CURS 13

STRESUL PSIHIC

PSIHOLOGIA SANĂTĂȚII
Dr. Camelia N. P. Boancă
Doctor în Medicină
Psihanalist, Membru Individual IAAP, Zurich
STRESUL PSIHIC
Stresul reprezintă un ansamblu de reacții ale organismului fata de acțiuni
exterioare exercitate asupra sa de agenți cauzali biologici, fiziologici, fizici,
psihologici si chimici etc.
Acești agenți produc modificări morfofunctionale, în special endocrine -
activarea concomitenta a axului hipotalamo-hipofizo- corticosuprarenalian
si a celui simpatic- medulosuprarenalian care duc la apariția Sindromului
General de Adaptare.
STRESUL PSIHIC
Sindromul general de adaptare este constituit din totalitatea mecanismelor
capabile sa asigure mobilizarea resurselor adaptative ale organismului în
fata agenților agresori, având ca rezultat fie adaptarea fie epuizarea
mentala sau fizica. (Hans Selye).
Agentul agresor determina răspuns cortical prin activarea sistemului
simpato-adrenergic si a axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian, cu
eliberarea de epinefrina, norepinefrina, respectiv cortizol dar si hormoni,
neuropeptide, opioide endogene ceea ce duce la modificări funcționale si la
perturbări homeostazice la nivelul țesuturilor si organelor.
STRESUL PSIHIC
Agentul stresor care are semnificație negativa determina distres si agentul
stresor care are semnificație pozitiva determina eustress-ul.
(I.B.Iamandescu).
Când răspunsul la stres este negativ si de asemenea capacitatea de adaptare
a individului este scăzută (este afectat sistemul psihic, endocrine, imunitar)
atunci avem distres.
Eustresul este un stres cu o influenta favorabila asupra organismului astfel
încât creste nivelul de endorfine, o creștere ponderata a catecoleminelor si a
cortizolului, de asemenea cresc neurohormonii ca: serotonina, prolactina,
oxitocina si optimizarea celulelor imune : NK, T, Iterferon y.
Agenți stresori
Tipuri de agenți stresori (IBI):
-- stresori biologici : virusuri, bacterii, paraziți la care organismul reacționează
prin răspuns imun.
--stresori fizici: zgomot, temperaturi extreme, efort fizic ridicat stimuli
luminoși.
--stresori chimici: noxe, apa curenta contaminata, poluare.
--stresori psihologici: stimuli evaluați cognitiv interpretați subiectiv de către
individ ca având o semnificație nociva. Scala Holmes &Rahe
Sindromul general de adaptare
Sindromul general de adaptare (Selye) cuprinde 3 stadii :
1.Stadiul de alarmă.
Organismul este expus pentru prima data la un agent stresor si are
loc activarea sistemului nervos autonom simpatic pentru reacția de
LUPTA sau FUGA.
Sindromul general de adaptare
1.Stadiul de alarma (CONTINUARE)

