Stresul emotional si analiza stresului vocal

Hans Selye defineste stresul ca Reactia organismului la circumstantele sau la

tranzactiile cu mediul ambiental care sunt percepute ca având un efect nociv
asupra bunastarii fizice si psihologice, în general asupra capacitatii de
adaptare. Selye 1965, cit. in Baiceanu, 2004

Mihai Golu (1980) defineste stresul psihic ca stare de tensiune, încordare sau
disconfort, determinata de agenti afectogeni cu 444h72e semnificatie
negativa, stare de frustrare (reprimare) a unor trebuinte, dorinte sau aspiratii.

Stresul psihic are un dublu caracter: primar si secundar. Caracterul primar

vorbeste depre stres ca rezultat al unei agresiuni receptionata direct în plan
psihic. Caracterul secundar vorbeste depre stres ca reactie de constientizare
în plan psihic a unui stres fizic, caruia individul îi acorda o semnificatie de
realipula. Printre agentii stresori psihici, mentionam stimulii verbali (inclusiv
cei care apartin limbajului interior). Acestia se diferentiaza total de celelalte
categorii de agenti stresori din cauza semnificatiei lor, pentru individ ei având
caracter potential de a produce stres psihic. Acest caracter potential este
validat de semnificatia cu care îl investeste individul.

Unul si acelasi agent stresor psihic, în afara de faptul ca nu produce stres

psihic la toti indivizii, nu produce stres psihic de fiecare data la acelasi individ.
Acest lucru este conditionat de dispozitiile de moment ale individului si de
semnificatia pe care o acorda în acel moment individul. Aparitia si amploarea
stresului psihic depind mult de caracterele genetice ale individului (caractere
cognitive, volitionale, motivationale si afective).

Situatii generatoare de stres psihic:

• existenta unor circumstante neobisnuite pentru individ care îl

surprind pe acesta nepregatit pentru a le face fata.
 • semnificatia unui eveniment.

• angajarea individului într-o actiune sau relatie exagerata.

• particularitatile contextului social.

• lipsa conditiilor interne.

• modul subiectiv de a percepe solicitarile mediului.

• subsolicitare / suprasolicitare.

• situatiile conflictuale existente în familie, profesie sau la nivel

intelectual.

• criza de timp.

• izolarea.

• aparitia unui obstacol fizic sau psihic în calea unui scop care duce la
frustrare.

• situatii perturbatoare cauzate de agenti fizici (zgomote, vibratii,

fluctuatii de temperatura).

Exista doua forme speciale de stres Selye, cit. in Goupil (1991): distress si
eustress. Distress-ul implica toate tipurile de stres enumerate (stresul
obisnuit). Eustress-ul este starea de stres speciala care este validata prin
anumite reactii endocrine specifice. Se diferentiaza de distress prin:

• natura agentilor stresori (eustress – stimuli placuti ai ambiantei,

trairile placute ale individului).
 • consecintele actiunii agentilor stresori care de cele mai multe ori
sunt placute.

• în plus fata de distress, eustress-ul are implica si stres fizic.

Agentii stresori ai stresului psihic au urmatoarele caracteristici: caracter

potential stresant (genereaza stres psihic doar în anumite conditii), caracter de
amenintare permanenta pentru individ si caracter negativ al consecintelor
agentilor stresori. Exista doua categorii de agenti stresori: unii care actioneaza
pe calea celui de-al doilea sistem de semnalizare (agentii psihogeni) si stimulii
senzoriali externi, care devin agenti stresori psihici veritabili atunci când
bombardeaza repetat scoarta cerebrala si când au intensitate peste medie.

Parametrii de actiune ai unui agent stresor: intensitate, durata, repetabilitate,

noutate si bruschete. Asupra individului actioneaza constelatii de agenti
stresanti. Clasificarea agentilor stresori:

• în functie de numarul lor, ei sunt: unici si multiplii.

• în functie de asociere, ei sunt: conglomerati si configurati.

• în functie de dominanta actiunii, ei sunt: principali si secundari.

