1. Teorii și perspective de abordare a personalităţii: psihologia analitică (C. G. Jung); psihologia individuală (A.

Adler); psihanaliza
interpersonală (Karen Horney); teoria trăsăturilor de personalitate (G. W. Allport); analiza factorială a personalităţii (H. J. Eysenck; R. B.
Cattell); Big-Five; perspective de abordare a personalității - implicații teoretice și practice.

C.G. Jung - psihologia analitica (teorie idiografica)

In conceptia lui Jung, personalitatea este constituita dintre 3 sisteme intercorelate: constient, inconstientul personal si inconstientul
colectiv.
a. Constientul se refera la procesele si functiile psihice de care un individ este direct constient.
b. Inconstientul personal – reprezinta totalitatea achizitiilor personale (refulari, perceptii, ganduri) precum si o serie acte
automate, gesturi, expresii faciale;
c. Inconstientul colectiv – reprezinta stratul cel mai profund si mai inaccesibil al psihicului.
Spre deosebire de Freud, pentru care inconstientul este doar personal, Jung considera ca exista si un inconstien colectiv, comun
tuturor indivizilor. Inconstientul colectiv este alcatuit din amintiri ancestrale ce au fost depozitate in psihicul uman si de care individul
nu este direct constient. Ele sunt denumite arhetipuri. Unele arhetipuri au influenta mai mare asupra psihicului:
 Persona – un fragment din psihicul colectiv supus peste cel individual. Se poate referi la identitatea sexuala, la un anumit
stadiu de dezvoltare, la un anumit statut social. Este o masca, o atitudine exterioara.
 Umbra – este partea negativa a personalitatii umane: continuturile inconstientului personal, functiile psihice inferioare,
trasaturile ascunse. Este un fel de alter ego enimagtic, sumbru, dar si o sursa a vitalitatii si creativitatii.
 Anima si animus – in conceptia lui Jung, natura umana este bisexuala. Ambele sexe manifesta caracteristici specifice
sexului opus. Amina reprezinta aspectul feminin din inconstientul mascului, iar animus este aspectul masculin din
inconstientul feminin.

1
  Sinele – reprezinta unitatea, totalitatea si integrarea personalitatii individului. Este un punct de echilibru , este personalitatea
totala.

Esential in analiza personalitatii la Jung, il constituie intelegera acesteia din perspectiva echilibrarii unor componente de baza.
Constientul si inconstientul, potentele si calitatile personalitatii. Nu conflictul componentelor este esential ci caracterul lor
complementar si compensatoriu, unitatea lor in „selful total” (Eul – subiect al constientului iar Selful – este intregul psihic, inclusiv al
celui inconstent).
Jung diferentiaza oamenii in doua tipuri psihologice fundamentale: tipul extravertit si tipul introvertit.
Indivizii apartinand tipului extravertit manifesta un interes primordial pt lumea din afara, atitudinea semenilor, mediul social si
fizic determina modul lor de a fi. Sunt inclinati spre dinamismul vietii practive, sunt mai sociabili, comunicativi, usor adaptabili, vioi
si expresivi.
Indivizii apartinand tipului introvertit sunt orientati catre interior, lumea din afara nu are valoare decat in masura in care este
legata de lumea interioara, se indeparteaza de obiecte pt a se concentra asupra psihicului propriu, de unde tendinta de izolare, de
inchindere in sine.
Cele doua tendinte, izvorate din libido, se afla la fiecare om. Jung arata ca fiecare individ are un tip dominant (manifest
constient) si opusul sau, in stare latenta (refulata in inconstient). Intre cele doua tipuri poate sa existe un echilibru perfect, iar acest tip
se numeste ambivert.
Jung adauga dimensiunii extraversie-introversie 4 functii psihologice: gandirea, sentimentul, senzatia si intuitia. Din
combinarea fiecarei dimensiuni – extraversie si introversie – cu cele 4 functii, rezulta 8 tipuri de personalitate.
Deosebirea dintre scolile psihologice, Freud, Adler si Jung:
- Atitudinea freudiana este extravertita – plaseaza factorii determinanti ai personalitatii in exterior;
- Atitudinea adleriana este introvertita – pune accentul in formarea personalitatii pe importanta atitudinii interne;

2
- Atitudinea jungiana este introvertita – factorii care il intereseaza cel mai mult apartin lumii interioare si in special inconstientului
colectiv.

