1.

Definiți personalitatea și descrieți conceptele de Individ, Individualitate,

Persoană, Personalitate și Personaj.
· „Personalitatea este unitatea bio-psiho-socială constituită în procesul adaptării individului
la mediu şi care determină un mod specific, caracteristic şi unic de comportare în
diversitatea situaţiilor externe”. (Wiggins, 1971).

· Conceptul de individ:

- Individul reprezintă totalitatea însuşirilor biologice (ereditare şi dobândite) care asigură adaptarea la
mediul natural;

- desemnează caracterul indivizibil al organismului;

- este un produs în întregime determinat biologic;

- este un reprezentant al speciei, indiferent dacă aceasta este umană, animală

sau vegetală;

- este o noţiune aplicabilă tuturor organismelor.

· Conceptul de individualitate:

- Individualitatea este individul cu organizarea sa specifică, diferenţială, irepetabilă şi ireductibilă;

- Individualitatea exprimă acel atribut al organizării structural-funcţionale interne care face ca un individ
să se distingă de alţii din aceeaşi specie şi să reprezinte un dat unic şi ireductibil;

- Individualitatea este, de asemenea, valabilă şi aplicabilă în caracterizarea tuturor organismelor vii (chiar
la nivelul inferior indivizii se diferenţiază prin modul organizării lor structurale interne).

· Conceptul de persoană:

- Persoana este corespondentul, în plan social, a individului în plan biologic;

- Persoana reprezintă individul uman, ca entitate concretă, într-un cadru relaţional dat, aşa cum este
perceput de cei din jur;

- Prin conceptul de persoană desemnăm ansamblul însuşirilor psihice;

- Persoana se referă la forma fundamentală a fiinţei umane care trăieşte şi îşi realizează destinul pe lume
şi ea trebuie studiată de psihologia generală.

· Conceptul de personalitate:

- Personalitatea este persoana plus o notă de valoare;

- Este organizarea superioară a persoanei;

- Personalitatea se referă la particularităţile psihice individuale, la ceea ce-l distinge şi îl detaşează pe un

om de altul;

- Cineva este personalitate numai comparativ cu alţii;

- Noţiunea de personalitate tinde să se lege de existenţa unei componente şi a unei dimensiuni axiologice,
de valoare.

· Conceptul de personaj:

Are două accepţiuni:

- personajul ca manifestare în afară, în comportament a persoanei şi personalităţii;

- personajul ca „persoană în rol”, omul interpretat ca un rol social.

Tipuri de personaje:

- personaje sociale (joacă roluri aşteptate sau impuse de societate);

- personaje volitive (joacă roluri pe care şi le impun singure conform propriilor aspiraţii);

- personaje mască (joacă roluri străine personalităţii lor pentru a-şi ascunde propria personalitate).

2. Teoria psihanalitică a lui Freud şi Jung în abordarea personalită ții:

descrieţi modelul topic al minții umane și modelul structural al personalită ții,
constructele de „complex”, „inconștient personal” şi „inconștient colectiv”.
Freud a elaborat un model topic în care mintea umană era văzută ca un aisberg, având cea mai mare parte
ascunsă sub suprafaţa apei:

- conştient – partea minţii de care suntem conştienţi;

- preconştientul - parte a minţii în care staţionează amintiri şi gânduri, care, temporar, sunt uitate, dar
care pot fi aduse în conştient dacă este necesar.

- inconştientul - aici sunt ascunse conflictele şi traumele acumulate în prima parte a vieţii.

Modelul structural:

- Se-ul (id) - este prima parte a personalităţii, manifestându-se numai pe baza principiului plăcerii;

- Eul (ego) - începe să se dezvolte din Se în jurul vârstei de 6-8 luni;

- este locul tuturor emoțiilor;

- funcţionează pe baza principiului realităţii.

- Supraeul (superego) - este un fel de „părinte interior”

- se dezvoltă din Eu în jurul vârstei de 3-5 ani

- rezultă din introiec țiile regulilor parentale, ale profesorilor, ale idolilor din
adolescență și ale altor figuri ce reprezintă autoritatea, de și acestea rămân, de obicei, secundare ca
importanță.

- Supraeul cuprinde două componente: conștiința morală, care pedepse ște

gândurile și acțiunile prohibite, și eul ideal, care recompenseazî comportamentul dezirabil.

Complexul

*Este o constelație de gânduri, sentimente sau idei înrudite și încărcate emo țional.

*Forța unui complex variază în funcție de cantitatea de energie psihică aflată la dispozi ția sa (valen ță) și
poate fi conștient sau inconștient (sau ambele).

*Complexele pot cauza tulburări psihologice constante și simptome de nevroz ă

Inconștientul personal

* Începe să se formeze la naștere și conține material care nu mai este (sau nu se află încă) la nivelul
conștiinței.

*Unele amintiri sunt uitate doar pentru că nu mai sunt importante, multe dintre ele putând fi u șor aduse în
conștient, iar alte materiale din inconștientul personal sunt refulate, având o natură dureroasă.

*Alte aspecte ale vieții mentale rămân în inconștientul personal deoarece nu de țin suficientă energie
psihică pentru a pătrunde în conștient.

Inconștientul colectiv (transpersonal)

*Presupune că istoria rasei umane, încă din cele mai primitive timpuri, este prezentă în to ți oamenii.

*Este un „depozit” de rămășițe arhaice („imagini primordiale” sau arhetipuri) mo ștenite din trecutul
nostru ancestral.

3.Psihologia individuală a lui Alfred Adler în abordarea personalită ții:

descrieți constructele de „sentiment de inferioritate”, „complex de
inferioritate”, „stil de viață” și enumerați descriptiv sursele complexului de
inferioritate
Sentimentele de inferioritate - sunt sentimente normale și inevitabile de slăbiciune ce rezultă din
neajutorarea omului pe parcursul copilăriei și care înso țesc din umbră lupta pentru superioritate, dar ele
nu sunt anormale sau de nedorit.