Astfel, tensiunea arteriala creste, alura ventriculara (frecventa, "cat de des

bate inima")cresc, hormonii adrenali se eliberează în circulație, procesele
digestive se încetinesc si sângele este pompat dinspre piele înspre mușchii
scheletali !
Rezistenta organismului poate scădea în funcție de agresivitatea agentului
stresor pana la dispariția organismului.
Sindromul general de adaptare
2. Stadiul de rezistenta
Aceasta stare intervine daca expunerea continua sau daca organismul se
adaptează la agentul stresor.
Semnele fiziologice caracteristice reacției de alarma a organismului se
stabilizează la un nivel peste cel normal.
Sindromul general de adaptare
3.Stadiul de epuizare
Aceasta stare se activează ca urmare a expunerii îndelungate si continue la
același agent stresor la care organismul s-a adaptat DAR energia de de
adaptare se epuizează treptat.
Sindromul general de adaptare
Concluzia stadiilor:
În stadiul de alarma , organismul are o reacție de alarma după care corpul
si psihicul se adaptează apoi organismul rezista DAR aceasta rezistenta
depinde de capacitatea genetica si psihogenetică de adaptare a fiecăruia in
parte. ( locus minoris, sensul personal, individuarea etc).
Experiențele arata ca organismul indiferent de tipul de expunere are o
posibilitate de adaptare limitata! ( inflație -atenție)
Stresul prelungit poate produce deteriorarea la nivelurile organismului.
Modele ale procesului de stres
1. Modelul tranzacțional al stresului si copingului
Stresul este considerat un fenomen tranzacțional care este direct influențat
de importanta data stimulului de individ.
Individul este capabil sa transforme impactul agenților stresori prin
strategii caracteristice funcționarii psihologice personale respectiv:
-in raport cu cele 4 funcții psihologice: gândire, simțire, senzație si intuiție
- în raport de atitudine extravertă sau introvertă a individului.
Lazarus(1966) a spus ca stresul apare atunci când individul percepe ca ca nu
poate face fata adecvat unei solicitări sau amenințări la starea de bine!
Modele ale procesului de stres
1.Modelul tranzacțional al stresului si copingului
Lazarus(1966) a spus ca stresul apare atunci când individul percepe ca ca nu
poate face fata adecvat unei solicitări sau amenințări la starea de bine!
Cohen in 1984 constată că rezolvarea problemei se face prin mecanismele
de coping si rezultatul este o stare de bine ,un status funcțional si de
asemenea un comportament sanogenetic.
Modele ale procesului de stres
2. Modelul procesului de stres al lui Pearlin - pune accentul pe statutul
social.
Acest model cuprinde 3 concepte fundamentale ale procesului de stres:
A. Agenții stresori (factori care determina individul sa își modifice
comportamentul respectiv:
-factori externi -factori de mediu si sociali
-factori interni-factori biologici si funcțiile psihologice.
Modele ale procesului de stres
2.Modelul procesului de stres al lui Pearlin( continuare)
B. Moderatorii cuprind resursele individuale sau sociale care atenuează
efectele agenților stresori. Resursele pot fi :
-strategii de adaptare(coping)
-resurse personale
-suportul social
C. Consecințele stresului sunt condițiile psihologice, emoționale sau
fiziologice care rezulta din expunerea la agenții stresori.
Percepția si evaluarea agenților stresori
Evaluarea agenților stresori la nivel de individ se face în funcție de:
● Personalitatea premorbida a pacientului
● Condițiile de viată personala
● Condiții de viată profesionala
● Evenimentele cu care se confrunta individul
● Antecedentele în confruntarea cu evenimente asemănătoare
● Mecanismele de apărare etc.
Tipurile de personalitate A,B,C,D
Tipul psihocomportamental A
Friedman si Rosenman (1959) a identificat tipul psihocomportamental A
(nerăbdători, frustrați competitivi, ostili).
Personalitatea de Tip A este predispusa la boli de inima.
Mecanismele fiziopatologice implicate la tipul psihocomportamental A
sunt:
Mecanismele fiziopatologice
Mecanismele fiziopatologice implicate la tipul psihocomportamental A
sunt:
- Au puls si tensiune arteriala ridicata si niveluri hormonale mari.
-Reactivitatea fiziologica accentuata pe termen lung este dăunătoare
sănătății. Excesul de catecolamine creste probabilitatea formarii
aterosclerozei prin depozitarea crescuta de colesterol.
- Personalitatea de Tip A este stresata si acasă si la serviciu. (Iamandescu)
Mecanismele fiziopatologice
Mecanismele fiziopatologice implicate la tipul psihocomportamental A
sunt:
- acorda putina importanta comportamentelor sanogenice (evitare fumat
,sedentarism etc)
Ostilitatea (atitudine cu ura, antipatie) caracteristica acestui tip A este un
predicator pentru bolile cardiace.
Tipurile de personalitate A,B,C,D
Tipul psihocomportamenta B
Friedman 1996, Maltby et al, 2010 au identificat tipul psihocomportamental B
- Persoane răbdătoare, echilibrate, fără sentimentul urgentei, relaxate,
amabile.
Tipurile de personalitate A,B,C,D
Tipurile psihocomportamentale A si B au următoarele caracteristici de
comportament pe un continuum :
Competitivitate,
Nerăbdare
sentimentul urgentei timpului
Incapabil sa se relaxeze
Implicare profesionala
Ostilitate
Tipurile de personalitate A,B,C,D
Conduite pentru limitarea stresului la tipul psihocomportamental A