în functie de numarul indivizilor afectati, ei sunt: agenti stresori cu

semnificatie strict individuala, colectiva si generala.

• în functie de natura lor, ei sunt: fizici (sonori, luminosi etc), chimici,

biologici, psihologici. Golu, (1980)

Iata câteva considerente legate de natura fiziologica a emotie si despre

legatura acestora cu asa-numitele detectoare de minciuni, sau poligraful.
Sistemul nervos simpatic angajeaza organismul în eliberarea de energie.
Atunci când emotia se stinge, intervine sistemul nervos parasimpatic -
sistemul de conservare a energiei - care readuce organismul la starea sa
normala.

Aceste actiuni ale sistemului nervos vegetativ sunt determinate, la rândul lor,
de activitatea anumitor arii cerebrale, inclusiv hipotalamusul si, partial,
sistemul limbic, impulsurile din aceste arii sunt transmise nucleilor cerebrali
care controleaza functionarea sistemului nervos vegetativ. Acesta actioneaza
direct asupra muschilor si organelor interne; initiind unele din schimbarile
organice descrise mai sus si, indirect, stimulând hormonii adrenergici care
produc alte schimbari organice.

Trebuie sa remarcam faptul ca tipul de activare fiziologica intensa, descrisa

anterior, este caracteristic starilor emotionale precum furie sau teama, în
cursul carora organismul trebuie sa se pregateasca pentru actiune (de
exemplu, pentru reactia lupta sau fuga).

Raspunsuri asemanatoare pot interveni si în starile de veselie sau excitare

sexuala.

Dar, în timpul unor emotii precum tristetea sau regretul, unele procese
organice pot fi încetinite. (Atchinson, 2002)

Un tip de detector de minciuni masoara modificarile din vocea unei persoane,

modificari care sunt insesizabile pentru urechea umana. Toti muschii, inclusiv
cei care controleaza coardele vocale, vibreaza usor atunci când sunt utilizati.
Acest tremor, transmis coardelor vocale este suprimat de activitatea ritmului
nervos vegetativ, atunci când vorbitorul este supus stresului. Când
înregistrarea vocii unei persoane este itntrodusa într-un analizor de voce, se
obtine o reprezentare vizuala pe o foaie de înregistrare. Tremorul coardelor
vocale ale unui vorbitor relaxat determina o serie de unde. Când vorbitorul
este stresat, tremorul dispare.
 Figura. 4: Patern vocal normal Patern vocal al unei
persoane supuse stresului.

Sursa: Haddad et. all. 2002

In general, pentru detectarea minciunilor, analizorul vocal este utilizat într-o

maniera similara cu poligraful, întrebarile neutre alterneaza cu cele critice,
comparându-se înregistrarile obtinute.

Daca raspunsurile la întrebarile critice produc înregistrari în unde, atunci

persoana spune, probabil, adevarul (din cele ce se cunosc pâna acum,
tremorul coardelor vocale nu poate fi controlat voluntar). O înregistrare fara
unde indica faptul ca individul este tensionat sau anxios si nu neaparat ca
minte,

Exista, însa, doua probleme serioase legate de utilizarea analizarului vocal

pentru detectarea minciunilor. In primul rând din moment ce analizatorul
functioneaza în cazul mesajelor înregistrate ca si în cazul celor primite prin
telefon, radio sau televiziune, este posibila utilizarea lipsita de etica a acestui
instrument.
 A doua problema care se pune este precizia analizorului vocal. Unii cercetatori
sustin ca acesta are aceeasi acuratete ca poligraful în identificarea
minciunilor; altii sustin ca precizia sa este îndoielnica. Sunt necesare, însa,
mai multe cercetari pentru a stabili relatia dintre modificarile vocii si alte
masuri fiziologice ale emotiei.