A. Adler – psihologia individuala (teorie idiografica)

La Adler, dezvoltarea personalitatii este conditionata de factorii socioculturali, accentuand importanta influentelor educative in
formarea Eului.
„Motivatia” este elementul esential prin care Adler descrie personalitatea.
Autorul introduce doua concepte primare:
1. Sentimentul de inferioritate – domina viata psihica si este sesizat in sentimentul de imperfectiune, de neimplinire. Personalitatea
individului nu se formeaza in directia predispozitiilor native, ci in directia insuficientelor native ce nu constituie un factor de
regres, ci unul de progres. Prin vointa de putere oamenii ajung sa se invinga pe ei insisi.
- Isi are originea in copilarie, cand incercand sa se integreze in mediul in care traieste, copilul este impiedicat de
varsta sa- astfel se instaleaza sentimentul de inferioritate.
2. Complexul de inferioritate – individul este convins ca orice ar face nu reuseste sa fie la fel de bun ca ceilalti.
Instalarea complexului este favorizata de 2 atitudini complet diferite:
- Rasfaturile excesive
- Neglijarile
Convingerea persoanei ca este superioara celorlalti determina complexul de superioritate, exprimat prin dorinta de a fi cel mai bun
intr-un anumit domeniu.
Adler acorda o deosebita importanta „stilului de viata”. Acesta va orienta scopul si semnificatia vietii, asigura consecventa
personalitatii.

3
 In functie de caracteristicile predominante ale „stilului de viata”, Adler identifica patru tipuri de personalitate: dominant
( agresivitate, dorinta de putere, sentiment de superioritate, impulsivitate) , dependent (supunere, dorinta de a-i ajuta pe ceilalti,
atitudine pasiva, tendinte depresive), evitant (incapacitate decizionala, evitarea conflictului, perseverenta scazuta) si social (contacte
sociale bune, adaptabilitate, senzitivitate sociala, conduita prosociala).

K. Horney – psihanaliza interpersonala (teorie idiografica)

Horney pune la baza descrierii personalitatii notiunea de „conflict interpersonal” -fundamentat in cadrul relatiilor
interpersonale. Dezvoltarea personalitatii este pusa pe seama rezolvarii acestui conflict.
Existenta conflictului va conduce la o stare de tensiune si la sentimentul de anxietate - „sentimentul izolarii si neputintei intr-o
lume potential ostila”.
Horney identifica trei tipuri de personalitate:
- Complezent – trebuinta de dependenta, trebuita de afiliere, sentiment de inferioritate, stima de sine redusa, tendinta
de supunere si conformism
- Agresiv – tendinta de dominare, nevoia de succes, perfectionism, spirit competitiv cu tendinte agresive, rezistenta
scazuta la frustrare
- Detasat – detasare emotionala de relatie, trebuinta de autorealizare, independenta a vointei, tendinta spre izolare,
rezistenta la schimbare.
Fiecare tip de personalitate utilizeaza un anumitrationament afectiv:
- Tipul complezent – daca ii fac sa ma iubeasca, nimic nu ma poate atinge. Reprimarea ostilitatii duce la somatizari
- Tipul agresiv – daca detin puterea si controlul, nimic nu ma poate atinge. In realitate este vorba despre
vulnerabilitate, detinerea puterii fiind o protectia impotriva acesteia.
- Tipul detasat – daca stau departe, nimic nu ma poate atinge. Potential creator ridicat.

4
Horney acorda un rol important modelului educativ in dezvoltarea personalitatii:
- Modelul hiperprotectiv – conduce la dezvoltarea unei personalitati complezente si la o orientare interpersonala spre
relatie
- Modelul indiferent – va dezvolta o personalitate detasata
- Modelul autoritat – va conduce la dezvoltarea unei personalitati agresive.

G. Allport – teoria trasaturilor de personalitate – (teorie idiografica)

Psihologii aveau pareri distincte in legatura cu definirea personalitatii, dar Allport a constatat existenta a trei elemente comune:
- Fiecare individ are o personalitate unica;
- Personalitatile individuale contin o serie de caracteristici diferite;
- Aceste caracteristici (trasaturi) sunt relativ constante in timp.
Allport distinge cele doua tipuri de abordari: idiografica si nomotetica.
Studiul personalitatii pune accent pe aspectele individuale ale oamenilor (abordare idiografica), dar Allport nu pierde din
vedere existenta unor trasaturi comune tuturor oamenilor (abordarea nomotetica).
„Personalitatea este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si
comportamentul sau caracteristic”. (Allport)
Pentru a evidentia particularitatile individuale, acesta apeleaza la notiunea de trasatura. Trasatura este definita de Allport ca
predispozitia de a raspunde in aceeasi maniera sau in mod asemanator la diferiti stimuli.
Trasaturile de personalitate:
- Sunt structuri relativ stabile in timp
- Au o existenta reala
- Pot fi demonstrate empiric

