Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
PRECIZĂRI CONCEPTUALE:
2
c) să aibă valoare euristică (să stimuleze direct cercetarea în definirea
conceptelor operaţionale şi în precizarea modului în care acestea pot fi verificate
empiric);
d) să dispună de economicitatea conceptelor (să utilizeze un număr cât mai redus
de concepte pentru explicaţie);
e) să fie comprehensivă (să explice cât mai multe aspecte ale comportamentului,
pentru a favoriza exactitatea);
f) să aibă valoare funcţională (să îi ajute pe oameni să înţeleagă
comportamentele cotidiene şi să se autocunoască).
3
Jung utiliza termenul de libido în două sensuri ca energie v i t a l ă difuză şi ca
energie psihică care alimentează activitatea psihică (pe baza acestei energii sunt
posibile activităţi psihice cum ar fi percepţia, gândirea, procese afective etc).
Cantitatea de energie psihică dedicată unei activităţi este denumită de Jung
valoare. Opusul energiei psihice este energia fizică pe care o utilizează organismul pentru
desfăşurarea activităţii fiziologice. Energia fizică poate fi transformată în energie
psihică şi invers, corpul poate afecta mintea şi viceversa (vezi bolile psihosomatice).
Jung pune la baza activităţii psihice trei principii pe baza cărora are loc
funcţionarea energiei psihice:
1) Principiul contrariilor
Fiecare stare afectivă, gând, dorinţă îşi are opusul său. Fără această polaritate nu este
posibilă procesualitatea vieţii psihice.
2) Principiul echivalenţei
Este de fapt principiul conservării energiei din fizică, aplicat la domeniul vieţii
psihice. Postulează faptul că energia psihică nu se pierde, ci doar se transformă sau se
deplasează de la o zonă psihică la alta.
3)Principiul entropiei
Jung arată că pe plan psihic se manifestă o tendinţă de echilibrare în sfera
personalităţii. Astfel, de pildă, dacă două dorinţe sau credinţe diferă mult sub aspectul
valorii sau intensităţii, energia psihică va tinde să migreze de la zona mai puternică
spre cea mai slabă.
Jung arată, că energia psihică, prin intermediul celor trei principii, asigură
dinamismul personalităţii umane.
Tipuri psihologice:
4
1.Extravert gânditor, trăieşte în concordanţă cu un sistem de reguli rigide,
tinde să-şi reprime sentimentele şi emoţiile, are tendinţa de a fi obiectiv şi dogmatic în
gânduri şi opinii.
2.Extravert sentimental, îşi reprimă logica şi este implicat emoţional. Se
comportă în acord cu un sistem de valori, tradiţii si norme învăţate. Este deosebit de
sensibil la expectaţiile şi opiniile celorlalţi.
3.Extravert sensibil: este centrat pe fericire şi plăcere; caută mereu noi
experienţe şi senzaţii; este puternic orientat spre realitate şi foarte adaptabil la persoane şi
situaţii noi.
4.Extravert intuitiv, este deosebit de dotat pentru afaceri si politică, pentru că
deţine o mare abilitate de a profita de pe urma situaţiilor. Este atras de idei noi, este
creativ şi-i poate inspira pe alţii, determinându-i să acţioneze.
6.Introvert sentimental: la acest tip de subiect este reprimata atât gândirea cât
şi exprimarea deschisă a stărilor afective. Pare misterios şi inaccesibil pentru ceilalţi; este
liniştit, modest, copilăros şi acordă puţină atenţie sentimentelor si gândurilor celorlalţi.
7. Introvert sensibil: închis în sine, iraţional, detaşat de viaţa de zi cu zi.
Priveşte majoritatea aspectelor vieţii cu bunăvoinţă şi amuzament. Este sensibil la
frumos, se concentrează asuprasenzaţiilor si îsi reprimă intuiţia.
8. Introvert intuitiv se concentrează atât de mult asupra aspectelor intuitive,
încât are un contact redus cu realitatea. Este visător şi chiar vizionar. Este greu de înţeles
pentru ceilalţi care îl consideră ciudat şi excentric.
5
oamenilor şi nu reprezintă un semn de s lă bi c iu n e. Dezvoltarea şi progresul fiinţei
umane are la bază tendinţa de a compensa o i n f e r i o r i t a t e reală sau imaginară.