Investigatii au avut loc de asemenea în testarea ipotezei conform careia vocea

umana tinde spre frecvente mai înalte atunci când este plasata sub stres în
banda sa normala de functionare. În mod normal vocea umana cuprinde
banda de frecventa 80-120 hertzi. (Lippold 1969, 1957)

Bazat pe acest fapt o serie de tehnologi menite sa detecteze stresul din voce
au fost dezvoltate. Opt dintre acestea sunt investigate de catre Darren
Haddad et. all. În 2002, pentru Ministerul Justitiei al Statelor Unite printre care
si TVSA3, instrumentul folosit în cercetarea de fata.

Concluzia studiului este ca aceste tehnologi sunt capabile sa detecteze stresul

prin intermediul analizei frecventelor vocale. Desi echivalarea acestei detectii
cu detectarea unui neadevar este pus sub semul întrebarii (Cestaro2002).

Instrumentul ramane însa valid pentru cercetarea propusa, noi neaflandu-ne

într-un scenariu de tipul “detectie a deceptiei”.

Tehnica poligraf, abordand in mod indirect planul constiintei, cauta sa evidentieze

daca subiectul reda cu fidelitate si in mod sincer "ceea ce stie", adica elementele de
continut ale "realitatii subiective" pe care o poarta in planul constiintei sale -
elemente de timp si loc legate de fapta, de modul de operare si de imprejurarile care
au declansat comportamentul infractional.
In savarsirea unei fapte penale -furt, talharie, delapidare, omor etc., subiectul
(infractorul) participa cu intreaga sa fiinta, mobilizandu-si intregul sau potentional
volitiv si cognitivo-afectiv pentru reusita infractionala.