Dacă individul nu reușește să-și învingă sentimentele de inferioritate și este cople șit de acestea, apare
complexul de inferioritate.

- complexul de inferioritate este incapacitatea de a face fa ță dificultă ților vie ții, existând credin ța că o
persoană nu poate învinge obstacolele printr-un efort adecvat.

Sursele complexului de inferioritate:

- inferioritatea de organ (nu inferioritatea organică propriu-zisă, ci percep ția acesteia și ceea ce individul
face pentru a o compensa poate să ducă sau nu la apari ția sentimentelor de inferioritate.)

- răsfățul (inhibă dezvoltarea ini țiativei și a independen ței și dă impresia că lumea este responsabilă
pentru viața individului.)

- neglijarea (Copiii neglijați învață să se simtă inferiori pentru că zi de zi li se spune că nu sunt buni de
nimic, învață să fie egoiști pentru că nu au încredere în nimeni. )

Stilul de viață

- se cristalizează în jurul vârstei de 5 ani și este dificil de modificat mai târziu, devenind cadrul prin
intermediul căruia vor fi interpretate și efectuate comportamentele.

- cea mai bună modalitate de a identifica stilul de viață al unei persoane este să afli amintirile timpurii din
pruncie și din copilărie.

- Adler spune că oamenii dispun de voință liberă, ceea ce le permite să î și construiască stiluri de via ță
unice, în funcție de influențele cu care intră în contact.

4.Teoria analitic-factorială a lui Cattell şi a lui Eysenck în abordarea

personalității: descriere, tipuri de date în teoria lui Cattell, dimensiunile
esențiale ale personalității din perspectiva lui Eysenck
Raymond Cattell a elaborat o teorie a factorilor de personalitate. El considera că factorii de personalitate
ar putea fi împărţiţi în două tipuri: factori externi și factori interni.

*Factori externi ce formează personalitatea aparentă (trăsături de personalitate pe care le observă

ceilalţi.)

*Cattell a considerat că există 16 factori interni esenţiali pe care îi posedă fiecare om într-o măsură mai
mare sau mai mică.

*Factorii lui Cattell au fost identificaţi prin analiza factorială a trei tipuri diferite de date, pe care el le-a
numit: date-L, date-Q şi date-T.

*„L” vine de la life-record, ceea ce s-ar traduce prin „consemnări din viaţă”, între care se numără
informaţiile referitoare la notele obţinute la şoală, absenţele de la lucru ş.a.

* Q, de la questionaires sunt obţinute din chestionare cu întrebări referitoare la obiceiurile şi sentimentele

personale
* T (de la test) sunt obţinute din rezultatele subiecţilor la teste obiective, de tipul testelor de inteligenţă.

*Cattell a tras concluzia că există şaisprezece factori esenţiali de personalitate, elaborând un test de
personalitate cunoscut sub denumirea de 16 PF.

Eysenck a utilizat, pentru identificarea aspectelor fundamentale ale personalităţii, o tehnică numită
analiză factorială. În urma cercetărilor efectuate, a tras conluzia că par să existe două dimensiuni esenţiale
ale personalităţii: extraversiunea şi nevroza (neuroticism). Mai târziu, în 1976 a adăugat o a treia
dimensiune, psihoza (psyhoticism), deoarece simţea că acest aspect al personalităţii nu se justifică prin
ceilalţi doi factori.

Fiecare din aceşti factori principali este compus din câţiva factori secundari.

*Extravertit: - dinamismul

- sociabilitatea

- disponibilitatea de asumare a riscurilor

- impulsivitatea

- expresivitatea

- chibzuinţa

- responsabilitatea.

*Nevroză: - respectul de sine

- bucuria

- teama

- obsesivitatea

- autonomia

- ipohondria

- vinovăția

*Psihoză:- singurătate

- insensibilitate

- indiferenţă faţă de alţii

- nonconformism

- opoziţie faţă de practicile sociale

 - lipsă de conştiinţă.

* Psihoza ca și dimensiune a personalităţii nu este perfect identică cu celelalte două, deoarece Eysenck a
constatat că majoritatea oamenilor obţin scoruri mici sub acest aspect.

*De asemenea, el consideră că extraversiunea şi nevroza sunt total independente. Ar putea exista
introvertiţi nevrotici şi extravertiţi nevrotici sau ar putea exista introvertiţi stabili şi extravertiţi stabili.

5. Definiți temperamentul și enumeraţi descriptiv tipologia temperamentală

N. Sillamy (2009) defineşte temperamentul ca „un ansamblu de elemente biologice, care, împreună cu
factorii psihologici, constituie personalitatea”.

* Dacă la o persoană predomină sângele, aceasta va avea faţa destinsă, surâzătoare, fericită, va fi
satisfăcută, optimistă (sanguinic).

* Dacă predomină limfa, faţa va avea trăsături rotunjite, va fi letargică, apatică, iar psihocomportamental
persoana respectivă va fi lentă, răbdătoare, inertă (flegmatic).

* Predominanţa bilei galbene, produsă de ficat se asociază cu faţa rigidă, cu proeminenţa oaselor frunţii,
arcadelor, nasului, persoanele respective fiind violente, pasionante, impulsive (coleric).

* Persoanele la care organismul este impregnat de bila neagră, care generează intensitatea şi profunzimea
reacţiilor nervoase, faţa va fi zveltă, delicată, ochii plecaţi, gura amară, iar psihocomportamental acestea
vor fi predispuse spre interiorizare, autoanaliză, concentrare (melancolic).

6.Clasificarea temperamentelor: Tipologii constituționale şi Tipologii

psihofiziologice – enumerare, descriere
Tipologii constituţionale:

*Aceste tipologii iau în calcul constituţia corporală, morfologică a individului, considerând că o anumită
constituţie predispune la un anumit comportament.

