1.

Teorii și perspective de abordare a personalităţii:

C.G. Jung - psihologia analitica (teorie idiografica)

In conceptia lui Jung, personalitatea este constituita dintre 3 sisteme intercorelate:
a. Constientul - procesele si functiile psihice de care un individ este direct constient.
b. Inconstientul personal – reprezinta totalitatea achizitiilor personale (refulari, percepții, ganduri)
dar acte automate, gesturi, expresii faciale
c. Inconstientul colectiv – reprezinta stratul cel mai profund si mai inaccesibil al psihicului;
este comun tuturor indivizilor fiind alcatuit din amintiri ancestrale ce au fost depozitate in psihicul
uman si de care individul nu este direct constient.
Aceste amintiri sunt denumite arhetipuri. Cele mai influente sunt:
 Persona – este o masca, o atitudine exterioara.
 Umbra – partea negativa a personalitatii umane
 Anima si animus – in conceptia lui Jung, natura umana este bisexuala.
 Sinele – reprezinta unitatea, totalitatea si integrarea personalitatii individului
Esential in analiza personalitatii la Jung, este intelegera acesteia din perspectiva echilibrarii
unor componente de baza: constientul si inconstientul, potentele si calitatile personalitatii. Nu
conflictul componentelor este esential ci caracterul lor complementar si compensatoriu, unitatea
lor in „selful total” (Eul – subiect al constientului / Selful – intregul psihic).
Jung diferentiaza oamenii in doua tipuri psihologice fundamentale: tipul extravertit si tipul
introvertit.
Indivizii apartinand tipului extravertit manifesta un interes primordial pt lumea din afara.
Sunt mai sociabili, comunicativi, usor adaptabili.
Indivizii apartinand tipului introvertit sunt orientati catre interior. Se concentrează asupra
propriului psihic, de unde tendinta de izolare, de inchindere in sine.
Cele doua tendinte, izvorate din libido, se afla la fiecare om. Jung arata ca fiecare individ
are un tip dominant (manifest constient) si opusul sau, in stare latenta (refulata in inconstient).
Intre cele doua tipuri poate sa existe un echilibru perfect, iar acest tip se numeste ambivert.
Jung adauga dimensiunii extraversie-introversie 4 functii psihologice: gandirea,
sentimentul, senzatia si intuitia. Din combinarea fiecarei dimensiuni – extraversie si introversie –
cu cele 4 functii, rezulta 8 tipuri de personalitate.

1
 Deosebirea dintre scolile psihologice, Freud, Adler si Jung:
- Atitudinea freudiana este extravertita – plaseaza factorii determinanti ai personalitatii in exterior;
- Atitudinea adleriana este introvertita – pune accentul in formarea personalitatii pe importanta
atitudinii interne;
- Atitudinea jungiana este introvertita – factorii care il intereseaza cel mai mult apartin lumii
interioare si in special inconstientului colectiv.

A. Adler – psihologia individuala (teorie idiografica)

La Adler, dezvoltarea personalitatii este conditionata de factorii socioculturali, accentuand
importanta influentelor educative in formarea Eului.
„Motivatia” este elementul esential prin care Adler descrie personalitatea.
Autorul introduce doua concepte primare:
1. Sentimentul de inferioritate
– domina viata psihica si este sesizat in sentimentul de imperfectiune, de neimplinire.
- isi are originea in copilarie, cand incercand sa se integreze in mediul in care traieste, copilul
este impiedicat de varsta sa.
2. Complexul de inferioritate – individul este convins ca orice ar face nu reuseste sa fie la fel de
bun ca ceilalti. Instalarea complexului este favorizata de rasfaturile excesive sau neglijență.

Convingerea persoanei ca este superioara celorlalti determina complexul de superioritate,

exprimat prin dorinta de a fi cel mai bun intr-un anumit domeniu.
Adler acorda o deosebita importanta „stilului de viata”. Acesta va orienta scopul si
semnificatia vietii, va asigura consecventa personalitatii.
In functie de caracteristicile predominante ale „stilului de viata”, Adler identifica patru tipuri
de personalitate:
1. dominant - agresivitate, dorinta de putere, sentiment de superioritate
2. dependent - supunere, dorinta de a-i ajuta pe ceilalti, tendinte depresive
3. evitant - incapacitate decizionala, evitarea conflictului, perseverenta scazuta
4. social - contacte sociale bune, adaptabilitate.

2
K. Horney – psihanaliza interpersonala (teorie idiografica)
Horney pune la baza descrierii personalitatii notiunea de „conflict interpersonal” -
fundamentat in cadrul relatiilor interpersonale. Dezvoltarea personalitatii este pusa pe seama
rezolvarii acestui conflict.
Existenta conflictului va conduce la o stare de tensiune si la sentimentul de anxietate.