Punerea in act a hotararii de a comite fapta prevazuta de legea penala este precedata de o
serie de procese de analiza si sinteza si de o lupta intre motive, deliberarea si actele
executorii antrenand profund intrega personalitate a individului. Acest lucru face ca
faptul infractional sa nu ramana ca o achizitie intamplatoare periferica a constiintei
infractorului, ci sa se integreze in aceasta sub forma unei structuri informationale stabile
cu continut si incarcatura afectiv-emotionala specifica cu un rol motivational bine
diferentiat.
Starile emotionale iau nastere inca din momentul in care banuitul este invitat pentru a da
relatii legate de fapta si, in general, cunosc urmatoarea dinamica in manifestare:
- starea initiala a constientizari pericolului (in cazul unui vinovat) de a fi identificat si
demascat introduce organismul uman, ca sistem auto reglator, intr-o stare de vigilenta
crescuta (alarmare);
In cazul unei persoane nevinovate, de regula, starile emotionale sunt slab evidentiate,
avand in general un caracter pozitiv, motivat de curiozitate si interes pentru scopul
chemarii in fata anchetatorului.
- datorita factorului surpriza si elementului de neprevazut al intrebarilor, reprezentarile
despre fapta apar brusc, surprinzand compartimentul de analiza si decizie nepregatit, in
deficit de date si ansambluri logice in fata pericolului iminent de demascare;
- o sursa puternica de geneza a starilor emotionale este (alaturi de „teama de detectie”,
mai ales dupa testul cartonaselor de stimulare ) si conflictul care apare in plan cognitiv si
in procesul de decizie, intre domeniul datelor de cunoastere ce fundamenteaza situatia
adevarata si domeniul datelor intentionale care fundamenteaza minciuna.
Disimularea adevarului facuta in mod constient necesita un efort voluntar, care
declanseaza stari emotionale usor detectabile in parametri psihofiziologici. Daca negarea
adevarului este posibila in planul verbal al dialogului, acest lucru nu este posibil in planul
reactiilor neurovegetative, unde conflictul capata proportii, instanta corticala conducand,
prin structurile subordonate, centrii sistemului vegetativ catre dezechilibrari si
reechilibrari succesive cu caracter adaptativ situatiei de pericol in care se afla individul.
Tehnica poligraf, nu face altceva decat sa depisteze emotia in mod indirect prin
depistarea reactiilor activatorii generale, care implica mecanisme fiziologice atat centrale,
cat si periferice. Aceste reactii pot fi identificate deoarece sunt transmise de o parte
speciala a sistemului nervos. Putem spune ca sistemul nervos al omului are doua
componente. Una somatica responsabila de transmiterea impulsurilor nervoase somatice
musculare si de postura a scheletului. Alta, mai veche si relativ independenta de sistemul
nervos central, cea autonomica sau vegetativa, care se ocupa cu activitatea vitala
subconstienta. Noi respiram, inima bate, digestia are loc, hormonii sunt eliminati in
debitul sanguin care trece prin corp, este reglata temperatura, pupila se dilata sau se
contracta fara nici un fel de adaptare constienta... aceste schimbari includ imbujorarea ori
paloarea fetei, transpiratia excesiva, cresterea vitezei inimii, uscarea gurii, multe senzatii
viscerale si altele.
In acest sens exista corelatii directe intre viata psihica si modificarile cardiovasculare.
Impulsurile sistemului simpatic pot cauza batai rapide ale inimii. Ele pot determina
constrictia vaselor de sange..., iar accelerarea vitezei inimii si constrictia vaselor de sange
pot creste presiunea sangelui.
Totodata, emotia este insotita si de o crestere a tensiunii arteriale. Legat de activitatea
aparatului cardiovascular amintim si efectele glandulare decelabile in emotii. In emotia
puternica (manie) are loc o activare a sistemului nervos simpatic, insotita de un exces de
adrenalina. Sufocarile, inghitirea aerului, gafaiala si ingreunarea respiratiei sunt printre
schimbarile respiratiei care se pot produce in cazul emotiei. Impulsurle sistemului
simpatic dilata bronhiile pulmonare sporind schimbarea oxigenului si dioxidului de
carbon.
In cursul anchetei, ofiterul experimentat poate desigur sa descopere si sa demaste
comportamentul simulat al infractorului, uzand de o logica impecabila si fisurand
sistemul defensiv al acestuia prin evidentierea caracterului contradictoriu si uneori absurd
al afirmatiilor care ii apartin. De asemenea, gama larga de intrebari care surprind
infractorul, supunandu-l la rationamente imprevizibile, si genereaza un comportament
caracteristic in minciuna, gestica, intonatie, nu face decat sa ofere o serie de indicii ce
reliefeaza nesinceritatea si incercarile de a induce in eroare.
Desi aceasta cale de investigare da uneori rezultate bune, descoperirea simularii se face
incert la unii indivizi, la altii fiind chiar imposibila, datorita unui autocontrol marit in
manifestarile exterioare ale comportamentului simulat, obtinut printr-un antrenament
oarecare sau prin obisnuita la infractorii recidivisti, inraiti. De aceea, calea cea mai
utilizata si mai sigura pentru detectie o constituie sondarea simularii prin indicatori
fiziologici, mai ales prin aceea care evidentiaza comportamentului inaparent. Constiinta
vinovatiei, a fricii, mobilizatoare a unei stari emotive care poate fi mascata cu dificultate,
il determina pe individ sa reactioneze ori de cate ori i se prezinta vreun obiect sau i se
enunta vreun cuvant in legatura cu infractiunea comisa. Indicatorul cardiac si ceilalti
indicatori vegetativi reactioneaza vizibil, chiar daca infractorul nu minte efectiv, ci
tainuieste doar adevarul, incercand sa eludeze eficienta testului, sa-l invinga („ to beat the
test”).

AVANTAJELE UTILIZĂRII TESTĂRILOR POLIGRAF

 Metodele utilizate sunt create, experimentate şi validate

în S.U.A. printr-o practică ce se întinde de-a lungul a peste 80
ani.

 Metodele folosite în investigare sunt legale, non-violente,

nu lezează viaţa, integritatea şi securitatea persoanei fizice, nu
aduc atingere onoarei, libertăţii şi demnităţii persoanei
examinate. Acestea reflectă litera şi spiritul Declaraţiei
Universale a Drepturilor Omului, apără pe nevinovaţi,
restabilesc şi protejează drepturile victimelor.