*tipologie pe criterii morfologice care cuprinde trei tipuri principale şi un tip accesoriu, mai puţin
individualizat:

- tipul picnic – ciclotim: se caracterizează prin expansiunea cavităţii viscerale, prin tendinţa de a acumula
grăsime, piele întinsă, faţă moale, sistem osos fragil, extremităţi moi, rotunde, scurte;

-tipul leptosom (astenic) – schizotim: se distinge prin constituţie verticală, trunchi cilindric, cutia
toracică plată, umeri apropiaţi şi înguşti, cap mic şi rotund, muşchi şi oase subţiri, nas lung şi ascuţit,
paloarea feţei, trăsături feminine la bărbaţi şi masculine la femei (leptos-îngust, strâmt);

-tipul atletic – vâscos: mare dezvoltare a scheletului osos, a musculaturii, epidermei; umeri laţi şi bazin
îngust, partea de sus a corpului dezvoltată în lărgime, gât lung degajat;
-tipul displastic – reuneşte numeroase varietăţi dismorfice, cu malformaţii congenitale.

*Din punct de vedere medical, se asociază cu predispoziţii psihopatologice diferite:

-tipul picnic – ciclotim predispune la tulburări maniaco-depresive;

-tipul leptosom (astenic) – schizotim predispune la tulburări de natură schizoidă (schizofrenică);

-tipul atletic – vâscos şi cel displastic predispune la epilepsie.

*Cele trei tipuri somatice:

- endomorf - tipul gras, cu strat adipos mare dar și masă musculară mare.

- mezomorf - tipul atletic

- ectomorf - este foarte slab, masa musculară redusă și grăsime pu țină, cu oase sub țiri și lungi.

Tipologii psihofiziologice:

În funcţie de forţă se delimitează două tipuri generale de sistem nervos: tipul puternic şi tipul slab. În
funcţie de mobilitate: tipul mobil şi tipul inert. În funcţie de echilibru: tipul echilibrat şi tipul neechilibrat.

Cele trei însuşiri naturale interacţionează, formând patru tipuri generale de activitate nervoasă superioară:

- tipul puternic-echilibrat-mobil-sanguinic: vioi, comunicativ, sociabil,adaptabil, controlat;

- tipul puternic-echilibrat-inert-flegmatic: calm, tăcut, nesociabil, lent, greu adaptabil la situaţii noi,
puţin impresionabil, rezistent la stres şi frustraţii;

- tipul puternic-neechilibrat-excitabil-coleric: rezistent, vioi, hiperactiv, irascibil, impulsiv, imprudent,

trăiri emoţionale explozive, instabilitate comportamentală, tendinţă de dominare în relaţiile
interpersonale, saturaţie şi plictiseală rapidă la monotonie.

- tipul slab- melancolic: interiorizat, retras, sensibil, delicat.

7.Prezentați tipologia psihologică a temperamentului, enumer ând descriptiv

tipurile de temperament specifice acestei tipologii
Una dintre cele mai răspândite şi cunoscute tipologii temperamentale porne ște de la ideea că
temperamentul se compune din trei elemente fundamentale: emotivitate, activism, rezonanţă, care în
combinaţii variate, formează scheletul temperamentului.

*Emotivitatea defineşte persoana mişcată, tulburată afectiv

*Activismul caracterizează persoana pentru care acţiunea, efortul sunt totul

*Rezonanţa sau ecoul, răsunetul impresiilor şi acţiunilor asupra psihicului se manifestă diferit: unii
oameni trăiesc în prezent, iar alţii se orientează după trecut
Din combinarea celor 6 perechi de trăsături polare (emotiv-neemotiv, activ-nonactiv, primar-secundar)
rezultă un număr de 8 temperamente:

1. Nervosul este tipul emotiv, nonactiv, primar (E-nA-P) care se caracterizează prin dispoziţie variabilă,
impulsivitate, violenţă (Valoarea lui dominantă este divertismentul.)

2. Sentimentalul este emotiv, nonactiv, secundar (E-nA-S), introvertit, centrat pe viaţa lui interioară care
îl protejează (Valoarea lui dominantă este intimitatea.)

3. Colericul este emotiv, activ, primar (E-A-P), generos, cordial, plin de vitalitate şi exuberanţă, are
aptitudini oratorice. (Valoarea dominantă este acţiunea.)

4. Pasionatul este emotiv, activ, secundar (E-A-S), dominat de ambiţii, dorinţa de succes, ştie să-şi
stăpânească şi să-şi utlizeze violenţa (Valoarea lui dominantă este îndeplinirea scopului propus.)

5. Sangvinicul este nonemotiv, activ, primar (nE-A-P), extravertit, politicos, spiritual, ironic,
sceptic( Valoarea dominantă este succesul social.)

6. Flegmaticul este nonemotiv, activ, secundar (nE-A-S), perseverent, respectă obiceiurile şi principiile,
este punctual, obiectiv, demn de încredere(Valoarea dominantă este legea.)

7. Amorful este nonemotiv, nonactiv, primar (nE-nA-P), conciliant, tolerant prin indiferenţă, tenace şi
uneori încăpățânat, lipsit de energie, liniştit, calm (Valoarea dominantă este plăcerea.)

8. Apaticul este nonemotiv, nonactiv, secundar (nE-nA-S), (nE-nA-S), închis, interiorizat, taciturn, sobru,
conservator(Valoarea dominantă este liniştea.)

8.Aptitudini: definire, enumerarea descriptivă a verigilor schemei structurale

a unei aptitudini, clasificarea aptitudinilor
Aptitudinile reprezintă însuşirile psihice şi fizice, relativ stabile, care-i permit omului să efectueze cu
succes anumite forme de activitate.

Schema structurală a unei aptitudini cuprinde următoarele verigi:

• veriga informaţională – un ansamblu organizat de reprezentări, cunoştinţe, idei

• veriga procesual-operatorie – sistem închegat de operatori şi condiţii logice care se aplică elementelor
informaţionale pentru realizarea modelului mental al produsului ce se propune a fi obţinut

• veriga executorie – include acţiuni şi procedee mentale şi motorii de punere în aplicare şi de finalizare a
modelului

• veriga dinamogenă sau de autoîntărire – reprezentată de motivaţie şi afectivitate;

• veriga de reglare – se delimitează două secvenţe: una de selectare şi orientare valorică şi alta de
coordonare, optimizare şi perfecţionare

Clasificarea aptitudinilor:
*aptitudinile generale: -memoria

-imaginaţia

-inteligenţa.