Acest proces începe în c o p i l ă r i e a t u n c i când c o p i l u l îşi dă seama de puterea
părinţilor, de care este total dependent, cât şi de faptul că este i n u t i l să li se opună
acestora. Copilul dezvoltă sentimente de inferioritate faţă de oamenii mai mari şi mai
puternici din mediu. Experienţa i n f e r i o r i t ă ţ i i nu este genetic determinată, ci este un
rezultat al a c ţ i u n i i m e d i u l u i înconjurător, care este acelaşi pentru toţi c o p i i i :
dependenţă şi neajutorare în faţa a d u l ţ i l o r. De sentimentele de i nf er i or i t at e nu se
poate scăpa, iar ele au chiar un caracter necesar pentru că reprezintă o forţă motivatorie
pentru e v o l u ţ i a fiinţei umane. Atunci când copilul nu reuşeşte să compenseze
s e n t i m e n t e l e de inferioritate, acestea se intensifică şi produc ceea ce Adler numea,
COMPLEX DE INFERIORITATE, definit ca:
„incapacitatea de a-şi rezolva problemele de viaţă".
Sursele complexului de inferioritate sunt: inferioritatea organică, răsfăţul şi
neglijarea.
Adler postula faptul că ordinea naşterii reprezintă una din influenţele sociale
majore în c o p i l ă r i e care contribuie la determinarea stilului de viaţă.
6
asemănătoare cu etapele de dezvoltare psihosexuală elaborate de Freud: oral, anal, falie
şi stările latente, dar Erikson acordă mai multă atenţie corelaţiilor psihosociale ale
acestor etape decât celor biologice. El vede dezvoltarea personalităţii în aceste etape,
guvernată de ceea ce el numeşte „principiul epigenetic de maturaţie", înţelegând prin
aceasta că, etapele de dezvoltare sunt determinate de factorii moşteniţi sau genetici.
Totuşi, acceptând rolul determinant al factorilor genetici, Erikson evidenţiază
influenţele mediului înconjurător/social, considerând că, acestea sunt forţele care
influenţează, modurile în care etapele de determinare biologică sunt realizate.
Dezvoltarea personalităţii este, astfel, evident, afectată atât de factorii înnăscuţi cât şi
de cei ce ţin de învăţare.
Condiţiile dezvoltării umane, după Erikson, generează o serie de conflicte
(„crize") cărora personalitatea trebuie să le facă faţă la fiecare etapă. Criza există
potenţial la naştere ca o predispoziţie înnăscută şi capătă importanţă, doar la o anumită
etapă definită în dezvoltare, când condiţiile de mediu solicită anumite exigenţe de la
individ.
Fiecare stadiu, etapă de dezvoltare, implică un punct de întoarcere, o
schimbare de comportament în care, individului i se impune o alegere pentru a face
faţă crizei; o variantă de comportament adaptaţiv-pozitiva sau una neadaptativă şi
negativă.
7
A l l p o r t a trecut în revistă 50 de d e f i n i ţ i i diferite ale personalităţii, înainte de
a-şi elabora propria definiţie, care sună astfel:
„Personalitatea reprezintă organizarea d i n a m i c ă a sistemelor
8
8. C. Rogers si Abraham Maslow (teoria centrării pe persoană, umanista, a
trebuintelor)
9
El exprimă aceasta idee prin intermediul formulei: R =f(PS)
R == reacţia individului (ce anume va face subiectul în situaţia dată);
S = situaţia;
P = personalitatea.
Autorul arată că variabila P (personalitate) este cel mai greu de cunoscut.
Datele pe care şi-a întemeiat Cattell teoria sunt culese prin intermediul
chestionarelor, testelor obiective, observaţiilor şi prin evaluarea comportamentelor în
situaţiile de viaţă. Acest număr impresionant de date a fost supus an a li z e i factoriale. (El
considera că dacă între două variabile există un grad ridicat de corelaţie, î n s e a m n ă ca
a c e s t e a măsoară aspecte a s e m ă n ă t o a r e ale personalităţii). Cattell denumeşte
factorii de personalitate prin termenul de trăsătură, acesta fiind conceptul central al
teoriei sale.
10
2. Ca entitate reală, personalitatea conţine toate atributele sistemicului, ea fiind un
• sistem dynamic;
• deschis;
• hipercomplex şi probabilist.
3. Din perspectivă structural-sistemică, putem defini într-un mod sintetic
personalitatea ca o „structură complexă implicând un ansamblu de structuri şi
funcţionând sistemic".
Subsistemele (substructurile) personalităţii sunt:
• subsistemul dinamico-energetic (temperamentul);
• subsistemul instrumental-operaţional (aptitudinile);
• subsistemul relaţional-valoric şi de autoreglaj (caracterul);
• inteligenţa ca subsistem rezolutiv-productiv al personalităţii;
• creativitatea ca subsistem transformativ-constructiv al personalităţii.
11