 Examinările poligraf se aplică cu succes valorificându-şi

potenţialul ştiinţific numai pe subiecţi sănătoşi din punct de
vedere mental şi fizic, care nu au fost supuşi unor traume
fizice sau psihice.

 Metoda integral umană a examinărilor poligraf asigură

conform legislaţiei, atât prin forma cât şi prin tehnica utilizată,
prezumţia de nevinovăţie şi mijloacele legale de căutare a
probelor.

 Întreaga procedura complexă de examinare urmăreşte în

egală măsură identificarea persoanelor sincere şi nesincere,
putând fi considerată în principal ca fiind un ajutor pentru
persoanele sincere dar bănuite din diverse cauze neimputabile
lor.

 Este singura metodă ştiinţifică ce investighează direct

informaţiile stocate în memoria subiectului, informaţii deosebit
de stabile în timp şi inaccesibile altor mijloace de investigare
obişnuite.

 Examinările efectuate oferă concluzii ştiinţifice bazându-

se pe legile fundamentale ale psihologiei şi fiziologiei.
Transparenţa metodei, neutralitatea examinatorului şi
confidenţialitatea examinărilor permit subiectului testat să se
elibereze de orice prejudecată în legătură cu examinarea și de
orice surse de stres exterioare, fiind asigurată astfel o
colaborare sinceră, liberă de orice reţinere în favoarea
rezolvării cauzei examinate.

 Rezultatele folosirii metodelor de detecţie a

comportamentului simulat nu sunt afectate de trecerea
timpului, astfel încât indiferent cât a trecut de la derularea
evenimentelor investigate, subiecţii vor avea reacţii la fel de
puternice ca în prima zi.

 Examinările poligraf pot fi adaptate la orice situaţie

punctuală fiind practic necesare doar două condiţii de bază, şi
anume: existenţa unei fapte sau cauze concrete şi exprimarea
prin DA sau NU a poziţiei subiectului în legătură cu fapta sau
cauza respectivă.

 Examinările poligraf spre deosebire de toate celelalte

mijloace de cercetare şi investigare de tip judiciar sau
extrajudiciar, reprezintă o soluţie operativă şi eficientă.

 Examinările poligraf pot identifica cuantumul prejudiciilor

create şi, de multe ori, concluziile analizelor, comunicate
subiectului examinat în discuţiile post test, conduc la
recunoaşterea faptei şi recuperarea prejudiciului cauzat.

 Prin efectuarea examinărilor poligraf salariaţii înţeleg că

există la îndemana conducerii societăţii un mijloc prin care în
orice moment pot fi identificate eventualele prejudicii create
de aceştia şi astfel metoda în sine se constituie şi ca un
puternic factor preventiv.

 Este evident că prin efectuarea examinărilor poligraf sunt

depistate prejudiciile şi autorii lor , sunt eliminaţi din cercurile
de bănuiţi salariaţii care sunt corecţi și loiali societăţilor, se
realizează prevenţia şi în final se crează un mediu de afaceri
stabil şi eficient.

 Examinările poligraf prin finalitatea lor, pe de o parte

identifică persoanele care au creat prejudicii morale sau
materiale, iar pe de altă parte repun în drepturi persoanele ce
au fost prejudiciate.

 Într-o societate comercială, examinările poligraf conduc

la restabilirea adevărului, la rezolvarea stărilor de suspiciune şi
a celor conflictuale, iar prin relevarea gradului de corectitudine
al salariaţilor se crează premisele formării unui climat de
încredere şi a unor colective de muncă unite şi eficiente.

 În mod evident examinările poligraf se realizează în

scopul descoperiri prejudiciilor cauzate de salariaţi, dar în
egală măsură, conduc şi la diminuarea drastică sau chiar la
stoparea acestora.