*aptitudinile speciale: - aptitudini artistice

- aptitudini ştiinţifice

- aptitudini tehnice

- aptitudini sportive

- aptitudini manageriale

- aptitudini pedagogice

9.Definiți inteligența și inteligența emoțională; descrieți modelul psihometric

și modelul factorial al inteligenței, enumeraţi descriptiv constructele
inteligenţei emoţionale
*Inteligenţa este latura rezolutiv-productivă a personalităţii.

*„Inteligenţa este capacitatea globală de cunoaştere a lumii, gândire raţională, capacitatea de a învinge
provocările vieţii” (Wechesler, 1975).

*Termenul de „inteligenţă emoţională” a fost formulat pentru prima dată într-o teză de doctorat, în SUA,
în 1985, de către Wayne Leon Payne, care considera inteligenţa emoţională ca o abilitate ce implică o
relaţionare creativă cu stările de teamă, durere şi dorinţă.

*Mayer şi Salovey (1997) consideră inteligenţa emoţională ca fiind „capacitatea de a supraveghea

propriile emoţii şi pe cele ale altora, de a le distinge unele de altele şi de a folosi informaţiile în dirijarea
propriilor gânduri şi acţiuni”.

*Modelul psihometric

La baza acestui model stau cercetările psihologului francez Alfred Binet făcute asupra intelectului copiilor
elaborând un instrument pe baza căruia să poată depista copiii cu intelect normal pentru a fi încadraţi în
învăţământul de masă. Împreună cu Th. Simon stabilesc o suită de probe care aproximează compoziţia
operatorie a intelectului (spirit de observaţie, memorie, raţionament, vocabular, cunoştinţe) şi care sunt
cuprinse într-un instrument de măsură numit Scara metrică Binet-Simon. Lewin Terman revizuieşte scara
lui Binet şi o introduce în America sub numele de Stanford-Binet Scale.

Terman arată că vârsta mentală este distanţa parcursă între vârsta noului-născut şi inteligenţa
adultă, iar Q.I-ul este raportul dintre distanţa parcursă şi timpul necesar parcurgerii ei, cu alte
cuvinte raportul dintre vârsta mentală şi vârsta cronologică.

Q.I. = Vm/Vc x 100 (ambele vârste fiind exprimate în luni)

Din perspectiva modelului psihometric, inteligenţa apare ca o colecţie de abilităţi, cercetătorii fiind
interesaţi mai mult de construirea instrumentului de diagnoză decât de definirea şi conceptualizarea
obiectului investigat.

*Modelul factorial

- Acest model continuă şi adânceşte modelul psihometric, psihologii începând să fie interesaţi de modul
de prelucrare a rezultatelor obţinute în urma aplicării testelor de inteligenţă.

- Una dintre modalităţile propuse a fost cea a analizei factoriale, de către Spearman

- În interiorul acestui model pot fi desprinse câteva tendinţe semnificative:

- tendinţa unitară- activităţile intelectuale conţin un factor comun, iar în funcţie de varietatea
activităţilor în care inteligenţa operează intervine şi un factor special, diferit de la o sarcină la alta.
Primul a fost numit factorul g, celălalt, factorul s. Inteligenţa ar fi o combinaţie liniară a celor doi
factori.

- tendinţa pluralistă- recurge la multiplicarea numărului de factori, dezvoltând diferite procedee

de analiză factorială, a găsit alţi opt factori comuni în spatele factorului g.(abilităţi mentale primare)

- tendinţa ierarhică- este preocupată atât de înmulţirea cantitativă a factorilor, cât şi de

ierarhizarea lor. Burt şi Vernon au mai adăugat pe lângă factorii g, o a treia categorie de factori, factorii de
grup. Astfel, factorii nu sunt dispuşi linear, ci sunt ordonaţi şi dispuşi piramidal.

-Modelele factoriale ale inteligenţei, aduc, pe lângă rigurozitatea prelucrărilor matematice, o nouă viziune
asupra inteligenţei şi anume interpretarea ei dintr-o perspectivă structurală.

*În viziunea lui Daniel Goleman (1995) constructele inteligenţei emoţionale sunt:

❖ conştiinţa de sine – încredere în sine;

❖ auto-controlul – dorinţa de adevăr, conştiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea;

❖ motivaţia – dorinţa de a cuceri, dăruirea, iniţiativa, optimismul;

❖ empatia – a-i înţelege pe alţii, diversitatea, capacitatea politică;

❖ aptitudinile sociale – influenţa, comunicarea, managementul conflictului, conducerea, stabilirea de

relaţii, colaborarea, cooperarea, capacitatea de lucru în echipă.

10.Definiţi caracterul; enumeraţi descriptiv elementele structurale ale

caracterului; descrieţi pe scurt modelul balanței caracteriale şi modelul
cercurilor concentrice
*Caracterul reprezintă configuraţia sau structura psihică individuală, relativ stabilă şi definitorie pentru
om, cu mare valoare adaptativă, deoarece pune în contact individul cu realitatea, facilitându-i stabilirea
relaţiilor, orientarea şi comportarea potrivit specificului său individual.
*În sens restrâns, caracterul poate fi definit ca un ansamblu de atitudini şi trăsături esenţiale şi stabile,
derivate din orientarea şi voinţa omului.

*Elementele structurale ale caracterului sunt trăsăturile și atitudinile. Trăsăturile determină un mod
constant de manifestare și cunoscândule putem prevedea cum se va comporta un individ în diferite
împrejurări.

Pot fi considerate trăsături de caracter numai însuşirile care exprimă o atitudine stabilizată (pozitivă sau
negativă) faţă de realitate şi care se manifestă constant şi durabil în faptele de conduită ale omului.
Trăsăturile orientative sunt cele derivate din orientare (atitudinile persoanei faţă de realitate) și cele
volitive(conferă conduitei umane un caracter activ şi de finalitate). Trăsăturile aprecierii morale sunt cele
pozitive(modestia, generozitatea, curajul) și cele negative(lenea, necinstea, înfumurarea ).