Horney identifica trei tipuri de personalitate:

1. Complezent – trebuinta de dependenta, sentiment de inferioritate, stima de sine redusa,
tendinta de supunere si conformism
2. Agresiv – tendinta de dominare, nevoia de succes, perfectionism, spirit competitiv cu tendinte
agresive, rezistenta scazuta la frustrare
3. Detasat – detasare emotionala de relatie, trebuinta de autorealizare, tendinta spre izolare,
rezistenta la schimbare.

Fiecare tip de personalitate utilizeaza un anumit rationament afectiv:

- Tipul complezent – daca ii fac sa ma iubeasca, nimic nu ma poate atinge.
- Tipul agresiv – daca detin puterea si controlul, nimic nu ma poate atinge.
- Tipul detasat – daca stau departe, nimic nu ma poate atinge

Horney acorda un rol important modelului educativ in dezvoltarea personalitatii:

 Modelul hiperprotectiv – conduce la dezvoltarea unei personalitati complezente si la o
orientare interpersonala spre relatie
 Modelul indiferent – va dezvolta o personalitate detasata
 Modelul autoritat – va conduce la dezvoltarea unei personalitati agresive.

3
G. Allport – teoria trasaturilor de personalitate – (teorie idiografica)
Psihologii aveau pareri distincte in legatura cu definirea personalitatii, dar Allport a
constatat existenta a trei elemente comune:
 Fiecare individ are o personalitate unica
 Personalitatile individuale contin o serie de caracteristici diferite
 Aceste caracteristici (trasaturi) sunt relativ constante in timp.
Allport distinge cele doua tipuri de abordari: idiografica si nomotetica.
Studiul personalitatii pune accent pe aspectele individuale ale oamenilor (abordare
idiografica), dar Allport nu pierde din vedere existenta unor trasaturi comune tuturor oamenilor
(abordarea nomotetica).
„Personalitatea este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice
care determina gandirea si comportamentul sau caracteristic”. (Allport)
Pentru a evidentia particularitatile individuale, acesta apeleaza la notiunea de trasatura.
Trasatura este definita de Allport ca predispozitia de a raspunde in aceeasi maniera sau in mod
asemanator la diferiti stimuli.
Trasaturile de personalitate:
 Sunt structuri relativ stabile in timp
 Au o existenta reala
 Pot fi demonstrate empiric
 Nu sunt rigid separate una de alta, ci numai in mod relativ
Allport distinge 2 categorii de trasaturi:
1. Trasaturi comune – se regasesc la majoritatea oamenilor;
2. Trasaturi individuale – dispozitii personale, sunt unice, definitorii pt individ.
In orice personalitate exista trasaturi cu semnificatie majora si semnificatie minora, acestea
putand lua una dintre cele trei forme:
a) Trasaturi cardinale – radacina vietii, au semnificatie majora, orienteaza intreaga existenta a
individului;
b) Trasaturi centrale – mai putin generale, caracterizeaza modul obisnuit de reactie a
individului;
c) Trasaturi secundare – cu influenta mai slaba, sunt in stare latenta, intervin in situatii
particulare.

4
G. Kelly - teoria constructelor personale (teorie idiografica).
Kelly – cel mai important lucru in abordarea personalitatii umane il constituie modul in
care oamenii inteleg ceea ce li se intampla, felul in care ei insisi interpreteaza ceea ce se intampla
in jurul lor. Autorul pleaca de la premisa ca fiintele umane se comporta ca niste oameni de stiinta
in experientele si activitatile lor zilnice, elaborand teorii referitoare la ele.
Kelly introduce notiunea de „construct personal”, care se refera la modul in care individul
percepe, intelege, anticipeaza si interpreteaza lumea sau realitatea.
Acesta considera personalitatea un sistem de constructe:
- Constructele personale reflecta modul unic, specific de interpretare a lumii; sunt
proprii individului.
- Constructele personale sunt bipolare, ex. sensibil/insensibil, prietenos/ostil; se
constituie in sistem, in care unele sunt supraordonate, altele, subordonate.
- Constructele sunt anticipative, astfel sistemul de constructe al unei persoane
este in continua stare de schimbare.

Din perspectiva schimbarii, constructele pot fi: rigide sau suple

Dupa Kelly, „niciun om nu reactioneaza la un stimul ci la ceea ce el interpreteaza a fi un
stimul”. De asemenea, doua persoane pot reactiona complet diferit intr-o situatie identica.
Kelly a elaborat si o metoda de cunoastere a constructelor personale, denumita „grila de
repertoriu”, utilizata pentru a descoperi modul in care isi construiesc indivizii lumea in termeni
comuni cu ai altor indivizi.