5
 - Nu sunt rigid separate una de alta, ci numai in mod relativ
Allport distinge 2 categorii de trasaturi:
1. Trasaturi comune – se regasesc la majoritatea oamenilor;
2. Trasaturi individuale – dispozitii personale, sunt unice, definitorii pt individ.
In orice personalitate exista trasaturi cu semnificatie majora si semnificatie minora, acestea putand lua una dintre cele trei
forme:
a) Trasaturi cardinale – radacina vietii, au semnificatie majora, orienteaza intreaga existenta a individului;
b) Trasaturi centrale – mai putin generale, caracterizeaza modul obisnuit de reactie a individului;
c) Trasaturi secundare – cu influenta mai slaba, sunt in stare latenta, intervin in situatii particulare.

G. Kelly - teoria constructelor personale (teorie idiografica).

Kelly – cel mai important lucru in abordarea personalitatii umane il constituie modul in care oamenii inteleg ceea ce li se
intampla, felul in care ei insisi interpreteaza ceea ce se intampla in jurul lor. Autorul pleaca de la premisa ca fiintele umane se
comporta ca niste oameni de stiinta in experientele si activitatile lor zilnice, elaborand teorii referitoare la ele.
Kelly introduce notiunea de „construct personal”, care se refera la modul in care individul percepe, intelege, anticipeaza si
interpreteaza lumea sau realitatea – personalitatea este un sistem de constructe.
Constructele personale reflecta modul unic, specific de interpretare a lumii; sunt proprii individului.
Constructele personale sunt bipolare, ex. sensibil/insensibil, prietenos/ostil; se constituie in sistem, in care unele sunt
supraordonate, altele, subordonate.
Constructele sunt previziuni, sunt anticipative, astfel sistemul de constructe al unei persoane este in continua stare de
schimbare.
Din perspectiva schimbarii, constructele pot fi:

6
 - Rigide
- Suple
Dupa Kelly, „niciun om nu reactioneaza la un stimul ci la ceea ce el interpreteaza a fi un stimul”. De asemenea, doua persoane
pot reactiona complet diferit intr-o situatie identica.
Kelly a elaborat si o metoda de cunoastere a constructelor personale, denumita „grila de repertoriu”, utilizata pentru a
descoperi modul in care isi construiesc indivizii lumea in termeni comuni cu ai altor indivizi.

H.J. Eysenck - analiza factoriala (teorie nomotetica)

Eysenck a fost influentat de conceptia behaviorista – analiza comportamentului indivizilor si nu analiza gandirii sau a intentiilor.
Acesta descrie personalitatea in termeni de dimensiuni ce stau la baza diferitelor tipuri umane:
- Extraversiunea (E) – factori secundari: sociabilitatea, impulsivitatea, responsabilitatea;
- Neuroticismul (N) – fact. secundari – respectul de sine, teama, bucuria;
- Psihoticismul (P) – fact. secundari – singuratatea, indiferenta fata de altii, nonconformismul.
E si N au o distributie normala la toti oamenii, majoritatea sunt amplasati in zona medie a celor doua dimensiuni. P nu apare la
majoritatea oamenilor.
Eysenck elaboreaza 2 instrumente: E.P.I si E.P.Q. – chestionare de personalitate.
De asemenea, a elaborat un model de structurare ierarhica a personalitatii (in ordine descrescatoare a gradului de generalitate):
1. Nivelul tipului de personalitate – dimensiunea E, N sau P;
2. Nivelul trasaturilor de personalitate – tendinte individuale spre actiune;
3. Nivelul raspunsurilor habituale – actiuni repetitive in situatii asemanatoare;
4. Nivelul reactiilor specifice imediate – preferinta de a actiona intr-un anumit mod.

7
R.B. Cattell - analiza factoriala (teorie nomotetica)
Personalitatea este ceea ce putem anticipa despre individ ca va face intr-o situatie data.
Spre deosebire de Allport, care utilizeaza notiunea de trasatura ca formatiune ce individualizeaza, Cattell considera ca notiune centrala
in descrierea si explicarea personalitatii notiunea de factor, pt a surprinde mai bine diferentele dintre oameni.
Cattell identifica urmatoarele categorii de factori:
1. Factori de suprafata – se exprima direct in comportamentul verbal sau motor al persoanei;
Factori-sursa – de profunzime, care reprezinta pattern-ul comportamental. Au o valoare predictiva mai mare decat factorii de
suprafata. Coincid cu trasaturile centrale descrise de Allport;
2. Factorii ergici – structuri motivationale innascute si trasaturi temperamentale;
Factori metaergici – forte motivationale dobandite, subdivizati in atitudini, interese si sentimente.