 Având în vedere că aproape întotdeauna în cazul

comiterii unor prejudicii sunt mulţi bănuiţi şi puţini autori,
examinările poligraf elimină din cercurile de bănuiţi persoanele
corecte şi cinstite care nu au nici un fel de legătură cu cauzele
cercetate. Prin aceasta, pe de o parte se face un act de
dreptate faţă de salariaţii cinstiţi, iar pe de altă parte se
restabileşte o legătură corectă între angajat şi angajator.

 Rezultatele examinărilor poligraf concretizate în principal

în identificarea prejudiciilor, cuantumul lor, autorii acestora şi
modul lor de operare constituie baza realizării sistemelor de
securitate şi proceduri interne dar şi modalitatea de
identificare a verigilor slabe din sistemul de securitate în
scopul îmbunătăţirii procedurilor interne care vor preveni pe
viitor comiterea altor prejudicii.

 Gestionate corect, examinările poligraf conduc invariabil

la identificarea scurgerilor de informaţii interne ale societăţilor,
la identificarea autorilor, dar reprezintă şi un mod de prevenţie
pentru viitor.

 Prin modul profesionist în care experţii laboratoarelor

abordează subiecţii testaţi, metoda de testare poligraf
constituie şi un factor educaţional al forţei de muncă în spritul
corectitudinii şi loialităţii acestora faţă de angajatori.

 Prin examinările poligraf se poate realiza o protecţie a

bunurilor şi valorilor investitorului, dar în egală masură, se
realizează şi o protecţie a salariatului împotriva bănuielilor
neintemeiate prevenind măsurile arbitrare care prejudiciază
atât investitorul cât şi salariatul.

 Prin examinări poligraf se realizează o politică de cadre

corectă în folosul societăţii, promovându-se criteriile valorii,
cinstei, corectitudinii şi a moralităţii, eliminându-se hotărârile
arbitrare şi subiective în ceea ce priveşte personalul.

 Prin examinări poligraf sunt promovate criterii corecte,

obiective şi ştiinţifice de numire sau avansare în funcţii de
răspundere a unor salariaţi ai societăţilor.

 Examinările poligraf asigură realizarea unui management

corect şi eficient care conduce implicit şi la întărirea legăturilor
dintre patroni şi angajaţi;

 Statistica ne demonstrează că din punct de vedere

financiar, costurile pentru efectuarea expertizelor poligraf sunt
minime în raport de câştigurile realizate prin acestea.
Tehnica Poligraf „Lie Detector”

Sinceritatea declaraţiilor persoanei suspecte, a învinuitului sau

inculpatului reprezintă, alături de fidelitate, o însuşire fără de care acestea nu pot fi
aşezate la baza convingerii organelor judiciare. Am arătat care sunt metodele tactice
clasice de depistare a nesincerităţii : examinarea atentă şi logică a conţinutului intrinsec
al declaraţiilor şi raportarea acestora la celelalte mijloace de probă existente în cauză;
relevarea caracterului contradictoriu al declaraţiilor; observarea comportamentului
expresiv, a reacţiilor neurovegetative.

Acestor metode progresul ştiinţific le-a adăugat , în ultimele decenii, un mijloc de

investigare a principalelor modificări psihofiziologice care însoţesc emoţia în stare de
stimulare, mai exact în situaţia de falsificare a adevărului printr-o exprimare verbală –
minciuna. „Este vorba de înregistrarea pe calea obiectivă , cu ajutorul unor aparate
speciale de tip poligraf, a modificărilor fiziologice ale organismului, provocate de diverse
stări emoţionale care însoţesc simularea .”

Nu ne propune să analizăm în detaliu metoda biodetecţiei judiciare a comportamentului

simulat, căci amănuntele ţin mai mult de o lucrare de psihologie judiciară. Vom parcurge
câteva din direcţiile problematicii actuale, pentru a releva importanţa pe care a căpătat-o
această metodă în ancheta judiciară.

Scurt istoric
Biodetecţia comportamentului simulat se bazează pe un principiu cunoscut încă din
antichitate : interdependenţa psiho-somatică, adică raportul legic dintre funcţionarea
dintre funcţionarea corpului (legile generale somatice) şi a „sufletului” (legile generale
psihice).