5
H.J. Eysenck - analiza factoriala (teorie nomotetica)
Eysenck a fost influentat de conceptia behaviorista – analiza comportamentului indivizilor si
nu analiza gandirii sau a intentiilor. Acesta descrie personalitatea in termeni de dimensiuni ce stau
la baza diferitelor tipuri umane:
1. Extraversiunea (E) – factori secundari: sociabilitatea, impulsivitatea
2. Neuroticismul (N) – fact. secundari – respectul de sine, teama, bucuria;
3. Psihoticismul (P) – fact. secundari – singuratatea, indiferenta fata de altii,
nonconformismul.
E si N au o distributie normala la toti oamenii, majoritatea sunt amplasati in zona medie a celor
doua dimensiuni. P nu apare la majoritatea oamenilor.

Eysenck elaboreaza 2 instrumente: E.P.I si E.P.Q. – chestionare de personalitate.

De asemenea, a elaborat un model de structurare ierarhica a personalitatii (in ordine
descrescatoare a gradului de generalitate):
1. Nivelul tipului de personalitate – dimensiunea E, N sau P;
2. Nivelul trasaturilor de personalitate – tendinte individuale spre actiune;
3. Nivelul raspunsurilor habituale – actiuni repetitive in situatii asemanatoare;
4. Nivelul reactiilor specifice imediate – preferinta de a actiona intr-un anumit mod.

6
R.B. Cattell - analiza factoriala (teorie nomotetica)
Personalitatea este ceea ce putem anticipa despre individ ca va face intr-o situatie data.
Spre deosebire de Allport, care utilizeaza notiunea de trasatura ca formatiune ce individualizeaza,
Cattell considera ca notiune centrala in descrierea si explicarea personalitatii notiunea de factor.

Cattell identifica urmatoarele categorii de factori:

1. Factori de suprafata – se exprima direct in comportamentul verbal sau motor al persoanei;
coincid cu trasaturile centrale descrise de Allport.
2. Factorii ergici – structuri motivationale innascute si trasaturi temperamentale.
Factori metaergici – forte motivationale dobandite, subdivizati in atitudini, interese si sentimente.

Cattell si Eysenck au utilizat analiza factoriala pentru a stabili dimensiunile majore ale
personalitatii umane, dar variantele au fost diferite: Eysenck a utilizat varianta ortogonala iar
Cattell a utilizat varianta oblica.
Cattell, alaturi de Allport si Eysenck ofera o perspectiva multidimensionala asupra
personalitatii. Totii indivizii au o structura primara, comuna a personalitatii dar exista diferente
intre ei tocmai in functie de manifestarile trasaturilor particulare – „trasatura” la Allport si „factor
de personalitate” la Cattell si Eysenck.

7
Din studiile ulterioare de analiza factoriala au reiesit 5 factori importanti pentru structura
personalitatii, acestia constituind Big-Five. Cei 5 factori sunt:
1. Extraversiunea – orientarea personalitatii catre exterior, sociabilitate si optimism
2. Agreabilitatea – amabilitate, generozitate si capacitate de intelegere
3. Constiinciozitate – responsabilitate, ordine, disciplina
4. Stabilitate emotionala – tensiune incordare, stres
5. Cultura sau intelect – creativitate, inventivitate, deschiderea catre experienta.

Big-Five este un compromis intre pozitiile extreme pe care se situeaza Cattell si Eysenck si face
trecerea de la studiul analitic la cel sintetic al personalitatii.

Perspective de abordare a personalitatii

1. Perspectiva asociationista: bazata pe de o parte pe descompunerea personalitatii in elementele
sale componente in vederea studierii regulilor de functionare iar, pe de alta parte, pe descoperirea
elementului primar, constituitiv al acesteia.
2. Perspectiva structurala: porneste de la modul de organizare al elementelor componente, de
aranjare si ierarhizare a lor in cadrul structurii globale; subliniaza caracterul unitar si global al
personalitatii, ca urmare a interactiunii elementelor sale componente; sugereaza dinamica acestui
intreg tocmai datorita modului concret si diferit de structurare si evolutie in timp a elementelor
componente.
3. Perspectiva sistemica: a fost introdusa in psihologie ca urmare a aparitiei si dezvoltarii
ciberneticii; porneste de la interpretarea personalitatii ca un sistem. Luata ca entitate reala,
personalitatea indeplineste toate atributele sistemicului: dinamic evolutiv cu autoorganizare;
deschis; hipercomplex; probabilist cu cea mai inalta si diversificata capacitate de autoreglare.
4. Perspectiva psihosociala: orientata spre surprinderea personalitatii concrete, asa cum se
manifesta in situatii si conjuncturile sociale particulare, in sistemul interrelatiilor si al relatiilor
psihologiei colective in functie de atributele pshihosociale ale omului.