Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Întâlnim frecvent întrebari ca acestea: Cât de multe date trebuie sa avem despre cineva pentru
a-i cunoaște personalitatea? Pe ce aspecte trebuie sa ne bazăm pentru a trece de la simpla
inventariere a faptelor de conduită ale omului la explicarea cauzalitații lor? La nici una dintre ele
răspunsul nu poate fi formulat în termeni categorici.
În cadrul omului real putem delimita relativ doua blocuri functionale de bază: individul și
personalitatea. La prima vedere, delimitarea pare artificială și inutilă, mai ales că, în limbajul
cotidian, cei doi termeni se folosesc adesea ca sinonime. Folosind anumite criterii cele doua
notiuni se raportează la entitați calitativ diferite, corelate printr-un proces de integrare.
Prin „individ” se întelege acea totalitate a elementelor si însusirilor, ereditare sau dobândite,
care se integrează într-un sistem pe baza mecanismului adaptării la mediu. Individul se asociază
cu unicitatea. Notiunea de individ este în aceeași masură aplicabilă tuturor organismelor vii:
plantelor, animalelor, oamenilor, indiferent de vârsta și nivel de dezvoltare.
2. Prin integrare (unitate), deci prin formarea unei unități și totalități psihice. Personalitatea
omului e un tot întreg, unde fiecare trăsătura este indisolubil corelată cu altele și se
poate schimba complet dacă acest lucru îl cer raporturile cu alte trăsături ale
personalității.
Personalitatea poate fi abordată din perspective și direcții variat. Există numeroase teorii și
concepții privind tipologiile personalitații.
3. Tipologii morfo-fiziologice;
4. Tipologii fiziologice;
5. Tipologii psihologice pure.
Tipologiile psihologice pure au la bază trăsăturile psihologice ale personalității unice sau
multiple, considerate ca importante în conturarea tipologiei.
Există mai multe teorii despre personalitate și despre tipuri de personalități. O primă împărțire
a personalităților este:
· Personalități de tip A;
· Personalități de tip B.
· competitivă;
· foarte ambițioasă;
· foarte organizată;
· puternic motivată;
O personalitate de tip A tinde să fie autocritică, în situațiile în care a lăsat ceva neterminat sau
dacă simte că nu a dat tot ce avea mai bun spre îndeplinirea unui obiectiv.
Personalitatea de tip B teoretic, este opusul personalității de tip A, însă, în realitate,
majoritatea persoanelor tind să împrumute trăsături de la ambele tipuri. Persoanele de tip B
tind să fie mai degajate și relaxate, astfel că și nivelul de stres pe care îl experimentează este mai
scăzut.
· tinde să petreacă mai mult tip reflectând asupra lucrurilor sau abordând o gândire
filozofică;
· nu resimte un stres atât de mare dacă nu poate îndeplini tot ce și-a propus.
Renumitul medic și psiholog elvețian a definit două tipuri principare de caracter: introvert și
extrovert.
Teoria tipurilor fundamentale de personalitate. Această teorie sugerează că există patru tipuri
fundamentale de personalitate: sangvinic, coleric, melancolic și flegmatic.
6. Temperamentul sangvinic
Persoanele cu temperament sangvinic de obicei sunt (în linii generale): deschise, sociabile,
vesele, optimiste, neorganizate, neatente.
B. Temperamentul coleric
Persoanele cu temperament coleric de obicei sunt: puternice, dure, agresive, insensibile,
extrovertite, independente, ambițioase, impulsive.
C. Temperamentul melancolic
D. Temperamentul flegmatic
Bibliografie
9. Constantin Ețco, Iuliana Fornea, Elena Davidescu, Tatiana Tintiuc, Natalia Daniliuc,
Margareta Cărăuș, ''Psihologie generală: Suport de curs", 2007.