Lucrările anticilor, apoi opera remarcabilă a lui Avicenna (980-1037) au anticipat

viitoarele teorii : în 1885, teza concepţiei moderne asupra emoţiilor a lui William James
şi G.C. Lange răstoarnă secvenţa evenimentelor considerate până atunci logice : emoţia
precede fenomenele fiziologice. Ei demonstrează experimental că este exact invers : de
ex., ca o reacţie la o situaţie dată, glandele suprarenale pompează un surplus de
adrenalină în sânge, fapt ce atrage supărarea persoanei.

„Deşi în acest domeniu mai există încă necunoscute, totuşi este indubitabil că unele
fenomene fiziologice apar însoţite de fenomene psihice determinate, ceea ce practic
înseamnă că apariţia unuia este o dovadă a existenţei celuilalt. Trebuie însă să subliniem
că fenomenele fiziologice ca mărirea subită a tensiunii sangvine, creşterea consumului
de oxigen, dilatarea bronhiolelor, inhibarea mişcărilor peristalice gastrice etc. sunt
controlate de sistemul nervos vegetativ şi, în consecinţă nu sunt supuse voinţei decât
parţial şi în grad nesemnificativ, astfel că înregistrarea lor electronică la biodetector
semnifică comportament simulat în 95 % din cazuri .”

Încă din 1895 Cesare Lombroso experimenta înregistrarea variaţiilor de puls cu un

aparat primitiv numit „hidrosfimograf” , ce era legat cu un cilindru pe care se aplica
negru de fum şi care se învârtea în sensul acelor de ceasornic.

Vittorio Benusi utiliza pentru descoperirea minciunii înregistrarea schimbărilor

respiratorii, iar W.M.Marston apela în 1917 la captarea tensiunii sistolice în acelaşi scop.
Unul dintre marii precursori ai actualelor tehnici a fost psihologul Hugo Munsterberg ,
preocupat de problema falsităţii declaraţiilor martorilor. În 1908, James MacKenzie şi-a
denumit aparatul „The Ink Poligraph” ( Poligraf cu inscriptor de cerneală) , iar în 1922
J.A.Larson îl perfecţionează şi astfel apare cardio-pneumo- psihograful, reprezentând
prima genereaţie a poligrafului modern. O îmbunătăţire importantă o realizează în 1945
John Reid, care stabileşte legătura dintre activitatea musculară neobservată şi tensiunea
arterială.

În România, biodetecţia începe să fie utilizată din 1975, în special în cazurile de omor.
Prima lucrare în domeniu aparţine profesorului universitar Tiberiu Bogdan – „Investigaţia
psihologică a comportamentului simulat”.

Baze ştiinţifice moderne ale biodetecţiei judiciare

Au fost aşezate în anii 70 , când s-au formulat principiile cibernetice specifice fiinţelor
umane ca urmare a cercetărilor din domeniul psihofiziologiei. În literatura de
specialitate , biofeedback- ul este definit ca un principiu general potrivit căruia un
individ plasat într-o anumită situaţie va emite răspunsuri a căror frecvenţă şi intensitate
vor creşte dacă sunt consecinţele lor sunt pozitive şi vor descreşte dacă consecinţele sunt
negative sau nule.

Pe baza acestui principiu ştiinţific a fost elaborată metoda de auto-control şi /sau relaxare,
bazată pe înregistrarea unor fenomene fiziologice involuntare şi transformarea lor în
semnale perceptibile, în scopul de a fi folosite ca indicatori ai stării de relaxare şi de
evidenţiere a autocontrolului. Se poate realiza controlul operant al unei serii de funcţii
ca : vasodilataţia, ritmul cardiac, ritmurile cerebrale, tensiunea arterială, contracţiile
stomacale, etc. În cercetările psihofiziologice au fost puse în evidenţă multiple posibilităţi
de condiţionare operantă a sistemului neurovegetativ şi a musculaturii netede.

