
• Reacția biologică
– Distres: reacția de stres cu excreția de catecolamine, cortizol și alți
hormoni poate duce la încărcarea alostatică, deoarece reacția la
factorii de stres neplăcut este de obicei cronică.
– Eustress: creșterea acută a catecolaminelor, urmată de secreția de
cortizol și alte substanțe (inclusiv endorfine), cu toate acestea,
recuperarea organismului este rapidă, deoarece reacția la factorii de
stres plăcuți este de obicei tranzitorie.
 Exemplu de
eustress
Faceți mișcare, faceți mișcare, faceți
mișcare!