Atitudinea este o modalitate de raportare față de anumite aspecte ale realită ții ce implic ã reacții afective,
cognitive și comportamentale.

Atitudinile se exprimă adeseori în comportament, prin intermediul trăsăturilor caracteriale. De exemplu,

atitudinea faţă de sine se exprimă prin trăsături cum ar fi: modestia, demnitatea, amorul propriu,
încrederea în forţele proprii, siguranţa de sine etc.

*Modelul balanței caracteriale

-Acest model a plecat de la ideea că atitudinile există două câte două, una opusă alteia şi că nici o
persoană nu dispune doar de una dintre trăsăturile perechi, cea pozitivă sau cea negativă.

-Modelul balanţei caracteriale are următoarea relevanţă:

- explică mecanismul psihologic al formării caracterului, forţa motrice a dezvoltării acestuia care constă,
în principal, în opoziţia dintre contrarii, în ciocnirea şi lupta lor;

- sugerează interpretarea caracterului nu doar formându-se ca rezultat automat şi exclusiv al

determinărilor sociale, ci şi ca autoformându-se cu participarea activă a individului;

-conduce spre stabilirea unei tipologii caracteriale.

*Modelul cercurilor concentrice caracteriale

-Acest model își are originea în concepția lui G. Allport cu privire la însu șirile (trăsăturile) de
personalitate clasificate în: trăsături comune(care îi aseamănă pe oameni) și trăsături
individuale(diferențiind oamenii unii de alții).

Trăsăturile comune sunt de trei tipuri: cardinale dominante, centrale evidente și secundare periferice.

Allport le-a clasificat sugerând dispunerea acestora în trei cercuri concentrice. În mijloc sunt trăsăturile
cardinale, în următorul cele centrale și în cercul periferic, care este și cel mai mare, cele secundare.

Trăsăturile autentice sunt doar primele două care dispun de constan ță. Trăsăturile secundare ar putea
reprezenta reziduuri caracteriale sau poten țialită ți caracteriale.
Trăsăturile aflate în cele 3 cercuri concentrice au un caracter mobil, flexibil, putând trece, în funcție de
cerințe, situații, dintr-un cerc în altul.

Modelul poate juca rolul unui instrument de valorizare a unor însu șiri de personalitate, mai ales atunci
când nu cunoaștem sau când nu suntem siguri de semnificația deținută de acestea.

11.Creativitatea: definire, descrierea creativității ca produs, ca proces și ca

dimensiune complexă a personalităţii, enumerarea factorilor creativităţii
*Creativitatea este latura transformativ-constructivă a personalită ții.

*Creativitatea poate fi definitã drept capacitatea de a imagina rãspunsuri la probleme, de a elabora soluții
inedite și originale.

Creativitatea ca produs

*Majoritatea psihologilor, când au definit creativitatea, s-au referit la caracteristicile produsului creator.
Caracteristicile acestui produs creator au fost, pe de o parte noutatea și originalitatea, iar pe de altă parte ,
valoarea și utilitatea socială.

Trecând produsul creator din plan subiectiv în cel obiectiv, Taylor descrie cinci planuri ale creativității .
Primul fiind creativitatea expresivă, ce se manifestă liber și spontan, cel de-al doilea, planul
productiv(planul creării de obiecte), al treilea, planul inventiv(accesibil unei minorități-inventatorii),al
patrulea, creativitatea inovatoare ce se regăsește la oamenii talentați și cel de- al cincilea plan fiind cel al
creativității emergente(caracteristică geniului).

Pe primele trei planuri, noul este legat de experienţa de viaţă, pe cînd ultimele două planuri fac raportarea
la universul de semnificaţii al unei culturi.

Creativitatea ca proces

*Această accepţiune vizează caracterul procesual al creativităţii, faptul că ea nu se produce instantaneu, ci

necesită parcurgerea unor etape distincte între ele. Au fost stabilite patru etape ale procesului creator.
Prepararea, în care se adună informații și se fac observa ții, incubația, perioada în care soluția nu este
găsită, iluminarea care este momentul fericit în care soluția apare și verificarea, momentul în care artistul
își revizuiește creația și face retușuri.

Aceste etape sunt specifice creativității individuale și mai pu țin pentru cea de grup.

Din punct de vedere procesual, creativitatea devine creaţie, capătă o expresie desfăşurată, trece din
virtualitate în realitate.

Creativitatea ca dimensiune complexă a personalității

*Creativitatea integrează în sine întreaga personalitate şi activitate psihică a individului. La rândul ei se

integrează în structurile de personalitate devenind astfel una dintre dimensiunile cele mai complexe ale
personalității.
Creativitatea este o dimensiune de sine stătătoare a personalităţii.

Persoanele înalt creatoare sunt inventive, independente, neinhibate, versatile, entuziaste, pe când cele mai
puţin creative se descriu şi sunt descrise ca dispunând de un bun caracter, de preocupări pentru semeni,
sunt persoane încrezătoare în convenţionalitate.

Factorii creativității:

*Factori interiori-structurali:

1. factorii intelectuali

2. factorii afectiv-motivaţionali

3. factorii de personalitate

*Factorii exterior-conjuncturali sau socioculturali

*Factorii psihosociali

*Factorii socio-educaţionali

12.Descrieţi pe scurt relația dintre temperament și caracter, rela ția dintre

aptitudini și caracter şi relația dintre temperament și aptitudini
RELAŢIA DINTRE TEMPERAMENT ŞI CARACTER

Unii autori, plecând de la tipologiile caracteriale, care sunt, de fapt, tipologii temperamentale, nu au putut
să le diferenţieze şi au recurs la amestecul lor, ceea ce conduce la imprecizii terminologice şi creează mari
dificultăţi în plan practic.Alții le-au separat și uni dintre ei au decis să sus țină ideea interac țiunii dintre
temperament și caracter.Nici una dintre aceste viziuni (amestec, separare, interacţiune de tip antagonic)
nu este convingătoare şi realistă.