„Particularitatea principală a metodei de biodetecţie judiciară de tip experimental constă

în faptul că este o formă activă de intervenţie umană în desfăşurarea fenomenelor
psihologice de conştiinţă, al cărei rezultat este sporirea cunoştinţelor în cauza aflată pe
rol, verificând şi omologând , la nivelul experimentalului , cunoştinţele, respectiv plusul
de informaţie pe care-l oferă.”

Ca orice tip de experiment, biodetecţia este un act deliberat, îndeplinit etapă cu etapă, pe
baza unor anticipări, ipoteze sau simple presupuneri care vizează obiective precis
determinate.
Obiectul biodetecţiei judiciare

Îl reprezintă comportamentul simulat, care este o entitate între aspectul aparent şi cel
inaparent al comportării, expresie a dedublării psihologice în raport cu sine (aspect
inaparent, strict secretizat) şi în alteritate, adică în raport cu societatea (aspect aparent-
notoriu, afişat abil sau naiv, dar insistent, cu eforturi de persuasiune). Comportamentul
simulat e definit ca o încercare de a ascunde sau falsifica sensul unei realităţi de fond
psihosomatic.

Biodetecţia are în vedere ambii termeni ai binomului simulării şi elaborează metodologia

de condiţionare operantă a reacţiilor în scopul obţinerii informaţiilor necesare.

În sfera preocupărilor biodetecţiei judiciare sunt cuprinse :

1. comportamentul simulat intenţionat, cu aspecte de aparenţă şi inaparenţă

2. binomul comportamentului simulat

3. credibilitatea

4. existenţa erorii, ca etiologie a unor comportamente ce sunt aparent simulate

5. existenţa sau inexistenţa discernământului faptelor penale

6. căutarea probelor materiale în vederea conversiunii

7. intenţionalitatea

Criterii de utilizare a tehnicii poligraf

„Detectoarele de minciuni”, termen popular, desemnează de fapt aparatura poligraf de

înregistrare a unor reacţii psihofiziologice caracteristice stărilor de tensiune emoţională.
La baza folosirii acestei tehnici stau următoarele criterii:
- funcţionarea aparatelor se bazează pe faptul că o minciună spusă conştient, pe lângă
efortul mintal pe care îl necesită, produce şi o anumită stare de tensiune emoţională –
teama;

- producerea tensiunii emoţionale îşi are originea în declanşările involuntare ale

sistemului neurovegetative concomitent conştientizării pericolului şi în întârzierea prin
aceasta a instinctului de autoconservare;

- prin folosirea poligrafului nu se lezează cu nimic integritatea sau demnitatea

individului, care-şi conservă toate calităţile volitive şi raţional –afective;

- folosirea poligrafului se face numai cu acordul subiectului şi consimţământul apărării;

- metodologia de testare nu este interzisă de lege şi poate fi utilizată în scopul stabilirii

fie a vinovăţiei, fie a nevinovăţiei.

Tehnicile poligraf înregistrează în principal modificările indicilor psihofiziologici

oglindite în următoarele diagrame :

diagrama puls-tensiune arterială

diagrama ritmului respirator

diagrama rezistenţei electrodermice.

„Aplicată în mod adecvat, de către examinatori competenţi, instruiţi, cu un înalt grad de

profesionalitate şi probitate, cu respectarea riguroasă a normelor eticii juridice, testarea
sincerităţii cu ajutorul tehnicii poligraf constituie un mijloc de investigare obiectivă a
unor reacţii psihofiziologice ce însoţesc încercarea de disimulare, a cărui utilizare la
stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane nu poate fi nesocotită.”
Bibliografie:

Tudorel Badea Butoi, Ioana Teodora Butoi, Psihologia interogatoriului judiciar, Ed.
Enmar, Bucureşti, 2002

Aurel Ciopraga, Criminalistica – Tratat de tactică , Editura Gama, Iaşi , 1996

Nicolae Mitrofan, Voicu Zdrenghea, Tudorel Butoi, Psihologie judiciară, Casa de

editură şi presă „Şansa”, Bucureşti, 1994