Cattell si Eysenck au utilizat analiza factoriala pentru a stabili dimensiunile majore ale personalitatii umane, dar variantele au
fost diferite:Eysenck a utilizat varianta ortogonala iar
Cattell a utilizat varianta oblica.
Cattell, alaturi de Allport si Eysenck ofera o perspectiva multidimensionala asupra personalitatii. Totii indivizii au o structura
primara, comuna a personalitatii dar exista diferente intre ei tocmai in functie de manifestarile trasaturilor particulare – „trasatura” la
Allport si „factor de personalitate” la Cattell si Eysenck.

Din studiile ulterioare de analiza factoriala au reiesit 5 factori importanti pentru structura personalitatii, acestia constituind Big-Five.
Cei 5 factori sunt:
- Extraversiunea – orientarea personalitatii catre exterior, sociabilitate si optimism
- Agreabilitatea – amabilitate, generozitate si capacitate de intelegere

8
 - Constiinciozitate – responsabilitate, ordine, disciplina
- Stabilitate emotionala – tensiune incordare, stres
- Cultura sau intelect – creativitate, inventivitate, deschiderea catre experienta.
Big-Five este un compromis intre pozitiile extreme pe care se situeaza Cattell si Eysenck si face trecerea de la studiul analitic la cel
sintetic al personalitatii.

Perspective de abordare a personalitatii

1. Perspectiva asociationista: bazata pe de o parte pe descompunerea personalitatii in elementele sale componente in vederea studierii
regulilor de functionare iar, pe de alta parte, pe descoperirea elementului primar, constituitiv al acesteia.
2. Perspectiva structurala: porneste de la modul de organizare al elementelor componente, de aranjare si ierarhizare a lor in cadrul
structurii globale; subliniaza caracterul unitar si global al personalitatii, ca urmare a interactiunii elementelor sale componente;
sugereaza dinamica acestui intreg tocmai datorita modului concret si diferit de structurare si evolutie in timp a elementelor
componente.
3. Perspectiva sistemica: a fost introdusa in psihologie ca urmare a aparitiei si dezvoltarii ciberneticii; porneste de la interpretarea
personalitatii ca un sistem. Luata ca entitate reala, personalitatea indeplineste toate atributele sistemicului: dinamic evolutiv cu
autoorganizare; deschis; hipercomplex; probabilist cu cea mai inalta si diversificata capacitate de autoreglare.
4. Perspectiva psihosociala: orientata spre surprinderea personalitatii concrete, asa cum se manifesta in situatii si conjuncturile sociale
particulare, in sistemul interrelatiilor si al relatiilor psihologiei colective in functie de atributele pshihosociale ale omului.

9
C.G. JUNG – psihologia analitica

3 sisteme: - constient

- inconstient personal

- inconstient colectiv

Arhetipuri: - umbra

- Persona
- Anima si animus
- Sinele

Tipuri de personalitate: - extravertit

- introvertit

ADLER – psihologia individuala

- Dezvoltarea personalitatii este influentata de factorii socioculturali

- motivatia – importanta in descrierea personalitatii

10
Concepte: - sentimentul de inferioritate

- Complexul de inferioritate
- Complexul de superioritate

Tipuri de personalitate: - dominant

- dependent

- evitant

- social

K.Horney – psihanaliza interpersonala

- notiunea de ,,conflict interpersonal’’

Tipuri de personalitate: - complezent

- agresiv

- detasat

Rationament afectiv: - tip complezent – somatizari

- tip agresiv – vulnerabilitate

- tip detasat – creator

Model parental: - hiperprotectiv → personalitate complezenta

- indiferent → personalitate detasata

11
 - autoritar → personalitate agresiva

G.Allport – psihologia trasaturilor de personalitate

- abordari : idiografica si nomotetica

- notiunea de ,,trasatura’’

Categorii: - trasaturi comune

- trasaturi individuale

Forme: - trasaturi cardinale

- trasaturi centrale

- trasaturi secundare

G.Kelly – teoria constructelor personale

- notiunea de construct personal

- sunt proprii individului

- sunt bipolare

H.J.Eysenck – analiza factoriala

Tipuri umane – extraversiunea

- Neuroticism
- Psihoticism

Instrumente : EPI si EPQ

12
R.B.Cattell – analiza factoriala

- notiunea de ,,factor’’

Factori de suprafata – factori sursa

Factori ergici – factori metaergici

BIG FIVE

- Extraversiune
- Agreabilitate
- Constiinciozitate
- Stabilitate emotionala
- Cultura

PERSPECTIVE:

-asociationista

- structurala

- sistemica

- psihosociala

13
14