Adevărata soluţie a relaţiei dintre temperament şi caracter o constitue relevarea interinfluenţelor reciproce
cu efecte benefice, constructive sau, dimpotrivă, erodante şi dezechilibratoare ale personalităţii.

Persoanele supracontrolate, „cenzurate”, cu un caracter ferm, bine conturat au tendinţa de a reprima at ât

de mult trăsăturile temperamentale, încât psihocomportamental apar ca nişte automate.

Persoanele subcontrolate, cu slăbiciuni caracteriale, vor cădea pradă trăsăturilor temperamentale, care
nemaifiind filtrate, se vor manifesta ca atare.

Numai prin efort voluntar conştient, prin organizarea superioară a caracterului omul îşi poate lua în
stăpânire propriul temperament. Rolul reglator al caracterului nu trebuie însă să fie excesiv, să meargă
până la anihilarea temperamentului.

RELAŢIA DINTRE APTITUDINI ŞI CARACTER

Între aptitudini şi caracter există o strânsă relaţie. Foarte importante sunt relaţiile de interinfluenţare
reciprocă dintre aptitudini şi caracter. Caracterul, prin sistemul său atitudinal, favorizează sau
defavorizează punerea în valoare a capacităţilor. De multe ori, datorită lipsei unui caracter bine format
multe potenţialităţi rămân latente. Iar cele existente nu sunt valorificate maximal. Aşadar, caracterul
valorizează aptitudinile.

RELAŢIA DINTRE TEMPERAMENT ŞI APTITUDINI

Este asemănătoare cu cea dintre temperament şi caracter. Raportat la aptitudini, temperamentul joacă rol
de predispoziţie. El poate avantaja sau provoca dificultăţi în formarea aptitudinilor, acestea fiind depăşite
prin antrenament sau compensare.

Concluzionând, putem afirma că între laturile personalităţii există relaţii de: ierarhizare interinfluen țare,
compensare și feed-back.

13.Definiţi şi precizați caracteristicile personalității modale; enumeraţi

descriptiv tipurile de personalitate
*„Personalitatea modală desemnează trăsăturile cele mai frecvente prezente într-o popula ție anume,
trăsături care vor diferenția acea populație în raport cu alte populații.” (Aniței, 2000, 40)

*Personalitatea modală reprezintă trăsătura sau ansamblul de trăsături centrale (identificate statistic), cu
frecvenţă majoritară de distribuţie într-o populaţie dată.

Caracteristici

-Selectează trăsături psihice cu frecvenţele cele mai ridicate faţă de complementarele lor într -o
colectivitate dată. Se înțelege prin frecvență maximă nu neapărat 100%, ci frecven țe situate deasupra unui
prag empiric fixat în funcție de coleția de date.

-frecvenţă majoritară de distribuţie într-o populaţie dată.

Tipurile de personalitate

Luând în considerare structura funcțională și adaptabilitatea personalită ții, putem desprinde patru tipuri
ale acesteia. Primul fiind tipul personalității imature psihologic și social , caracterizată printr-o
funcționalitate neeficientă. Cel de-al doilea, tipul personalității mature psihologic și social ce se distinge
prin eficiență sporită. Al treilea tip este cel al personalității accentuate, caracterizată prin tendința de a
aluneca în anormal. Cel din urmă tip, al personalității destructurate, caracterizată prin deosebirea totală
de media populației.

14.Eul şi tipurile de Euri şi de personalitate – enumerare, caracterizare,

definirea şi enumerarea desciptivă a mecanismelor de apărare ale Eului
*Eurile sunt clasificate şi diferenţiate între ele după:

1. caracteristicile şi proprietăţile lor: - consistente și inconsistente

-complete și incomplete
 -stabile și fragile

- slabe și puternice

2. locul şi rolul lor în planul vieţii personale şi sociale a individului:

-Eul profund(exprimă intimitatea psihică a individului)

-Eul social (are rol în implicarea individului în viaţa socială);

- Individual (egoist, temporal) și spiritual (Eul valoare)

-Eul intim (format din valorile fundamentale ale individului)

-Eul social (înglobează valorile de clasă, profesionale etc.)

-Eul public(angajat în contactele umane sau în activităţile în care automatismele sunt suficiente.)

3. structura lui psihologică internă:

-Eul subiectiv (imaginea de sine a individului) și Eul reflectant (imaginea de sine reflectată în alţii în
funcţie de părerea lor)

-Eul autentic

-Eul ideal(ceea ce vrea să fie sau vrea să pară)

-Eul actual (ceea ce este în prezent)

-Eul imaginar(cum crede individul ca este)

-Eul real(cum este individul)

4. interpretarea lor în termeni de „parte” sau „întreg”, „element” sau „totalitate”:

-Eul total și Eul elementar

-Eul vigil(care apare în starea de veghe) + Eul oniric (din timpul somnului) = Eul total (Eu divizat și
totuși unitar)

5. criterii combinate

-Eul material + Eul spiritual+ Eul social = Eul natural (Eul total al individului)

-raportat la prezent este Eul actual

- raportat la viitor este Eul virtual

*Zlate asociază la cele șase "fațete" ale personalită ții cele șase "fa țete" ale Eului :

- Eul real (cum este);

- Eul autoperceput (cum crede că este);

- Eul ideal (cum ar vrea să fie);

- Eul perceput (cum percepe Eurile celorlalţi);

- Eul reflectat (cum crede că îl percep alţii);

- Eul actualizat (cum se manifestă).

*Mecanismele de apărare sunt procese psihice automate care protejează individul de anxietate, de
perceperea unor pericole sau de factorii de stres. Se subliniază că subiecţii nu conştientizează existenţa
acestor mecanisme de apărare decât atunci când sunt deja activate.