1. Flexibilizarea atitudinii
2. Practicarea unui comportament non-ostil
3. Controlul furiei
4. Recurgerea la hobby-uri, tehnici de meditație, respirație.
5. Mentalitate îndreptată către realizare
Tipurile de personalitate A,B,C,D
Scale de evaluare:
I. CHESTIONARUL JENKINS pentru evidențierea tipului comportamental A si al
riscului de boala coronariana
Exemplu item:
Cat de des completați spusele interlocutorului:
-frecvent, câteodată, aproape niciodată.
Un punctaj peste 20 exprima tipul A.
Tipurile de personalitate A,B,C,D
TIPUL PSIHOCOMPORTAMENTAL C
1. Este descris de Temoshok în 1987
2. Reprimare cronica a nevoilor si sentimentelor în scopul satisfacerii
nevoilor celorlalți, pana la sacrificarea personala.
3. Nu își exprima emoțiile negative, frica, anxietate, distimia
4. Nu recunosc ca sunt furioși
5. Accepta autoritatea externa, adaptabili la relațiile profesionala
,familiale
6. Mecanism de apărare -reprimarea furiei.
Tipurile de personalitate A,B,C,D
TIPUL PSIHOCOMPORTAMENTAL C
Acest tip de comportament a fost observat la pacienții cu cancer.
Mecanismele biologice
Tipul C este asociat este asociat dpdv imunitar si neurohormonal cu
hiperfunctia axei hipotalamo-corticotrope, ceea ce poate afecta la rândul lor
funcția normala a celulelor NK si T helper ceea ce duce la creșterea nivelului
citokinei pro-inflamatorii IL-6(interleukina6)
Tipurile de personalitate A,B,C,D
Conduite pentru limitarea stresului la tipul psihocomportamental C:
1. Exprimarea emoțiilor
2. Antrenamentul asertivitatii (capacitatea de a spune NU, recunoașterea
nevoilor personale)
3. Relație echilibrata intre distres si eustres
4. Hobby-uri
5. Sport, muzica, meditație, rugăciune.
Tipurile de personalitate A,B,C,D
Scale de evaluare Tip C
1.Chestionarul Anger-în
Exemplu item: Sunt mai furios decât reușesc sa admit..
Un punctaj peste 24 sugerează tipul C.
Tipurile de personalitate A,B,C,D
TIPUL PSIHOCOMPORTAMENTAL D (d pentru distres):
1. Este caracterizat prin prezenta emoțiilor negative si teama de
exprimare în public, (inhibiție sociala). Tipul D are o teama de rejecție
si dezaprobare.
2. Pesimismul
3. Tendința de îngrijorare excesiva
4. Iritabilitate, manie, furie
5. Autostima redusa, greutate în a avea prietenii
6. Reprimarea sentimentelor negative ca sa fie placul celorlalti
7. Anxietate, depresie (agravarea statusului cardiac)
Tipurile de personalitate A,B,C,D
TIPUL PSIHOCOMPORTAMENTAL D este predispus la un consum compulsiv
de alimente- bulimie, sau dependent de droguri si substanțe, alcool. De
asemenea prezinta si risc pentru probleme cardiace.
Mecanisme Biologice:
Din punct de vedere neurohormonal tipul D este HIPERREACTIV si prezinta
un stres oxidativ crescut si un număr scăzut de celule stem.
Tipurile de personalitate A,B,C,D
Conduite pentru limitarea stresului la tipul psihocomportamental D:
1. Dezvoltarea abilitații de a-si controla emoțiile si de a le exprima,
2. Dezvoltarea suportului social
3. Lupta cu teama de respingere
4. Echilibru intre eustres si distres
5. Hoby-uri
6. Muzica ,sport, relaxare .
ALEXITIMIA si ALEXISOMIA
ALEXITIMIA
Def = incapacitatea unui individ de a-si identifica si exprima verbal
propriile sentimente si emoții.
Persoanele care prezinta alexitimie sunt predispuse bolilor
psihosomatice. De asemenea si alte persoane care nu prezinta
alexitimie pot prezenta tulburări si boli psihosomatice.
(iamandescu)
ALEXITIMIA
ALEXITIMIA, continuare
1. Persoanele cu alexitimie prezinta scăderea activității
neuronale la stimuli emoționali din mediul extern la
nivelul cortexului cingulatanterior si posterior,
amigdalei si cortexul medial prefrontal(insula)
ALEXITIMIA
ALEXITIMIA, continuare

2. Subiecții cu alexitimie, la testele cognitive prezinta

hiposimbolism, respectiv o capacitate diminuata de a crea spontan
imagini în minte, fără stimul extern.
ALEXITIMIA
ALEXITIMIA, continuare

3. Subiecții cu alexitimie au un prag scăzut al stimulării cerebrale

somatosenzoriale si senzoriimotorii ceea ce ii determina pe aceștia sa își
exprime mai mult simptomele fizice decât sa își poată exprima stările
emoționale.
ALEXISOMIA
ALEXISOMIA

Def : Alexisomia este incapacitatea unui individ de a-si identifica

si exprima verbal simptomele corporale