*Anna Freud oferă o listă, devenită clasică în care sunt incluse 10 mecanisme de apărare. Pornind cu
refularea, proces de tragere a gândurilor în inconștient, continuând cu regresia, formațiunea reacțională,
izolarea, anularea retroactivă, ce este mecanism de apărare al eului care operează incon știent pentru a
rezolva un conflict emoțional și a reduce anxietatea prin refuzul de a percepe aspectele mai neplăcute ale
realității. Aceastea fiind urmate de proiecție, întoarcerea către propria persoană, transformarea în
contrariu, sublimare și introiecție.

15. Imaginea de sine, Stima de sine, Idealul de sine, Con știin ța propriei
eficiențe, Identificare socială – definire, prezentarea explicativă a fiecărei
noțiuni, enumerarea descriptivă a etapelor în dezvoltarea sinelui
*„Concepția despre sine include tot ceea ce știi sau crezi despre tine însuți – credințele, dorințele,
caracteristicile, sentimentele, chiar imaginea despre tine pe care o prezin ți celorlal ți, cu alte cuvinte,
concepția despre sine reprezintă modul tău intim de a te defini.”Hayes și Orrell (2003, p. 212)

*Concepția despre sine are mai multe laturi:

-Imaginea de sine (latura obiectivă)

-Stimă de sine (latura evaluativă)

-Ideal de sine (latura care descrie modul în care oamenii vor să fie)

-Conștiința propriei eficiențe (latura legată de competențele persoanei)

-Identificare socială (latura legată de modul în care persoana se identifică cu grupurile sociale)

*Imaginea de sine este alcătuită în esență dintr-un set de descrieri despre cum e ști. În ea sunt incluse
informații despre sinele corporal, informa ții personale despre cuno știn țe și abilită ți, despre atitudinile
individului și conține informații obiective despre individ în relație cu societatea extinsă căreia îi apar ține.
Aceasta se conturează din propria experiență și din modul în care ceilal ți se comportă fa ță de acea
persoană.

*Stima de sine este compusă din punctele tari cât și punctele slabe ale oamenilor. Aceasta implică at ât
integritate personală cât și respect pentru ceilalți. Nivelul stimei de sine afectează puternic performanţele
în toate activităţile, cei cu o înaltă apreciere de sine având o mai mare încredere, au un risc al succesului
mărit iar cei cu o joasă stimă de sine sporesc riscul insuccesului.

Stima de sine este profund legată de raportul dintre sinele autoperceput – conceptul de sine – şi sinele
ideal (sau dorit), adică modul în care am vrea să arate, sub multiple aspecte, persoana noastră.

*Idealul de sine se referă la cum ai vrea să fii dacă totul ar fi perfect.

*Conștiința propriei eficiențe se referă la cât de eficienți sau competenți considerăm că suntem.

*Identificarea socială îți dă un sentiment de apartenență. Primul grup social fiind reprezentat de familie,
iar una dintre primele noastre identificări sociale este aceea de membru al familiei. Sentimentul de
apartenență ajută la structurarea și înțelegerea mediului social.

*Există trei mari etape în construirea sinelui:

1. de la 0 la 4 luni- copilul manifestă un comportament de atracţie deosebită, este fascinat de chipul

mamei

2. de la 4 la 8 luni – copilul începe să se recunoască în oglindă şi să perfecţioneze această recunoaştere

3. de la 8 la 12 luni – se construieşte sinele ca obiect permanent, cu calităţi distinctive şi durabile.

16.Definiţi proprium-ul şi identitatea de gen; enumeraţi descriptiv stadiile în

evoluția proprium-ului şi etapele identității de gen
* Proprium-ul desemnează, în ultimă instanță, „propria mea percepție asupra sinelui și propria mea
concepție despre sinele meu” (Allport, 1991 apud Mânzat, 2000, p. 213).

* Identitatea de gen constituie latura concepției de sine care provine din experien țele trăite în societate
ca bărbați sau ca femei.

* Stadiile în evoluția proprium-ului:

1. Copilăria timpurie (0-0,5 ani)- Copilul mic nu este conștient de el însu și, neseparându-se de restul
lumii; îi lipsește cu desăvârșire conștiința de sine.

2. Simțul (identitatea) corporală (0,5-1 an)- Este primul element constitutiv din marea construcție pe care
el o va realiza - conștiința de sine.

3. Identitatea de sine- Unul din factorii importanți în structurarea identității de sine este însușirea
limbajului, începând din al doilea an de viață. Dobândind identitatea corporală și identificându-se prin
limbaj, copilul se consideră treptat pe sine, ca un punct de referin ță distinct, diferen țiat de ceilal ți.

4. Respectul față de sine- În acest stadiu copilul începe să se simtă autonom și separat de ceilalți. În acest
mod se cucerește pe sine însuși, asemănările și deosebirile de ceilal ți nu mai creează confuzie.

5. Extensia Eului- copilul preșcolar reușește să înțeleagă punctul de vedere al celuilalt, î și perfec ționează
propriul simț al separării de ceilalți.

6. Imaginea propriei deveniri- odată cu intrarea în cadrul educației formale, copilul începe construc ția
intențiilor, scopurilor, responsabilităților morale și a devenirii de sine ca element de cre ștere

7. Eul ca factor rațional- acest stadiu aduce omului capacitatea de a gândi reflexiv și formal.

8. Efortul personal central- Această caracteristică adaugă o nouă dimensiune personalită ții - orientarea
sinelui - realizabilă doar în măsura în care este între ținută de un efort personal central, în țeles ca liant al
întregului proces de realizare a sinelui.

*Etapele identității de gen la Kohlberg sunt următoarele:

• Etapa Identitate de gen primară - la vârsta de 2/3-5 ani - copilul își cunoaște genul, dar lipsește
consecvența

• Etapa Stabilitate a genului – la vârsta de 4/5-6 ani – copilul începe să în țeleagă că genul nu se va
schimba în viitor.

• Etapa Consecvență a genului – 6-7 ani – copilul consideră acum genul ca fiind consecvent de-a lungul
timpului și al situațiilor.

17.Stresul şi sensibilitatea fiziologică: enumerarea descriptivă a fazelor

sindromului general de adaptare și a trăsăturilor de personalitate imunogene
* Fazele sindromului general de adaptare

În prima fază, glandele suprarenale eliberează în sânge epinefrină (adrenalină), norepinefrină şi cortizol.
Aceşti hormoni provoacă efectele caracteristice de transpiraţie, creştere a tensiunii şi a ritmului cardiac ce
ajută corpul să „lupte” sau să „fugă”.

În a doua fază (împotrivirea), corpul încearcă să se adapteze la factorul de stres care persistă. Scade
nivelul excitaţiei şi se refac stocurile de hormoni. În această fază corpul este slăbit şi persoana respectivă
poate fi mai predispusă la apariţia unor probleme de sănătate, mentale sau fizice.

În a treia fază (epuizarea), resursele corpului sunt consumate total şi este mult mai posibil să apară
probleme de sănătate şi chiar moartea (dacă factorul de stres este extrem).

* Trăsăturile imunogene de personalitate

- Locus of control - desemna „modul în care o persoană îşi explică succesul sau eşecul, prin cauze de tip
intern sau extern, controlabile sau necontrolabile”.

Locus of control intern desemnează faptul că responsabilitatea erorilor, dar şi meritul succeselor se
datorează defectelor persoanei în cauză şi mai puţin factorilor externi. (funcţionează drept protecţie în
stresul acut şi cronic)

Locus of control extern supralicitează importanţa factorilor exteriori persoanei (hazard, destin, divinitate
etc) în determinarea succesului sau eşecului. (reprezintă un factor de vulnerabilitate la insatisfacţii şi
eşecuri, conducând frecvent la anxietate şi depresie.)

- Autoeficacitatea - constă în convingerea unei persoane că dispune de anumite capacităţi cognitive şi

motivaţionale pe care şi le poate mobiliza în vederea atingerii scopurilor propuse.

- Robusteţea psihologică - a fost definită ca o dispoziţie de personalitate, manifestă la nivel cognitiv,

emoţional şi comportamental. Implică următoarele trei caracteristici: control, angajare,
provocare/stimulare. Conceptul este inclus în categoria factorilor cognitivi care exprimă atitudini și
convingeri față de lume.

- Stima de sine a fost definită ca autoevaluarea pozitivă sau negativă a propriei persoane, exprimată prin
diferite grade de aprobare/dezaprobare, indicând măsura în care persoana se percepe ca fiind capabilă,
valoroasă, importantă (Coopersmith, 1967; Rosenberg, 1965)

18.Trăsăturile de personalitate și longevitatea şi trăsăturile de personalitate

asociate cu diverse maladii: enumerare descriptivă
* Longevitatea este asociată cu niveluri înalte ale conştiinciozităţii şi niveluri scăzute ale optimismului în
copilărie (evaluate de părinţi). Nivelurile scăzute ale conştiinciozităţii au fost asociate cu o gamă de
comportamente legate de sănătate, cum ar fi fumatul, consumul de alcool şi stabilitatea socială şi
profesională.

Cea mai studiată interfaţă dintre personalitate şi maladie este cardiopatia ischemică, o îngustare a arterelor
care aduc sângele la inimă, ceea ce predispune la infarct miocardic şi angină. Friedman şi Rosenman au
observat că pacienţii lor cu cardiopatie ischemică prezentau „tiparul de comportament de tip A” cu
mişcări iuţi ale trupului, încleştarea pumnilor în timpul conversaţiei, vorbire explozivă şi precipitată,
respiraţie în partea de sus a pieptului, lipsa relaxării corporale, agresivitate, impulsul de dominare şi de
realizare a obiectivelor şi o tendinţă de a fi obsedat de muncă (workaholic). La persoanele de tip A
probabilitatea infarctului miocardic este de circa două ori mai mare decât la celelalte persoane.

Tiparul de comportament de tip A a fost derivat din observațiile clinice făcute de Friedman și Rosenman
(1959) că factorii de comportament pot influen ța nivelurile colesterolului seric independent de dietă. A
fost definit ca „un complex acțiune-emoție care poate fi observat la orice persoană care este implicată în
mod agresiv într-o luptă cronică, neîncetată de a ob ține mai mult și mai mult, în timp din ce în ce mai
puțin, și dacă este necesar, împotriva eforturilor opozante ale celorlalte lucruri sau persoane”.

Validitatea tiparului de comportament de tip A a fost ini țial confirmată în două studii de prevalen ță care au
arătat niveluri de colesterol seric crescute și manifestări clinice ale bolii cardiovasculare la tipul A, relativ
la tipul B de comportament – cel din urmă desemnând absența tiparului de comportament de tip A.

*Ostilitatea în exprimare este partea din tipar care se leagă de riscul incidenţei infarctului miocardic

* În legătură cu cancerul, cel mai des au fost investigate depresia şi disperarea (care împărtăşesc variaţia
cu nevrozismul).

* Mai multe studii au implicat nevrozismul ca factor de predicţie a unor diferite forme de afecţiuni,
aducând dovezi care leagă nivelul înalt al nevrozismului de afecţiuni cum sunt astmul şi tulburările
gastrointestinale. Nevrozismul este asociat cu o gamă largă de consecinţe legate de o stare mai proastă a
sănătăţii. Este implicat în tulburările psihosomatice, iar unele studii au arătat că nivelul înalt al
nevrozismului oferă prognoze mai puţin bune după infarctul miocardic. Nevrozismul este asociat constant
cu o stare mai proastă a sănătăţii din autodescrieri, dar mai puţin constant cu măsurile obiective ale
sănătăţii , care ar putea reflecta „înclinaţia către boală”

* Nevrozismul ar putea, de asemenea, să fie benefic pentru sănătate, prin faptul că simptomele bolilor –
inclusiv cele grave cum este cancerul – sunt detectate şi raportate mai repede de persoanele cu un nivel
înalt de nevrozism în comparaţie cu cele cu un nivel scăzut al lui N.